Decizia civilă nr. 2824/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR N. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2824/R/2012
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTOR:
A.-T. N.
ANDRA-A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. DE P. M. N. 10, împotriva deciziei civile nr. 3. din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și C. DE A. S. ȘI P., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.19.581/12 Decembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.12.(...) al J. C.-N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. de proprietari M. nr.10, în contradictoriu cu pârâții C. local al M. C.- N., și C. de ajutor social și pensiune cu sediul în C.-N., strada M. nr.10, județul C., s-a luat act de faptul că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta C. de ajutor social și pensiune a primit în folosință spațiul de la adresa M. nr.10 în baza Hotărârii C.ui local al M. C.-N. nr.276/15 Iulie 2010 și a Protocolului nr.157680/19 Iulie 2010.
P. funcționarea cantinei de ajutor social, aceasta a obținut acordul de funcționare din partea Primarului M. C.-N..
Imobilul în care își desfășoară activitatea Pârâta C. de ajutor social și pensiune este înscris în C.F. nr.1. C.-N..
Descrierea imobilului din cartea funciară este aceea de apartament la parter compus din 3 săli vânzare, bucătărie cameră frigorifică, 4 magazii, laborator, wc, vestiar, birou, antreu, cu suprafața utilă de 270,51 mp, cu părțile colective comune înscrise în cf colectivă 1..
Din contractul de asociere nr.115/11 Mai 2000, rezultă că anterior funcționării în spațiul în cauză a cantinei de ajutor social, în acest spațiu funcționa S.C. „Caprice"; S.A., aceasta exploatând spațiul alcătuit din 14 încăperi pentru cofetărie și laborator.
În vederea funcționării sale pârâta C. de ajutor social a obținut autorizația sanitară de funcționare eliberată de Ministerul Sănătății - D. de S. P. a J. C.
Documentul de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor pentru unitățile de vânzare cu amănuntul nr. VA CJ 03204 din 14
Februarie 2011 eliberat de A. N. S. V. și pentru Siguranța Alimentelor - D. S. V.
și pentru Siguranța Alimentelor C., certificat de înregistrare în scopuri de T.
Din descrierea imobilului cuprinsă în cartea funciară respectiv „3 săli vânzare, bucătărie cameră frigorifică, 4 magazii, laborator, wc, vestiar, birou, antreu"; și din contractul de asociere nr.115/11 Mai 2000 încheiat cu SC Caprice SA, rezultă în mod clar că înainte de deschiderea cantinei de ajutor social, imobilul în cauză avea destinația de spațiu comercial.
Faptul că se modifică specificul comerțului desfășurat în spațiul respectiv nu are semnificația unei modificări a destinației spațiului în sensul Legii nr.230/2007, destinația spațiului rămâne aceeași, respectiv cea de spațiu comercial.
Noțiunea de destinație trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, respectiv cea de spațiu comercial, prin opoziție de exemplu cu destinația de locuință. P. schimbarea destinației în acest sens ar fi necesar acordul proprietarilor conform art.11 alin.2 al Legii nr.230/2007.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, reținând că nu s-a produs o schimbare a destinației spațiului în cauză, raportat la prevederile art.42 din Legea nr.230/2007.
Prin decizia civilă nr. 317 din (...) a T.ui C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. de P. M. nr. 10 împotriva sentinței civile nr. 19581 din
(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...) al J. C.-N., care a fost menținută înîntregime.
P. a pronunța această decizie, tribunalul în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de proprietari M. nr.10, excepția pe care a respins-o, apreciind că nu este nevoie de hotărârea adunării generale în vederea promovării unei acțiuni în justiție, art. 3 lit. i din Legea 230/2007 stabilind că cel care "inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire"; este comitetul executiv.
C. făcând abstracție de acest aspect tribunalul a constatat că potrivit tabelului cu proprietarii asociației reclamante și a procesului-verbal datat (...), cu votul majorității membrilor asociației s-a hotărât darea în judecată a C.ui Local al municipiului C.-N. pentru schimbarea destinației spațiului unde a funcționat cofetăria "Verde"; fiind îndeplinite condițiile de cvorum stabilite de art. 24 alin. și art.25 alin.2 din Legea 230/2007.
Pe fondul cauzei, reclamanta a investit judecătoria cu soluționarea unei cereri formulate în contradictoriu cu pârâții C. local al municipiului C.-N. și C. de A. S. și P. prin care a solicitat a se constata că s-a schimbat de către primul pârât destinația spațiului aflat la parterul imobilului din str. M. nr.10 C.-N. în urma deschiderii Cantinei Restaurant „. 10";, fără a avea în prealabil acceptul Asociației de proprietari „. 10"; în conformitate cu art.11 alin.2 din Legea nr.230/2007, cu consecința restabilirii situației anterioare schimbării destinației spațiului.
T. a apreciat necesară redarea acestor aspecte întrucât este esențial a se stabili care este finalitatea demersului judiciar inițiat, concluzionând în sensul că se urmărește de către reclamantă a se restabili situația anterioară schimbării destinației spațiului, din două perspective și anume, ca urmare a încălcării prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.230/2007 și ale art.18 din aceeași lege, aceasta fiind drept urmare prejudiciată.
Astfel, instanța de apel a considerat că nu s-a produs o schimbarea a destinației spațiului în condițiile în care anterior deschiderii cantinei restaurant, parterul acestui imobil era folosit tot pentru comerț, respectiv era o cofetărie, deci implicit avea o altă destinație față de restul spațiului din imobil format din locuințe, noțiunea de spațiu de locuit și cel cu altă destinație regăsindu-se în cuprinsul art. 3 lit.b din Legea 230/2007"; proprietate individuală - apartamentul sau spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, parte dintr-o clădire, destinată locuirii sau altor activități, care împreună cu cota-parte indiviză din proprietatea comună constituie o unitate de proprietate imobiliară. Cu excepția unor situații pentru care există alte prevederi exprese în prezenta lege sau în acordul de asociere, dreptul de proprietate asupra unei proprietăți individuale dintr-un condominiu trebuie considerat în același mod ca și dreptul de proprietate asupra altor bunuri imobile";.
Revenind la prevederile legale menționate, conform art.11 (1) din Legea nr.230/2007 „Proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publica locala a modificărilor constructive, fără a pune in pericol integritatea structurala a clădirii sau a altor proprietăți individuale.
(2) Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietățiicomune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari";.
Potrivit art.3 lit.c din aceeași lege proprietatea comună este definită ca fiind- ". părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință";.
Imobilul în care își desfășoară însă activitatea C. Restaurant constituie proprietatea individuală a M. C.-N., așa încât din această perspectivă a spațiului aferent nu este incident alin. 2 invocat de către reclamantă, așa cum rezultă din C.F. individual nr.1. C.-N. vizând spațiile comune.
Drept urmare, apelanta nu se poate prevala de textul de lege menționat.
Cât privește incidența celuilalt articol invocat, potrivit căruia „În cazurile în care în clădirile de locuințe unul dintre proprietari sau chiriași împiedică, cu bună-știință și sub orice formă, folosirea normală a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalți proprietari ori chiriași, după caz, proprietarii sau reprezentantul legal al acestora pot solicita instanței să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum și plata daunelor"; nu poate fi reținută având în vedere următoarele împrejurări:
C. dacă prin aparatura de ventilație necesară desfășurării activității cantinei se produc prejudicii proprietarilor asociației, așa cum rezultă din buletinul de determinare a nivelului de zgomot nr.32 emis de S. de C. și P. M. din cadrul Primăriei C.-N. din care rezultă că aparatura de ventilație aparținând Cantinei de A. S. și P. C.-N., poluează fonic vecinătățile funcționând la regimul constatat în momentul controlului, singura probă care confirmă prejudiciu decare se prevalează, articolul redat anterior conferă posibilitatea de a solicita instanței să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, însă prejudiciul creat poate fi înlăturat, în opinia instanței, prin luarea unor alte măsuri, respectiv prin utilizarea unei aparaturi de ventilație mai performante, printr-o altă poziționare a acesteia, prin găsirea unor altor soluții care pot fi oferite de către actuala tehnologie extrem de avansată și plata daunelor, măsura schimbării destinației fiind ultimul remediu în situația în care primele variante nu ar fi satisfăcătoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. de P. str. M. nr. 10, solicitând instanței casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a arătat că instanța de apel și prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită. Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 230/2007, proprietarul vătămat în drepturi are opțiunea să solicite instanței să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii, precum și plata daunelor.
Recurenta apreciază că a investit instanța cu aceste capete de cerere: hotărârea măsurilor pentru folosirea normală a clădirii și obligarea intimatelor la plata daunelor produse, faptul că recurenta și-a exprimat preferința pentru una din multiplele măsuri care pot fi luate pentru folosința normală a clădirii nu are semnificația că a limitat rolul activ al instanței.
Instanța investită cu soluționarea cererii nu a judecat cererea reclamantei atâta vreme cât în considerentele deciziei instanța de apel arată că există soluții care pot fi oferite de către actuala tehnologie extrem de avansată, însă nu a obligat intimatele la punerea în aplicare a acestor tehnologii.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv dreptul cetățenilor la o viață liniștită, acest drept incluzând și limitarea poluării fonice.
Deoarece serviciul de control și protecția mediului din cadrul Primăriei C. a constatat că nivelul de zgomot produs de instalațiile primăriei depășește nivelul admis de 10 decibeli, dovedesc existența prejudiciului și corelativ încălcarea obligației statului este certă.
Art. 14 din Legea nr. 230/2007 a fost încălcat, deoarece intimatele aveau obligația să se abțină de a afecta dreptul de proprietate al reclamantei, atributul de liniștită folosință a bunului prin poluarea fonică.
Întrucât instanța de fond și de apel nu s-au pronunțat asupra cererilor reclamantei și nu au cercetat fondul cauzei, se solicită casarea sentinței și deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Prin întâmpinare C. de A. S. și P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționându-se că instanța de fond și-a exercitat rolul activ, însă potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 a fost obligată să se pronunțe numai în limitele obiectului fixat de reclamantă, neputând să acorde mai mult decât s-a cerut ori altceva decât s-a cerut.
Contrar susținerilor recurentei, existența prejudiciului nu este certă, nivelul de zgomot a fost diminuat prin măsurile de optimizare a condițiilor de funcționare a cantinei restaurant.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curteaapreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin.
1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care reclamanta a investit instanța.
Recurenta apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii vizând măsurile pentru folosirea normală a clădirii și obligarea intimatelor la plata daunelor produse.
Un prim aspect care trebuie clarificat este acela că în recurs nu se poate critica sentința pronunțată de prima instanță pentru aspecte care nu au fost criticate în apel, întrucât recursul este o cale de atac subsecventă apelului.
Verificând memoriul de apel cu care reclamanta a investit instanța, curtea constată că nu găsește nicio critică prin care recurenta să invoce faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere.
Prin urmare, această critică este formulată omisso medio direct în recurs
și, prin urmare, este inadmisibilă.
C. dacă această critică ar fi fost formulată și în apel, instanța de apel nu ar fi putut-o soluționa pozitiv, întrucât este și nefondată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită.
Astfel, prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2011 reclamanta A. de P.
M. nr. 10 a solicitat să se constate că pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a schimbaat destinația spațiului aflat la parterul imobilului din str. memorandumului nr. 10 în urma deschiderii cantinei restaurant M. 10, fără a avea în prealabil acceptul Asociației de P. M. 10 și s-a solicitat și restabilirea situației anterioare schimbării destinației spațiului, reclamanta arătând expres că restabilirea situației anterioare constă în comercializarea preparatelor culinare în cadrul cantinei restaurant, cu interzicerea preparării mâncării în incinta cantinei.
Acestea sunt petitele cu care reclamanta a investit instanța de fond, asupra căreia judecătoria s-a pronunțat prin sentință și în aceste limite a fost verificată în apel hotărârea.
Luarea unor măsuri pentru folosirea normală a clădirii și obligarea intimatelor la plata daunelor produse sunt capete de cerere noi care au fost invocate numai în recurs, ceea ce este inadmisibil raportat la dispozițiile art.316 coroborate cu art. 294 Cod proc.civ., potrivit cărora în apel sau recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza, obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Așadar, curtea constată că nu există nici un motiv de casare a deciziei pronunțate în apel și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât așa-zisele capete de cerere pe care instanța nu s-a pronunțat sunt invocate pentru prima dată în recurs și nu pot conduce la o altă soluție decât respingerea acestora ca inadmisibile, potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, care conferă reclamantei posibilitatea de a stabili cadrul procesual: persoanele cu care înțelege să se judece, precum și capetele de cerere cu care aceasta investeșteinstanța. Reclamanta este cea care poate să pună capăt litigiului renunțând la pretențiile deduse judecății, având astfel posibilitatea de a dispune de procesul cu care a investit instanța.
Este foarte importantă verificarea petitelor cu care reclamanta a investit instanța, întrucât în funcție de aceste cereri cauza trebuie timbrată și instanța trebuie să răspundă și să soluționeze fiecare capăt de cerere. M. de soluționare a acestor cereri va fi verificat în căile de atac prevăzute de lege. C. dacă principiul disponibilității îi conferă largi prerogative reclamantei în modul în care înțelege să își gestioneze problemele litigioase, aceasta nu mai poate ulterior dezinvestirii primei instanțe să își modifice cadrul procesual și să formuleze cereri noi, întrucât ar lipsi partea adversă de posibilitatea de a-și formula apărări în fața instanței de fond și ar depăși cadrul procesual cu care reclamanta a investit instanța.
Instanța de judecată are îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice
și legale potrivit art. 129 al 5 C. , însă rolul activ al instanței nu se poate interpreta că ar viza și obligația instanței de a stabili aceasta „una din multiplele măsuri care pot fi luate pentru folosința normală a clădirii"; după cum susține reclamanta. P. a preveni aceste interpretări fără acoperire legală a rolului activ al instanței, legiuitorul a prevăzut la art. 129 al. 6 C. că în toate cauzele judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin urmare, curtea constată că primul motiv de recurs este nefondat, pentru considerentele mai sus reținute.
În ceea ce privește interpretarea greșită sau încălcarea art. 8 al Convenției, curtea constată că în limitele cadrului procesual cu care reclamanta a investit instanța, această dispoziție legală nu a fost încălcată.
Reclamanta a solicitat să se constate schimbarea destinației spațiului de la parterul imobilului din str. M. nr. 10, însă noțiunea de destinație a spațiului în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 230/2007, vizează destinația de spațiu de locuit sau spațiu cu altă destinație decât cea de locuință.
În cazul de față, după cum însăși reclamanta susține, acest spațiu a avut
și anterior tot destinație comercială, în sensul că în acest spațiu și-a desfășurat activitatea cofetăria „Verde";, cofetăria „S."; și cofetăria „Capris";.
Reclamanta nu a investit instanța cu vreun capăt de cerere prin care să se solicite limitarea poluării fonice, așa încât nu pot fi invocate prevederile art. 8
C.E.D.O. din perspectiva la o viață liniștită care include și limitarea poluării fonice, deoarece exced cadrului procesual cu care instanța a fost investită.
Din starea de fapt reținută de tribunal rezultă că prin desfășurarea activității cantine se produc prejudicii proprietarilor cum rezultă din buletinul de determinare a nivelului de zgomot emis de S. de C. și P. M. din cadrul Primăriei C., însă instanța de fond nu a fost investită cu un petit pentru luarea unor măsuri de limitare a zgomotului, iar repararea prejudiciului creat viza după cum reiese din acțiunea reclamantei interzicerea preparării mâncării prin revenirea spațiului la destinație de locuință și nu limitarea zgomotului, după cum reiese din acțiune (f. 4 alin. 2).
Prin urmare, nici al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Dispozițiile legale incidente în materie au fost analizate corect de către instanța de apel în limitele investirii instanței de către reclamantă, curtea constatând că dispozițiile Legii nr. 230/2007 au fost corect interpretate și aplicate, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
P. aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea ca respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. de P. str. M. nr. 10 împotriva deciziei civile nr. 317 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
P. ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. de P. str. M. nr.
10 împotriva deciziei civile nr. 317 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A.-T. N. A. A. C.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel : A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 834/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 71/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
