Decizia civilă nr. 1442/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1442/R/2012
Ședința publică din 22 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatoarea G. R. V. împotriva deciziei civile nr. 6/A din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații R. I. R., R. T., S. B. O. I. ȘI G. S., având ca obiect . contract-contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, a doua și a treia strigare, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați R. I. R. și R. T., avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 martie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
La data de 19 martie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea contestatoarea G. R. V., prin avocat Urs I., o cerere prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.proc. civ.
Se constată că prin încheierea ședinței Camerei de C. din data de 21 martie 2012, s-a respins cererea de abținere formulată de către doamna judecător A. C., membră a completului de judecată C 4 R.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului declarat și menținerea în întregime a dispoziției deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civila nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. a fost admisă exceptia inadmisibilitatii cererii invocate de parații R. I. R. si R. T. și în consecință, a fost respinsă contestația in anulare formulate de reclamanta G. R. V. in contradictoriu cu parații R. I. R., R. T., S. O. I. si G. S., ca inadmisibila.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata suportate de paratii R. I. R. si R. T. in sumă de 4000 lei reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 8. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cunr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de R. I. R. si R. T. în contradictoriu cu pârâții S. O. I., G. S. si G. R. V., s-a constatat rezoluțiunea de drept a antecontractului de vânzare cumpărare nr. 9183/(...) dintre pârâții G. S., G. R. V. și R. I. R. si R. T. s-a constatat rezolutiunea de drept a actului aditional la antecontractul de vânzare-cumpărare legalizat sub semnatura nr. 9183/30 iunie 2008, a actului aditional sub semnatura legalizata nr. 12389/25 septembrie 2009, a actului aditional incheiat intre paratul S. O.-I. in calitate de promitent-vanzator, pe de o parte, si reclamantii R. T. si sotul R. I. R. in calitate de promitenti-cumparatori, pe de alta parte, din culpa promitentului-vanzator, s-au repus partile in situatia anterioara, pârâții fiind obligați, in solidar, sa plătească reclamanților suma totala de 49.277,5 Euro, in echivalent lei la data platii.
Contestatoarea reclamantă G. R. V. a atacat cu apel această sentință, solicitând repunerea în termenul de apel si criticând hotărârea primei instanțe pentru nerespectarea dispozițiilor art. 90 al. 1 C.pr.civ., referitoare la procedura de citare a părții. S-a arătat că în fapt nu a locuit la adresa din
C.-N. str. T.oiului, ci în Franța la adresa 10 bis Rue Charpentier 92270 Bois Colombes. Prin decizia civilă nr. 1. a T. C. s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de contestatoare și, în consecință, s-a respins apelul declarat de dânsa ca tardiv. S-a reținut în considerentele deciziei că apelanta nu a făcut dovada domiciliului pretins, nu a depus nici un act oficial în acest sens. Prin recursul promovat în data de (...) împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Cluj, G. R. V. a solicitat repunerea în termenul de exercitare a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, deoarece această instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. S-au invocat aceleași motive referitoare nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare a recurentei. Prin decizia civilă nr. 6. Curtea de A. a respins recursul ca neîntemeiat. S-a reținut de instanța de recurs că G. R. V. nu a făcut dovada faptului că domiciliul efectiv al său este în Franța la adresa menționată mai sus. Față de această concluzie, s-a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită în fața primei instanțe,
Judecătoria Cluj-Napoca.
R. se prevalează în prezenta contestație de două motive din cele reglementate de art. 317-318 care permit exercitarea căii speciale de atac a contestației în anulare și anume: 1) sentința civilă nr. 8. pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca a fost dată cu încălcarea normelor de ordine publica referitoare la competență; 2) procedura de citare a reclamantei nu a fost legal îndeplinită în cadrul dosarului (...) iar acest motiv, deși invocat în fata instanțelor de control judiciar, a fost respins deoarece erau necesare verificări de fapt.
Cu privire la primul motiv invocat, respectiv încălcarea normelor referitoare la competența materială a primei instanțe, s-a reținut incidența art. 317 al. 1 C.pr.civ. care prevede că este admisibilă contestația în anulare pentru acest motiv doar dacă motivul nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Or, în situația de față, reclamata contestatoare, deși a epuizat căile de atac ordinare ale sentinței civile nr. 8. de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr. (...), nu a invocat acest motiv nici în fața T. C. nici a Curții de A. C. R. putea aduce în discuție competența materială a primei instanțe în orice moment procesual, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauză, conform prevederilor art. 159 C.pr. civ, în redactarea anterioară Legii nr. 202/2010. Prin urmare, față de momentul în care reclamanta a invocat necompetența J. C.-N., conform art. 317 al. 1 contestația în anulare este inadmisibilă pentru motivul invocat.
Cu privire la al doilea motiv, care privește soluția instanțelor de control judiciar și necesitatea efectuării unor verificări de fapt, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 al. 1 teza I. R. contestatoare a avut posibilitatea de a face dovada afirmațiilor sale referitoare la nelegalitatea procedurii de citare, în apel, cale de atac devolutivă, care permite administrarea tuturor mijloacelor de probă. Însă contestatoarea nu depus nici o dovadă în acest sens în apel, fapt reținut de Tribunalul Cluj în D. nr. 1.. Înscrisurile depuse în recurs nu au convins instanța de temeinicia susținerilor referitoare la domiciliul faptic al reclamantei G. R. V., astfel că recursul a fost respins ca neîntemeiat. E. de reținut că instanța de recurs nu a respins calea de atac pentru că avea nevoie de verificări de fapt, care nu se pot realiza în recurs, ci a respins recursul ca nefondat, după analizarea probelor existente la dosar. În cuprinsul deciziei pronunțate în recurs nu există nici o referire la necesitatea efectuării unor verificări de fapt.
Prin decizia civilă nr. 6/A/(...) a T. C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea G. R. V. împotriva sentinței civile nr. 11933 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit art.317 alin.1 C.pr.civ. una dintre condițiile de admisibilitate privind promovarea unei contestații în anulare de drept comun este aceea că motivul pe care se întemeiază această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac, cu alte cuvinte nu se poate folosi o cale de atac extraordinară atunci când s-ar fi putut uza de o cale ordinară.
În cauza de față însă, chestiunea nelegalei citări a apelantei a fost tranșată atât de instanța de apel cât și de instanța de recurs în sensul că ambele instanțe au conchis că aceasta a fost legal citată și în mod legal i s-a comunicat și sentința, nereușind să dovedească că faptic domiciliul său era altul decât cel indicat de către reclamanți, din nici un act oficial nerezultând susținerile sale.
Drept urmare, din această perspectivă contestația este inadmisibilă.
Cât privește incidența alin. 2 din articolul menționat de care se prevalează apelanta, în sensul că rămâne loc pentru a se face unele verificări de fapt care nu s-au putut face în recurs și care s-ar putea face pe această cale, tribunalul a apreciat că atâta timp cât instanța de recurs menținând soluția instanței de apel a respins ca neîntemeiate motivele invocate privind nelegala citare pe temeiul actelor din dosar, considerând că era necesară prezentarea unor acte care să emane de la autorități, principiul puterii de lucru judecat se impune, soluția acestei instanțe fiind de respingere, dar evident nu raportat la faptul că trebuia a se face verificări de fapt inadmisibile în această fază.
Într-o atare situație, în mod firesc prima instanță a respins proba testimonială, contestația în anulare fiind și din acest punct de vedere inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal contestatoarea, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației, anularea sentinței civile nr. 8. a J. C.-N., rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului contestatoarea a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ. Astfel, reținerile instanțelor sunt nelegale, deoarece dovadadomiciliului ei din Franța rezultă din înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri depuse și într-o altă cauză în care Tribunalul Comercial Cluj a apreciat că ele demonstrează domiciliul faptic din Franța, dispunând repunerea în termenul de exercitare a recursului.
Prin urmare, în cauză procedura de citare cu ea pentru ziua când s- a judecat pricina, 14 iunie 2010 nu a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile legale.
D. atacată a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 317 alin. 2
Cod proc.civ.
E. real că în cuprinsul deciziei pronunțate în recurs nu există nicio referire la necesitatea efectuării unor verificări de fapt, însă este incontestabil că instanța de recurs a considerat greșit că nu a dovedit că domiciliul faptic este altul decât cel indicat de reclamanți în cererea de chemare în judecată. E. de asemenea greșită reținerea instanței că actul depus în fața instanței de apel nu face dovada că pârâta G. a locuit în Franța și că nici înscrisul contract de locațiune nu este în măsură să facă dovada faptului că domiciliul efectiv a fost în Franța.
Dacă în opinia instanțelor contestatoarea nu a dovedit că domiciliul ei este în Franța, înseamnă că rămâne loc pentru a se face unele verificări de fapt, care nu s-au putut face în recurs și care s-ar putea face în cadrul contestației în anulare.
Cea de-a treia critică a recurentei se referă la faptul că în mod greșit s-a apreciat că proba testimonială solicitată de recurentă nu este utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Proba testimonială este admisibilă pentru că domiciliul persoanei fizice fiind o stare de fapt, poate fi dovedită cu orice mijloace de probă, inclusiv cu martori, această dovadă se poate face și în cadrul contestației în anulare.
Cele două instanțe au săvârșit importante neregularități procedurale prin încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, principiul oralității și contradictorialității, a dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Prin întâmpinarea depusă intimații s-au opus admiterii recursului, arătând că prezenta contestație în anulare nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi admisibilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Pentru folosirea contestației în anulare de drept comun prev. de art. 317 Cod proc.civ., se cere pentru admiterea ei pe de o parte, ca hotărârea să fie irevocabilă, iar, pe de altă parte, motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fin invocat pe căile ordinare de atac, apelul și recursul.
Cea de-a doua condiție de admisibilitate constituie o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale de atac extraordinară atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
Partea nu are drept de opțiune între apel și contestație în anulare, aceasta din urmă fiind inadmisibilă dacă motivele pentru care a fost introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului.
Legea interzice în același timp și opțiunea între contestația în anulare și recurs, dând prioritate recursului, astfel că partea este obligată să valorifice eventualele motive de contestație prin intermediul recursului, ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 Cod proc.civ., constituind în același timp și motive de casare. Această cerință trebuie examinată încorelație cu art. 317 alin. final Cod proc.civ., potrivit căruia contestația în anulare devine admisibilă dacă motivele au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără a fi judecat pe fond.
În speță, contestatoarea a invocat încălcarea dispozițiilor art. 317 alin. 2 Cod proc.civ., critică pe care, curtea o apreciază ca fiind nefondată.
Chiar contestatoarea prin declarația de recurs arată textual că „este adevărat că în cuprinsul deciziei pronunțate în recurs nu există nicio referire la necesitatea efectuării unor verificări de fapt";, este incontestabil că instanța de recurs, a considerat, eronat că contestatoarea G. R. V. nu a dovedit că domiciliul faptic este altul decât cel indicat în cererea de chemare în judecată.
La promovarea acțiunii civile înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. (...) pârâta G. R. V. a fost citată la adresa din C.-N., str. T.oiului nr. 14, bl. C1 apartamentul 15.
Prin decizia civilă nr. 13 din (...) a T. C., menținută prin decizia civilă nr. 693/(...) a Curții de A. C., prin respingerea recursului s-a reținut că pârâta a fost citată la adresa din C.-N., str. T.oiului nr. 14, bl. C1 apartamentul 15., că în apel nu a făcut dovada unui alt domiciliu al său, atâta timp cât a susținut nelegala citare și comunicare a sentinței, astfel că a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.
Aceleași motive au fost reiterate și prin declarația de recurs, recurs respins prin decizia civilă nr. 693/(...) în care s-a reținut că pârâta G. R. V. nu a dovedit un alt domiciliu, decât cel indicat de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Așadar, motivul pe care se sprijină contestația în anulare a fost invocat în căile ordinare de atac, apel și recurs, instanța de apel și recurs nu le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări, așa cum susține contestatoarea, ci pentru faptul că pârâta nu a dovedit susținerile din motivele de apel și recurs.
Instanța de recurs a respins ca nefondate motivele invocate pe temeiul actelor de la dosar, astfel că, pe temeiul art. 305 Cod proc.civ., în recurs, principiul puterii lucrului judecat se opune reexaminării lor în cadrul contestației în anulare.
Recurenta a susținut că în condițiile în care, în opinia stanței de apel și recurs nu a dovedit domiciliul ei din Franța, înseamnă că rămâne loc pentru a se putea face unele verificări de fapt, care nu s-au putut face în recurs și care s-ar putea face în cadrul contestației în anulare, susținere care se desprinde din prev. art. 317 alin. 1 Cod proc.civ. Acest text trebuie însă interpretat împreună cu art. 317 alin. final Cod proc.civ., din care rezultă că partea trebuie să invoce aceste motive prin cererea de recurs, iar numai dacă recursul ar fi fost respins în condițiile arătate, contestația în anulare devine admisibilă.
Or, în speță, nedovedirea unui alt domiciliu de către pârâta recurentă decât cel indicat în cererea de chemare în judecată se datorează culpei procesuale a pârâtei G. R. V.
Art. 317 alin. 1 Cod proc.civ. are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea în cadrul contestației în anulare, cale extraordinară de atac, a unor motive ce puteau fi invocate și, care în speță au și fost invocate, pe calea apelului și recursului, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 6.. Prin urmare, în speță nu s-a produs o încălcare a principiilor oralității și contradictorialității, nu s-au încălcat dreptul la apărare și la un procesechitabil al pârâtei, astfel că recursul contestatoarei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACE. M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea G. R. V. împotriva deciziei civile nr. 6/A din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
ANA I. A. C. C. M. CONȚ C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.Tatu, A.F.Doica
| ← Decizia civilă nr. 91/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 342/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
