Decizia civilă nr. 4516/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
DECIZIA CIVILĂ NR. 4516/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din: Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al C. de A. C
Judecători : A. C.
V. M. - reședintele C. de A. C
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. B. M. și C. M. împotriva deciziei civile nr. 37 din 26 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...)* privind și pe reclamanta Ț. ANA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, doamna avocat M. M. din cadrul Baroului S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți și reclamanta intimată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 8 octombrie 2012, a solicitat respingerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâților recurenți în susținerea recursului, invocând totodată inadmisibilitatea acelor motive de recurs amintite în finalul memoriului de recurs care tind să ducă la o reapreciere a probelor.
Reprezentanta pârâților recurenți precizează că a contestat hotărârea pronunțată de instanța de apel deoarece prin motivarea sa instanța de apel a invocat faptul că nu au fost solicitate probe, apreciind că hotărârea nu este motivată în concordanță cu probele de la dosar.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului și în consecință, respingerea cererii privind obligarea pârâților de a ridica lucrările de construcții, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 2016 din data de (...), reclamanta Ț. Ana i-a chemat în judecată pe pârâții C. B.-M. și C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la ridicarea de pe terenul proprietatea sa, în suprafață de 2677,5 mp, întabulat în CF
7132 N Z., nr. top. 6892, a lucrărilor de construcții, constând în gard din sârmă cufundație de beton, garaj cu fundație de beton, canalizare și hazna, precum și terasa din prelungirea casei sau autorizarea reclamantei de a le ridica pe cheltuiala pârâților.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de daunecominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând de la data introduceriiacțiunii și până la executare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3058/(...) a J. Z. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. Ana, domiciliată în localitatea J., strada A., nr. 16, județul S., în contradictoriu cu pârâții C. B.-M. și C. M., ambii domiciliați în Z., str. M., nr. 34, județul S..
Au fost obligați pârâții la ridicarea lucrărilor de construcții constând în gard din plasă de sârmă, garaj cu suprafață construită de 32,56 mp, bazin cu suprafațăconstruită de 3,75 mp, trotuar din dale de beton cu suprafață de 18.50 mp și lungime de 18.50ml, de pe terenul proprietatea reclamantei, în suprafață totală de
2677,5 mp, întabulat în CF 7132 N Z., nr. cad. 6892, iar în caz de neconformare, autorizează reclamanta să ridice aceste lucrări de construcții, pe cheltuiala pârâților.
S-a respins ca neîntemeiată cerere reclamantei de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la executare.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2.008 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele: Reclamanta și pârâții au fost inițial coproprietari asupra terenurilor învecinate cu privire la care se poartă prezentul litigiu, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul C. M., astfel cum reiese din titlul de proprietate nr. 4..359 emis la data de (...)(f.2 - dosar nr. 2372/2005).
În cursul anului 2005, reclamanta din prezentul dosar, în contradictoriu și cu pârâții din prezentul dosar, în calitate de intervenienți, a solicitat ieșirea din indiviziune, prin formarea de loturi egale ca valoare. C. sa a format obiectul dosarului nr. 2372/2005 al J. Z.. In acest dosar, a fost formulat atât apel, cât și recurs. Prin decizia nr. 2188/(...), pronunțată în recurs în dosarul nr. (...) al C. de A. C., s-a dispus în mod irevocabil atribuirea către C. B. M. și C. M., a lotului cu nr. II, alcătuit din grădină intravilan în suprafață de 2677,50 mp, identificat cu nr. top. 243/2/b, conform expertizei efectuate în acel dosar.
Prin aceeași decizie, lui Ț. Ana i-a fost atribuit lotul cu nr. III, format din teren grădină intravilan, cu suprafață de 2677, 50 mp, identificat cu nr. top. nou
243/2/c.
Delimitarea și alcătuirea loturilor au fost stabilite prin expertiza topografică efectuată și completată în acea cauză de către expertul I. T.
La data efectuării expertizei topografice, lotul cu nr. III, aflat în prezent în proprietatea exclusivă a reclamantei era liber, nefiind ocupat de nici o construcție, deși se află situat în imediata vecinătate a casei proprietate a pârâților.
Împotriva deciziei nr. 2188/(...), pronunțată în recurs în dosarul nr. (...) al
C. de A. C., C. B. M. și C. M. au formulat contestație în anulare, prin care au solicitat în subsidiar atribuirea lotului cu nr. III, pe motiv că terasa casei lor și fosa septică erau poziționate pe lotul atribuit lui Ț. A.
Contestație în anulare a fost respinsă, astfel că în prezent proprietar exclusiv al terenului intravilan, identificat cu nr. top. 243/2/c, este reclamanta, iar al terenului intravilan identificat cu nr. top. 243/2/b sunt pârâții.
Terenurile învecinate ale părților au fost identificate prin expertiza topografică efectuată de expertul I. M. (f. 46 - 49), ținându-se cont de expertiza topografică efectuată în dosarul nr. 2372/2005, de către expertul I. T.
Conform măsurătorilor din teren, reiese faptul că pârâții folosesc o suprafață de 327 mp (marcată cu A-B-C-D), din terenul proprietate al reclamantei identificat cu nr. top. 243/2/c, înscris în CF 1665 Ortelec. Terenul proprietate ale reclamantei ocupat de către pârâți este împrejmuit cu gard dinplasă de sârmă, iar pe acesta au fost identificate un garaj, un bazin și trotuar cu dale de beton, edificate de către pârâți, viță-de-vie și pomi fructiferi.
Având în vedere faptul că pârâții posedă fără drept suprafața de 327 mp din terenul proprietate al reclamantei, dă dreptul acesteia din urmă la restituirea bunului cu toate accesoriile acestuia.
În ceea ce privește restituirea accesoriilor bunului există însă două limitări instituite de art. 483 și 494 Cod civil.
În prezenta cauză, pârâții s-au prevalat de dispozițiile art. 494 alin.3 Cod civil, invocând buna credință în edificarea construcțiilor, arătând că nu pot fi obligați la ridicarea acestora.
Raportat la actele dosarului nr. 2372/2005 al J. Z., precum și dosarelor care au avut ca obiect căile de atac declarate împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, în apel și în recurs, instanța reține faptul că pârâții au acționat cu rea-credință la edificarea construcțiilor care se regăsesc în prezent pe terenul proprietate a reclamantei.
Așa cum s-a reținut deja, la data efectuării expertizei topografice în dosarul nr. 2372/2005 al J. Z., deci ulterior introducerii acțiunii de către Ț. Ana, lotul cu nr. III, aflat în prezent în proprietatea exclusivă a reclamantei era liber, nefiind ocupat de nici o construcție, deși se afla poziționat în imediata vecinătate a casei proprietate a pârâților.
Pârâții invocă pentru prima dată existența construcțiilor pe lotul aflat în prezent în proprietatea reclamantei, în calea de atac a contestației în anulare, ceea ce poate conduce la concluzia că acestea au fost construite ulterior pronunțării hotărârii în calea de atac a recursului. Cu toate acestea, nu s-a stabilit cu certitudine data edificării acestor construcții, expertul fiind în imposibilitate de a determina acest aspect.
Cert este faptul că, gardul din plasă de sârmă, garajul, bazinul și trotuarul cu dale de beton, au fost edificate de către pârâți, ulterior introducerii acțiunii de sistare a stării de indiviziune existentă între părți, în cursul acestui proces.
În cadrul unui proces partaj, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în absența unei tranzacții, părțile nu pot cunoaște modul de partajare a bunului în litigiu, astfel încât, orice act al acestora, care ar afecta dreptul de proprietate al celorlalți coindivizari, deveniți proprietari exclusivi în urma pronunțării unei hotărâri de sistare a stării de indiviziune, stă sub semnul incertitudinii, aceste act putând fi lovit de nulitate.
Acest aspect, decurge din efectul declarativ al hotărârii de partaj, fiecare parte fiind considerată că nu a fost niciodată proprietar asupra bunurilor atribuite celorlalți coproprietari.
Raportat la aceste aspecte, s-a reținut faptul că pârâții au acționat cu rea credință edificând construcțiile identificate prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat recurs pârâții C. B.-M. și C.
M. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii privind obligarea lor la ridicarea lucrărilor de construcție, arătând în motivare următoarele:
În decizia civilă nr. 847 din (...) lotul nr. 3 din expertiza efectuată de ing. T.
I. a fost atribuit pârâților care s-au intabulat prin încheierea nr. 17576/(...), iar prin autorizația de construire nr. 701/(...) a fost edificat un garaj. Bazinul și trotuarul au existat la data promovării cererii de ieșire din indiviziune.
În această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 493 alin. 3 Cod civil, conform cărora dacă lucrările au fost făcute de către o persoană de bună credință, proprietarul nu va putea cere ridicarea lor, dar va avea dreptul să înapoieze valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii fondului.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu motivarea că garajul, bazinul, canalele din beton, trotuarul precum și extinderea casei de locuit până la limita terenului acesteia au fost ridicate cu rea-credință, în timpul desfășurării procesului de partaj care a fost prelungit în mod tendențios prin diverse căi de atac, inclusiv contestație în anulare.
Prin expertiza efectuată în dosar nr. 2372/2005 se precizează că lotul III este liber de construcții, deși acestea au fost ridicate pe perioada procesului de ieșire din indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 2. a T. S. s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții C. B. M. și C. M.
Această decizie a fost casată de către Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.2473/R/2011, reținându-se pentru aceasta că în cauză calea de atac este apelul iar nu recursul. Cauza a fost așadar trimisă spre rejudecare tribunalului.
Judecând în complet de apel, Tribunalul Sălaj a decis în sensul admiterii acestuia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, prin decizia civilă nr.89/2011.
Recursul declarat de reclamanta Ț. Ana contra acestei decizii a fost admis de către Curtea de A. C., care a casat decizia dată în apel și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Prin decizia civilă nr. 37 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)** s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții C. B. M. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 3058/(...) a J. Z..
Au fost obligați pârâții și la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către reclamanta Ț. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta Ț. Ana a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligați pârâții la ridicarea unor lucrări de construcții aflate pe terenul proprietatea sa, prezentând în dovedirea dreptului de proprietate extras CF.
Prima instanță a administrat în cauză o probă pertinentă, utilă și concludentă: o expertiză topografică prin care să se confirme ori să se infirme susținerile reclamantei din acțiunea introductivă.
Concluziile acestei expertize conform cărora pârâții apelanți stăpânesc 327 mp din terenul proprietatea intimatei reclamante, respectiv că pe acest teren se află edificii aparținând apelanților, au fost corect preluate și valorificate de instanța de fond, care a reținut pentru a admite acțiunea reaua credință a pârâților.
Instanța de apel, distinct de cele cu temei reținute în hotărârea atacată, observă că pârâții C. au utilizat pentru intabularea drepturilor lor de proprietate o hotărâre judecătorească ale cărei efecte fuseseră desființate.
Astfel, încheierea de intabulare s-a pronunțat la data (...) ( f.19-dos.(...)) în condițiile în care decizia civilă nr.8. a T. S., dată în recurs, fusese desființată mai înainte de data pronunțării încheierii de intabulare, respectiv la 30 martie 2007.
Această situație a și condus la anularea încheierii de intabulare, prin sentința civilă nr.1165/2008 (f.10 dos. fond).
Nici la judecata în fond și nici în apel pârâții apelanți nu au solicitat administrarea unor probe care să dovedească în mod cert că edificatele menționate de expert, găsite de altfel la fața locului și de către executorul judecătoresc, atunci când s-a procedat la punerea în executare a sentinței de ieșire din indiviziune, datează dintr-o perioadă anterioară numeroaselor judecăți care au avut loc între părți.
Fiind cert că intimata reclamantă Ț. Ana este proprietara tabulară din C.F.
7132 N Z., fiind de asemenea dovedit că pe acest teren se află anexe și alte edificii aparținând părților apelanți, raportat la probele administrate în cauză, judecătoria a pronunțat o hotărâre temeinică și legală admițând acțiunea, astfel că în baza art.296 Cod procedură civilă apelul de față a fost respins ca nefondat, cu obligarea apelanților la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata Ț. A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. B. M. și C. M. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului și în consecință a respingerii cererii privind obligarea pârâților de a ridica lucrările de construcții, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii și care nu reflectă realitatea din dosar, instanța referindu-se doar la o expertiză topografică efectuată în cauză, făcând trimitere la decizia nr. 8. a T. S., desființată și arătând că apelanții nu au solicitat administrarea de probe prin care să dovedească că edificatele menționate de expert datează dintr-o perioadă anterioară numeroaselor judecăți care au avut loc între părți.
În primul rând prin expertiza dispusă în cauză expertul nu a putut stabili cu certitudine data edificării construcțiilor, decizia civilă nr. 8. a T. S., desființată în 2007, nevizând fondul cauzei ci calificarea căii de atac. Î. din (...) s-a operat în baza unei hotărâri definitive, decizia civilă nr. 6. a T. S., doar la data de (...) prin decizia civilă nr. 2188 a C. de A. C. inversându-se loturile, lotul pe care se aflau construcțiile pârâților căzând în lotul reclamantei.
Referitor la probe, cele reținute prin decizia atacată în sensul că pârâții nu au solicitat probe, este în contradicție cu situația din dosar, fiind administrate probe atât la judecata în fond, cât și în apel. Astfel, în apel a fost administrată proba testimonială, fiind administrate probe și în dosarul nr. 2372/2005, probe enumerate în cererea de recurs.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că pârâții au edificat construcțiile cu bună credință, de altfel buna credință prezumându-se.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
În apărare, intimata Ț. Ana a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că realitatea este că edificarea construcțiilor s-a făcut înaintea acțiunii de partaj înregistrate în anul 2005, respectiv în anul 2007, fără autorizația de construcție. În expertiza întocmită în anul 2005 se precizează de către expertul T. I. că lotul II, având nr. top. 243/2/b este ocupat de un coteț de porci, pârâții întabulându-și lotul III în baza unei hotărâri desființate ulterior, conform deciziei civile nr. 2. a C. de A. C. reclamanta întabulându-se asupra lotului nr. III, neputând însă intra în posesia acestuia din cauza atitudinii pârâților.
Analizând recursul declarat de pârâții C. B. M. și C. M. împotriva decizieicivile nr. 37 din 26 iunie 2012 a T. S., Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de către pârâții C. împotriva deciziei civile nr. 3. a T. S. este întemeiat în drept pe dispozițiile pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. apreciindu-se că motivele deciziei sunt contradictorii și nu reflectă realitatea din dosare.
În vederea stabilirii stării de fapt în cauză, respectiv a momentelor la care au fost edificate de către pârâți construcțiile pe terenul în litigiu, atât instanța de fond cât și cea de apel au administrat probațiunea conform cererilor părților.
Ceea ce s-a stabilit prin sentința civilă nr. 3. a J. Z., menținută de către
Tribunalul Sălaj în apel, a fost faptul că la momentul efectuării expertizei topografice în dosarul nr. 2372/2005 al J. Z., deci ulterior introducerii acțiunii de partaj de către reclamanta Ț. Ana, lotul nr. III, aflat în prezent în proprietateaexclusivă a reclamantei conform deciziei civile nr. 2188/(...) a C. de A. C. nu era ocupat de nici o construcție.
A mai statuat instanța de fond că într-adevăr prin probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine data edificării construcțiilor care fac obiectul cauzei, dar ceea ce s-a putut stabili a fost faptul că toate aceste construcții au fost edificate în cursul procesului având ca obiect partaj.
Acesta a fost considerentul pentru care s-a apreciat că nu se poate reține buna credință a pârâților, atâta timp cât toate construcțiile au fost edificate pe perioada în care între părți exista un litigiu având ca obiect sistarea stării de indiviziune.
Constatând în mod expres că instanța de fond a valorificat corect probele administrate pentru a reține reaua credință a pârâților în momentul edificării construcțiilor, instanța de apel a mai făcut referiri și la momentul și titlul în baza căruia pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în CF asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcții litigioase, indiferent însă de menționarea sau nu în mod corect a hotărârii în baza căreia și-au întabulat dreptul de proprietate pârâții, situația rămânând neschimbată. Pârâții au edificat construcțiile în timpul procesului având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului, fără a avea acordul coindivizarei Ț. Ana, stare de fapt stabilită de către instanțele de fond, ceea ce este suficient pentru a susține concluzia la care au ajuns acestea în ceea ce privește reaua credință a pârâților în momentul edificării construcțiilor în litigiu.
Nu este întemeiată nici susținerea din recurs în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate în apel. Într-adevăr în considerentele deciziei atacate nu au fost analizate distinct fiecare din aceste probe administrate, instanța arătând numai că prin probele administrate în ambele faze procesuale nu s-a reușit a se dovedi edificarea construcțiilor într-o perioadă anterioară proceselor care au avut loc între părți. R. deci că la pronunțarea soluției de către instanța de apel s-a ținut cont de toate probele administrate, concluzionându-se însă în sensul că toate construcțiile au fost edificate pe terenul litigios după declanșarea proceselor dintre părți, deci cu rea credință.
Această statuare a instanței de apel, referitoare la momentul edificării construcțiilor în cauză, ține de starea de fapt, stare de fapt care nu mai poate fi repusă în discuție în recurs conform art.304 alin.1 C.pr.civ.
Se impune a se face precizarea că și în situația în care unele dintre construcții ar fi fost edificate anterior anului 2005, anul când s-a înregistrat acțiunea având ca obiect ieșire din indiviziune, atâta timp cât terenul se afla în indiviziune, neexistând o înțelegere între părți în ceea ce privește un eventual partaj asupra terenului, nu se pune problema edificării construcțiilor cu bună credință în lipsa acceptului reclamantei Ț. Ana în vederea edificării acestora pe terenul aflat în indiviziune.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea va respinge în temeiul art.304 pct7 coroborat cu9art. 312 alin. 1 C.pr.civ. recursul declarat de pârâții C. B. M. și C. M. împotriva deciziei civile numărul 37 din 26 iunie 2012 a T. S. pronunțată în dosar numărul (...)**, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții C. B. M. și C. M. împotriva deciziei civile numărul 37 din 26 iunie 2012 a T. S. pronunțată în dosar numărul (...)**, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
Președinte Judecători
D.-L. B. A. C. V. M.
S.-D. G.
Grefier
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: I. D., P. R. M.lena
Jud.fond: U. D. E. R.
| ← Decizia civilă nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1454/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
