Sentința civilă nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A CURTEA DE AEPL C. SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR. 14/(...)

Ședința Camerei de C. din data de 28 martie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. - M. CONȚ GREFIER : A. A. M.

Pe rol fiind soluționarea regulatorului de competență, vizând stabilirea instanței competente material să soluționeze cererea având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, promovată de creditoarea SC G. 4 I. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC L. P. H. Und T. G. & Co. KG.

Prezenta s-a dat în Camera de C., fără citarea părților.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 8/(...), pronunț ată de T . S. C. în dos ar nr. (...), s-a admis excepția de necompetență materială a T. S. C., invocată din oficiu și, în consecință :

S-a declinat competența de judecare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată formulate de creditoarea S. G. 4 I. S., în contradictoriu cu debitoarea

S. L. P. H. und T. G. & Co. KG, în favoarea T. C. - Secția civilă.

Motivând soluția de admitere a excepției de necompetență materială, invocată din oficiu de către instanță, T. S. C. a reținut în considerentele sentinței sale următoarele :

„Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. de mai sus, la data de 7 decembrie 2011, creditoarea SC G. 4 I. SA a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC L. P. H. UND T. G. & Co. KG, emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 798.907,2 lei reprezentând contravaloare lucrări, a sumei de 17.430,86 lei reprezentând dobânda legală, calculată de la data scadenței tranșelor până la data formulării cererii și în continuare până la data achitării efective și integrale a debitului principal, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de (...) a încheiat cu debitoarea contractul de asociere înregistrat sub nr.5520/(...), pentru a ofertainvestiția „Reabilitare și extindere a rețelelor de distribuție a apei și canalizare în conurbația C. - N. - Stagiul II și III"; anunțată de către Guvernul României - Ministerul Finanțelor Publice, U. de F. și C. În baza acestui acord debitoarea a fost desemnată liderul asociației, iar potrivit prevederilor pct.2 din acord s-a încheiat ulterior actul adițional nr.1 înregistrat la sediul creditoarei sub nr.914/(...), în cuprinsul căruia s-au specificat lucrările care vor fi executate, contravaloarea și durata de finalizare a acestora, act adițional care prelungește durata de finalizare a lucrărilor până la data de (...).

Creditoarea a arătat că potrivit prevederilor actului adițional nr.3 înregistrat la sediul acesteia sub nr.1422/(...), părțile asociate au convenit ca în conformitate cu valorile lucrărilor efectuate și stabilite prin actul adițional nr.1 liderului asocierii să i se reducă valoarea care îi revine pentru serviciile de lider al asocierii stabilite la 10% din valoarea contractului (2.576.545,84 euro) cu suma de 400.000 euro, datorită faptului că creditoarea a preluat toate sarcinile liderului și a asigurat cu propriul personal toate serviciile de coordonare și organizare necesare pentru toate lucrările pe perioada derulării contractului dar și pe perioada garanției până la finalizarea în cele mai bune condiții a lucrărilor prevăzute în contractul cu Compania de Apă S. C. V. de comun acord convenită pentru aceste servicii este de 400.000 euro fără TVA, respectiv

1.718.080 lei la cursul de 4,2. euro, plata valorii convenite urmând a se face eșalonat în tranșe de câte 50.000 euro (214.760 lei) + TVA la datele de (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...) și (...). În temeiul acestui act adițional creditoarea a procedat la întocmirea facturii fiscale nr.13121/(...), însușită și acceptată la plată de către reprezentantul debitoarei prin semnătură.

Întrucât debitoarea nu a achitat în integralitate suma stabilită prin actul adițional nr.3, rămânând restantă cu suma de 798.907,2 lei, considerând creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, creditoarea a formulat prezenta cerere întemeiată pe prevederile OUG nr.119/2007.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 decembrie 2011, debitoarea a solicitat respingerea cererii creditoarei, arătând că creanța invocată nu este certă. Astfel, debitoarea a arătat că este adevărat că la data de

2 martie 2011 între părțile asocierii s-a încheiat actul adițional nr.3, menționat de către creditoare, însă toate obligațiile de plată asumate prin acesta nu privesc societatea debitoare. A. deoarece creditoarea nu a exercitat în mod direct sau indirect, nici temporar și nici în mod permanent, activități de servicii de management al asocierii, toate modificările aduse acordului de asociere trebuiau să fie concretizate prin modificarea contractului principal încheiat cu angajatorul, întrucât toate plățile în cadrul contractului erau dispuse și efectuate de către acesta. Emiterea facturii și semnarea de către părți a actului adițional al acordului de asociere nu este de natură a crea efecte care să se materializeze în obligații de plată certe, atâta timp cât creditoarea nu face dovada că a exercitat și a prestat aceste servicii. Factura atașată de către creditoare în probațiune nu este acceptată la plată de către debitoare, a fiind doar semnată de primire, fapt care nu echivalează cu acceptarea la plată a facturii. Semnatarul actului adițional din partea debitoarei, domnul Florin Stanciu, cetățean german, nu a sesizat în mod concret și corect sensurile actului adițional încheiat la contractul de asociere în sensul în care acest act trebuia să se constituie în temei contractual al pretențiilor creditoarei dar numai pentru eventualitatea în care aceasta ar fi exercitat în drept activități delider al asocierii. Sumele pretinse de creditoare prin cererea introductivă nu sunt evidențiate la valoarea pretinsă nici în factura emisă șui nici în actul adițional și nu se cunoaște care este modul concret prin care acestea au fost stabilite, în consecință fiind eronat și calculul dobânzii legale pretinse.

Debitoarea susține că proba temeiului de drept și de fapt al pretențiilor și susținerile creditoarei incumbă acesteia, însă creditoarea nu a făcut dovada serviciilor prestate, exercitând un abuz prin emiterea facturii fără prestarea serviciilor în fapt, astfel că obligația de plată nu are un caracter cert. De altfel, pretențiile creditoarei necesită administrarea unui probatoriu complex, situație care nu poate fi lămurită decât prin promovarea unei acțiuni pe calea dreptului comun.

Prin precizarea cererii depusă la dosar la data de 4 ianuarie 2012, creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei la plata sumei de 1.013.667,2 lei reprezentând contravaloarea exigibilă a lucrărilor efectuate în baza actului adițional nr.1 înregistrat sub nr.914/(...) la acordul de asociere nr.5520/(...) și a actului adițional nr.3 înregistrat sub nr.1422/(...), cu titlu de debit principal, la plata sumei de 20.630,20 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenței tranșelor până la data înregistrării precizării cererii și în continuare până la data achitării efective și integrale a debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., excepția de necompetență materială a T. S. C., invocată din oficiu, tribunalul constată următoarele:

Potrivit art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007, "cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță";.

Având în vedere că prin art. 219 din L. nr. 7. pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civil, a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a Cod proc. civ. , care stabilea în favoarea tribunalului competența de soluționare a cauzelor în materie comercială al căror obiect avea o valoare de peste 100.000 lei, tribunalul constată că în baza art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civ. și art. 5 alin.

1 din O.U.G. nr. 119/2007, competența de soluționare a acesteia revine T. C. -

Secția civilă.

În acest sens, tribunalul are în vedere, raportat la reorganizarea T. C. C. ca fiind T. S. C., și dispozițiile art. 227 din L. nr. 70/2011, conform cărora

„dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a C.ui civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor reorganizate conform art. 225";. Prin urmare, atunci când competența tribunalului comercial era prevăzută de legea generală, respectiv de C. de procedură civilă, după reorganizarea acestuia ca tribunal specializat, competența nu poate reveni acestuia, în lipsa unei norme exprese în acest sens, art. 227 din L. nr. 70/2011 reglementând doar situația în care competența tribunalului comercial era prevăzută printr-o lege specială. Or, potrivit art. 725 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură sunt de imediată aplicare, cu excepția normelor de competență pentru instanțele legal investite la data schimbăriiacestora, iar cererea ce face obiectul dosarului de față a fost înregistrată după intrarea în vigoare a C.ui civil.

Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 158 alin. 1, art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod proc. civ., tribunalul va admite excepția de necompetență materială a T. S. C., invocată din oficiu, și va declina competența de judecare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată formulate de creditoarea S. G. 4 I. S., în contradictoriu cu debitoarea S. L. P. H. UND T. G. & CO. KG, în favoarea T. C. - Secția civilă";.

Pe rolul T . C. cauz a a f ost înreg is tr ată sub nr. (...).

Prin ordonanța civilă nr. 125/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale a T. C. - Secția civilă și, în consecință :

A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect somație de plată, promovată de creditoarea SC G. 4 I. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC L. P. H. Und T. G. & Co. Kg în favoarea T. S. C.

A constatat conflictul negativ de competență.

A dispus trimiterea dosarului Curții de A. C. în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj - Secția civilă a avut în vedere următoarele argumente legale:

„Prin cererea de somație de plată înregistrată la data de (...), creditoarea

S. G. 4 I. S. a chemat în judecată pe debitoarea S. L. P. H. UND T. G. & Co. KG solicitând emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata următoarelor sume de bani: 798,907,2 lei, reprezentând contravaloarea exigibilă a lucrărilor efectuate in baza Actului adițional nr. l înregistrat sub nr. 914/28J2.2008 la A. de asociere nr.5520/(...), cu titlu de debit principal; - 17.430,86 lei, reprezentând dobânda legala, calculata de la data scadenta a transelor pana data prezentei și pe care o solicita în continuare pană la data achitării efective si integrale a debitului principal;cu cheltuieli de judecată.

Ministerul Finanțelor Publice, U. de F. și C. În baza acestui acord debitoarea a fost desemnată liderul asociației, iar potrivit prevederilor pct.2 din acord s-a încheiat ulterior actul adițional nr.1 înregistrat la sediul creditoarei sub nr.914/(...), în cuprinsul căruia s-au specificat lucrările care vor fi executate, contravaloarea și durata de finalizare a acestora, act adițional care prelungește durata de finalizare a lucrărilor până la data de (...).

Creditoarea a arătat că potrivit prevederilor actului adițional nr.3 înregistrat la sediul acesteia sub nr.1422/(...), părțile asociate au convenit ca în conformitate cu valorile lucrărilor efectuate și stabilite prin actul adițional nr.1 liderului asocierii să i se reducă valoarea care îi revine pentru serviciile de lider al asocierii stabilite la 10% din valoarea contractului (2.576.545,84 euro) cu suma de 400.000 euro, datorită faptului că creditoarea a preluat toate sarcinile liderului și a asigurat cu propriul personal toate serviciile de coordonare și organizare necesare pentru toate lucrările pe perioada derulării contractului dar și pe perioada garanției până la finalizarea în cele mai bune condiții alucrărilor prevăzute în contractul cu Compania de Apă S. C. V. de comun acord convenită pentru aceste servicii este de 400.000 euro fără TVA, respectiv

2 martie 2011 între părțile asocierii s-a încheiat actul adițional nr.3, menționat de către creditoare, însă toate obligațiile de plată asumate prin acesta nu privesc societatea debitoare. A. deoarece creditoarea nu a exercitat în mod direct sau indirect, nici temporar și nici în mod permanent, activități de servicii de management al asocierii, toate modificările aduse acordului de asociere trebuiau să fie concretizate prin modificarea contractului principal încheiat cu angajatorul, întrucât toate plățile în cadrul contractului erau dispuse și efectuate de către acesta. Emiterea facturii și semnarea de către părți a actului adițional al acordului de asociere nu este de natură a crea efecte care să se materializeze în obligații de plată certe, atâta timp cât creditoarea nu face dovada că a exercitat și a prestat aceste servicii. Factura atașată de către creditoare în probațiune nu este acceptată la plată de către debitoare, a fiind doar semnată de primire, fapt care nu echivalează cu acceptarea la plată a facturii. Semnatarul actului adițional din partea debitoarei, domnul Florin Stanciu, cetățean german, nu a sesizat în mod concret și corect sensurile actului adițional încheiat la contractul de asociere în sensul în care acest act trebuia să se constituie în temei contractual al pretențiilor creditoarei dar numai pentru eventualitatea în care aceasta ar fi exercitat în drept activități de lider al asocierii. Sumele pretinse de creditoare prin cererea introductivă nu sunt evidențiate la valoarea pretinsă nici în factura emisă șui nici în actul adițional și nu se cunoaște care este modul concret prin care acestea au fost stabilite, în consecință fiind eronat și calculul dobânzii legale pretinse.

Prin precizarea cererii depusă la dosar la data de 4 ianuarie 2012, creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei la plata sumei de 1.013.667,2 lei reprezentând contravaloarea exigibilă a lucrărilor efectuate în baza actului adițional nr.1 înregistrat sub nr.914/(...) la acordul de asociere nr.5520/(...) și a actului adițional nr.3 înregistrat sub nr.1422/(...), cu titlu de debit principal, la plata sumei de 20.630,20 leireprezentând dobânda legală calculată de la data scadenței tranșelor până la data înregistrării precizării cererii și în continuare până la data achitării efective și integrale a debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr.8/2012 a T. S. C. a fost admisă excepția de necompetență materială invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea T. C. - Secția civilă.

După înregistrarea cererii pe rolul T. C. - Secția civilă , creditoarea SC G. 4 I. a depus la dosar o nouă precizare a cererii, arătând că la momentul depunerii acesteia, creanța exigibilă este în valoare de 1.052.530,74 lei.

La termenul de judecată din data de (...), în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1, art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze.

Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din L. nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.

Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

Prin înființarea T. C. C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din L. nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.

Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.7. de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din L. nr. 7., înlocuiește expresiile „acte de comerț";, respectiv „. de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin H. nr. 6. august 2011.

Pe de altă parte , dispozițiile art. 226 alin. 1 din L. nr. 7. au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Este real că prin art. 19 din L. nr.7. a fost abrogat art. 2 pct.1 lit. a

C.pr.civ. care stabilea, în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială alcăror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art.2 pct.1 lit. b C.pr.civ. și art.5 al.1 din OUG nr.119/2007.

Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din L. nr.

7.,normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.

Conform art. 228 din L. nr. 7. până la data intrării în vigoare a C.ui civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.

Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din L. nr. 7., C.lui Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din L. nr. 7. vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin H. CSM nr. 6. august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată , va declina competența de soluționare a cauzei, avand ca obiect somație de plată, promovată de creditoarea SC G. 4 I. SA în contradictoriu cu debitoarea SC L. P. H. Und T. G. & Co. KG în favoarea T. S. C., în temeiul art.20 pct.2 și art.21 C.pr.civ. va constata conflictul negativ de competență și va dispune trimiterea dosarului Curții de A. C. în vederea soluționării acestuia";.

Pe rolul Curț ii de A. C. c auz a a f ost înreg is tr ată sub nr. (...).

Ex aminând prezentul conflict negativ de competență, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 Cod Proc. Civ, Curtea urmează

să stabilească în fa voarea . S. C.competența de soluți onare a prezentei

cauze, motivat pe următoarele considerente

Art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 119 din 24 octombrie 2007 (*actualizată*), privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, intrată în vigoare la data de (...) (forma actualizată a acestui act normativ fiind valabila de la 1 octombrie 2011 pana la 27 martie 2012), prevede că „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță";, alin. 2 al aceluiași articol precizând că „în cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte prevăzute de prezenta ordonanță de urgență nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7. din C. de procedură civilă";.

În speță, instanța competență să soluționeze litigiul în primă instanță,

„să judece fondul cauzei";, este evident tribunalul S. C., având în vedere atât argumentele legale ce urmează a fi expuse, cât și valoarea obiectului prezentei cereri de emitere a unei ordonanțe de plată - valoare care se situează peste plafonul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b. C. proc. civ., astfel încât, în mod evident, competența materială revine tribunalului, nu judecătoriei - .

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din L. nr. 304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ si al municipiului B., si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ";, alin. 2 și 3 ale aceluiași articol arătând ce se cuprinde în circumscripția fiecărui tribunal, respectiv, ce secții sau complete specializate pot funcționa în cadrul fiecărui tribunal, astfel :

„ (2) In circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul B.

(3) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale";.

Art. 37 L. nr. 304/2004 republicată, prevede următoarele :

„(1) In domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate.

(2) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ.

(3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se înființează";.

Este adevărat că prin art. 219 din L. nr. 7., actualizată, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civil, intrată în vigoare la data de 24 iulie 2010, s-a prevăzut că, „C. de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 2 punctul 1, litera a) se abrogă";, dar nu este mai puțin adevărat că abrogarea criteriului valoric de determinare a competenței materiale a instanței specializate în judecarea litigiilor comerciale, criteriu care opera între judecătorie și Tribunalul Comercial Cluj, nu între Tribunalul Comercial Cluj și Tribunalul Cluj - Secția Civilă, - art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ. - , nu atrage automat și necondiționat o transpunere a competenței T. S. Clu, la Tribunalul Cluj - Secția civilă, șiaceasta pentru că, într-o atare situație absolut ipotetică, nu și-ar mai găsi justificare și raționare existența și funcționarea instanței specializate.

Că este așa, se poate deduce fără îndoială din textul art. 226 din aceeași lege, text legal care prevede următoarele:

„(1) Prin hotărâre a C.lui Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii: a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției; b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora; c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

(3) H. C.lui Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a C.ui civil";.

În același timp, potrivit art. 227 din aceeași lege, „dacă legea

specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor

comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale

tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a C.ui civil,

competența de ju decată revine trib unalelor specializate sau, după caz,

secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv

secțiilor civile reorganizate conform art. 225";.

În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeași lege, „până la data intrării în vigoare a C.ui civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226";, alin.

2 al aceluiași articol prevăzând că „la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței";.

Rezultă, așadar, din întreaga economie a textelor legale mai sus citate, că intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin L. nr. 7., a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este și T. S. C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul Tribunal C. C., practic, T. S. C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul Tribunal C. C.

Drept urmare, Curtea constată că prezenta cerere este de competența materială în primă instanță a T. S. C.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 22 alin. 5 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească în favoarea T. S. C. competența materială de soluționare a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Stabilește competența materială de soluționare a cererii având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, promovată de creditoarea SC G. 4 I. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC L. P. H. Und T. G. & Co. KG, în favoarea . S. C

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Dată în ședința Camerei de C. și pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2012.

PREȘEDINTE GREFIER

C.-M. CONȚ A. A. M.

Red. C.M.C./dact. C.M.C (...)/4 expl.

← Decizia civilă nr. 404/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 1404/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Sentința civilă nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 14/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă