Decizia civilă nr. 342/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 342/R/2012
Ședința publică din 27 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ J.ECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul P. L., împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații D. L. și O. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta contestatorului recurent, doamna avocat B. S. și reprezentantul intimatei D. L., domnul avocat E.-O. R., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. declarat de contestatorul P. L., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei (f. 2 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta contestatorului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială din (...), care atestă împrejurarea că recurentul P. L. a împuternicit-o pe doamna avocat B. S. pentru susținerea recursului și pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. și, de asemenea, depune la dosar chitanța care atestă plata unei diferențe de taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, conform mențiunii de pe citația primită de către contestatorul recurent pentru prezentul termen de judecată.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul intimatei D. L. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru reprezentare și o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, iar un exemplar din această întâmpinare îl comunică reprezentantei contestatorului recurent.
Având în vedere că recurentul P. L. personal pretinde că el este proprietarul terenului cu privire la care a formulat contestația la executare, în temeiul art. 402 alin. 2 C. coroborat cu art. 2821alin 1 C., art. 282 alin. 1 C. și art. 229 alin. 1 C., Curtea pune în discuția reprezentantei contestatorului recurent necesitatea indicării valorii de circulație a terenului în litigiu la datade (...), când s-a promovat contestația la executare și la data de (...), când s-a pronunțat hotărârea instanței de fond. Reprezentanta contestatorului recurent arată că la prezentul termen de judecată nu poate preciza valoarea terenului în litigiu la data de (...) și la data de (...). Reprezentantul intimatei D. L. prezintă instanței un script cu valoarea de circulație privind terenuri similare cu terenul în litigiu, respectiv, raportul de expertiză folosită de către C. N. P. din jud. M., și care atestă valorile imobilelor terenuri și construcții din județul M. la nivelul anului 2011. Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru ca reprezentantul intimatei D. L. să se consulte cu reprezentanta contestatorului recurent și să depună la dosar un înscris cu valoarea terenului în litigiu la data de (...) și la data de (...). La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta contestatorului recurent, doamna avocat B. S. și reprezentantul intimatei D. L., domnul avocat E.-O. R., lipsă fiind părțile personal. Reprezentantul intimatei D. L. arată că sunt două modalități în care a calculat valoarea terenului în litigiu la data de (...) și la data de (...), respectiv s- a raportat la susținerea contestatorului recurent că terenul în litigiu ar fi teren intravilan, situație în care valoarea terenului este de 159.810 lei și, de asemenea, s-a raportat la susținerea intimatei D. L., care este conformă cu mențiunile din titlu de proprietate și din cartea funciară, respectiv că terenul în litigiu este extravilan, situație în care valoarea terenului este de 652,40 lei, iar în acest sens depune un înscris la dosar. Reprezentanta contestatorului recurent și reprezentantul intimatei D. L. arată că au consultat valorile din expertiza efectuată de către domnul expert P. F., expertiză pusă la dispoziția C. N. P. din jud. M. și, prin urmare, s-a indicat valoarea de 159.810 lei în condițiile în care se apreciază că terenul în litigiu este intravilan și valoarea de 652,40 lei dacă se apreciază că terenul în litigiu este extravilan. Având în vedere că indicarea valorii obiectului litigiului se face după aprecierea reclamantului, în speță a contestatorului, iar acesta a susținut că terenul în litigiu este un teren intravilan, instanța va lua în considerare valoarea aferentă categoriei de folosință intravilan a terenului litigios, aceea de 159.810 lei, valoare raportat la care, calea de atac împotriva sentinței fondului era apelul, iar hotărârea din apel era susceptibilă de recurs. Raportat la aceste considerente, Curtea constată că în prezenta cauză, în mod corect contestatorul P. L. a declarat apel și apoi recurs. Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs prin care se expune starea de fapt a cauzei, cu trimitere amplă la relațiile dintre părți, prin care se invocă diferite înscrisuri, acte de proprietate, etc., având în vedere că aceste motive de recurs vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, circumscriindu-se dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C., care au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. De asemenea, Curtea invocă și pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unor alte hotărâri judecătorești pronunțate în alte dosare, respectiv împotriva sentinței civile nr. 274/(...) și a sentinței civile nr. 158/(...), pronunțate de către J. T. L., având în vedere dispozițiile art. 282 alin. 1 C. și art. 299 alin. 1 C., dispozițiile care prevăd în mod expres care anume hotărâri judecătorești pot fi atacate cu recurs într-un litigiu aflat pe rol. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei contestatorului recurent în susținerea recursului, iar reprezentantului intimatei D. L. îi acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul declarat de către contestator și pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond, să se refere și la cele două excepții invocate din oficiu de către instanță. Reprezentanta contestatorului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar de avocat, conform chitanței a cărui copie semnată pentru conformitate cu originalul o depune la dosar. Reprezentanta contestatorului recurent arată că ambele instanțe de judecată au făcut o greșită aplicare a legii, având în vedere că dispozițiile art. 295 alin. 5 C. sunt clare, iar instanța de apel putea și trebuia să stabilească starea de fapt în care s-a făcut contestația la executarea silită. De asemenea, reprezentanta contestatorului recurent arată că hotărârea judecătorească pusă în executare nu este opozabilă proprietarului terenului, iar terenul în litigiu nu este terenul față de care executorul judecătoresc a efectuat actele privind executarea silită și având în vedere aceste condiții, executarea silită nu putea să se facă în baza unei hotărâri judecătorești prin care instanța nu s-a pronunțat cu privire la cei care au avut atât posesia terenului în litigiu, cât și un drept real asupra acestui teren. În ceea ce privește terenul cu privire la care s-a făcut punerea în posesie, reprezentanta contestatorului recurent arată că acest teren nu este nici pe departe cel cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 158/(...) a J. T. L.. Curtea aduce la cunoștința reprezentantei contestatorului recurent împrejurarea că în motivele de recurs formulate în termenul legal de motivare a recursului nu a fost invocat în mod expres ca și motiv de recurs de nelegalitate faptul că terenul cu privire la care au fost întocmite actele de executare și cu privire la care s-a făcut executarea efectivă ar fi diferit de terenul menționat în sentința civilă nr. 158/(...), acest motiv, susținut pentru prima dată, verbal, cu ocazia susținerii recursului, fiind invocat practic după împlinirea termenului legal de motivare a recursului și intrând astfel sub incidența decăderii, în conformitate cu prevederile art. 303 alin. 1 și 2, art. 3021lit. c și art. 306 C. Reprezentanta contestatorului recurent arată că terenul cu privire la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 158/(...) a J. T. L. ar fi cu totul altul decât cel cu privire la care executorul judecătoresc a efectuat actele de executare silită. Față de susținerile verbale ale reprezentantei contestatorului recurent, Curtea pune în discuție eventuala decădere a contestatorului recurent din dreptul de a-și mai completa ori preciza motivele de recurs, întrucât nicăieri în motivele de recurs invocate în termenul legal nu se arată că terenul cu privire la care O. N. a fost obligat să-l predea în deplină posesie lui D. L. nu este același cu terenul cu privire la care s-a întocmit dosarul execuțional nr. 19/2011, iar această susținere a fost formulată de reprezentanta contestatorului recurent pentru prima dată la termenul de judecată de azi. Reprezentanta contestatorului recurent arată că nu poate fi pusă în executare o hotărâre judecătorească dată în contradictoriu cu alte persoane, decât cele chemate în judecată și nu consideră că actele de executare au fost efectuate în conformitate cu starea de fapt și cu respectarea legii, motiv pentru care, solicită instanței de recurs să cenzureze hotărârea atacată pentru ca executorul judecătoresc să nu poată pune în aplicare o hotărâre judecătorească cu privire la alte persoane și cu privire la alt amplasament decât cele reale. Reprezentantul intimatei D. L. solicită admiterea excepției decăderii, respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare, pe care le susține verbal, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar. Reprezentantul intimatei D. L. arată că în sentința civilă nr. 274/(...) a J. Tg. L., la primul aliniat se spune că se respinge petitul privind constatarea nulității absolute a T.P. nr. 1. cod 1., iar la următorul petit se spune că obligă Comisia Locală Tg. L. să-l pună în posesie pe reclamantul P. G., cu o suprafață de 0,14 ha, conform adeverinței nr. 46 din (...), dar pe un alt amplasament decât cel atribuit lui D. L. și, totodată, arată că la momentul la care s-a făcut executarea silită, la fața locului s-a prezentat și expertul topograf și atunci i s-a spus lui O. N. să lase în deplină folosință terenul lui D. L., astfel încât, apreciază că executorul judecătoresc a respectat în- tocmai dispozițiile hotărârii judecătorești. În replică, reprezentanta contestatorului recurent arată că are în față sentința civilă nr. 274/(...) a J. Tg. L., iar dispozitivul acesteia nu cuprinde mențiunea că terenul este pe alt amplasament și, totodată, arată că aceste aspecte trebuiau clarificate de către intimata D. L. în contradictoriu cu numitul P. G. la momentul respectiv, când acesta se afla încă în viață. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 373/(...), pronunțată de J. T . L. în dosarul nr. (...), a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. L. în contradictoriu cu intimații D. L. și O. N., având ca obiect anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 19/2011 al Biroului Executorului J.ecătoresc T. A. Cristian, contestarea impedimentului la executare în același dosar execuțional. Contestatorul P. L. a fost obligat la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei D. L. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele: „Prin sentința civilă nr. 158/(...) pronunțată de J. Tg. L., rămasă irevocabilă la data de (...) prin D. civilă nr. 864/R/(...) a T. M., intimatul O. N. a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul situat în localitatea R., în locul numit „Pe groapă";, în suprafață de 1504 mp, înscris în titlu de proprietate nr. 1. cod 1. eliberat la data de (...), în favoarea numiților D. L., C. G., P. M., C. D., C. D., C. C., C. Ana, C. L., C. M., C. M., C. C. și C. M. Prin Încheierea nr.94 dată în C. de consiliu din (...) în dosarul nr. (...) al J. T. L., a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditorii D. L., C. G., P. M., C. D., C. D., C. C., C. Ana, C. L., C. M., C. M., C. C. și C. M., împotriva debitorului O. N., în baza hotărârilor judecătorești sus-menționate, învestite cu formulă executorie. Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, „. executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare"; iar art. 401 alin.2 din codul de procedură civilă conferă legitimare procesuală activă terțelor persoane care pretind un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunurilor urmărite. Terțul proprietar al bunului urmărit angajează astfel un adevărat litigiu petitoriu cu privire la proprietatea bunului, în cadrul căruia se pune în discuție și trebuie să facă dovada dreptului de proprietate. În speță, contestatorul, în calitate de succesor al defunctului P. G., pretinde că acesta din urmă ar avea un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, prevalându-se de sentința civilă nr. 274/(...) pronunțată de J. T. L.. Instanța constată că, într-adevăr, pe rolul J. Tg. L. a mai existat anterior un litigiu între părțile identificate mai sus și defunctul P. G., autorul contestatorului, acesta din urmă solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1. cod 1. eliberat la data de (...) eliberat pe numele C. D., C. I., C. L. și D. L., cu privire la terenul situat în locul numit „Pe G., în suprafață de 0,14 ha, și obligarea C. J. M. să includă terenul menționat în titlul de proprietate eliberat pe numele lui. Prin sentința civilă nr. 274/(...) pronunțată de J. T. L., irevocabilă prin nerecurare, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat apreciindu-se că acesta a fost eliberat în mod legal. Totodată, instanța a statuat că defunctul P. G. este îndreptățit la suprafața de teren de 0,14 ha din locul numit „Pe G., dar pe un alt amplasament decât cel pe care îl are terenul cu aceeași denumire, inclus în titlul de proprietate nr. (...). Întrucât contestatorul nu face dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra imobilului în litigiu, nefiind îndeplinite astfel condițiile art. 401 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a respins contestația la executare, ca nefondată, în condițiile art.404 Cod procedură civilă. În baza art.274-277 Cod procedură civilă contestatorul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei în favoarea intimatei D. L. Împ o tr iv a sen tințe i c iv ile nr. 373/(...) a J. T g. L., în ter menul leg al aformulat apel contestatorul P. L., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare formulată de contestatorul P. L., cu cheltuieli de judecată. În motivele de apel, apelantul - contestator a arătat că prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de J. T. L. în dosarul nr. (...), rămasă definitivă și irevocabilă cu D. 861/2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus obligarea pârâtului O. N. să lase în deplină și pașnică posesie terenul situat în localitatea R., la locul numit „Pe G. în suprafață de 1504 mp cu vecinii: N - G. V.; E - O. N.; S - G. Iov; V - G., înscris în Titlul de proprietate nr. 1. din (...). Sentința civilă mai sus menționată a fost pusă în executare cu dosar execuțional nr. 19/2011 al executorului judecătoresc T. A. Cristian iar O. N. a fost somat ca în termen de 5 zile de la primirea somației să lase în deplinăproprietate și pașnică folosință terenul situat în localitatea R., la locul numit „Pe G. înscris în CF nr. 2453 R., nr. topo 359/4/6/1. Împotriva acestei executări silite, a formulat contestație la executare, contestatorul P. L., în calitate de descendent al defunctului P. G., proprietar al terenului în suprafață de 1400 mp situat în localitatea R., la locul numit „Pe G. și cuprins în titlul de proprietate nr. 1. din (...). Se arată în cuprinsul contestației la executare că, în anul 2006 cu Sentința civilă nr. 2., pronunțată de J. Tg. L. în dosar nr. 1557/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea C. locale Tg. L. să-l pună în posesie pe P. G. cu terenul în suprafață de 1400 mp, situat în localitatea R. la locul numit „Pe G. și a C. J. M. să modifice Titlul de proprietate nr. 1. din (...), în sensul includerii acestei suprafețe de teren. În probațiune s-au depus: titlul de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, Sentința civilă nr. 2., acte de stare civilă și declarația de acceptare tacită a succesiunii de către contestatorul P. L. după defunctul P. G.. De asemenea, s-a depus raportul de expertiză efectuat în cauză cu dosarul nr. 1557/2004. Cu sentința civilă nr. 3., pronunțată de J. Tg. L. s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. L. descendent al defunctului P. G.. Reține instanța de fond că nu s-a făcut dovada de către contestator a dreptului de proprietate al autorului său asupra terenului din litigiu și nu sunt îndeplinite condițiile art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă. Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, raportat la probele administrate în cauză, în special raportul de expertiză depus la dosar și care este opozabil tuturor părților, din care reiese existența unei identități între terenul în litigiu asupra căruia s-a pornit executarea și cel menționat în titlul de proprietate eliberat antecesorului contestatorului. De altfel, chiar prin compararea vecinătăților din cele două titluri de proprietate, a intimaților și a defunctului P. G., reiese că terenul în litigiu se suprapune în parte peste terenul contestatorului. În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele, art. 274 Cod procedură civilă. Cererea de apel a fost legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare. Intimata D. L. a depus întâmpinare la cererea de apel, la data de (...),solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală, temeinică și are în vedere hotărârile judecătorești pronunțate anterior cu privire la terenul în litigiu. Titlul de proprietate nr. 1. cod 1. emis pe numele lui P. G., tatăl apelantului a fost modificat conform sentinței civile nr. 2., a J. Tg. L. irevocabilă, în care în motivarea hotărârii la fila 3 se reține „obligarea comisiilor să îi înscrie în titlu de proprietate suprafața de teren de 0,14 ha din locul „Pe G. urmând ca reclamantul (adică P. G.) să fie pus în posesie pe un alt amplasament…";. În consecință, tatălui contestatorului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenul pentru care intimatei și fraților săi le-a fost eliberat Titlul de proprietate și cu care s-au înscris în cartea funciară. Contestatorul nu încearcă altceva decât inducerea în eroare a instanțelor de judecată prin susținerea că are un drept asupra terenului lor. Având în vedere că numitul P. L. - contestatorul, nu este cel care folosește terenul, nu are un titlu de proprietate care să le fie opozabil asupra terenului ce face obiectul executării silite și aspectele indicate de el au fost analizate de instanțele judecătorești solicită respingerea apelului acestuia. Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 2.(...), pronunț ată d e T ribun alul M ar amureș în dos arnr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul-contestator P. L., împotriva sentinței civile nr. 373/(...), pronunțată de J. T. L. în dosarul nr. (...). A fost obligat apelantul P. L. la plata către intimata D. L., domiciliată în R., nr. 158, jud. M., a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Motivând apelul, T. a reținut următoarele: „Codul de procedură civilă arată în art. 399 alin. 1 că împotriva executării silite, precum și împotriva oricăruia act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit art.401 alin. 2 Cod procedură civilă, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data predării silite a bunului. În speță, contestatorul în calitate de succesor al defunctului P. G., pretinde că acesta ar avea un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, conform sentinței civile nr. 274/(...) a J. T. L.. Prin sentința civilă nr. 274/(...) a J. T. L., irevocabilă prin nerecurare, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat, apreciindu-se că acesta a fost eliberat în mod legal . Prin aceeași sentință, instanța a statuat că defunctul P. G. este îndreptățit la suprafața de teren de 0,14 ha din locul numit: „Pe G., dar pe un alt amplasament decât cel pe care îl are terenul cu aceeași denumire, inclus în titlul de proprietate nr. (...) - fila 23 din dosarul de fond. Această statuare a instanței face parte din considerentele ce explică și determină dispozitivul sentinței civile nr. 274/(...), pronunțată de J. T. L. în dosarul nr. 1557/2004 și a intrat în putere de lucru judecat, sentința civilă nr. 274/(...) fiind irevocabilă prin nerecurare - file 22-23 din dosarul primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 158/(...) pronunțată de J. Tg. L., rămasă irevocabilă la data de (...) prin D. civilă nr. 864/R/(...) a T. M., intimatul O. N. a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie terenul situat în localitatea R., în locul numit „Pe groapă";, în suprafață de 1504 mp, înscris în titlu de proprietate nr. 1. cod 1. eliberat la data de (...), în favoarea numiților D. L., C. G., P. M., C. D., C. D., C. C., C. Ana, C. L., C. M., C. M., C. C. și C. M. Prin Încheierea nr. 94 dată în C. de consiliu din (...) în dosarul nr. (...) al J. T. +L., a fost încuviințată executarea silită solicitată de creditorii D. L., C. G., P. M., C. D., C. D., C. C., C. Ana, C. L., C. M., C. M., C. C. și C. M., împotriva debitorului O. N., în baza hotărârilor judecătorești sus-menționate, învestite cu formulă executorie. Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul constată că situația de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și de asemenea că prima instanță a recurs la textele de lege corespunzătoare și le-a aplicat corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală. Așa fiind, în baza art. 296 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 373/(...) a J. T. L.. În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat la plata către intimata D. L. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța aflată la fila 21 din dosar";. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatorul PL., În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul deciziei recurate, în esență, considerentele acesteia, apreciindu-se că decizia este nelegală, întrucât instanța a apreciat greșit litigiul dedus judecății și și-a întemeiat hotărârea pe niște considerente care nu au nicio legătură cu cauza. Actul care atestă calitatea de proprietar al tatălui recurentului asupra imobilului în litigiu este adeverința de proprietate nr. 46/(...), titlul de proprietate nr. 1./(...) și procesul-verbal de punere în posesie nr. 6524/(...), acte care nu au fost anulate de nimeni până în prezent și pe care instanța le-a nesocotit. Terenul în litigiu este o grădină situată la cca. 200 metri de grădina casei, în care recurentul s-a născut și a crescut, și care se învecinează la nord cu grădina casei numitului O. N., cu care recurentul a copilărit și s-a jucat adesea când pășteau mieii sau vacile în această grădină, și cu care este și rudă. Recurentul a lucrat această grădină mai mulți ani alături de părinții săi, chiar și în perioada colectivizării, întrucât fiecare om își lucra pământul cu care a intrat în C., iar C.- ul își lua două părți, iar o parte rămânea celui ce lucra. Din 1990 până în 2003 recurentul și-a petrecut vara toate concediile în satul în care s-a născut, ajutându-și părinții la lucrul pământului, inclusiv a acestui teren în litigiu. Din anul 2003, când tatăl recurentului a făcut comoție cerebrală și a rămas paralizat, recurentul a fost ajutat de unele rude la lucrul pământului, așa ajungând O. N. să cosească iarba de pe grădina în litigiu, întrucât în ultimii ani foarte puțini săteni mai ară pământul pentru a-l cultiva. Se ridică următoarea întrebare, și anume, de ce din 1992, dată de la care pârâta D. L. și-a făcut rost de o adeverință de proprietate pe terenul în litigiu și până în 2004 n-a întreprins nimic, pentru a intra în posesia terenului, dacă era în drept să revendice acest teren. Răspunsul este că n-a îndrăznit până când tatăl recurentului nu a căzut la pat paralizat să își pună planul murdar în aplicare sau că cei care au consiliat-o și ajutat-o în planurile ei au sfătuit-o să aștepte pentru că pârâta, prin antecesorii ei, n-a avut teren în registrul agricol, nu a plătit impozit pentru el în perioada de dinaintea C.- ului, nu a intrat cu acest teren în C., și totuși pe căi ocolite își face rost de aceea adeverință deproprietate, pentru același teren care figura și în adeverința de proprietate al tatălui recurentului. Începând cu anul 2004 cei ce au stat la baza elaborării planului pârâtei de a intra în proprietatea acestui teren au început să tragă sforile și prima lor acțiune a fost de a interveni pentru a nu se trece în titlul de proprietate al tatălui recurentului terenul în litigiu. După ce această acțiune le-a eșuat și terenul din adeverința de proprietate a fost trecut și în titlul de proprietate, pârâții au promovat aceea acțiune în urma căreia a rezultat sentința nr. 1., beneficiind de concursul sau probabil, de naivitatea lui O. N., precum și de concursul instanțelor de judecată din T. L. și Baia Mare. Instanțele de judecată nu au cerut extinderea acțiunii de revendicare făcută în contradictoriu cu O. N., prin introducerea în cauză și a tatălui recurentului, pronunțând faimoasa sentință nr. 1., pe care au și pus-o în executare. Recurentul s-a dus personal la data executării la fața locului însoțit de patru martori și de actele de proprietate pe care le-a prezentat executorului, agentului de poliție din T. L., expertului topo, avocatului pârâtei, toți aceștia recunoscând că actele de proprietate sunt valabile și conține exact terenul care figurează și în actele de proprietate ale pârâtei, însă cu toate acestea executorul finalizează executarea. Tot în motivele de recurs, recurentul a criticat sentințele civile nr. 274/(...) și nr. 158/(...) ale J. T. L., care au fost date de același judecător, arătând pe larg ce anume s-a dispus prin aceste sentințe, și în esență, considerentele care au fost avute în vedere la pronunțarea acestora, arătând că sentința civilă nr. 1. a fost pronunțată de același judecător. Pr in în tâmp in are a f ormu l ată în c auz ă, in timata D. L.a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că titlul de proprietate nr. 1. emis pe numele lui P. G., tatăl recurentului, a fost modificat prin sentința nr. 2. a J. T. L., dispunându-se prin aceasta obligarea comisiilor de fond funciar să îl pună în posesie pe P. G. pe un alt amplasament. Antecesorului recurentului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenul pentru care intimatei și fraților săi li s-a eliberat titlul de proprietate cu care s-au înscris în cartea funciară. Recurentul nu este cel care folosește terenul, terenul fiind folosit fără drept de O. N., și nu are un titlul de proprietate opozabil intimatei. R. este nefondat. La termenul de judecată din data de (...), Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs, respectiv a acelor motive de recurs prin care se expune starea de fapt a cauzei, cu trimitere amplă la relațiile dintre părți, prin care se invocă diferite înscrisuri, acte de proprietate, etc., având în vedere că aceste motive de recurs vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, circumscriindu-se dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C., care au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. De asemenea, Curtea a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unor alte hotărâri judecătorești pronunțate în alte dosare, respectiv împotriva sentinței civile nr. 274/(...) și a sentinței civile nr. 158/(...), pronunțate de către J. T. L., având învedere dispozițiile art. 282 alin. 1 C. și art. 299 alin. 1 C., dispozițiile care prevăd în mod expres care anume hotărâri judecătorești pot fi atacate cu recurs într-un litigiu aflat pe rol. Cu pr iv ire l a mo tivel e de recurs prin c ar e se critic ă sen tinț a nr. 158/(...), sen tinț a nr. 274/(...). În conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Art. 299 alin. 1 teza I C. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului. Există, așadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanța imediat superioară, adică la tribunal, în timp ce, hotărârile prin care tribunalele soluționează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel. Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicție. O cale de atac nu poate fi exercitată omisso media, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie - și care este, potrivit legii, susceptibilă de apel la tribunal -, pentru că, într-o atare situație, instanța de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și, implicit, la încălcarea principiului „non omisso medio";, o astfel de critică în recurs fiind inadmisibilă. Este știut faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare, și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, text constituțional care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. R. poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul, cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel, cu precizarea că toate criticile din recurs trebuie să aibă ca obiect strict hotărârea pronunțată în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări ori susțineri ale părților, să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac a recursului. Principiul „non omisso medio"; reprezintă, de asemenea, o aplicație a modalității în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiași proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanță și nesupuse cenzuriiinstanței de apel, nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă a recursului. Pentru aceleași considerente, anterior arătate, nu se poate critica prin intermediul prezentei căi de atac o altă hotărâre judecătorească, decât decizia strict susceptibilă de recurs, respectiv, nu pot face obiect al recursului pendinte hotărâri judecătorești pronunțate în alte litigii, între aceleași părți, sau împreună cu alte părți. Aceleași sunt argumentele pentru care prin recursul pendinte nu poate fi atacată sentința care a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc, executare care ulterior a făcut obiect al prezentei contestații la executare. Drept urmare, Curtea constată că nu se poate în actualul cadru procesual, să se critice hotărâri judecătorești pronunțate în alte litigii, rămase definitive și rămase în puterea lucrului judecat, un astfel de demers fiind evident inadmisibil. Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie. Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere parțială a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în fața primei instanțe cu trimitere amplă la expunerea modului în care a decurs punerea în executare a sentinței nr. 1. și a disputelor verbale pe care recurentul le-a avut cu avocatul intimatei cu acel prilej, o reiterare a condițiilor de fapt în care numitul O. N. a ajuns să folosească terenul în litigiu, a stării de sănătate precare a tatălui recurentului, a condițiilor în care s-a lucrat terenul în perioada C. - ului, etc. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. În recurs pot fi analizate doar strict motivele de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, deoarece, toate aceste motive de netemeinicie se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C., în prezent abrogate, abrogate de altfel și la data promovării recursului pendinte. Pe cale de consecință, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs de netemeinicie, excepție invocată la termenul de judecată din data de (...). Cu privire la motivul de recurs, invocat verbal cu ocazia dezbaterii pe fond a recursulu i, l a ter me nul de judec ată d in (. ..). La termenul de judecată din (...) reprezentanta recurentului a invocat pentru prima dată împrejurarea că terenul cu privire la care au fost întocmite actele de executare, menționat în sentința nr. 1., nu ar fi identic cu terenul cu privire la care s-a făcut efectiv executarea silită de către executorul judecătoresc. Curtea constată că acest motiv de recurs, în termenul legal de motivare a recursului, nu a fost invocat în mod expres ca și motiv de recurs de nelegalitate, astfel încât, acesta intră sub incidența excepției decăderii recurentului din dreptul de a-și mai preciza, completa ori dezvolta motivele de recurs după împlinirea termenului legal de motivare a recursului, excepție întemeiată pe prevederile art. 303 alin. 1 și 2, art. 3021lit. c și art. 306 C. Cu pr iv ire l a mo tivele de recurs af ir mativ de neleg al itate, ș i c are ar pu te a f i c ircu mscr ise d ispoz iț iilor ar t. 304 pc t. 9 C. , Cur te a cons tată ur măto arele: Recurentul nu a invocat în mod expres care ar fi motivul de nelegalitateincident cauzei, dintre cele reglementate de art. 304 pct. 1-9 C., însă, Curtea constată că prin acele critici din memoriul de recurs prin care se invocă nesocotirea dreptului de proprietate al tatălui recurentului, drept atestat de adeverința de proprietate nr. 46/(...), titlul de proprietate nr. 1./(...) și procesul- verbal de punere în posesie nr. 6524/(...), se invocă practic dispozițiile art. 304 pct. 9 C., respectiv, aplicarea greșită a art. 480 C.civ., care constituie sediul legal al reglementării dreptului de proprietate. Recurentul a promovat contestația la executare susținând că terenul de 1504 mp situat în locul numit „Pe groapă";, pe teritoriul satului R., și care constituie obiect al executării silite în dosar execuțional nr. 19/2011 al Biroului executorului judecătoresc T. A. Cristian - executare silită care are la bază titlul executoriu, sentința civilă nr. 158/(...) a J. T. L., pronunțată în dosar nr. (...), rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 8. al T. M. -, ar constitui proprietatea antecesorului său, P. G., respectiv, a succesorilor acestuia, printre care se numără și reclamantul recurent. S-a mai susținut de către recurent că dreptul de proprietate al antecesorului său asupra terenului obiect al executării silite este atestat de adeverința de proprietate nr. 46/(...), titlul de proprietate nr. 1./(...) și procesul- verbal de punere în posesie nr. 6524/(...). Este știut faptul că în regim de carte funciară dovada proprietății se face, potrivit dispozițiilor art. 25, art. 26, art. 30 și art. 31 din Legea nr. 7/1996, doar prin înscrierea acestui drept în cartea funciară, de la data înscrierii dreptul fiind opozabil erga omnes. Prin urmare, pentru ca recurentul să poată invoca cu succes dreptul său de proprietate asupra terenului litigios ar fi fost necesar ca titlul de proprietate emis în baza Legii fondului funciar în favoarea antecesorului recurentului să fi fost întabulat în cartea funciară, după o prealabilă identificare a acestuia în regim de CF, în condiții de contradictorialitate cu titularii înscriși în cartea funciară în care se regăsește terenul din titlul de proprietate, precum și să se fidezbătut succesiunea și eventualul partaj succesoral după defunctul P. G., pentru a se vedea căruia dintre moștenitori i-a revenit respectivul teren. Or, titlul de proprietate eliberat pe numele antecesorului recurentului nu a fost întabulat în cartea funciară, în timp ce, asupra terenului obiect al executării silite este întabulată intimata D. L., dreptul său de proprietate asupra terenului de 1504 mp situat în locul numit „Pe groapă";, fiind înscris în CF nr. 2453 R., nr. top 359/4/6/1 (f. 49-50 dosar fond). Drept urmare, Curtea constată că recurentul nu poate justifica, în regim de carte funciară, un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1504 mp, aferent nr. top 359/4/6/1 din CF nr. 2453 R., astfel încât, nu se poate reține, așa cum nefondat susține recurentul, că i-a fost încălcat, lui și antecesorului său, dreptul de proprietate asupra acestui teren. Se constată, astfel, de către Curte că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. Așa fiind, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. În temeiul art. 274 C., față de căderea sa în pretenții, recurentul va fi obligat să îi plătească intimatei D. L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța nr. 5/(...), aferent redactării întâmpinării, în baza contractului de asistență juridică 17000/(...) (f. 19, 14). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P. L. împotriva deciziei civile numărul 2. din (...) a T. M., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei D. L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE J.ECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. G. A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) J..fond: C.B. J..apel: D.Țiplea/D.M.Haidu
| ← Decizia civilă nr. 1442/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 834/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
