Decizia civilă nr. 462/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 462/R/2012
Ședința publică din 03 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții E. S.-S. și E. R.-C., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. C. R. și C. R., PRIN P., având ca obiect plângere la L. nr.1..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Fazele procesuale ale litigiului pendinte.
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 587/F/(...) , pronunț ată de T ribun alu l B is tr iț a
N ăs ăud în dos ar nr. (...), s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții E. S.-S. și E. R.-C., în contradictoriu cu pârâții P. comunei R. și C. R. și, în consecință:
S-a anulat Dispoziția nr. 4/2007, emisă de P. comunei R.
P. comunei R. a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, în prezent demolate, constând din casă cu două camere, bucătărie și cămară de alimente (casă care a fost înscrisă în CF nr. 1061 R., nr. top 138), și anexe gospodărești nelocalizate în CF, constând din bucătărie de vară, grajd, șură, preluate de la antecesorul reclamanților și să restituie în natură suprafața de 4 ari teren din cel înscris în CF sub nr. top
138 și nr. 1., dacă acesta este liber, sau să se acorde un alt bun în compensare, ori să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit legii speciale, dacă restituirea în natură sau acordarea de bunuri în compensare nu sunt posibile.
A fost respinsă cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că de la tatăl reclamanților s-au confiscat în anul 1959 bunurile menționate în dispozitivul sentinței, astfel încât, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 4 alin. 2 din
L. nr. 1., și întrucât imobilele se circumscriu dispozițiilor L. nr. 1., se impune admiterea acțiunii reclamanților.
Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 459/A/(...), pronunț ată de Cur te a de A. C. în dos arnr. (...), s-a admis apelul declarat de pârâtul P. comunei R., precum și apelul reclamanților, împotriva sentinței nr. 5. a T. B. N., care a fost desființată în întregime, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în primă instanță la același tribunal, motivat pe faptul că la judecata în fond nu s-a ținut seama de D. în interesul legii nr. XX/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție și nu s-a verificat dacă terenul care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. nr. 1. include și terenul pretins a fi restituit în baza L. nr. 1..
În re judec are, pr in sen tinț a c iv il ă nr. 400/ F/(...), pronunț ată în dos ar nr.
(...) al T. B. N., a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții E. S.-S. și E. R.-C., în contradictoriu cu pârâții P. comunei R. și C. R. și, în consecință:
S-a anulat în parte Dispoziția nr. 4/2007, emisă de P. comunei R.
P. comunei R. a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile T. VII al L. nr. 2., pentru imobilele construcții, în prezent demolate, constând din casă cu două camere, bucătărie și cămară de alimente (casă care a fost înscrisă în CF nr.
1061 R., nr. top 138), și anexe gospodărești nelocalizate în CF, constând din bucătărie de vară, grajd, șură, preluate de la antecesorul reclamanților.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale D..
Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamanților.
La pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere, în esență, următoarele: antecesorul reclamanților, E. A., a deținut în proprietate la data de (...), o suprafață totală de 2,31 ha teren, care include și suprafața de
0,04 ha în litigiu, iar în baza L. fondului funciar, reclamantei E. S.-S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,5012 ha, deci mai mult decât suprafața la care era îndreptățită.
În consecință, starea de fapt atrage aplicarea art. 8 alin. 1 din L. nr.
1..
Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 310/A/(...), pronunț ată de Cur te a de A. C. în dos ar nr. (...), s-a admis apelul decalrat de reclamanții E. S.-S. și E. R.-C., a fost desființată în întregime sentința civilă nr. 4. a T. B. N., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal, motivat pe faptul că, pe de o parte, sentința fondului este contrară D. nr. X. a Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, nu au fost respectate îndrumările din prima decizie de desființare, prima instanță necercetând practic fondul cauzei deduse judecății.
În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul T . B. N. sub nr. (...).
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 1.(...), pronunț ată de T ribun alul B is tr iț a N ăs ăudîn dosar nr. (...), s-a admis contestația în parte și în consecință, a fost anulată în parte Dispoziția nr. 4/(...) emisă de P. comunei R. și s-a dispus acordarea în favoarea contestatorilor E. S.-S. și E. R.-C., de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile prevederii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv din T. VII al L. nr. 2., pentru imobilele construcții, casă compusă din 2 camere, 1 bucătărie de vară și anexe gospodărești, constând din grajd, șură; s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 4 ari.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale dispoziției atacate.
S-a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată a contestatorilor și obligă intimații C. R. - prin primar și P. comunei R., ambii cu sediul în comuna R., județul B.-N., să plătească acestora suma de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Prin cererea înregistrată sub nr. (...), reclamanții E. S.-S. și E. R.-C. au chemat în judecată pe pârâții C. R. - prin primar și P. comunei R. solicitând să se dispună anularea ca nelegală și netemeinică a D. nr. 4 din
16 ianuarie 2007, emisă de P. comunei R. și pe cale de consecință să se dispună acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate la stat de natură construcții și teren în suprafață de 4 ari înscrise în C.F. 1061 R. nr. top 138 și 1. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt plângerea a fost motivată pe faptul că în mod greșit prin dispoziția atacată s-a reținut că nu a fost făcută dovada calității de moștenitor în condițiile în care aceasta se poate face doar cu certificatul de moștenitor, întrucât potrivit art. 22 alin. 1 lit. „b"; din H.G. 498/2003 prin acte doveditoare ale calității de moștenitor se înțelege și actele de stare civilă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 22 lit. „h"; Secțiunea XXII/1 din H.G.
498/2003.
Prin S. civilă nr. 5., a fost admisă acțiunea precizată a reclamanților și în consecință a fost anulată Dispoziția nr. 4/2007 emisă de P. comunei R., pe care-l obligă să emită o nouă dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, în prezent demolate, compuse din două camere, bucătărie și cămară de alimente (casă care a fost înscrisă în C.F. 1061 R. top 138) și anexe gospodărești nelocalizate în C.F.; bucătărie de vară, grajd, șură, preluate de la antecesorul contestatorilor și să restituie în natură suprafața de 4 ari din cel înscris în C.F. sub nr. top
138 și 1., dacă acesta este liber, sau să se acorde un alt bun în compensare, ori să propună acordarea de măsuri reparatorii, potrivit legii speciale, dacă restituirea în natură sau acordarea de bun în compensare nu sunt posibile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că antecesorul contestatorilor în anul 1959 era proprietar exclusiv asupra casei înscrise în C.F. și a terenului de 4 ari din totalul celor 12 ari cât sunt înscrise în C.F., ceea ce presupune că anterior între coproprietarii tabulari a intervenit un partaj voluntar în urma căruia casa și terenul aferent cotei de 1/3 părți a revenit antecesorului acestora.
S-a reținut că prin S. nr. 1. a T. M. al R. 3-2 C. antecesorul contestatorilor a fost condamnat pentru infracțiuni de natură politică, fiind dispusă și confiscarea totală a averii.
De asemenea, a reținut că potrivit procesului verbal de confiscare din (...) printre bunurile confiscate figurează casa de locuit și anexele în descrierea arătată mai sus precum și terenul de 4 arii.
Instanța a mai reținut că terenul de 4 ari nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. 1. și deci nu este inclus în suprafața de 2,5 ha reconstituită contestatorilor, această împrejurare rezultând din planul de situație al acestei suprafețe de teren.
A mai avut în vedere instanța și faptul că față de susținerile intimaților potrivit cărora terenul de 4 ari este situat în grădina școlii, se impune identificarea acestui teren și stabilirea dacă acesta este liber sau nu, probă care însă trebuie administrată în faza administrativă a procedurii.
Prin D. nr. 4. a C. de A. C., S. nr. 5. a tribunalului a fost desființată urmare a admiterii apelului intimatului P. comunei R. și trimisă cauza spre rejudecare, reținând că față de starea de fapt reținută de prima instanță, față de dispozițiile art. 10 alin. 1, art. 1 alin. 2, art. 8, toate din L. 1. și față de dispozițiile D. nr. X. dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune judecarea fondului cauzei, sub aspectele ce vizează dreptul la restituire, la întinderea dreptului la identificarea măsurilor reparatorii de către instanță și nu declinarea competenței în favoarea entității investite cu soluționarea notificării.
Ca îndrumări au fost date: administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, verificarea identității dintre terenul care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. 1. și terenul pretins a fi restituit în baza L. 1., eliminând riscul unei duble reparații, verificarea, în lipsa posibilității restituirii în natură a terenului, a ofertei pârâtului în sensul compensării cu alte bunuri disponibile, acceptarea acestei oferte de contestatori și dezlegarea chestiunii referitoare la obligarea de a suporta cheltuielile de judecată determinate de proces, verificând culpa procesuală a părții căzută în pretenții din perspectiva art. 274 Cod procedură civilă.
În urma rejudecării a fost pronunțată S. civilă nr. 4. de către Tribunalul Bistrița Năsăud acțiunea contestatorului fiind admisă în parte în sensul că a fost anulată în parte Dispoziția nr. 4/2007 emisă de P. comunei R. și a fost obligat primarul acestei comune să adopte o nouă dispoziție prin care să propună acordarea în favoarea reclamanților, a unor măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor, în condițiile prevederilor legii speciale, respectiv a T. VII al L. 2. pentru imobilele construcții casă de locuit și anexe gospodărești demolate, fiind menținute celelalte dispoziții ale dispoziției atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în privința construcțiilor că asupra imposibilității restituirii în natură părțile nu au emis păreri diferite, fiind de acord că acestea sunt demolate, astfel că față de dispoziția art. 1 alin. 2 din L. 1., reclamanții (contestatorii) sunt îndreptățiți la despăgubiri, așa cum și-au manifestat dorința încă de la începutul demersului la retrocedare.
În privința terenului de 4 ari s-a reținut că antecesorul contestatorilor a deținut în proprietate la 1 ianuarie 1959 suprafața de 2,31 ha, în care se include și suprafața de 4 ari din litigiu, așa cum rezultă din mențiunile din registrul agricol.
A fost reținută reconstituirea în favoarea contestatoarei a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,5 ha, superioară celei menționate în evidențele funciare, fiind înscrisă pe anexa 47, astfel că pentru evitarea unei duble reparații se vor menține cele dispuse prin dispoziția atacată cu privire la această suprafață de teren.
În privința suprafeței de 4 ari instanța reține fără dubiu că această suprafață este inclusă în suprafața de 2,31 ha reconstituită, cât timp procesul-verbal de executare a sentinței penale de confiscare a fost depus la comisia locală de fond funciar ca act doveditor al fostei proprietăți și al trecerii în proprietatea statului și nu s-a dovedit că autorul contestației a avut în proprietate o suprafață mai mare decât cea care reiese din înscrisurile analizate și cărora li s-a dat o eficiență, tot într-o procedură specială de reconstituire, iar verificarea modalității de aplicare a legii fondului funciar, de stabilire a amplasamentului terenului restituit, neputând face obiectul discuției și verificării în prezentul dosar.
În privința cheltuielilor de judecată instanța a apreciat că intimatul este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată ale contestatorilor prin prisma dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., nefiind întrunită prima condiție a art. 275 C.pr.civ., cu privire la recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare.
Prin D. civilă nr. 3. a C. de A. C. a fost desființată S. civilă nr. 4. a tribunalului prin admiterea apelului contestatorilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că hotărârea atacată este nelegală pentru încălcarea dispozițiilor obligatorii ale D. nr. XX a Înaltei
Curți de C. și Justiție, întrucât după anularea în parte a dispoziției primarului trebuia ca chiar instanța să dispună, în mod direct, asupra notificării reclamanților, respectiv asupra pretențiilor acestora cu privire la imobilele construcții și teren preluate abuziv de stat din proprietatea antecesorului lor E. A. Neprocedând în acest mod, nu a fost cercetat fondul cauzei.
S-a reținut că nelegală este hotărârea și pentru faptul că nu au fost respectate îndrumările deciziei de casare, deși se impunea cu forță obligatorie instanței de rejudecare precum și instanței de apel.
În considerarea îndrumărilor date de instanța de apel, atât prin D. nr.
4. cât și prin D. nr. 3., tribunalul a ordonat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului de 4 ari și pentru verificarea caracterului liber al acestuia, identificarea și a suprafeței de teren reconstituită în baza L. 1., precum și evaluarea construcțiilor demolate pe baza datelor ce rezultă din actele de expropriere, a datelor înscrise în cartea funciară anterior exproprierii și prin raportare la criteriile de evaluare prevăzute de dispozițiile L. 1..
În cadrul rejudecării au fost supuse verificării, având în vedere S. civilă nr. 5. și S. nr. 4., precum și D. nr. 4., îndeplinirea cerințelor legale privind măsurile reparatorii privind pe contestatori.
Astfel, se constată că preluarea la stat a construcției compusă din două camere, bucătărie și cămară pentru alimente, grajd și șură și suprafața de 4 ari aferentă acestor construcții, rezultă din procesul verbal din 17 martie 1959 care a fost dresat în vederea executării Sentinței penale nr.
1807/1958 a T. M. al R. a III-a M. C., rămasă definitivă privind măsura confiscării averii antecesorului contestatorilor (bunicul acestora), fiind instituită măsura sechestrului asigurător.
Preluarea efectivă, respectiv trecerea în proprietatea statului rezultă din mențiunile din C.F. 1061 R. imobilele de sub 138 și 1., aceasta având loc ulterior în anul 1971 în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr.
712/1966.
La momentul trecerii în proprietatea statului în cartea funciară erau înscriși în C.F. bunicul contestatorilor, def. E. D., în cotă de 1/3 parte și coproprietarul B. G. în cotă de 2/3 parte.
Din înscrierile din registrul agricol din anul 1959 rezultă că în posesia antecesorului contestatorilor E. A. se aflau construcțiile și suprafața de 4 ari aferente acestora.
Rezultă așadar, cu caracter neîndoielnic că la stat au fost preluate de la antecesorul contestatorilor E. A. construcțiile așa cum au fost descrise, precum și suprafața de teren aferentă acestor construcții de 4 ari, astfel că sunt respectate dispozițiile de la punctul 3.1 din H.G. 250/2007.
Împrejurarea că în C.F. la data preluării era o stare de coproprietate este consecința neactualizării a acestei evidențe urmare a înțelegerii dintrecoproprietari, fiind relevant sub acest aspect că la momentul punerii în executare a măsurii confiscării averii def. E. A. coproprietarul B. nu a făcut opoziție și nici ulterior până la trecerea în proprietatea statului.
A. împrejurare coroborată și cu evidențele arătate din registrul agricol la data confiscării duce la concluzia îndeplinirii cerinței privind preluarea proprietății def. E. A. la stat, proprietate așa cum a fost descrisă mai sus. Față de cele arătate nu pot fi reținute considerațiile din dispoziția atacată privind dovada dreptului de proprietate. A. și pentru faptul că la dosarul cauzei au fost depuse copia foii evolutive a C.F. nr. 1061/R., iar prin D. civilă nr. 4. a C. de A. C. a fost reținut că întregi construcțiile edificate pe nr. top 138 și 1. din C.F. 1061 R. au fost preluate de la def. E. A., cu consecința îndreptățirii contestatorilor.
În privința caracterului abuziv al preluării el rezultă cert din S. penală nr. 1086/1958 a T. M. al R. a II-a C., antecesorul contestatorilor fiind condamnat politic, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. „b"; din L. nr. 1..
Referitor la îndreptățirea contestatorilor la măsurile reparatorii, sunt neîntemeiate reținerile din dispoziția atacată potrivit cărora contestatorii nu au făcut dovada calității de moștenitori a persoanei îndreptățite din lipsa certificatului de moștenitor sau a certificatului de atestare a calității de moștenitor, întrucât potrivit pct. 4.2 din H.G. nr. 259/2007 dovada calității de moștenitor a persoanei îndreptățite se poate face și cu actele de stare civilă, acte pe care contestatorii le-au depus. În sensul îndeplinirii cerințelor privind îndreptățirea contestatorilor la măsuri, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent este, așa cum s-a arătat mai sus și D.
4. a C. de A. C., care a reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. 2 raportat la alin. 3 lit. a coroborat cu art. 2 lit. „b"; din L. nr. 1..
În privința naturii măsurilor reparatorii și a întinderii acestora, instanța având în vedere dispozițiile L. nr. 1., precum și îndrumările obligatorii din decizia de casare nr. 4. a C. de A. C., reține după cum urmează:
- în privința construcțiilor este certă împrejurarea că ele au fost demolate total, astfel că ele nu mai există în prezent în materialitatea lor, fiind cu neputință restituirea lor în natură. A. împrejurare a fost reținută și de S. civilă nr. 5. a tribunalului confirmată de decizia sus amintită a C. de A. C. și de altfel nu este contestată nici de contestatori și nici de intimați.
În consecință, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din L. 1. teza a
II-a, potrivit cărora în situația imobilelor preluate abuziv pentru construcțiile demolate se stabilesc măsuri compensatorii, în speță constând în echivalent bănesc, așa cum au solicitat contestatorii prin notificare. A. și pentru faptul că, așa cum rezultă din adresa nr. 596 din (...) a intimatului (f. 15) și din situația lunară privind aplicarea L. 1. (f. 16-17) nu există alte bunuri sau servicii ce pot fi date în compensare.
În privința acestor construcții, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de inginerul expert B. N. au fost stabilite reperele constructive ale imobilelor preluate din procesul-verbal de confiscare, pe care aceștia le-au avut la data preluării la stat, fiind stabilită și valoarea acestora la nivelul prețului de piață.
- referitor la terenul de 4 ari, suprafață aferentă construcțiilor preluate la stat demolate în prezent, sunt de reținut identificările din raportul de expertiză întocmit de inginerul expert M. T. și a expertului H. F., ambele precizând că terenul face parte din suprafața aferentă nr. top 138 și 1. din C.F. 1061 și că în prezent pe acest teren este edificată clădirea Grădiniței nr.
1 cu anexele necesare și clădirea centrului de informare, diferența desuprafață fiind curtea necesară folosirii acestor construcții. Din concluziile expertului (f. 97) rezultă cu certitudine că între cele două suprafețe de teren de 2,5 ha și 4 ari nu există identitate în privința amplasamentului acestora.
În raport de aceste identificări devin incidente dispozițiile art. 10 alin.
2 din L. 1..
De altfel, nici contestatorii nu au solicitat restituirea în natură a terenului ci acordarea de măsuri compensatorii sub forma despăgubirilor.
Instanța, conformându-se D. nr. 459/R/2007 a C. de A. C., a făcut verificări, prin rapoartele de expertiză întocmite, cu privire la identitatea dintre terenul care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza L. Fondului Funciar nr. 1. și terenul pretins prin notificarea ce face obiectul prezentului dosar, precum și a limitelor în care a operat, a constatat că în suprafața de teren de 2,5 ha reconstituită în baza L. nr. 1. a fost inclusă și suprafața de 4 ari din litigiu.
Astfel, în raportul de expertiză întocmit de inginerul expert H. F., necontrazis sub aspectul în discuție de raportul de expertiză întocmit de inginerul expert T. M., există mențiunea că suprafața de 25012 mp a fost reconstituită contestatoarei în baza L. 1. anexa 47 poz. 1, conform T. de P. nr. 5..
Din actele pe care s-a bazat reconstituirea dreptului de proprietate în baza dispozițiilor L. nr. 1. (f. 63, 69-74, 77-78, 79-80, 65-65 - dosar
195/2007; f. 102-105 - dosar 1153/2009) rezultă că în procedura arătată a fost solicitată de contestatori întreaga suprafață de teren confiscată de la antecesorul lor, respectiv 2,4 ha.
Astfel, prin H. nr. 4. a C. J. de aplicare a L. nr. 1. în favoarea contestatoarei E. S. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren de 2,30 ha (f. 71), fiind întocmit la 24.III.1992 proces-verbal de predare în posesie pentru suprafața de 2,65 ha în ridul „., în favoarea acestuia, pe care a refuzat să-l semneze, însă după insistențele acesteia a fost întocmit procesul verbal de predare în posesie din 27 noiembrie 1998, semnat de contestatoare în care se menționează că „terenul se atribuie pentru restituirea dreptului de proprietate a terenului confiscat de la tatăl său E. A. se atribuie terenul pentru întreaga suprafață confiscată, inclusiv pentru moștenitorul R. C."; (f. 102 - dosar 1153/2009).
La 4 decembrie 2001 se eliberează contestatoarei E. S. T.P. nr. 5676 pentru suprafața de 2501 mp, suprafață predată în posesie prin procesul- verbal nr. 250 din (...), mai sus invocat.
În adresa către C. locală R. din (...) - cu o lună înainte de predarea în posesie - contestatoarea, în insistența de predare în posesie a terenului, face mențiunea „dacă nu vă convine să mă puneți în posesia terenului din ridul „. vă rog să-mi restituiți terenul părinților mei de „. apă"; și grădinile deținute de părinții mei în comuna R., care au fost confiscate"; (f. 778 - dosar
195/2007).
Toate aceste împrejurări coroborate între ele și cu mențiunile din procesul-verbal de confiscare și cele din registrul agricol din anul 1959, unde întreaga suprafață a antecesorului contestatorilor era de 2,31 ha, duc la reconstituirea în procedura L. nr. 1. a întregii suprafețe de teren confiscată de la antecesorul lor E. A.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora nu intră sub incidența L. nr. 1. printre alte terenuri și cele al căror regim juridic este reglementat de L. nr. 1., L. nr. 1. și L. nr. 1..
În speță terenul de 4 ari a făcut obiectul L. nr. 1., reconstituirea fiind făcută pe un alt amplasament decât cel preluat, cu acordul persoanei îndreptățite.
În privința legalității aplicării procedurii de reconstituire în baza L. nr.
1., asupra terenului în discuție, aceasta nu poate face obiect de verificare în acest dosar, cu atât mai mult cu cât a și fost emis titlu de proprietate, pe de o parte, iar pe de altă parte, se impune a fi reținută și conduita arătată a contestatoarei E. S. în declanșarea procedurii prevăzută de L. nr. 1. pentru acest teren.
În același timp, acordarea de măsuri compensatorii pentru suprafața de teren arătată, sub formă de despăgubiri, ar duce la o dublă reparație, care evident trebuie evitată așa cum a dat îndrumare D. nr. 459/A/2008 a C. de A. C.
De observat este că, contestatorii nu sunt prejudiciați prin stabilirea amplasamentului suprafeței de 4 ari în ridul „. întrucât este situat în intravilanul localității ca și terenul preluat, iar valoric identice, fiind situate în aceeași zonă așa cum este precizat în raportul de expertiză tehnică întocmit de inginerul expert H. F.
În privința bunurilor mobile solicitate a fi restituite, instanța reține că în mod corect s-a reținut prin decizia atacată că nu poate face obiectul procedurii prevăzute de L. nr. 1. și, în consecință, cu privire la acest aspect instanța urmează să mențină dispoziția de respingere cu privire la acest aspect.
În privința acordării despăgubirilor pentru imobilele construcții demolate, instanța reține că, potrivit D. nr. 459/R/2008 a C. de A. C., este obligată să soluționeze fondul dreptului dedus judecății, ceea ce presupune stabilirea măsurii reparatorii în echivalent, însă nu poate stabili cuantumul acestora fără încălcarea dispozițiilor T. VII din L. nr. 2..
Așa cum s-a statuat în practica sa, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 1832/(...), chiar în condițiile constatărilor repetate ale C.E.D.O., referitoare la procedura greoaie de valorificare a titlurilor de despăgubire și nefuncționalității Fondului P.a, instanțele nu pot stabili măsuri reparatorii în afara cadrului normativ existent, respectiv T. VII al L. nr. 2., întrucât ar însemna crearea de către instanță a dreptului într-o materie unde nu există lacună legislativă pentru ca acest lucru să fie permis, depășindu-se astfel funcția jurisdicțională care presupune aplicarea legii și nu crearea acesteia.
O asemenea aplicare a legii, în sensul nestabilirii cuantumului despăgubirilor, nu este în contradicție cu D. nr. X. a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii, întrucât această decizie stabilește doar obligația instanței de a soluționa pe fond notificarea statuând asupra dreptului la restituirea în natură și a întinderii acestuia, la identificarea măsurii reparatorii în echivalent și a bunurilor imobile asupra cărora operează și nu asupra obligației de a stabili cuantumul despăgubirilor.
În raport de cele expuse urmează a fi admisă contestația în parte și, pe cale de consecință, să:
- dispună anularea în parte a D. nr. 4/2007 emisă de P. comunei R.
- dispună acordarea, în favoarea contestatorilor, a unor măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv din T. VII al L. nr. 267/2000, pentru imobilele construcții, casă de locuit compusă din 2 camere, 1 bucătărie de vară și anexe gospodărești demolate.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța având în vedere și îndrumările din D. nr. 4. a C. de A. C., urmează să admită în parte cererea de cheltuieli de judecată a contestatorilor urmând să oblige pe intimați la plata sumei de 2200 lei cu acest titlu reprezentând o parte din onorariile de avocat plătite în cele trei cicluri procesuale și o parte din onorariile plătite pentru efectuarea expertizei.
Se apreciază că, contestatorilor dându-le câștig de cauză trebuie să li se recunoască dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată din acest proces, în limita arătată, fiind aplicabile dispozițiile art. 274 C.pr.civ.
Nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 275 C.pr.civ., întrucât pe de o parte, intimatul prin poziția exprimată până la prima zi de înfățișare (f. 12 - dosar (...)) nu a recunoscut pretențiile contestatorilor, ci dimpotrivă a solicitat respingerea contestației, iar pe de altă parte, așa cum a reținut și Curtea de A. C. prin D. nr. 4., intimatul este în întârziere prin însăși nesoluționarea notificării în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1 din L. nr.
1.";.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe au decl ar at recurs, în ter me n leg al,
recl amanț ii E. S. -S. și E. R. -C., solicitând, în temeiul art. 312 C.pr.civ. și art.
304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința admiterii în întregime a cererii reclamanților, în sensul acordării în favoarea acestora de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile T. VII al L. nr. 2., și pentru suprafața de 4 ari teren. Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului s-a invocat netemeinicia sentinței, precum și faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea esențială a legii, în mod greșit prima instanță statuând că acest teren de 4 ari ar fi fost cuprins în suprafața de 2,30 ha cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza L. nr. 1. și pentru care s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2,65 ha.
Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, ceea ce a dus la statuări contradictorii, aceasta arătând că reclamanților li s- ar fi reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de
2,30 ha, ar fi fost puși în posesie cu suprafața de 2,65 ha în R. „., și în final, în (...), li s-ar fi eliberat titlul de proprietate nr. 5676, pentru suprafața de
2501 mp.
În realitate, de la antecesorii contestatorilor a fost preluată suprafața de 2,65 ha teren, situat în R. „. apă"; , iar separat de acest teren, au fost confiscate construcțiile și terenul în suprafață de 700 mp, aferent casei de locuit și anexelor gospodărești situate în intravilanul localității R.
După apariția L. nr. 1., în anul 1991, reclamanții au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,65 ha, situată în extravilanul localității R., însă, în niciun moment contestatorii nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor preluate în mod abuziv și nici asupra terenului aferent construcțiilor, situate în intravilanul localității, întrucât, legea fondului funciar nu a cuprins dispoziții de reconstituire a construcțiilor sau a terenului aferent acestora, preluate în mod abuziv.
În aceste condiții este evident că terenul de 4 ari, aferent casei de locuit și anexelor gospodărești nu a fost cuprins în terenul din extravilan, reconstituit în favoarea contestatorilor.
Statuările instanței de fond privind afirmațiile contestatoarei, făcute cu ocazia întocmirii procesului-verbal de punere în posesie, nu se referă laterenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, ci la terenul extravilan.
Expertul Hazbei F. concluzionează în expertiză că pe terenul în suprafață de 403 mp care i-a aparținut tatălui contestatorilor, este construită o grădiniță și alte construcții. Separat de acest teren, expertul precizează că în locul terenul confiscat din R. „. apă";, în suprafață de 2 ha, comisia locală le-a atribuit o suprafață de 23,65 ha în R. „.. Nicăieri în cuprinsul expertizei, expertul nu susține că terenul intravilan de 4 ari ar fi fost inclus în suprafața de 2,65 ha, expertul procedând la identificarea separată a celor două terenuri.
Tot expertul precizează că diferența dintre suprafața de 2,31 ha deținută în Registrul Agricol și suprafața de 2,65 ha reconstituită în baza L. fondului funciar, a rezultat din compensarea terenului în funcție de valoarea și natura acestuia.
Instanța de fond a greșit și atunci când a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că imobilele au aparținut autorului lor, și că nu ar fi persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
Atâta vreme cât terenul de 4 ari, intravilan aferent construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești, nu a fost restituit în baza L. fondului funciar, se impune analizarea cererii reclamanților în condițiile L. nr. 1..
H. instanței de fond este nelegală și cu privire la modul în care a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind acordate doar parțial onorariile de avocat și de expert, fără însă ca instanța să precizeze și motivele pentru care cererea reclamanților, de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost admisă doar în parte.
P âr âț ii in timaț i, deș i leg al c itaț i, nu s -au prezen tat în ins tanț ă ș i nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.
Recursul este fondat.
Cerere a de che mare î n judec ată.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au investit instanța T. B.-N. cu o veritabilă plângerea întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1., solicitând instanței să dispună anularea ca nelegală a unei Dispoziții emise în temeiul L. nr. 1., respectiv, a D. nr. 4/(...), emise de P. comunei R., cu consecința acordării de despăgubiri, în favoarea reclamanților, pentru imobilele preluate la stat, în mod abuziv, constând în construcții și teren, în suprafață de 4 ari, înscrise în CF nr. 1061 R., nr. top 138 și nr. 1.; cu cheltuieli de judecată.
Poz iț ia procesu al ă a in timaț ilor.
În mod constant, pe tot parcursul soluționării cauzei, intimații au susținut, în esență, că imobilele menționate în petitul cererii introductive de instanță nu ar face obiectul L. nr. 1., ci al L. nr. 1., fiind deja reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului de 4 ari, în condițiile L. fondului funciar.
C ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i .
Prin Notificarea nr. 671/(...), formulată în temeiul L. nr. 1., reclamanții de azi, E. S.-S. și E. R.-C. au solicitat „despăgubirea"; în natură a bunurilor mobile și imobile ce au fost confiscate în baza Decretului nr. 417/1958 și a D. penale nr. 57 a T. M. al R. III C., prin procesele verbale din (...) și din (...), sau, despăgubiri în sumă de 26.000 dolari, arătând că era vorba de o casă cu două camere, bucătărie, cămară, separat, în curte, bucătărie de vară cu cuptor cocător, grajd, șură, două cotețe porci zidite, două cotețe păsări zidite, plus grădina casei, curte și teren, menționându-se la finalul notificăriifaptul că este vorba despre imobilele înscrise în CF nr. 1061 R. (f. 30-31 dosar nr. (...) al T. B. N.).
Prin Dispoziția nr. 4/(...), emisă de P. comunei R. în temeiul L. nr. 1., a fost respinsă Notificarea nr. 671/(...), formulată de E. S.-S. și E. R. -., în baza L. nr. 1., având ca obiect restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul „casă, anexe, curte și grădină în suprafață de 1217 mp"; situat în R. nr. 42, înscris în CF nr. 1061 R., nr. top
138, nr. 1., precum și pentru bunurile imobile confiscate odată cu imobilul, constând în dulapuri, masă, scaune (f. 4, 5 dosar nr. (...) al T. B. N.).
În referatul care a stat la baza emiterii acestei dispoziții și ale cărui concluzii au fost ulterior reproduse în considerentele D. nr. 4/(...), se arată că din suprafața de 1217 mp teren o suprafață de 250 mp teren a fost atribuită numiților N. I. și V. prin O. P. nr. 57/(...), iar diferența de 967 mp teren, este ocupată de G. Ș. G. R. și de un atelier, făcând parte din domeniul public al C. R., conform pozițiilor 4, 5 și 6 din Anexa nr. 38 la I. bunurilor care aparțin domeniului public al comunei R., aprobat prin HGR nr.
905/(...). Construcțiile au fost demolate în întregime și nu mai există. Întreaga suprafață de 1217 mp teren a fost reconstituită reclamantei E. S.-S. în baza L. nr. 1., aceasta fiind înscrisă în Anexa nr. 47 poziția 1 cu suprafața totală de 25012 mp (f. 13, 14, 4, 5, 19, 20, 21 dosar nr. (...) al T. B. N.).
S-a mai reținut faptul că în CF nr. 1061 R. antecesorul reclamanților, E. D., ar fi avut doar o cotă de 1/3 părți din imobil, iar restul de 2/3 părți era proprietatea numitului B. G., astfel încât reclamanții nu fac dovada că ar fi persoane îndreptățite cu privire la întregul imobil.
Din arborele genealogic depus la fila 16 din primul dosar de fond, rezultă faptul că reclamanții E. S.-S. și E. R.-C. sunt descendenții numitului E. A., acesta din urmă fiind fiul numitului E. D. și al numitei E. M. A. arbore genealogic este dovedit prin actele de stare civilă depuse la file 24-29 primul dosar de fond.
Potrivit extrasului CF nr. 1061 R., asupra imobilelor cu nr. top 138 constând din casă de lemn la numărul administrativ 42 și curte în suprafață de 562 mp, și nr. top 1., constând din grădina casei în intravilan, în suprafață de 655 mp, ambele nr. topografice înscrise sub nr. serial A + 1 , erau coproprietari tabulari E. D., în cotă de 1/3 - parte, cu titlu de drept cumpărare, drept întabulat sub B 3 în anul 1916 și B. G., în cotă de 2/3 parte, cu titlu de drept moștenire, drept întabulat în anul 1927 sub B 4 (f.
36, 37 dosar nr. (...) al T. B. N.).
Corespunzător cotei de 1/3 părți din imobilul din CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., lui E. D. i-ar fi revenit o suprafață de 405,66 mp, aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești (1217 mp : 3 = 405,66 mp).
Din aceiași carte funciară rezultă faptul că asupra porțiunilor de proprietate de sub B 3 și B 4 ale lui E. D. și B. G., s-a întabulat în anul 1971 și 1982, dreptul de proprietate al S. Român în administrarea C.ui P. R., în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966.
În realitate, în pofida mențiunilor operate în CF cu privire la titlul în baza căruia Statul Român și-ar fi întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr. 1061 R., nr. top 138, nr. 1., titlul în baza căruia acest imobil a trecut la stat nu a fost nici Decretul nr. 218/1960, și nici Decretul nr. 712/1966, ci confiscarea penală, în baza unei hotărâri penale de condamnare a lui E. A., fiul proprietarului de carte funciară, E. D., și tatăl reclamanților de azi.
Astfel, prin sentința penală nr. 1806/(...), pronunțată de T. M. al R. a
III-a M. C., în dosar penal nr. 1699/1958, antecesorul reclamanților, E. A., afost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal din 1936, reținându-se ca stare de fapt că acesta era un înfocat anticomunist, și încă de pe vremea când era student, acesta avea manifestări legionare, făcând parte din secția Arhanghelul Mihail, iar pentru meritele sale deosebite din cadrul mișcării legionare din 1941, a fost numit chestor al Poliției din Ploiești.
Fapta inculpatului de a fi ocupat o funcție de răspundere în cadrul mișcării legionare, în cadrul căreia a dus o activitate intensă contra clasei muncitoare, întrunește elementele infracțiunii prev și ped de art. 209 lit. a C. și art. 193/I alin. 3 C. (f. 89-91 din dosar nr. (...) al T. B. N.).
Prin aceiași hotărâre penală de condamnare, s-a dispus confiscarea totală a averii persoanele a inculpatului E. A.
Prin D. penală nr. 57/(...), pronunțată de T. S. al R., C. M., în dosar penal nr. 27/1959, s-a admis recursul declarat de P. M., împotriva sentinței penale nr. 1806/(...) a T. M. al R. a III-a M., în partea privitoare la inculpatul E. A., s-a casat în parte această sentință, s-a schimbat încadrarea juridică pentru una dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia, din art. 193/I alin. 3 C. în art. 193/I alin. 1 C., cu consecința schimbării pedepsei ce i-a fost aplicată, din 20 ani detențiune grea și confiscarea totală a averii personale, în detenție grea pe viață și confiscarea totală a averii personale (f.
92 dosar nr. (...) al T. B. N.).
Prin procesul verbal încheiat la data de (...) de C. P. al R. N. în dosar nr. 58/1959, în baza deciziei T. M. nr. 57/1958, s-a dispus confiscarea totală a averii condamnatului E. A., după cum urmează: un dulap pentru haine, din lemn cu două uși, mare; un șezlong pentru una persoană, tapițat cu stofă de mobilă culoare vernil cu flori, de culoare verde cu roșu; una masă din lemn vopsită alb, în stare bună; patru bucăți scaune cu spate din lemn lustruite; șapte bucăți cămăși din pânză albă țărănească și de noapte bărbătești; una casă de locuit compusă din două camere, o bucătărie de vară, grajd și șură, situate în comuna R., R. N., la nr. administrativ 167, ce se află clădite pe o suprafață de 0,04 ari teren; o suprafață de 2 ha teren arabil, fânaț, pășune, pădure și grădină, care se află situate în hotarul comunei R. la locurile numite „. apă"; (f. 93 dosar nr. (...) al T. B. N.).
Printr-un proces-verbal suplimentar, încheiat la (...), s-a confiscat întreg imobilul, constând din una casă compusă din două camere, una bucătărie și cămară de alimente, precum și una bucătărie de vară, grajd și șură, situate în comuna R. nr. 167, edificate pe o suprafață de 0,04 ari teren, respectiv întreaga avere a condamnatului E. D. A. (f. 94, 64 dosar nr. (...) al T. B. N.).
La data de (...), E. D. A. a făcut un memoriu către Sfatul P. al comunei
R., solicitând să-i fie restituite toate bunurile confiscate în urma condamnării sale penale, respectiv, terenul de 2 ha 31 ari, imobilele construcții și teren din CF nr. 1061 R., arătând că a moștenit aceste imobile de la E. D. și M. (f. 126-128 dosar fond).
Potrivit mențiunilor din Registrul Agricol, E. A. figura înscris cu o suprafață totală de 2,31 ha teren, dintre care 0,04 ha clădiri și curți reprezentând grădina din satul R., iar restul terenului reprezentând arabil, fânețe, pășune, pădure în R. „. apă";.
Este știut faptul că mențiunile din Registrul Agricol nu fac dovada deplină a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în acesta, dat fiind că, toate înscrierile în acest registru fiind declarative, au o forță probantă relativă.
Conform certificatului de deces nr. 7. seria D.3, E. A., fiul lui D. și M., a decedat la data de (...), reclamanții din prezenta cauză fiind descendenții direcția ai acestuia, rezultați din căsătoria cu Resteșan E. (f.
26-29 primul dosar fond).
În temeiul L. fondului funciar, reclamanții E. S.-S. și E. R.-C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut antecesorului lor, E. A., în baza L. nr. 1., inițial, fiind încheiat proces-verbal din (...), prin care a fost analizată cererea reclamanților, stabilindu-se că nu li se poate acorda terenul confiscat, situat în intravilan, întrucât pe acesta sunt amplasate construcții de interes public și au fost efectuate investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, însă, pentru recunoașterea persecuțiilor la care au fost supuși fără vină cei doi reclamanți, s-a propus să li se acorde acestora în compensație un teren echivalent valoric cu bunurile confiscate (f. 69 primul dosar fond).
Prin H. nr. 43/(...), emisă de C. J. B. N. pentru aplicarea L. fondului funciar, s-a admis contestația formulată de E. S.-S. și, în consecință, s-a dispus restituirea în favoarea acesteia a unei suprafețe de 2,30 ha teren în locul numit „., în locul terenul confiscat situat în R. „. apă"; (f. 71 primul dosar fond).
Prin procesul-verbal încheiat la data de (...), s-a încercat punerea în posesie a reclamanților E. S.-S. și E. R.-C. cu terenul menționat în H. nr.
43/(...), în suprafață de 2,65 ha din R. „., reclamanta refuzând să semneze acest proces-verbal, pe motiv că nu a fost mulțumită de suprafața atribuită
(f. 72, 77-78, 79 primul dosar fond).
La data de (...) s-a întocmit un alt proces-verbal de punere în posesie, cu privire la același teren, pe care reclamanta l-a semnat (f. 77, 79 primul dosar fond).
La data de (...) s-a încheiat un alt proces-verbal de predare-primire în posesie, cu privire la întreaga suprafață de teren confiscată, în favoarea celor doi reclamanți, chiar dacă E. R.-C. nu a fost prezent niciodată la punerea în posesie, în temeiul L. nr. 1. (f. 102 dosar fond), procesul verbal de punere în posesie purtând nr. 250/(...), și fiind încheiat cu privire la suprafața totală de 2,5012 ha (f. 105 dosar fond).
Din expertiza întocmită în data de (...) de către ing. V. Ilovan, rezultă faptul că terenul în suprafață de 2,50 ha menționat în procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de (...) între Primăria comunei R. și E. S.- S. se regăsește în CF nr. 8415 R., proprietatea comunei R. (f. 80 primul dosar fond).
La data de (...) a fost emis titlul de proprietate nr. 5676 pe numele lui E. S.-S., în calitate de moștenitoare a defunctului E. A., pentru terenul în suprafață de 2 ha 5012 mp, situat pe teritoriul satului R. (f. 104 dosar fond).
Din expertiza judiciară topografică întocmită de expert M. T. (f. 153-
160 dosar fond) rezultă faptul că terenul reconstituit reclamanților prin H. nr. 4., nu se suprapune cu terenurile care fac obiectul prezentei cauze, respectiv cu suprafața de 400 mp intravilan, expertul arătând că acest teren de 400 mp este situat în localitatea R., la nr. administrativ 240, fiind identificat în CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., în timp ce terenul din titlul de proprietate este situat în extravilan, deși în titlul de proprietate apare înscris la poziția intravilan, și se regăsește pe nr. top (...), (...), (...), 3169, 3175.
Expertul arată că terenul din R. L., în suprafață de 2,51 ha, înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantei E. S. S., este mai puțin valoros decât terenul care a fost confiscat de la E. A., întrucât, terenul din R. L. este un teren în pantă, cu vegetație arboricolă, pe cca. 40% din suprafață,are categoria de folosință fânaț și pășune extravilan, nu are acces la drumul principal, fiind situat pe malul stâng al pârâului R.
Expertul apreciază că valoarea de circulație actuală a terenului din R. L., în suprafață de 2,51 ha, este de cca. 50-60.000 lei.
În ceea ce privește terenul situat în R. „. apă";, și care a fost confiscat de la E. A., acesta este mult mai valoros întrucât era situat în intravilanul localității, iar în prezent pe acesta este amenajat un teren de fotbal, o sală de sport, și Ș. cu curtea școlii, valoarea de circulație a acestui teren de cca. 2 ha (200 ari) fiind de 500.000 lei.
În ceea ce privește grădina intravilană de 400 m, aferentă casei de locuit, aceasta a fost evaluată de expert la suma de cca. 60-70.000 lei.
Curtea constată, așadar, că valoarea terenului de 2,31 ha, cu care E.
A. figura înscris în Registrul Agricol, situat în R. „. apă";, era mult mai valoros, în raport de terenul din R. L., în suprafață de 2,512 ha, reconstituit reclamantei E. S. S., în baza L. nr. 1. prin titlul de proprietate anterior menționat, acesta fiind probabil considerentul avut în vedere de C. de aplicare a L. nr. 1. atunci când i-a atribuit reclamantei o suprafață de teren în R. L. mai mare decât suprafața efectiv confiscată de la antecesorul său, și care a fost situată în R. „. apă";.
Cu alte cuvinte, terenul din R. L. fiind inferior valoric, deci având o valoare mult mai mică decât terenul din R. „. apă";, a fost necesar ca această diferență de valoare să fie compensată printr-o suprafață în plus de teren, adică, unei suprafețe de 2,31 ha teren intravilan din R. „. apă";, îi corespunde în echivalent valoric suprafața de 2,5012 ha teren extravilan din R. L..
Prin urmare, Curtea constată, în deplin acord cu constatările expertului M. T., că în suprafața de teren reconstituită reclamantei E. S. S. în temeiul L. nr. 1., nu se regăsește și suprafața de 400 mp intravilan aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești demolate, înscrise în CF nr.
1061 R., nr. top 138, 1..
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața instanței de fond de expert H. F. (f. 40-46, 96 dosar fond), a evidențiat faptul că terenul în suprafață de 405 mp intravilan din CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., și care le revine reclamanților, ca moștenitori de la proprietarul tabular de sub B 3, E. D., nu poate fi restituit în natură în temeiul L. nr. 1., întrucât nu este liber, respectiv, pe acest teren este edificată în prezent o grădină cu suprafața de 203 mp, o anexă în suprafață de 9 mp în continuarea grădiniței, o centrală termică în suprafață de 24 mp, construcția S.C. Lacto Ro S.R.L. Primăria R., în suprafață de 191 mp și o lemnărie în suprafață de
28 mp, întregul teren de 405 mp deservind toate aceste clădiri.
D ispoz iț iile leg ale apl ic ab ile în c auz ă.
1. C ar ac terul abuz iv al prelu ăr ii imo b ilulu i l itig ios .
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 1., republicată, sunt imobile preluate în mod abuziv imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 și 3 din L. nr.
221/2009, condamnările pentru infracțiunile prevăzute de art. 209 Cod penal din 1936 și art. 193 Cod penal din 1936, constituie de drept condamnare cu caracter politic, dispusă pentru săvârșirea unei fapte ca formă de manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
L. nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume:
Alin. 1 - „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945";.
Alin. 2 - „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în: a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197,
207-209, 209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1,
228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12,
268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și
578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare; b) L. nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S., publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941; c) nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în
Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947; d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P.e
Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948; e) art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din L. nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949; f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949; g) L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949; h) Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950; i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea L. nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950; j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.
Alin. 3 - „Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin nr. 5., cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 2., astfel cum a fost modificat prin L. nr.
5., de aprobare a ordonanței, prevede următoarele:
„Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta; c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.
Față de împrejurarea că antecesorul reclamanților, E. A., a fost condamnat penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 209 C. și art. 193 C. din 1936, condamnări care de drept au caracter politic, prezumat prin chiar textul art. 1 din L. nr. 221/2009, Curtea constată că imobilele confiscate de la E. A., ca urmare a condamnării sale pentru infracțiuni de natură politică, care de drept au caracter politic, sunt imobile preluate în mod abuziv în sensul dispus de art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 221/2009, republicată.
Drept urmare, Curtea constată că imobilul litigios, înscris în CF nr.
10610 R., nr. top 138, 1., este un imobil preluat în mod abuziv și care se circumscrie dispozițiilor L. nr. 1..
2. Cu privire la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la
măs ur i rep ar ator ii î n b az a L. nr. 1., în pr iv inț a imo b ilulu i î nscr is în CF nr.
10610 R., nr. top 138, 1..
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Art. 4 alin. 2 din aceeași lege stipulează faptul că de prevederile L. nr.
1. beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
În conformitate cu art. 4 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
În virtutea dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 și
3 din L. nr. 1., republicată, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în temeiul L. nr. 1., pentru imobilul din CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., teren în suprafață de 400 mp intravilan, în calitatea lor de succesori legali, nepoți de fiu, ai defunctului proprietar tabular, de sub B 3 din această carte funciară, E. D..
De altfel, reclamanții se pot prevala de calitatea lor de persoane îndreptățite și în condițiile art. 24 din L. nr. 1., coroborat cu art. 4 alin. 2 și
3, ca moștenitori ai lui E. A., descendenți direcți ai acestuia, de la care imobilul a fost confiscat ca urmare a hotărârii penale de condamnare.
Curtea constată, așadar, că reclamanții justifică pe deplin în cauză calitatea de persoane îndreptățite în temeiul L. nr. 1., pentru imobilul din CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., teren în suprafață de 400 mp intravilan.
3. Cu priv ire l a ne ap l ic are a în c auz ă a d ispoz iț iilor ar t. 8 al in. 1 din L. nr. 1..
Art. 8 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, prevede că nu intră sub incidența L. nr. 1. terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin L. fondului funciar nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere argumentele exhaustiv expuse cu ocazia prezentării circumstanțelor de fapt ale cauzei, Curtea constată că terenul intravilan de
400 mp, din localitatea R., înscris în CF nr. 1061 R., nr. top 138, 1., nu a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei E. S. S., prin titlul de proprietate emis în temeiul acestei legi, și nici în favoarea reclamantului E. R., astfel încât în privința acestui teren nu sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr. 1., republicată.
Mai mult decât atât, acest teren nu era situat în extravilanul localității nici la data preluării abuzive, nici la data notificării, fiind întotdeauna situat în intravilan, astfel încât, el face obiectul L. nr. 1..
În niciun caz acest teren nu putea face obiectul L. fondului funciar, având în vedere că nu a fost cooperativizat, nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 și urm. ori art. 35 din L. nr. 1., în redactarea ei inițială, nu a fost situat în extravilanul localității nici la data preluării abuzive și nici la data notificării.
Pe cale de consecință, Curtea constată că terenul în litigiu face obiectul L. nr. 1., iar în privința sa nu sunt incidente dispozițiile art. 8 alin.
1 din L. nr. 1..
4. Cu priv ire l a cerer e a recl aman ț ilor de acord are a măsur ilor rep aratorii
în ech iv alen t pen tru aces t teren, în cond iț iile T . VII al L. nr. 2..
Art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din L. nr. 1., republicată, consacră regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu condiția ca acestea să fie libere, adică, să nu fie afectate de căi de acces, să nu existe amenajări de utilitate publică, să nu fie afectate de existența și utilizarea unor amenajări subterane, să nu fie afectate unei utilități publice, destinate a deservi nevoile comunității, etc., în acest sens dispunând prevederile art. 10.3 din Normele metodologice.
Art. 10 alin. 1 din L. nr. 1. prevede că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru eventualele construcții rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, art. 10 alin. 10 arătând că aceste măsuri reparatorii prin echivalent pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Întrucât, așa cum a evidențiat expertiza tehnică juridică întocmită de expert H. F., imobilul în litigiu nu este susceptibil de restituire în natură, Curtea constată că în condițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a și art. 10 alin. 10din L. nr. 1., republicată, coroborat cu art. 1 alin. 2 și 3 din aceiași lege, reclamanții sunt îndreptățiți de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul litigios, în condițiile T. VII al L. nr. 2..
Cu privire la motivul de recurs vizând neacordarea în totalitate a
chel tu iel ilor de judec ată af erente f ondului c auze i.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze.
În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274
C.proc.civ., prima instanță a apreciat eronat că nu este întemeiată solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce le-au fost ocazionate reclamanților cu judecarea cauzei în toate fazele procesuale de până acum, având în vedere că toate aceste cheltuieli au fost necesare și rezonabile, fiind provocate de necesitatea administrării tuturor probelor ce se impuneau pentru justa soluționare a cererii reclamanților, coroborat cu poziția intimaților, de opunere vehementă la admiterea pretențiilor reclamanților.
Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.
În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, în H. din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva
României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr.
597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.
Examinând recursul reclamanților, sub aspectul susținerii conform căreia în mod greșit prima instanță nu le-a acordat în întregime cheltuielile de judecată, Curtea constată că acesta este fondat, prin prisma considerentelor mai sus precizate și a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., reclamanții fiind îndreptățiți la recuperarea tuturor cheltuielilor de judecată constând în onorarii avocațiale și onorarii experți, după cum urmează: 1.000lei onorariu avocat B. I. (f. 83 primul dosar fond); 700 lei onorariu avocat B. I. (f. 84 primul dosar fond); 180 lei onorariu avocat B. I. (f. 19 primul dosar fond); 600 onorariu avocațial (f. 67 din dosar nr. (...)); 500 onorariu avocațial (f. 31,36 primul dosar apel); 500 lei onorariu avocațial (f. 35 primul dosar apel); 500 lei onorariu expert H. F. (f. 14 al doilea dosar fond); diferență de 1000 lei onorariu expert H. F., conform decontului final la expertiză, în sumă totală de 1500 lei (f. 39 al doilea dosar fond); 600 lei onorar expert M. T. (f. 58 al doilea dosar fond); diferență de 900 lei onorariu expert M. T., în baza decontului final în sumă totală de 1500 lei (f. 90 al doilea dosar fond); câte 500 lei onorar expert (f. 124, 125 al doilea dosar fond); 800 lei onorariu avocațial (f. 183, 184 al doilea dosar fond); toate aceste cheltuieli însumând un total de 8280 lei cheltuieli de judecată la care reclamanții sunt îndreptățiți.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că recursul reclamanților este fondat, urmând să fie admis, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., rap. la art. 1169 C., intimații vor fi obligați să plătească recurenților reclamanți suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 302/(...), sumă justificată prin chitanța de plată nr.
2101/(...) și prin factura fiscală nr. 2101/(...) (f. 6, 12,13).
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții E. S.-S. și E. R.-C., împotriva sentinței civile numărul 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Înlătură din sentința recurată dispoziția privitoare la respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 4 ari teren.
Dispune acordarea în favoarea reclamanților E. S.-S. și E. R.-C., de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile T. VII al L. nr. 2., pentru terenul în suprafață de 400 mp, din CF nr. 1061 R. nr. top. 138, 1., intravilan, și care a constituit grădina casei ( în prezent demolată ) situată în loc. R. nr. adm. vechi 167, jud. B.-N..
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la acordarea parțială a cheltuielilor de judecată și, în consecință, obligă pârâții C. R., prin P. și P. comunei R., să le plătească reclamanților E. S.-S. și E. R.-C. suma de 8.280 lei cheltuieli de judecată integrale pentru fondul cauzei.
Păstrează restul dispozițiilor din sentință, referitoare la : acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, în condițiile T. VII al L. nr. 2., pentru construcțiile constând din : casă compusă din 2 camere, 1 bucătărie de vară și anexe gospodărești, constând în grajd și șură; anularea în parte a D. nr. 4/(...) emisă de P. comunei R.
Obligă pe intimații C. R. prin P. și P. comunei R. să plătească recurenților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
3 ex. / (...)jud.fond: N.M.
| ← Decizia civilă nr. 4513/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2810/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
