Decizia civilă nr. 2559/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2559/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
I. constituită din:
PREȘED.TE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele F. R. și M. O., precum și recursul declarat de pârâta U. T. D. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 82 din 2 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal, la prim strigare a cauzei se prezintă reclamanta- recurentă F. R. și reprezentanta pârâtei-recurente U. T. din C.-N., consilier juridic B. A. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantelor-recurente de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamanta- recurentă F. R. asistată de avocat C. C., care o reprezintă și pe reclamanta- recurentă M. O., și reprezentanta pârâtei-recurente U. T. din C.-N., consilier juridic B. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 17 mai
2012, reclamantele-recurente au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca fiind nefondat. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei pârâtei- recurente.
La data de 21 mai 2012, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare la recursul formulat de reclamante, prin care solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat. Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantei reclamantei-recurente.
Reprezentanta pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantelor-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să se modifice sentința recurată, având învedere că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 3041din același cod, și drept urmare să se admită cererea reclamantelor, așa cum a fost formulată și precizată, și în consecință, să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., str. O. nr. 48 și 50, conform variantei din completarea și răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară din data de 17 noiembrie 2011, în sensul de a dispune și restituirea terenului în suprafață de 340 mp din imobilul cu nr. top 1091, înscris în CF 1. C.-N. ca despăgubire prin echivalent pentru suprafața care nu mai poate fi restituită în natură pe vechiul amplasament. Reprezentanta pârâtei-recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de reclamante ca fiind nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea scrisă. Arată că pentru prima dată, în recurs, reclamantele solicită imobilul situat pe topograficul 1091, cu titlu de măsură compensatorie. R. au formulat plângerea în sensul anulării deciziei și restituirii în natură a terenului, nicidecum nu au solicitat restituirea prin compensație cu alte bunuri sau servicii. Solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și în consecință menținerea deciziei emisă de U. T. din C. nr. 22511/2005, ca fiind legală. Înțelege să susțină în continuare excepția tardivității acțiunii reclamantelor, întrucât decizia emisă de U. T. din C.-N. nu a fost atacată în termenul legal. Apreciază că expertul în efectuarea raportului de expertiză a fost subiectiv și părtinitor, având în vedere precizarea făcută de acesta în raportul de expertiză inițial și anume că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este stabilită pe baza măsurătorilor și a vizionării în teren.. Apreciază de asemenea că în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că raportul de expertiză a fost întocmit la solicitarea acestora, iar în cursul dezbaterilor nu s-a pus în discuție achitarea onorariului pentru expert și de către pârâtă. Reprezentanta reclamantelor-recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului formulat de pârâtă ca fiind nefondat. Apreciază că criticile aduse respingerii excepției tardivității sunt neîntemeiate, impunându-se respingerea acestora și menținerea dispoziției primei instanțe. Apreciază de asemenea că nefondate sunt și criticile aduse cu privire la desfășurarea activității d-lui expert, precum susținerile conform cărora terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură nu ar fi liber, deoarece ar fi străbătut de rețele de utilități, pe de o parte, iar pe de altă parte că ar avea destinație de spații verzi. În ceea ce privește critica referitoare la faptul obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, se impune de asemenea a fi respinsă, întrucât dacă reclamantele, în această calitate au avansat aceste cheltuieli, nu înseamnă că pârâta, în calitate de parte căzută în pretenții, nu trebuie să le achite, având în vedere poziția sa procesuală de respingere a plângerii, astfel că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 82 din 2 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele F. R. și M. O., împotriva pârâtei U. T. D. C.-N., și în consecință, s-a dispus anularea parțială a deciziei nr.22511/(...), emisă de pârâtă, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor a suprafeței de 138 mp. din terenul cu nr. topo 1092/1/2 și a suprafeței de 230 mp. din terenul cu nr. topo 1092/2, ambeleînscrise în C.F. nr.16931 C., transcrise în C.F. nr.138.974, identificate prinanexa nr.7 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert M. I., care face parte integrantă din hotărâre, au fost menținute dispozițiile deciziei privind acordarea de despăgubiri pentru restul suprafețelor din terenurile cu nr. topo 1092/2 și nr. topo 1092/1/2 și a pârâta fost obligată să achite reclamantelor suma de 1462 lei, cheltuieli de judecată parțiale. P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.736/(...) la BEJ B. M. reclamantele F. R. și M. O. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C.-N., strada O. nr.48, înscris în C.F. nr.23848, cu nr.top 1092/1/2, teren în suprafață de 200 mp și a imobilului situat în C.-N., strada O. nr.48, înscris în C.F. nr.16931, cu nr.top. 1092/2, teren în suprafață de 504 mp. Prin decizia nr.22511/(...) pârâta U. T. C.-N. a respins cererea de restituire în natură a celor două imobile și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, întrucât imobilele sunt ocupate de construcții, alei asfaltate și rețele de utilități. Conform copiei CF 16931 C., imobilul cu nr.topo. 1092, casă, curte și grădină în str. O. nr.22, în suprafață de 281 stj.p., a constituit proprietatea tabulară a numiților M. G. și soția, născută Banyai Borbala, antecesorii reclamantelor. Prin încheierea CF nr.6319/1957, asupra cotei părți de ½ a numitului M. G. s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantelor F. R. și M. O., cu titlu de moștenire. Prin încheierea nr.3727/1959 imobilul cu nr.topo.1092 a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo.1092/1, casă și curte în suprafață de 141 stj.p. fiind transcrisă în CF 23848 în favoarea reclamantei F. R., parcela cu nr.topo. 1092/2, loc de casă cu suprafața de 140 stj.p. fiind reînscrisă în CF 16931 în favoarea numitei M. V. Prin încheierea CF 1333/1971, în baza Decretului nr.275/1968, asupra imobilului cu nr.topo. 1092/2 s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în administrarea operativă a Universității Babeș- Bolyai din C.. Prin încheierea nr.1332/1971, în baza aceluiași decret, imobilul cu nr.topo. 1092/1/2, teren viran în suprafață de 55 stj.p., transcris din CF 23848, s-a alipit la imobilul cu nr.topo.1092/2. Prin încheierea CF 19222/2000, imobilul cu nr.topo. 1092/2 și 1092/1/2 a fost transcris în CF 1. în favoarea Universității Babeș-Bolyai, CF 16931 fiind sistată. Conform copiei CF 12587 C., imobilul cu nr.topo.1091, loc de casă în str. O. nr.24, în suprafață de 279 stj.p., s-a aflat în proprietatea tabulară a numitei M. V. și a reclamantelor. Prin încheierea CF 3727/1959 s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei M. O. asupra cotei părți de ¼ deținută de reclamanta F. R., cu titlu de schimb. Prin încheierea CF 1334/1971, în baza Decretului nr.275/1968, asupra imobilului cu nr.topo. 1091 s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în administrarea operativă a Universității Babeș- Bolyai din C.. Prin încheierea CF 19222/2000, imobilul cu nr.topo. 1091 a fost transcris în CF 1. în favoarea Universității Babeș-Bolyai, CF 1. fiind sistată. Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a reținut că reclamantele au solicitat prin notificarea înregistrată sub nr.736/(...) la BEJ B. M. restituirea în natură doar a imobilelor cu nr.top 1092/1/2, și 1092/2, nu și a imobilului cu nr.topo. 1091. Potrivit dispozițiilor art.22 alin.5 din Legea nr.1. „nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita in justiție masuri reparatorii in natura sau prin echivalent";. Astfel, instanța a considerat întemeiate apărările pârâtei, în sensul că reclamantele nu mai sunt îndreptățite să solicite acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul cu nr.topo. 1091, deoarece nu au formulat notificare în termenul legal pentru acest imobil. Este adevărat că reclamantele au inclus și acest teren în cererea înregistrată la P. municipiului C.-N. la data de (...), însă această cerere nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care dispozițiile L. nr.247/2005 nu au stabilit un nou termen pentru formularea notificărilor pentru imobilele al căror regim juridic este reglementat de dispozițiile L. nr.1.. În ceea ce privește terenurile cu nr. topo. 1092/1/2 și 1092/2, din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat și completat de exp. M. I. a rezultat că din primul teren o suprafață de 138 mp are destinația de spațiu verde, având ca utilități o gură de vizitare canal și apă care deservește imobilul reclamantelor, la fel ca și rețeaua de gaz. În ceea ce privește al doilea teren, o suprafață de 230 mp constituie spațiu verde amenajat, traversat de o alee asfaltată ce face legătura între căminele nr. 5 și 3, aflată într-o stare avansată de degradare, în condițiile în care nu mai este folosită și întreținută. S-a mai menționat că intrarea laterală în căminul 5 este închisă și neutilizată, iar rețeaua de iluminat stradal este distrusă. Restul suprafețelor din cele două terenuri sunt ocupate cu parte din clădirea căminului 5, rețeaua internă de alei asfaltate, platforme betonate, spații verzi amenajate, cu rețele de canalizare. Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.1. „în cazul in care construcțiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana îndreptățita poate obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, pentru cea ocupata de construcții noi, autorizate, cea afectata servituților legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent";. Față de cele ce preced, instanța a constatat suprafețele descrise mai sus, identificate prin anexa nr.7 a raportului de expertiză, sunt libere și neafectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publica, astfel încât reclamantele sunt îndreptățite la restituirea lor în natură. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: reclamantele F. R. și M. O. și pârâta U. T. C.-N. I. R. F. R. și M. O. au solicitat modificarea sentinței în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod proc.civ., cu consecința admiterii plângerii și restituire în natură a imobilului situat în C.- N., str. O. nr. 48 și 50, în suprafață de 340 mp, din imobilul cu nr. top 1091 înscris în CF 1. C.-N., ca despăgubire prin echivalent pentru suprafața care nu mai poate fi restituită pe vechiul amplasament, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului reclamantele au arătat că soluția instanței vizând respingerea cererii de restituire a terenului de 340 mp se bazează pe motive străine de natura pricinii, deoarece instanța nu a înțeles că acest teren a fost solicitat în compensare pentru terenul preluat de la antecesoarea reclamantelor și ocupat cu construcții. Terenul în suprafață de 340 mp parte din nr. top 1091, îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi acordat în compensare, întrucât nu este afectat de construcții supra sau subterane, nu este revendicat de alte persoane, se află în posesia pârâtei, fiind la dispoziția acesteia. Prin varianta acordării în compensare a acestui teren, notificarea poate să fie soluționată în întregime, fără să mai fie nevoie să se acorde despăgubiri bănești, sume despre care doar pot spera că vor fi acordate vreodată. În ceea ce privește practica judiciară depusă la dosarul cauzei, aceasta este relevantă în condițiile în care hotărârea judecătorească vizează un imobil aflat în imediata vecinătate a terenului în litigiu și este deținut de aceeași intimată, în acest caz, dispunându-se restituirea unei suprafețe de teren aflate în continuarea proprietății reclamanților, care putea fi restituită în compensare pentru suprafața de teren ocupată. R. au invocat jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, care arată că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este, în ierarhia reglementată de art. 1 alin. 2 din Legea nr.1., cea de-a doua măsură reparatorie după cea a restituirii în natură, prevalând măsurilor subsecvente constând în despăgubiri. II. Pârâta U. T. C.-N.,prin apelul declarat a solicitat modificarea sentinței civile, cu consecința respingerii acțiunii reclamantelor și menținerii ca temeinică și legală a deciziei nr. (...). În motivarea recursului, pârâta a arătat că a invocat excepția tardivității plângerii formulată de reclamante și instanța deși s-a pronunțat cu privire la acest aspect, în sensul că a respins excepția tardivității, nu face nicio motivare în sentință, ceea ce denotă o motivare incompletă a sentinței. Pe de altă parte, pârâta apreciază că plângerea formulată de reclamantă este tardivă, decizia nr. 22511/2005 a fost comunicată reclamantelor în data de (...), iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj în (...), cu nerespectarea dispozițiilor art.26 alin. 3 din Legea nr.1. și, prin urmare, plângerea este tardivă. Direcția Regională de P. C.-N. B. J. a depus o copie de pe lista de distribuire a obiectelor de corespondență recomandată din data de (...) și prin faptul că nu s-a menționat calitatea persoanei destinatare, dovedește că predarea s-a făcut destinatarului, care a și semnat pentru primire. S. de pe cererea de deschidere a procedurii succesorale semnată de reclamanta F. R. este identică cu semnătura din lista de distribuire șiconfirmare, ceea ce denotă că decizia a fost comunicată reclamantei, motiv pentru care trebuie admisă excepția tardivității. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a apreciat că sentința este nelegală, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 138 mp, din terenul cu nr. top 1092/1/2 și a suprafeței de 230 mp din terenul cu nr. top 1092/2, deoarece nu s-a luat în considerare raportul de expertiză inițial și anexa 6 la acest raport. Propunerile făcute de expert sunt lipsite de consecvență, întrucât în expertiza inițială s-a propus restituirea unei suprafețe de teren, iar în completare la expertiză și răspunsul la obiecțiuni s-a propus restituirea unei suprafețe de teren mai mare, motiv pentru care pârâta a solicitat schimbarea expertului și efectuarea unei contraexpertize potrivit dispozițiile art. 212 alin. 1 Cod proc.civ., însă această cerere a fost respinsă nelegal. Terenul cu nr. top 1092/1/2 care a făcut obiectul notificării reclamantelor nu poate fi restituit în natură întrucât nu este teren liber, fiind afectat de utilități cum ar fi gura de vizitare apă-canal, care face parte din rețeaua de canalizare a C. S. O., conducta de gaz existentă pe teren, care face legătura cu imobilele de la nr. 48. Terenul cu nr. top 1092/2 care face, de asemenea, obiectul notificării reclamantelor nu poate fi restituit în natură, întrucât este traversat de o alee asfaltată care face legătura între cele două cămine studențești, nr. 3 și nr. 5. Această alee este cuprinsă în programul de reabilitare pentru anul 2012. Ușa laterală a Căminului 5 reprezintă ieșirea de siguranță aferentă scării secundare a acestuia și împreună cu aleea pietonală face parte din sistemul de evacuare în caz de incendiu pentru 672 studenți cazați în acest cămin. În raportul inițial dl. expert a apreciat ă că imobilul cu nr. top 1092/2 înscris în CF 1. C.-N., cu suprafața de 504 mp nu poate fi restituit în natură, deoarece pe el este edificată parte din clădirea Căminului 5, rețeaua internă de alei asfaltate, trotuarele aferente, platforma betonată, spații verzi amenajate cu rețele de canalizare, rigolă de apă pluvială, hidrant, stâlpi de iluminat stradali, etc. În completările și răspunsul la obiecțiunile reclamantelor dl. expert nu este consecvent și în mod subiectiv arată că terenul cu nr. top 1092/1/2 este posibil a fi restituit în natură, o suprafață de 138 mp față de 54 mp stabilită în raportul de expertiză inițial, teren care este străbătut de utilități. Faptul că dl. expert este subiectiv și părtinitor rezultă și din precizarea făcută în raportul de expertiză inițial și anume că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este stabilită pe baza măsurătorilor și a vizionării în teren. În al treilea rând, s-a arătat că sentința este nelegală și cu privire la obligația pârâtei de a achita cheltuieli de judecată, deoarece în cursul dezbaterilor nu s-a pus în vedere și pârâtei să achite onorariu de expert pentru raportul de expertiză efectuat. Prin întâmpinare reclamantele F. R. și M. O. au solicitat respingerearecursului pârâtei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. R. au arătat că în mod corect a fost respinsă excepția tardivității plângerii, invocându-se inadmisibilitatea criticii vizând tardivitatea, întrucât recurenta nu a înțeles să atace și încheierea de ședință din data de (...). În ceea ce privește fondul cauzei, criticile vizând efectuarea raportului de expertiză sunt nefondate și în mod pertinent instanța a respins solicitarea pârâtei de a se efectua o contraexpertiză. Față de susținerile reclamantei că terenul propus ar fi restituit are destinația de spațiu verde și este traversat de utilități, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, deoarece prin amenajare de utilitate publică se înțelege că suprafața de teren ar fi destinată nevoilor comunității, fapt ce nu este dovedit. În al treilea rând, în mod nelegal s-a criticat sentința cu privire la cheltuielile de judecată instanța aplicând corect dispozițiile art. 274 Cod proc.civ. U. T. C.-N., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului reclamantei ca fiind nefondat. S-a arătat că solicitarea reclamantelor ca terenul cu nr. top 1091 să fie restituit în natură prin echivalent, este formulată pentru prima dată în recurs, invocându-se imposibilitatea părții de a schimba cauza sau obiectul cererii și nici de a se formula alte cereri noi în recurs. Nu este adevărată susținerea reclamantelor cu privire la faptul că imobilul cu nr. top 1091 nu putea fi solicitat în baza L. nr. 1/2000 și a L. nr.1. pentru că nu făcea obiectul acestor legi speciale, întrucât reclamantele au solicitat în baza L. nr. 1/2000 imobilul cu nr. top 1091, iar prin sentința civilă nr. 5. a fost respinsă acțiunea, pe motiv că terenul face parte din baza materială a Universității Tehnice C.-N., potrivit legii învățământului. Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Critica reclamantelor recurente vizează faptul că nu li s-a acordat și suprafața de 340 mp. aferentă nr. top. 1091, solicitată în compensare pentru terenul preluat de la antecesoarea acestora și care în prezent este ocupat de construcții și nu poate să fie restituit în natură. Criticile pârâtei recurente vizează: nelegalitatea respingerii excepției tardivității acțiunii reclamantelor, iar în ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că terenul dispus a fi restituit în natură nu este liber în sensul L. 1. și critică modul în care a fost administrată probațiunea. Curtea va analiza mai întâi critica referitoare la tardivitatea formulării acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 137 C. și apoi criticile care vizază fondul cauzei. Acest motiv de recurs nu este inadmisibil cum susțin reclamantele intimate, pentru motivul că pârâta nu a indicat încheierea recurată, însă este nefondat. Deși în preambulul recursului pârâta nu a arătat expres că recurează atât sentința civilă 8., cât și încheierea din (...), în memoriul de recurs pârâta U. T. C.-N. a indicat expres că invocă nelegalitatea încheierii din (...). Dispozițiile art. 302/1/ lit b, C., menționează că „sub sancțiunea nulității trebuie indicată hotărârea care se atacă";, însă, raportat la cele mai sus reținute, curtea constată că pârâta și-a îndeplinit obligația de a menționa încheierea interlocutorie atacată în memoriul de recurs. Î.-adevăr, jurisprudențial, se obișnuiește să se menționeze hotărârea recurată și încheierile interlocutorii care se atacă în preambulul memoriului de recurs, dar, dacă nu se respectă această cutumă, ar fi un formalism excesiv săsancționăm partea care nu a respectat această regulă, însă a menționat încheierea în cuprinsul memoriului de recurs. Nu este fondată critica vizând tardivitatea formulării acțiunii. Excepția tardivității formulării acțiunii a fost reiterată deoarece recurenta a apreciat că semnătura de pe scrisoarea recomandată aparține reclamantei F. R. și decizia contestată a fost comunicată reclamantelor în (...), iar acțiunea a fost formulată numai în (...). În ședința publică din (...), instanța a respins această excepție deoarece semnătura de pe confirmarea de primire a deciziei nu aparține nici reclamantei M. O. și nici reclamantei F. R., ci fiicei acesteia, care are același nume și prenume- F. R. P. a ajunge la această concluzie instanța a administrat probe, a urmat procedura verificării de scripte prevăzută de art. 174 C. I. a comparat semnăturile reclamantelor cu semnăturile acestora de pe alte înscrisuri depuse și a constatat că semnătura de pe dovada de comunicare aparține fiicei reclamantei F. R. S. de pe declarația de acceptare a moștenirii după tatăl său, dată de F. R. (f.157) este identică cu cea de pe borderoul de predare a scrisorii recomandate(f.151). În aceste condiții nu se poate susține cu succes că acțiunea este tardivă, decizia emisă de pârâtă nu a fost comunicată reclamantelor potrivit art. 26 al. 3 Legea nr. 1., această critică nu este fondată. În ceea ce privește fondul cauzei, curtea constată că pârâta U. T. C.- N., a criticat modul în care a fost administrată probațiunea, respectiv modul în care s-a efectuat raportul de expertiză în prezenta cauză. I. a fost investită cu un litigiu în temeiul L. nr.1. și pentru a determina, dacă poate fi restituit terenul în natură, o probă determinantă este expertiza topografică. În cazul de față, expertiza topografică efectuată de dl. inginer M. I. a stabilit că parcela cu nr. top 1092/2 cu destinația inițială loc de casă în str. O. nr. 48/a înscris inițial în CF 16931 C.-N., cu suprafața de 504 mp, se regăsește în prezent o parte sub clădirea Căminului 5, pe acest teren s-a construit rețeaua internă de alei asfaltate pentru campusul universitar, cu trotuarele aferente, platforme betonate, spații verzi amenajate, cu rețele de canalizare (rigolă de apă pluvială, hidrant, stâlpi de iluminat stradal) - f. 212. În ceea ce privește terenul identificat cu nr. top 1092/1/2, înscris inițial în CF 16931 C.-N. cu suprafața de 198 mp, s-a reținut în raportul de expertiză că acesta se găsește parțial sub clădirea căminului 5 și există amenajată rețeaua internă de alei asfaltate, cu trotuare aferente, platforme betonate, spații verzi amenajate. Cu toate acestea, dl. expert concluzionează că din parcela cu nr. top 1092/1/2 poate fi restituită o suprafață de 54 mp, ce se constituie într-un spațiu verde amenajat și întreținut cu pomi ornamentali, având la nord ca vecinătăți spațiu verde, rigola de scurgere de apă și parțial clădirea căminului 5 (f. 213). Împotriva acestei expertize s-au formulat obiecțiuni de către reclamante referitoare la posibilitatea restituirii terenului aferent nr. top 1092/2, iar prin răspunsul la obiecțiuni, dl. expert a arătat că din parcela cu nr. top 1092/2 este posibil să fie restituită o suprafață de 230 mp, teren care se constituie în spațiu verde amenajat și parțial întreținut, ce este traversat de o alee asfaltată, care face legătura între căminele nr. 3 și 5,acum aflată în stare avansată de degradare, nemaifiind folosită și intrarea laterală în căminul 5, care era închisă și neutilizată la momentul efectuării măsurătorilor, iar iluminatul stradal era distrus (f. 252). În ceea ce privește suprafața din parcela cu nr. top 1092/1/2 care poate fi restituită în natură, în răspunsul la obiecțiuni s-a menționat că poate fi restituită în natură suprafața de 138 mp, teren care are destinația de spațiu verde și are ca utilități gură de vizitare canal și apă, care „potrivit precizărilor reclamantelor"; , deservesc strict imobilul proprietatea acestora,precum și rețeaua aeriană de gaz, pozată de pe clădirea căminului 5, cu legătură spre imobilul reclamantelor (. 252). Verificând atât raportul de expertiză, cât și completările la expertiză și răspunsul la obiecțiuni, curtea constată că lucrarea a fost efectuată defectuos, deoarece, deși dl. expert menționează că există rețele de canalizare, rețele de gaz și iluminat stradal, traseul acestora nu este evidențiat pe planul de situație aferent raportului de expertiză, pentru a putea verifica dacă aceste utilități care grevează terenul sunt destinate numai imobilului reclamantelor sau deservesc unele cămine din complexul studențesc. Completările raportului de expertiză care au fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței s-au efectuat în baza susținerilor reclamantelor și nu s-a verificat destinația actuală a terenului, a subfeței acestuia și existența unor amenajări subterane ale terenului, în baza unor înscrisuri. După cum rezultă din răspunsul la obiecțiuni dl. expert nu a solicitat societăților ELECTRICA, EON GAZ și Companiei de Apă S. S. schițele cu rețelele de canalizare, rețelele de gaz și curent electric pentru a putea verifica susținerile părților, întrucât reclamantele susțin că aceste rețele deservesc doar imobilul lor, pe când pârâta arată că rețeaua de canalizare, rețeaua de hidranți, precum și rețeaua de iluminat stradal aparțin C. S. O.. Potrivit art. 10.2 din HG 250/2007, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1., pentru a putea restitui în natură un teren, acesta trebuie să fie identificat cu exactitate, să se determine destinația lui actuală și a subfeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces, (mai ale că terenul solicitat face parte dintru-un complex studențesc), existența și utilizarea amenajărilor subterane. Î.ucât dl. expert nu a făcut demersurile necesare pentru a obține schițele mai sus arătate, pentru a clarifica existența și beneficiarii amenajărilor terestre și subterane, obiecțiunile formulate de către pârâta U. T. C.-N. depuse la completările și răspunsul la obiecțiuni sunt pertinente și au fost formulate cu respectarea dispozițiilor art. 212 Cod proc.civ. În mod nelegal instanța de fond a respins aceste obiecțiuni, precum și solicitarea pârâtei de efectuarea unei contraexpertize, solicitată legal, raportat la lacunele raportului de expertiză mai sus arătate. În lipsa unui raport de expertiză lămuritor, nu se poate stabili care este terenul liber în sensul art. 11 din Legea nr.1., nu se poate stabili terenul care ar putea fi restituit în natură sau suprafața terenului care ar putea fi acordat în compensare, ori diferența de teren pentru care se va acorda despăgubiri, în baza Titlului VII din Legea nr. 274/2005. Curtea constată că soluționarea acțiunii în lipsa unui raport de expertiză corect efectuat echivalează cu o necercetare a fondului cauzei,motiv pentru care se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ceea ce privește recursul reclamantelor, curtea constată că, într- adevăr, prin plângerea formulată, acestea au solicitat și terenul în suprafață de 279 stjp. cu nr. top 1091 înscris în CF 1. C. și au depus ca practică judiciară sentința civilă nr. 4. pronunțată de Tribunalul Cluj și menținută prin decizia civilă nr. 2. de către Curtea de A. C., precum și decizia civilă nr. 4504/(...) a Înaltei Curți de C. și J. Aceste hotărâri judecătorești au fost depuse pentru a menționa practica instanțelor judecătorești de acordare în echivalent a unor bunuri aparținând unității deținătoare în ipoteza în care terenul preluat de stat este în prezent ocupat și nu poate fi restituit în natură. Corect a reținut și prima instanță că acest teren nu poate fi restituit în natură, deoarece nu a făcut obiectul notificării, de altfel, reclamantele nici nu au susținut că terenul cu nr. top 1091 a făcut obiectul notificării . Având în vedere însă solicitarea reclamantelor de a li se restitui terenul cu nr. top 1091, precum și practica judiciară depusă, instanța de fond, în temeiul art. 129 Cod proc.civ., trebuia să clarifice cu ce titlu solicită terenul aferent acestui număr topografice ca urmare a notificării formulate sau cu titlu de compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent, în temeiul art. 1 Legea nr. 1.. Corect a reținut și prima instanță că acest teren nu poate fi restituit în natură, deoarece nu a făcut obiectul notificării, de altfel, reclamantele nici nu au susținut că terenul cu nr. top 1091 a făcut obiectul notificării . Însă, dacă reclamantele au solicitat acest teren, instanța trebuia să clarifice cu ce titlu a fost solicitat: ca urmare a notificării sau ca măsură reparatorie în echivalent, mai ales că s-a depus și practică judiciară în acest sens, pentru un imobil alăturat, iar deținătoarea acestuia era pârâta U. T. din C.. Susținerea pârâtei potrivit căreia despăgubirea în echivalent s-a solicitat numai în recurs, este infirmată prin dovezile pe care reclamantele le-au făcut în prima instanță - hotărârile depuse la fondul cauzei, tocmai pentru a evidenția faptul că se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul care nu a fost solicitat prin notificare. P. aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 5 C. curtea va admite recursul declarat de reclamante precum și recursul declarat de pârâtă și va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare tribunalului. În rejudecare, instanța va clarifica dacă terenul cu nr. top 1091 este solicitat ca măsură compensatorie în echivalent și va efectua un raport de expertiză care să stabilească terenul liber și terenul ocupat de construcții, cu respectarea dispozițiilor legale și va administra și alte probe dacă din dezbateri va rezulta necesitatea administrării lor pentru justa soluționare a cauzei. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursurile declarate de reclamantele F. R. și M. O. și de pârâta U. T. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 82 din 2 februarie 2012 a T.ui C.,pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI A.-T. N. T. D. M. C. V. GREFIER M. T. Red. A.T.N. dact. GC 3 ex/(...) Jud. fond: D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 1439/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4344/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
