Decizia civilă nr. 294/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 294/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. P.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr.
1739 din 29 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta P. M.-E., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A. despăgubiri în baza Legii nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se contată că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a pârâtului S.
Român prin MFP - D. M., în a critica modul de soluționare al petitului privind acordarea daunelor morale și al constatării prescripției dreptului la acțiune, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției invocate de instanță.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerea recursului ca fiind nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1739 din 29 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta P. M.-E., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului B. A. prin sentința penală nr. 513/(...), pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 524/1959, a fost admisă excepția prescripțieidreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale și au fost respinse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă de daune morale în cuantum de 200.000 euro în echivalent în lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut ca având caracter politic condamnările aplicate antecesorului reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire, prevăzută de art. 209 Cod penal și răspândire de publicațiuni interzise - fila 52 din dosar. Această infracțiune este considerată de L. nr. 2. condamnare cu caracter politic și în temeiul art. 1 din L. nr. 2., tribunalul va constata caracterul politic al acestor condamnări.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul moral suferit tribunalul a reținut că prin D. C. C. nr. 1. și nr. 1. a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., motiv pentru care nu se pot acorda despăgubiri pentru daunele morale întemeiate pe aceste dispoziții legale.
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. 14/2011
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că, urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1., dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește precizarea de acțiune din (...), instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a S.ui Român, nici în temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954, și nici în temeiul art. 998-999 C.civ., întrucât, S. Român nu are decât o obligație morală de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimul comunist, însă, prioritar analizării întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a S.ui Român, trebuie analizată în cauză prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, având ca obiect acordarea de daune morale în temeiul art. 998-999 C.civ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958, „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
T. a apreciat că după data de (...), reclamanta era liberă să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat antecesorului, mai ales că, la data de (...), în
Monitorul Oficial al României nr. 50/(...), a fost publicat Decretul-Lege nr.
118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a Decretului- lege nr. 118/1990, respectiv, (...), prezenta acțiune bazată pe art. 998-999 C. civ., fiind deci prescrisă extinctiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței schimbarea sentinței cu consecința respingerii petitului de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului B.h A..
În motivarea recursului s-a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei nu poate fi înțeleasă ca o condamnare care afectează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din rațiuni politice, deoarece în acea perioadă constituția garanta libertatea conștiinței, dar în același timp, prevedea și obligativitatea stagiului militar.
Pârâtul recurent a apreciat că aceste fapte nu au caracter politic și a solicitat respingerea acțiunii de constatare a caracterului politic al tatălui reclamantei.
În al doilea rând, recurentul a arătat că prin decizia nr. 1358/(...) s-a constatat că dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate daune morale.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că acțiunea precizată de către reclamantă este prescrisă cu mult înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de pârât vizează faptul că în mod nelegal s-a constat caracterul politic al condamnării bunicului reclamantei. A. pârâtului S. Român potrivit căruia condamnarea suferită de antecesorul reclamantei nu i-a afectat acestuia drepturile și libertățile fundamentale nu poate fi primit. Infracțiunile menționate în art. 1 din L. nr. 2. au un caracter politic atât de evident încât legiuitorul a prevăzut expres că persoanele condamnate pentru aceste infracțiuni au fost condamnate din motive politice și prin urmare instanța nu mai trebuia să administreze probe pentru a verifica dacă aceste condamnări s-au pronunțat pentru acțiuni de exprimare a protestului împotriva dictaturii comuniste.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din L. nr. 2., constituie condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate și pentru faptele prevăzute de art. 209 C. din 1936. Împrejurarea că bunicul reclamantei a fost și membru al cultul religios Martorii lui I. nu înseamnă că acestuia nu poate să nu i se aplice dispozițiile Legii nr. 2., dacă a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită din motive politice.
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a prevăzut în art. 2 din OUG nr. 214/1999 că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc.
Orice cetățean al României a putut protesta împotriva regimului politic dictatorial, inclusiv Martorii lui I., ori, după cum a rezultat din sentința penală nr.513 din 21.XI. 1959 pronunțată de T. M. C., B. A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, ceea ce face ca această infracțiune să se încadreze în infracțiunile pentru care, de drept, s-a constatat caracterul politic.
L. nr. 2. stipula posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat unei persoane care a suferit o condamnare politică, iar pentru unele infracțiuni ope legis a stabilit legiuitorul că suntcondamnări cu caracter politic și implicit caracterul politic al condamnării nu trebuia constatat, deoarece persoanele îndreptățite aveau posibilitatea să-și realizeze drepturile beneficiind de despăgubiri. D. declararea neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit.a din L. nr. 2., persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic nu mai beneficiază de o acțiune în realizare, însă prejudiciul moral suferit poate fi reparat parțial și prin faptul că printr-o hotărâre se constată caracterul politic al condamnării suferite în temeiul art. 111 C.Pr.Civ. Așadar acest motiv de recurs nu este fondat.
Recurentul a invocat ca motiv de recurs neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., precum și faptul că acțiunea precizată de către reclamantă este prescrisă.
Aceste critici invocate de către pârât sunt lipsite de interes, întrucât instanța de fond a respins petitul de acordare a daunelor morale, întrucât prev. art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. sunt neconstituționale, iar în ce privește acordarea daunelor morale în temeiul răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civil, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1739 din 29 septembrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1739 din 29 septembrie
2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. V. C. A.-T. N. A. A. P.
G.
M.-L. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 1444/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
