Decizia civilă nr. 1279/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 1279/R/2012
Ședința publică din data de 9 martie 2012
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M.- reședintele Curții de A. C
D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
G. : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr. 2224 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. M., având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că data de 1 martie
2012, pârâtul intimat a depus la întâmpinare, un exemplar din aceasta fiind comunicat cu reclamantul recurent.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de apel C. solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul
Maramureș, nefiind incidente în cauză prevederile L. nr.2..
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 2224 din 15 decembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilăînaintată de reclamantul C. P. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 38.418 lei cu titlu de daune morale ca o consecință a prizonieratului în U. al tatălui său în perioada (...) - (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Tatăl reclamantului, defunctul C. G., decedat la data de (...), a fost prizonier de război în U., în lagărul de concentrare nr. 183 din localitatea B. în perioada (...) - (...), așa cum rezultă din livretul militar.
L. nr. 2. are un caracter reparator și recompensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimuluitotalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Acest aspect rezultă din însuși titlul legii care se numește „. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989";.
În speță, măsura internării într-un lagăr de prizonieri s-a dispus anterior perioadei vizată de către dispozițiile L. nr. 2., pe de o parte, iar pe de altă parte, au existat și alte acte normative care au acoperit perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Este vorba de dispozițiile D.-lege nr. 1., care a instituit o serie de drepturi și facilități pentru persoanele care după
6 martie 1945, din motive politice, au făcut obiectul unor condamnări sau măsuri administrative, cum ar fi: internarea în spitale psihiatrice, domiciliul obligatoriu, strămutarea în alte localități, etc.; a acordat aceleași drepturi și persoanelor care au fost deportate după 23 august
1944 în străinătate sau au fost luați prizonieri ori menținuți în această stare de armata sovietică după 23 august 1944 și încheierea armistițiului din septembrie 1944. De asemenea, O.G. nr. 105/1999 acordă aceleași gen de drepturi persoanelor care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au făcut obiectul unor persecuții din motive etnice, precum: deportarea în ghetouri, lagăre de concentrare în străinătate, privarea de libertate în locuri de deținere sau lagăre de concentrare, refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate, detașamente de muncă forțată, supraviețuitori ai trenului morții.
Totodată, văzând și dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 care instituie calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și un sistem de drepturi pentru cei care în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, se poate trage concluzia că situația constând în prizonierat nu creează vocație la drepturile prevăzute de L. nr. 2..
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile L. nr. 2., deoarece căderea în captivitate nu constituie
„condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici „măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de L. nr. 2..
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existența unei măsuri administrative cu caracter politic în sensul L. nr. 2..
Mai mult, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale, ele nemaiputând constitui, într-un proces ca cel de față, temei al admiterii acțiunii.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. P., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:a) Orice stare de prizonierat are substrat politic, indiferent de armata din care cel luat prizonier a făcut parte. b) Participarea la război a avut caracter obligatoriu, fiind de avut în vedere și că nu este justificată decizia Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 lit. a teza I din L. nr. 2..
Recursul nu a fost motivat în drept.
III. Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (f. 9).
IV. Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al
R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. R. la plata de daune morale în baza L. nr.2. au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, sub aspectul despăgubirilor civile.
În consecință, prezenta instanță apreciază că, de lege lata, nu mai apare ca posibilă obligarea S. R. la a-i plăti reclamantului, de pe temeiul L. nr. 2., o sumă de bani cu titlu de reparație pentru prejudiciul moral suferit, în caz contrar ajungându-se, așa cum s-a arătat mai sus, la lăsarea fără efecte a evocatei decizii a Curții Constituționale.
Totodată, trebuie reținut și faptul că, așa cum bine a statuat deja prima instanță, starea de prizonierat în U. nu intră sub incidența dispozițiilor L. nr. 2., nefiind vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic care să fi fost luată împotriva tatălui reclamantului ca o consecință a împotrivirii acestuia față de regimul comunist.
Chiar dacă nu se poate nega că atât starea de război, cât și eventualul prizonierat cauzat de acesta au, în sens larg, caracter politic, ceea ce interesează într-un proces precum cel de față este, în mod concret și efectiv, dacă fapta invocată ca temei al despăgubiri solicitate de reclamant reprezintă una de opoziție față de regimul comunist, iar în cauză această cerință nu este îndeplinită.
Astfel fiind, recursul se va respinge ca nefondat, prima instanță hotărând în mod legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. P. împotriva sentinței civile nr. 2224 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
G. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 18/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 91/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
