Decizia civilă nr. 1454/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 1454/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. A. și D. V., precum și recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 1. (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect L. nr. 1.- restituire preț actualizat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamanții recurenți, domnul avocat M. B., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ambele recursuri au fost formulate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr. 1..
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, domnul avocat M. B. arată că este avocat stagiar și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se da avocatului titular, respectiv doamnei avocat P. O. V., posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtului recurent posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat W. D., care arată că se prezintă în substituirea doamnei avocat P. O. V., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului recurent.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 7 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat P. O. V., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, însă această întâmpinare a fost depusă la dosar cu nerespectarea prevederilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care, instanța o va lua în considerare ca și concluzii scrise.
În privința recursului declarat de pârât, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității motivului de recurs invocat omiso medio, respectiv a motivului de recurs prin care se arată că pârâtul nu poate fi obligat la plata comisionului de 1% întrucât acest comision nu a fost virat în contul extrabugetar deschis la dispoziția M. F. P., având în vedere că în apel, pârâtul nu a formulat nicio critică cu privire la acest comision de 1%.
Reprezentanta reclamanților arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond, aceasta să se refere și la excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către C.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate privind obligarea pârâtului intimat la plata prețului de piață al apartamentului, cu obligarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată în apel, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. 3 din L. nr. 1. și a prevederilor art. 1 din C.E.D.O., respectiv nu a reținut în fapt că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul în litigiu, acesta nu putea fi vândut în baza L. nr. 1. și, de asemenea, arată că în prezenta speță a fost culpa pârâtului S. R., astfel încât, pentru ca despăgubirea să fie una reală și conformă cu prejudiciul produs reclamanților, se impune obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață pentru apartamentul în litigiu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu înțelege de ce s-a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că în practicaua hotărârii s-a menționat această solicitare, iar cheltuielile de judecată au fost dovedite.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea acestui recurs ca fiind nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care instanța a considerat-o ca și concluzii scrise și, totodată, arată că reclamanții nu au solicitat despăgubiri în temeiul art. 26 din L. nr. 1., pentru că reclamanții au formulat acțiunea în temeiul art. 50 alin. 3 din L. nr.1. și, totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității motivului de recurs privind comisionul de 1%, invocată din oficiu de către C.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentanta reclamanților recurenți solicită acordarea acestora pentru fondul cauzei și în apel, iar în recurs nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 9894/(...), pronunț ată de J udec ător ia Clu j Napoca în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civila formulata de reclamanții D. A. si D. V., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, B., și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să restituie contravaloarea prețului apartamentului situat în C.-N., str. G. Bilașcu nr. 7, ap. 7, jud. C., respectiv a sumei de 15.499.178 lei actualizata la data plății efective
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamanților suma de 3360 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„La (...), reclamanții au încheiat cu S. R. prin C. Local al M. C., contractul de vânzare-cumpărare nr. 34.125/(...), având ca temei L. nr. 1., contract prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7 din municipiul C.-N., str. Gh. Bilașcu, nr. 7, înscris în CF nr. 1. C., nr. topo 433/1/VII. In anul 2002, I. Gavril Augustin și I. V. Gavril, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar de CF, I. V., au solicitat pe calea unei acțiuni în justiție, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare încheiate de S. R. prin SC „. A." SA C.-N. cu locatarii apartamentelor din imobilul situat în municipiul C.-N., str. Republicii nr. 7, jud. C., precum și restituirea în întregime în natură a acestui imobil.
Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.23/A/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) a constatat nulitatea absolută a: contractului de vânzare-cumpărare nr. 34.125/(...), contract de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți cu S. R. pentru apartamentul nr. 7 din imobilul din C.-N., str. Gh. Bilașcu, nr. 7.
Potrivit art.50 alin.2 din L. nr. 1., republicata, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile au dreptul la restituirea prețului actualizat. R. se face de către Ministerul
Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit in temeiul art.13 alin.6 di L. nr. 1. cu modificările ulterioare.
In conformitate cu dispozițiile pct. 50.3 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 1., republicata, aprobate prin HG nr.250/2007, actualizarea sumelor se face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plații la anul introducerii acțiunii (care in speța este 2008), iar pentru sumele plătite in rate, actualizarea se face in funcție de anul aferent ratelor plătite in acel interval.
Raportat la cele enunțate instanța a reținut ca, potrivit dispozițiilor L. nr.1., sumele provenite din vânzarea apartamentelor s-au constituit intr-un fond extrabugetar la dispoziția M. F. P. A., așa cum a arătat si pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, se restituie doar prețul, întrucât doar acesta a fost virat la bugetul de stat, fara comisionul care a fost reținut de către unitatea vânzătoare.
Dat fiind faptul ca instanța a fost sesizata cu o acțiune in restituirea prețului si având in vedere faptul ca s-a dovedit in cauza achitarea de către reclamanta in temeiul art.50 alin.2 din L. nr. 1., republicata, instanța a admis acțiunea precizata si, in consecința a obligat pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice sa restituie reclamantelor suma de 15.499.178 lei, reprezentând preț, achitat, actualizata cu indicele de inflație la data plații efective.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata nefiind solicitate.
Împotriva aces te i se n tințe au declarat apel, în termen legal, recl amanț ii
D. A. și D. V.,arătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică,solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză se impune acordarea prețului de piață al apartamentului achiziționat de către reclamanți în baza L. 1., pierdut ulterior în favoarea fostului proprietar.
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, la anularea contractului neputându- se reține o culpă în sarcina reclamanților, ci eventual în sarcina S. R.
În aceste condiții, în mod greșit J. a respins pretențiile reclamanților referitoare la acordarea prețului de piață al imobilului.
În plus, apelanții au arătat că soluția nu este corectă nici cu privire la acordarea prețului reactualizat, atâta timp cât acesta a fost actualizat printr- o expertiză efectuată în cauză, instanța ar fi trebuit să acorde prețul actualizat și nu să lase actualizarea la latitudinea pârâtului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 și urm.
C.pr.civ, art. 50 al 2 și 3 din L. 1., și Protocolul I al CEDO.
Împ o tr iv a acele iaș i sen tințe a decl ar at apel ș i p âr âtul S. R. prin
M in is terul F in anțelor Publ ice,arătând, la rândul lui, că sentința pronunțatăeste nelegală și netemeinică sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței, în considerente menționându-se că nu se acordă cheltuieli de judecată, prin dispozitiv însă acestea fiind acordate.
Instanța de fond nu a arătat în ce constau cheltuielile de judecată iar pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii, astfel încât acordarea de cheltuieli nu este justificată.
Pr in în tâmp in ăr ile f o r mul ate în c auz ă , ambele p ărț iau solicitatrespingerea apelului formulat de partea adversă.
T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 1.(.. .), pronunț ată în dos ar nr. (...), a admis în parte apelul declarat de reclamanții D. A. și D. V. împotriva Sentinței civile nr. 9. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...) în dosar nr. (...), care a fost schimbată în parte, în sensul că:
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 9597,48 lei reprezentând prețul apartamentului actualizat la data de (...), sumă care de actualizează în continuare, până la data plății efective.
S-a respins ca nefondat apelul pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
M.ivând decizia, T.ul a reținut următoarele:
„Cu privire la apelul reclamanților, tribunalul reține că aceștia au cumpărat în baza L. 1. un apartament situat în C.-N., str. Gh. Bilașcu nr. 7, ap. 7, în anul 1997.
Prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C. rămasă definitivă prin D. nr. 2. a Î. contractul de vânzare cumpărare a fost anulat, reținându-se că la încheierea contractului nu s-au respectat condițiile legale.
Prin urmare, în cauză nu se poate acorda prețul de piață a apartamentului nefiind incidentă situația prevăzută de L. 1., ci doar prețul reactualizat în baza art. 50 din L. 1.. Neîndeplinirea condițiilor legale de vânzare-cumpărare a fost constatată cu putere de lucru judecat printr-o altăhotărâre judecătorească și nu mai poate face obiectul unei analize în prezentul dosar.
Cu privire la prețul reactualizat, instanța de apel apreciază că în cauză se impune acordarea prețului stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de 9597,48 lei sumă care se va actualiza în continuare până la data plății efective, prețul actualizat cuprinzând inclusiv comisionul de 1% acordat unității vânzătoare, deoarece legea prevede restituirea prețului actualizat în întregime și nu face referire la diferite comisioane care s-au reținut din preț.
În acest sens, tribunalul apreciază că sub acest aspect se impune admiterea apelului și acordarea prețului reactualizat, atâta timp cât în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă în condiții de contradictorialitate între părți.
Cu privire la apelul declarat de către pârât, acesta este neîntemeiat, inclusiv datorită schimbării situației sentinței atacate în urma apelului declarat de către reclamanți.
Pârâtul a căzut în pretenții, prin urmare art. 274 C.pr.civ, datorează cheltuieli de judecată.
Nu este relevant în cauză că pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii, pârâtul oricum nerestituind sumele datorate cu titlul de preț actualizat în cazul contractelor încheiate în temeiul L. 1., anulate, singura soluție aflată la dispoziția reclamanților fiind promovarea unei acțiuni în justiție.
În acest sens, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C.pr.civ, referitoare la pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, suma nefiind până în prezent restituită reclamanților.
Cheltuielile de judecată se compun din onorariul avocațial și onorariul expertului, acordarea acestui din urmă onorariu fiind justificată de valorificarea raportului de expertiză în apel.
Cât privește contradictorialitatea dintre considerente și dispozitiv cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că aceasta este o eroare materială, fiind nesemnificativă sub aspectul soluției pronunțate, oricum sentința fiind modificată în apel s-a înlăturat această contradictorialitate.
Pentru motivele arătate, în baza art. 296 C.pr.civ, tribunalul va admite în parte apelul declarat de reclamanții D. A. și D. V. pe dispunând schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata prețului reactualizat potrivit raportului de expertiză.
În baza acelorași dispoziții legale se va respinge apelul pârâtului împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în apel";.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o
p ar te, recl aman ț ii D . A. ș i D. V., iar p e de a l tă p ar te, p âr âtul S. R., pr in
M in is terul F in anțelor Publ ice.
Pr in propr iul recurs, recl amanț ii D. A. ș i D. V.au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărâriiinstanței de fond și admiterea acțiunii privind obligarea pârâtei la plata prețului de piață al apartamentului, cu obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul
Adițional nr. 1 al CEDO, precum și al prevederilor art. 50 alin. 3 din L. nr. 1. actualizată.
Totodată, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, apreciind, fără un suport probator real, că la încheierea contractul de vânzare-cumpărare nr. 34.125/(...) s-ar fi eludat dispozițiile L. nr. 1..
Recurenții reclamanți au arătat în motivarea recursului: ce anume au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță; ce anume a dispus instanța fondului prin sentința nr. 9. ce au solicitat prin calea de atac a apelului; ce a dispus instanța de apel prin decizia nr. 1., apreciind că în mod nejustificat nu li s-au acordat cheltuieli de judecată din apel, deși au făcut dovada achitării onorariului avocațial.
În motivarea soluției de respingere a petitului principal, instanța de apel a reținut că contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului a fost anulat pentru neîndeplinirea condițiilor legale la încheierea lui, iar acest aspect ar fi fost constatat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., rămasă definitivă prin D. nr. 2. a I.
În fapt, recurenții reclamanți au dobândit apartamentul nr. 11 cu respectarea prevederilor L. nr. 1., sens în care s-au pronunțat deja hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, astfel că în temeiul art. 50 alin. 3 din
L. nr. 1., cu modificările aduse de L. 1., pârâtul trebuie obligat la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de circulație a imobilului în litigiu, stabilită conform raportului de expertiză de evaluare efectuat în cauză, o decizie contrară creând o gravă discriminare în defavoarea reclamanților.
D. civilă nr.1623/A/(...) a C. de A. C., hotărârea care constituie titlu pentru constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nu reține încheierea contractului reclamanților cu nerespectarea prevederilor L. nr. 1., iar hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu face decât să mențină hotărârea din apel.
Constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a fost dispusă pe motiv că nu se putea stabili dacă apartamentul era sau nu restituibil în natură la data încheierii contractului, nereținându-se astfel în niciuna din cele două decizii că încheierea contractului s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor L. nr. 1..
Recurenții reclamanți au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 din L. nr. 1., nefiind notificați de către proprietarii imobilului în privința intenției lor de revendicare și în condițiile în care nu a fost notată în cartea funciară vreo acțiune referitoare la imobil care să atragă suspendarea vânzărilor, potrivit art. 3 pct. 6 din H. nr. 11/1997.
Ca atare este culpa S. R., nu a reclamanților, pentru că prin instituțiile sale abilitate a înțeles sa înstrăineze imobilul către reclamanți, cu toate că aveau competența să verifice dacă imobilul este revendicat și dacă este liber, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile vânzării prevăzute de L. nr. 1..
In acest context, soluția din acest dosar nu are susținere juridică pentru respingerea petitului principal de obligare a intimatei la plata prețului de piață al apartamentului.
L. aplicabilă speței menționează despre o reparare a prejudiciului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, evaluare ce se va stabili pe bază de expertiză, ori în speță nu se poate vorbi despre o despăgubire reală în condițiile în care suma care nu acoperă prejudiciul produs prin fapta S. R.
Cererea formulată de reclamanți este justificată și potrivit dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, iar dispozițiile legale interne mai susenunțate vin în confirmarea jurisprudenței CEDO, fiind necesar ca despăgubirea să fie reală și corespunzătoare prejudiciului.
În caz contrar, prejudiciul creat în dauna reclamanților este unul disproporționat și excesiv. incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, potrivit jurisprudenței CEDO (Hotărârea CEDO în Cauza Răteanu împotriva R.iei, din 7 februarie 2008, Hotărârile Păduraru împotriva R.iei, S. Taub împotriva
R.iei, Porteanu împotriva R.iei, R. I. împotriva R.iei, R. împotriva R.iei).
Instanța de apel nu a analizat în vreun fel criticile aduse de reclamanți hotărârii pronunțate la fond, limitându-se doar la a invoca puterea de lucru judecat a constatării neîndeplinirii condițiilor legale de vânzare-cumpărare a contractului.
În prezenta cauză însă nu sunt întrunite condițiile de reținere a autorității de lucru judecat, deoarece cele două decizii nu au constatat nici una faptul că încheierea contractului s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor L. nr.1., contractul fiind anulat doar pentru că nu se putea stabili dacă apartamentul era sau nu restituibil în natură la data încheierii contractului.
Cu referire la neacordarea cheltuielile de judecată în apel, deși în practicaua deciziei civile nr. 1.(...) se menționează ca au fost solicitate, în considerente nu se face niciun fel de mențiune despre acestea, respingerea nefiind motivată în vreun fel sau altul.
Recurenții reclamanți solicită admiterea cererii privind cheltuieli de judecată în apel și în recurs, fiind dovedite și cerute conform cerințelor art. 274 C.pr.civ.
Prin propriul recurs, pârâtul S. R. prin M in is terul F in anțelor Publ ice, asolicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., coroborat cu art. 304 pct.
9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
În motivarea recursului s-a arătat că acest recurent nu are calitatea procesuală pasivă în nume propriu, raportat la dispozițiile L. nr. 1..
În opinia recurentului, decizia in prezent criticata (D. civila nr.1.(...)) este rezultatul confuziei atât între părțile din litigiul in care s-a pronunțat decizia civila nr. 1623/A/(...) a C. de A. folosita in probațiune de către reclamanți prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 34125/(...) încheiat intre reclamanți si C. Local al M. C.-N. prin SC C. A. SA, prin care aceștia au dobândit apartamentul a căror contravaloare o solicita in acțiunea ce face obiectul dosarului de fata, apartament situat in C.-N., str. G. Bilașcu nr. 7 ap. 7 si părțile din prezentul litigiu, dar si între S. R. si Ministerul Finanțelor Publice care se considera una si aceiași autoritate.
D. criticata, a fost pronunțata fara sa se tina cont de aplicarea stricta a dispozițiilor legale la situația de fapt. Nu s-a observat ca in speța, legiuitorul, desemnează expres pârâtul care dobândește aceasta calitate, nu in virtutea calității de parte in contractul desființat, ci, prin voința legiuitorului exprimata prin dispozițiile L. nr. 1. si normele sale de aplicare:
"R. prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către M. F. publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare."
Prin urmare, arătarea si obligarea în calitate de pârât în astfel de spete poate fi doar in persoana M. F. P., întrucât, numai așa se vor putea achitadin contul acestuia (extrabugetar) sumele virate de vânzători aferent contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr. 1. si mai apoi desființate.
Din prevederile art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., nu rezulta altceva decât ca plata efectiva se face din fondul special al M. F. P.
Cu privire la menținerea obligației de plata a cheltuielilor de judecata, in sarcina S. R., apreciază, pe de o parte, ca, atâta vreme cât, Ministerul
Finanțelor Publice, nu se opune efectuării plăților de genul celor in cauza, in situația in care se dovedește ca intr-adevăr cel ce solicita este persoana îndreptățita, mai mult, procedând el însuși la actualizarea sumelor, consideră ca își fac aplicarea prevederile art. 274 C.pr.civ., iar pe de alta parte, răspunderea acestuia in speța a intervenit obiectiv si nu ca parte a contractului de vânzare-cumpărare desființat.
In ceea ce privește menținerea obligației de plata a plata a comisionului de 1%, deși acesta, așa cum rezulta din adresa cu nr.
161091/413/(...) (depusa la dosarul cauzei) a M. C.-N. - direcția economica - nu a fost virat in contul extrabugetar deschis la dispoziția M. F. P. si, prin urmare, nu-si are nicio justificare, restituirea acestuia, fiind întemeiata doar in contradictoriu cu pârâtul C. local la dispoziția căreia a rămas.
Pe de alta parte, instanța de apel a înlăturat nejustificat motivarea instanței de fond care a reținut, in mod corect prin sentința civila nr.
9894/(...), faptul ca se restituie doar prețul, întrucât doar acesta a fost virat la bugetul de stat, fără comisionul care a fost reținut de către unitatea vânzătoare.
Prin urmare, instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 50 alin. 3 din L. nr. 1. si a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie prețul stabilit prin raportul de expertiza contabilă în sumă de
9.597,48 lei (suma care include si comisionul de 1 % acordat unității vânzătoare), in condițiile in care comisionul de 1 % nu a fost virat in contul extrabugetar deschis la dispoziția M. F. P.
Recu rsu l reclaman ț ilor e s te f onda t în p ar te, iar recur su l pârâtului este nefondat.
M.ivele de recurs ale reclamanților pot fi circumscrise în două categorii, și anume: o primă categorie vizează solicitarea de restituire a prețului de piață a imobilului; o a doua categorie se referă la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.
M.ivele de recurs ale pârâtului au în vedere: în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. în nume propriu; în al doilea rând, înlăturarea obligației pârâtului, de plată a comisionului de 1%; în al treilea rând, greșita menținere a obligației de plată a cheltuielilor de judecată, prin prisma art. 274 C.pr.civ.
Prin cererea inițială, introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea contravalorii actualizate cu rata de inflație, a sumei de 15.499.178 ROL, sumă ce reprezintă prețul plătit de reclamanți pentru apartamentul nr. 7 din C.-N., str. G. Bilașcu nr. 7, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.
34125/(...), contract a cărui nulitate absolută a fost ulterior constatată prin hotărâre judecătorească, respectiv, prin decizia civilă nr. 1623/A/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. 6466/2004, menținută prin decizia civilă nr.
2453/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în dosar nr. (...).
Printr-o precizare ulterioară de acțiune, depusă la dosar pentru termenul de judecată din (...), reclamanții au solicitat obligarea pârâtului larestituirea prețului de piață al apartamentului, pe motiv că au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea L. nr. 1. (f. 37 dosar fond).
Potrivit art. 50 alin. 2 din L. nr. 1., actualizată până la data de 1 aprilie 2007, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru.
Alin. 3 al aceluiași art. 50 prevede că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare.
Prin urmare, art. 50 alin. 2 și 3 din L. nr. 1., actualizată până la data de (...), permitea chiriașilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, să solicite restituirea prețului actualizat plătit, restituire care urma să se facă de către Ministerul
Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.
6 din L. nr. 1..
L. nr. 1. a adus modificări L. nr. 1., în speță, interesând însă dispozițiile art. 18 din L. nr. 1., prin care, după art. 50 din L. nr. 1. a fost introdus un nou articol, art. 501, cu următorul cuprins:
„Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare înc heiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelorinternaționale de evaluare";, valoarea despăgubirilor prevăzute la art. 501alin. 1 urmând să fie stabilită, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, prin expertiză. L. nr. 1. nu a abrogat art. 50 din L. nr. 1., în prezent în textul L. nr. 1. republicată și actualizată până la data de (...), coexistând atât textul art. 50, cât și art. 501. Prin urmare, din analiza celor două texte legale, art. 50 și art. 501din L. nr. 1. republicată, se desprinde cu evidență concluzia că, în prezent, un proprietar al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată fie cu o cerere prin care să solicite restituirea prețului actualizat pe care l-a plătit - în situația în care contractul său de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu eludarea prevederilor L. nr. 1. -, cerere întemeiată în acest caz pe prevederile art. 50 alin. 2 din L. nr. 1. republicată, fie cu o cerere prin care să solicite restituirea prețului de piață al imobilelor - în situația în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1. -, cerere întemeiată în această ipoteză pe prevederile art. 501și art. 50 alin. 21din aceiași lege. Reclamanții din prezenta cauză au învestit instanța cu o cerere având ca obiect, în principal, restituirea prețului de piață al apartamentului, iar în subsidiar, restituirea contravalorii actualizate a prețului pe care l-au plătit. Acțiunea reclamanților a fost, așadar, întemeiată atât pe dispozițiile art. 501din L. nr. 1., cât și pe dispozițiile art. 50 alin. 3 și 2 din aceeași lege. Textul art. 501și textul art. 50 alin. 21din L. nr. 1. republicată, are în vedere ipoteza în care a existat un contract de vânzare-cumpărare încheiatcu respectarea prevederilor L. nr. 1., contract desființat ulterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în timp ce, textul art. 50 alin. 3 are în vedere ipoteza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, și desființate apoi prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Se pune firesc întrebarea ce anume înseamnă sintagma „respectarea L. nr. 1.";, cum anume trebuie interpretată aceasta, în condițiile în care, în actualul cadru procesual nu se poate rediscuta valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, după cum, nu se poate rediscuta nici valabilitatea titlului statului. Pentru o atare finalitate, chiar dacă nu se mai poate repune în discuție valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, este necesar să se facă o scurtă trimitere la dispozițiile L. nr. 1., pentru a se putea reaminti ce anume prevedea acest act normativ cu privire la posibilitatea acordată chiriașilor de a cumpăra apartamentul ce făcea obiectul acestei legi. Potrivit art. 1 din această lege făceau obiectul acestei legi imobilele cu destinația de locuințe, fosta proprietate a unor persoane fizice, trecute cu destinația de locuințe în proprietatea S., după 6 martie 1945, cu titlu și care se aflau în posesia S. sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, în noțiunea de titlu fiind inclus, prin textul art. 1 alin. 2 din H. nr. 20/1996, modificată prin H. nr. 1., și D. nr. 9., în baza căruia S. R. a preluat imobilul litigios. Apoi, era necesar ca cel care cumpăra un apartament ce făcea obiectul L. nr. 1. să fie titularul unui contract de închiriere valabil încheiat la momentul intrării în vigoare a L. nr. 1., în acest sens dispunând art. 9 alin. 1 din L. nr. 1., să opteze pentru cumpărarea apartamentului pe care îl ocupa cu titlu de chirie după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege - este termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii în care persoanele îndreptățite puteau depune cereri în temeiul L. nr. 1., termen care s-a împlinit la 29 iulie 1996 -, imobilul să nu fie exceptat de la vânzare în temeiul art. 10 din L. nr. 1.. Desigur, în esență, dacă toate aceste cerințe au fost respectate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare se poate aprecia în sensul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. În speță, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți, statuându-se, pe de o parte, faptul că „nu se putea stabili dacă apartamentul era sau nu restituibil în natură la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, împrejurarea că imobilul din care făcea parte apartamentul cumpărat de reclamanți ar fi intrat sub incidența art. 10 alin. 2 din L. nr. 1., coroborat cu H. nr. 632/1996 și cu O.G. nr. 68/1994";. Din considerentele deciziei nr. 1. a C. de A. C., se desprinde ideea conform căreia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către reclamanți, s-ar fi nesocotit prevederile L. nr. 1.. În consecință, situația particulară a reclamanților se circumscrie prevederilor art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., devenit art. 50 alin. 2 după republicarea legii, iar nu textului art. 501din L. nr. 1., introdus prin art. I pct. 18 din L. nr. 1.. Drept urmare, Curtea constată că în mod legal reclamanților li s-a acordat doar prețul de vânzare a apartamentului, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, iar nu prețul de piață actual al apartamentului. Nu poate fi reținută susținerea recurenților reclamanți, în sensul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la C., câtă vreme, recurenții, neavând un drept de proprietate legal și valabil stabilit, asupra apartamentului litigios -, conform Deciziei C. de A. C. nr. 1623/A/(...) -, aceștia nu se pot prevala de existența, în patrimoniul lor, a unui „bun";, în înțelesul art. 1 paragraf 1 din Protocolul Adițional 1 la C. Având în vedere jurispudența C.E.D.O., stabilită în Hotărârea pronunțată în Cauza Balhous contra Republicii Cehe, este de subliniat faptul că există o diferență esențială între „simpla speranță"; la a obține o anumită pretenție concretă, respectiv, de restituire a unui anumit cuantum bănesc către reclamanți, oricât de rezonabilă ar fi aceasta, și „speranța legitimă";, care trebuie să aibă o natură concretă, întemeiată pe o dispoziție legală sau pe o hotărâre judecătorească. Cele statuate de Curte în jurisprudența sa, în cauza Păduraru contra R.iei, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în prezenta cauză, dat fiind că în cauza Păduraru a fost avută în vedere situația foștilor proprietari ai imobilului preluat de stat, Curtea statuând în sensul că în cazul persoanelor proprietare ale unor imobile pe care statul și le-a însușit fără titlu valabil, își păstrează calitatea de proprietari, în temeiul art. 2 alin. 2 din L. nr. 1. atunci în vigoare, nefiind vorba de un nou drept, ci de recunoașterea explicită și retroactivă a vechiului drept (paragraf 84). În ceea ce privește jurisprudența C.E.D.O., în cauza Rățeanu contra R.iei, Curtea Europeană a considerat că „în contextul legislativ român, vânzarea de către stat a unui bun al altuia unor terți de bună-credință, chiar dacă aceasta este anterioară confirmării în justiției în mod definitiv al dreptului de proprietate al celuilalt, însoțită de lipsa totală de despăgubiri a fostului proprietar, apare ca o privare de bunuri, contrară art. 1 din Protocolul 1"; (paragraful 23) statuare care, evident, îi are în vedere tot pe foștii proprietari, nu pe foștii chiriași aflați în situație similară cu a recurenților din prezenta cauză. De altfel, întreaga jurisprudență C.E.D.O. citată de recurenți, analizează cu precădere incidența art. 1 din Protocolul 1, din perspectiva fostului proprietar deposedat abuziv de stat. Drept urmare, Curtea constată că nu poate fi reținută în cauză încălcarea art. 1 din Protocolul 1, așa cum nefondat susțin recurenții. În ceea ce privește susținerea recurenților, conform căreia sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecată în apel, Curtea constată că aceasta este fondată, prin raportare la prevederile art. 274 C.pr.civ., după cum urmează: Față de soluția de respingere a apelului pârâtului, reclamanții erau îndreptățiți să beneficieze de acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de redactarea întâmpinării la apelul pârâtului, întâmpinare depusă la filele 11-12 dosar apel, onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 103/(...), fiind dovedit prin bonul fiscal nr. 0003/(...) (f. 14, 6 dosar apel). Cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului, la termenul de judecată din (...), reprezentanta reclamanților apelanților a arătat că solicită cheltuieli de judecată (f. 16 dosar apel), însă instanța de apel a menționat în considerentele deciziei sale, fără nicio motivare a acestei mențiuni, „fără cheltuieli de judecată în apel";. Deci, această mențiune a instanței de apel, cu privire la cheltuielile de judecată, nemotivată în niciun fel, intră sub incidența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul reclamanților, cu privire la motivul referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată în apel. În ceea ce privește motivul din recursul pârâtului, prin care se invocă lipsa calității sale procesuale pasive, Curtea constată că acest motiv este vădit nefondat prin raportare la prevederile art. 50 alin. 3 din L. nr. 1., astfel cum a fost modificat prin L. nr. 1., text legal care prevede că, restituirea prețului prevăzut la aliniatul 2 și 21se face de către M. E. și F., din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice preluând, în baza O.U.G. nr. 221/2008, activitatea și structurile specializate pe domeniul finanțelor, de la fostul M. al E. și F. În plus, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă S. R. în justiție, în conformitate cu prevederile art. 25 din D. nr. 31/1954. Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat. Referitor la motivul din recursul pârâtului, prin care se invocă greșita menținere a obligației de plată a comisionului de 1%, Curtea constată că acesta a fost formulat omisso media, pentru prima dată în recurs, fără să fi fost invocat în calea de atac a apelului, astfel încât, acest motiv de recurs intră sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiată pe prevederile art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. În ceea ce privește motivul din recursul pârâtului, prin care se invocă greșita menținere a obligației de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina pârâtului, Curtea constată că acesta este, de asemenea, nefondat, motivat pe următoarele considerente: Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze. În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., prima instanță a apreciat că este întemeiată solicitarea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.360 lei, reprezentând onorarii avocațiale și onorarii expertiză, putându-se afirma că, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor. În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva R.iei (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";. Examinând recursul pârâtului, sub aspectul susținerii conform căreia cheltuielile de judecată la care a fost obligat, nu sunt justificate, întrucât, pârâtul nu este în culpă procesuală și nu a căzut în pretenții, Curtea constată că acesta este vădit nefondat, motivat pe următoarele argumente: Pârâtul datorează cheltuieli de judecată reclamanților nu neapărat pentru că ar fi în culpă procesuală stricto senso, ci dat fiind faptul că reclamanții au fost nevoiți să parcurgă aceste demers procesual pentru a-și valorifica dreptul conferit de L. nr. 1., de restituire a prețului plătit pentru apartament, pârâtul neînțelegând să onoreze de bună voie o atare pretenție a reclamanților. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului și să admită în parte recursul reclamanților, conform dispozitivului prezentei decizii. Reclamanții au arătat că nu solicită cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanții D. A. și D. V., împotriva deciziei civile numărul 1. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția ";Fără cheltuieli de judecată"; și obligă pârâtul intimat să plătească reclamanților apelanți suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: E.E.Pârvu Jud.apel: C.V.Balint/M.T.
| ← Decizia civilă nr. 4516/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 565/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
