Decizia civilă nr. 1455/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1455/R/2012
Ședința publică din 23 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 12 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. A., P. I. și P. Ș. jr., având ca obiect L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat P. A. personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și ceilalți reclamanți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. mun. C.-N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr.
1..
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 3 din dosar), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ., fiind astfel de prezumat că nu se prezintă la dezbateri nici un reprezentant al acestuia.
Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat P. A., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul P. mun. C.-N. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, iar în temeiul art. 242 alin. 2
C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă, dar această întâmpinare a fost depusă la dosar cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2
C.pr.civ., motiv pentru care, instanța o va considera ca și concluzii scrise.
Reclamantul intimat P. A. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului intimat P. A. asupra recursului declarat de pârâtul P. mun. C.-N.
Reclamantul intimat P. A. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. A., P. I. și P. Ș. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. și, în consecință s-a dispus anularea Dispoziției nr. 3072 din (...) emisă de pârât și s-a stabilit îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii constând în despăgubiri care se vor stabili și acorda în condițiile T.ui VII al L. nr. 2. pentru imobilul teren intravilan în suprafață de 278 stjp (1000 mp) situat în C.-N., str. Dunării nr. 91 (fost 129) înscris în CF 12270 C.
S-a respins cererea de acordare a unui alt teren în compensare.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în condițiile apariției L. nr. 1. la data de (...), prin intermediul BEJ C. M., P. Ș. a depus o notificare adresată C. local al municipiului C.-N. solicitând atribuirea unui teren echivalent pentru suprafața de 278 stj. expropriată din imobilul înscris în CF C. 12270, teren situat în C.-N., str. Dunării, nr. 129, jud. C.
În motivarea notificării a arătat că proprietarul tabular al imobilului a fost N. Dumitru, iar exproprierea a avut loc în baza Decretelor nr. 41/(...), 4..
La data de 17 iunie 1954 a cumpărat printr-un act sub semnătură privată terenul, astfel că în fapt el a fost persoana expropriată. Mai arată că în prezent terenul este ocupat de blocuri de locuințe și că acceptă inclusiv despăgubiri bănești.
Prin contactul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la 4 martie 1936, proprietarul tabular al imobilului teren situat în C.-N., str. Dunării, nr. 91, jud. C. cu nr. top. 9643/259 în suprafață de 278 stj., N. Dumitru s-a obligat să vândă acest imobil numitului F. V. pentru suma de
10.000 lei, preț plătit la momentul încheierii contractului.
Ulterior, la data de 17 iunie 1954, F. I. a vândut terenul în suprafață de 278 stj., numitului P. Ș. pentru prețul de 3000 lei. S-a menționat în cuprinsul înscrisului că este vorba de terenul întabulat pe numele lui N. D.
Imobilul teren în suprafață de 278 stj. înscris în CF C. 12270 cu nr. top. 15428 a constituit proprietatea soților extratabulară a soților P. Ș. și P. V., la decesul căreia cota ce a revenit acesteia s-a transmis în favoarea soțului și a clor trei fii, reclamanții din prezenta cauză, conform certificatului de moștenitor nr. 1. eliberat de N. de S. J. C.
În CF 12270 C. este înscris imobilul cu nr. top 15428 C., „loc de casă în str. Dunării nr. 129"; în suprafață de 278 stj. în favoarea lui N. D. T. apare și mențiunea că terenul este integral expropriat, în prezent coala funciară fiind sistată. Din anexa la D. nr. 4. reiese că a fost expropriată de la P. Ș., P. Ș., P. A. și P. I. suprafața de 40 mp, prin D. nr. 4., de la aceleași persoane, înscrise în anexă la poziția nr. 104 au fost expropriați 960 mp.
Prin Dispoziția nr. 3072/(...), emisă de P. mun. C.-N., s-a respins notificarea nr. 2215 din (...), înregistrată sub nr. 67954/3 din (...), formulată de numitul P. Ș., în prezent decedat, pentru terenul în suprafață de 278 stj.p., înscris în C.F. nr. 12270 C., cu nr. top. 15428, situat în municipiul C.-N., str. Dunării nr. 129, deoarece revendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1..
S-a reținut în cuprinsul dispoziției că proprietarul tabular al terenului revendicat era N. D.
Tribunalul a apreciat că această dispoziție este nelegală întrucât, așa cum s-a menționat anterior, s-a făcut dovada că fostul proprietar N. Dumitru a vândut terenul în litigiu, teren care la momentul exproprierii aparținea defunctului P. Ș. și reclamanților, dovadă fiind înscrierea cestora în anexele la cele două decrete de expropriere.
Potrivit dispozițiilor art. 24 din L. nr. 1., în absența unor probe contrare, existența și, după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Prin urmare, atâta timp cât în actul de preluare abuzivă sunt menționați ca și proprietari reclamanții și tatăl lor,apărările pârâtului potrivit cărora nu au făcut dovada dreptului de proprietate și că o altă persoană apare înscrisă în CF nu au temei legal.
În ceea ce privește reclamanții, aceștia, deși sunt persoanele de la care s-a preluat terenul nu au formulat notificare, însă potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L. nr. 1. prin notificarea formulată de tatăl lor pentru întregul teren și urmare a decesului acestuia, ulterior formulării notificării, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.
În ceea ce privește măsurile reparatorii, așa cum au susținut ambele părți, terenul este ocupat de construcția unor blocuri de locuințe, iar terenuri aflate la dispoziția autorității locale pentru a fi oferite în compensare nu există.
În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 4, 8 alin. 1 și următoarele din L. nr. 1. care îndreptățesc reclamanții doar la măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
Cu privire la felul despăgubirilor și cuantumul acestora, prin T. VII al
L. nr. 2. este prevăzută procedura de stabilire și plată a despăgubirilor, procedură care este aplicabilă și în cauză.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1. a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată cu consecința menținerii Dispoziției nr.
3072 din 31 mai 2011 emisă de P. municipiului C.-N. ca temeinică și legală.
În motivarea recursului critică legalitatea hotărârii recurate apreciind ca instanța a pronunțat in mod eronat sentința civila nr. 1..
Invederează ca in conformitate cu dispozițiile art. 23 din L. nr. 1., actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atesta aceasta calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolata și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse pana la data soluționării notificării." Or, reclamanții nu au înțeles sa depună diligente in vederea depunerii la dosarul de revendicare a unor înscrisuri care sa facă dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii in condițiile legii speciale. Dispozițiile art. 3, alin. 1 din L. nr. 1. statuează categoria persoanelor îndreptățite iar art. 4, alin. 2 din același act normativ, statuează că de aceste dispoziții ebeneficiază si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Or, din actele de puse la dosarul de revendicare, nu reiese faptul ca notificatorii ar fi avut calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii în condițiile L. nr.1. republicată.
Mai mult, invederează instanței ca, in speța sunt incidente prevederile dispozițiilor L. nr. 36/1995 potrivit cărora dovada calității de moștenitor se face cu certificat de moștenitor. In lipsa unui certificat de moștenitor sau a unei sentințe judecătorești care sa ateste atât dezbaterea succesiva a succesiunii după proprietarul tabular, cat si transmiterea patrimoniului acestuia către revendicatori, calitatea de moștenitori ai notificatorilor nu este dovedita.
In condițiile in care succesiunea se dezbate fie pe calea procedurii succesorale notariale, fie pe cale judecătoreasca, iar in susținerea notificării formulate s-au depus acte de stare civila - deși s-a solicitat expres depunerea certificatelor de moștenitor in forma legalizata - in cadrulprocedurii administrative revendicatorii nu au făcut dovada calității de moștenitori după fostul proprietar tabular.
Reclamantul P. A. prin întâmpinare (f.10-11) a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 23 din L. nr. 1., actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării. Or, reclamanții nu au înțeles sa depună diligente in vederea depunerii la dosarul de revendicare a unor înscrisuri care sa facă dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii in condițiile legii speciale.
Acest motiv de recurs este nefondat pentru că în cuprinsul dispoziției atacate se arată că notificarea este respinsă deoarece revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite, pentru că proprietarul tabular este
N. D.
Toate actele ce au dus la admiterea acțiunii în prezenta cauză au fost depuse și la dosarul aferent notificării, prin urmare soluția pronunțată de instanță putea fi dată și de primar.
Chiar dacă proprietar tabular era o persoană pe care reclamanții nu o moștenesc, nu raportul de moștenire a stat la baza admiterii acțiunii, ci o altă ipoteză prevăzută tot de L. nr. 1., anume art. 24 din L. nr. 1., care prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Deoarece în actul de preluare abuzivă sunt menționați ca și proprietari reclamanții și tatăl lor, susținerile recurentului că intimații nu au făcut dovada dreptului de proprietate și că o altă persoană apare înscrisă în CF nu au temei legal.
Toate motivele de recurs prin care se invocă dovada calității de moștenitor ce s-ar face cu certificat de moștenitor sau cu sentință judecătorească, sunt alături de cauză, pentru că recurentul a refuzat tocmai aplicarea art. 24 din L. nr. 1., deși era primul care trebuia să facă acest lucru.
Faptul că reclamanții au depus acte de stare civila - deși s-a solicitat de recurent depunerea certificatelor de moștenitor în formă legalizată - în cadrul procedurii administrative revendicatorii nu poate face să se afirme că aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori după fostul proprietar tabular, cât timp L. nr. 1. nu induce restricții în acest sens, și nu impune obligația dovedirii calității de moștenitor sau de persoană îndreptățită doar cu certificat de moștenitor ci permite a se face această dovadă în condițiile dreptului comun, anume și cu acte de stare civilă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 12 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
GREFIER A.-A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - S. A.S. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 1445/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2491/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
