Decizia civilă nr. 1626/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 1626/R/2012

Ședința publică din 05 aprilie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul B. I., împotriva deciziei civile nr. 63/(...) a T. S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată D. A., precum și pe pârâta intimată B. A., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent asistat de domnul avocat I. N. și doamna avocat I. D., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul B. I., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (f. 48 și 49 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care domnul avocat I. N. arată că avocatul care l-a reprezentat pe pârâtul recurent este foarte bolnav, fiind internat în spital și depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 2. (...), care atestă împrejurarea că pârâtul recurent B. I. i-a împuternicit pe domnul avocat I. N. și pe doamna avocat I. D. pentru a-l asista și pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al C. de A. C.

Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrat la dosar un înscris întitulat "Precizări";, expediat prin poștă de reclamanta intimată D. A., înscris la care au fost anexate copii de pe următoarele acte: decizia nr. 486/(...), pronunțată de Tribunalul Dolj - C., Secția civilă și de contencios administrativ; adresa nr. 16.135 din (...) emisă de P. mun. C. și raportul de expertiză tehnică întocmit de dl. expert Ș. V. în dosarul nr. 8891/2001 al T. D., înscrisuri care de altfel se regăsesc la dosarul cauzei, inclusiv în dosarul instanței de fond.

Doamna avocat I. D. depune la dosar dovezi ale faptului că pârâtul recurent B. I. este cel care achită impozitul pentru terenul în litigiu, respectiv copii de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 79388/ (...) emisă de D. de urbanism - C. banca de date urbane și avizare documentații; adresa nr.

56798/(...) emisă de P. mun. C.; adresa nr. 1. din (...) și decizia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren, pentru anul 2009; emise de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale; certificatul de nomenclatură stradală nr. 2638 din (...) emis de P. mun. C.; certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr.

12130/(...) emis de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale; chitanța nr.

31058359 - 57 - 0219 din (...) emisă de de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale.

Domnul avocat I. N. depune la dosar D. nr. 46/(...) emisă de M. M., S. S. și F.- D. de muncă, solidaritate socială și familie D. și legitimația nr. 645 eliberată în baza acestei decizii, care atestă faptul că pârâtul recurent B. I. face parte din Asociația foștilor deținuți politici anticomuniști, jud. D., iar cu titlu de practică judiciară depune la dosar o copie de pe decizia civilă nr. 401/(...) pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3433/CIV/2005 și o copie de pe înscrisul întitulat "Revendicare. Coproprietate. Încălcarea principiului unanimității. Consecințe";.

Doamna avocat I. D. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile.

Domnul avocat I. N. arată că are de invocat câteva excepții în ce privește fondul cauzei.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C. raportat la art. 304 pct. 1

C., invocă și pune în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv constituirea nelegală a completului de judecată la Tribunalul Sălaj, care a soluționat calea de atac în complet de 2 judecători având în vedere că acțiunea principală precizată este o acțiune cu caracter patrimonial, evaluabil în bani, valoarea imobilului în litigiu a fost indicată în acțiune de reclamantă cu respectarea prevederilor art. 112 alin.1 pct. 3 C. și, de asemenea, ținând seama de art.5 alin.2 din O.M.J. nr. 760/1999, potrivit căruia valoarea la care se calculează taxa judiciară de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cererea principală de chemare în judecată.

Reținând faptul că reclamanta D. A. a indicat o valoare de 0,73 lei/mp pentru imobilul litigios conform certificatului de atestare fiscală nr. 00423/(...) eliberat de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale, depus la f. 72 din vol. I al dosarului instanței de fond, Curtea constată că pentru suprafața de teren de

509 mp indicată în cererea de chemare în judecată, valoarea este de 371,57 lei, valoare care nu a fost contestată niciodată de către pârâtul B. I., dimpotrivă din certificatul de atestare fiscală nr. 12130/(...) eliberat de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale, depus de acest pârât la f. 126 din vol. I al dosarului instanței de fond, rezultă că valoarea unui mp din terenul în litigiu este 0,55 lei.

Doamna avocat I. D. arată că la acel moment partea adversă a susținut că este vorba de două capete de cerere principală, respectiv de o acțiune în revendicare și o cerere de obligație a face, însă obligația de a face este o cerere subsidiară acțiunii în revendicare și, totodată, apreciază că este vorba de o cerere evaluabilă în bani pentru că partea adversă a susținut că cererea de obligație a face este o cerere principală, însă în opinia sa nu este așa pentru că acțiunea în revendicare este principală, iar cererea de obligație a face este subsidiară.

Având în vedere că valoarea obiectului acțiunii este sub plafonul de

100.000 lei prevăzut de art. 282^{1C., instanța aduce la cunoștința domnului avocat I. N. că excepțiile de fond, pe care acesta dorea să le invoce se vor discuta în fața T. S.}

Domnul avocat I. N. arată că în prezenta cauză, calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de fond era recursul și nu apelul.

Curtea constată că acțiunea principală a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 32 lei și cu un timbru judiciar în valoare de

3 lei și, totodată, constată că pârâții B. I. și B. A. au declarat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, de asemenea legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 16 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, iar pentru prezentul recurs a fost achitată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.

Reprezentanții pârâtului recurent apreciază că pârâtul recurent este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deoarece acesta are calitate de fost deținut politic.

Având în vedere că recursul promovat inițial a fost legal timbrat în fața T. D., Curtea constată că pârâtul recurent nu mai datorează taxa judiciară și timbrul judiciar aferente recursului.

În concluzie, domnul avocat I. N. solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.

Pârâtul recurent arată că e un om în vârstă și dorește să spună câteva cuvinte.

I. învederează pârâtului recurent că reprezentanții acestuia au pus concluzii în prezenta cauză și acordă cuvântul pârâtului recurent.

Pârâtul recurent arată că își pune întrebarea cum ar fi arătat contractul de vânzare-cumpărare dacă decretul din 1974 nu ar fi fost abrogat și cum poate să devină reclamanta D. A. al treilea proprietar asupra terenului în litigiu.

Curtea reține cauza în pronunțare pe motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 18311 din data de (...) a J. C., pronunțată în dosarulnr. (...), s-a respins excepția autorității de lucru judecat.

S-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâții B. ION și B. A., care au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 316 mp. situată în str. Amaradiei, nr.52 cu vecinii : la nord - moșt. lui D. E., respectiv D. A., pe o distanță de 32,51 m, la est - teren primărie aferent bl. G8, pe o distanță de

9,51 m; la sud imobil str.Amaradiei nr. 38 și imobil str.D.ului nr.1, pe o distanță de 36,29 m; la vest str. Amaradiei, pe o distanță de 9,5 m. P. au fost obligați să ridice construcția - chioșc metalic - existentă pe terenul reclamantei.

S-a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii ca inadmisibilă.

Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

1.500 lei către reclamantă

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1633/(...) a J. C. a fost respinsa acțiunea în revendicare formulată de reclamantul B. Ion în contradictoriu cu pârâta D. I. în privințasuprafeței de 316 mp. situată în C. str. IP Pavlov nr. 40, reclamantul renunțând la judecată în contradictoriu cu pârâtul P. I. Î. sentinței a fost declarat apel de către reclamantul B. Ion ce a fost respins prin decizia civilă nr. 5. a T. D., pronunțată în dosar 8891/Civ/2001. În cauza s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie care a identificat terenul revendicat, stabilindu-se că suprafața de 316 mp se află situată în C., str. A. nr. 40, cu vecinii: la nord-32,5 m-D. A. și P. Ion, la est-9, 5m-bl.G8 (alee), la sud-36, 29 m.- P., la vest - 9,5 m. - str. A.. Prin același raport de expertiza s-a arătat că terenul a avut adresa str. A. nr. 72, ulterior-IP Pavlov nr.40.

Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză. I. a constatat că în cauza de față aceste condiții nu sunt îndeplinite. Astfel, în privința celei de-a treia condiții, instanța arată că prin cauză se înțelege fundamentul pretenției afirmate, în ambele acțiuni cauza fiind redobândirea posesiei, însă între data pronunțării primei hotărâri și data introducerii cererii de chemare în judecată în prezenta cauza, posesia a fost inversată, trecând de la pârâții D. A. și P. Ion în primul proces la pârâții B. I. și

B. A. în aceasta cauza.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există identitate de cauza, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.

Astfel, s-a reținut prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, (sentința civilă nr. 1633/(...) a J. C. și decizia civilă nr.5. a T. D., pronunțată în dosar 8891/Civ/2001), ca B. Ion nu este proprietarul suprafeței de teren de 316 mp, menționată anterior, instanțele procedând la compararea titlurilor invocate de către părți, aceleași ca și cele depuse în prezenta cauza.

Din raportul de expertiza întocmit în cauza instanța a reținut că terenul revendicat se află situat în C., str. Amaradiei nr.52 (fosta IP Pavlov nr.40, fost nr.72), având ca vecini: la nord. D. A., pe o distanță de 32,5l m., la est - teren primărie aferent bl.G8, pe o distanță de 9,51 m., la sud imobil str. Amaradiei nr.38 (P. Zaharia și P. I.) și imobil str. D.ului nr.l, pe o distanță de 36,29 m, la vest str. Amaradiei, pe o distanță de 9,5 m., fiind același cu cel revendicat anterior prin hotărârile judecătorești menționate (după cum rezultă din compararea concluziilor rapoartelor de expertiza) și se află în posesia pârâților.

Tot din cuprinsul raportului de expertiza instanța a reținut că pe terenul respectiv se află o construcție provizorie, respectiv un chioșc metalic tip vagon, aparținând de asemenea pârâtului.

I. de fond a arătat că din interpretarea art. 494 cod civil rezultă că în cazul constructorului de rea-credință, proprietarul terenului poate cere ridicarea acestora și că acea construcție metalică a fost edificată de către pârâți după data pronunțării hotărârilor menționate, având în vedere că până la acel moment terenul se afla în posesia reclamantei. Pe de altă parte, aceasta construcție a fost edificată cu rea-credință, pârâții cunoscând că nu sunt proprietari ai terenului pe care se află amplasată.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și a obligat pârâții să ridice construcția

- chioșc metalic edificată pe terenul în suprafață de 316 mp., anterior descris.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, instanța de fond a respins această solicitare ca inadmisibilă, creditorul având posibilitatea de a cereinstanței de executare autorizarea de a îndeplini el însuți obligația pe cheltuiala debitorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 580^2C.

În baza art. 274, 276 C. au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, onorariu expert, avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.

Î. acestei sentințe, pârâții B. Ion și B. A. au declarat calea de atac a recursului, iar în ședința publică din (...) Tribunalul Dolj a calificat calea de atac ca apel, față de obiectul acțiunii care are două capete de cerere principale, respectiv obligația de a face și revendicare imobiliară

Prin încheierea civilă nr.5040/(...) a ÎCCJ, dosar nr.(...), s-a admis cererea de strămutare formulată de pârâții B. Ion și B. A. și s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj la T. S. astfel că prin încheierea din (...) cauza a fost scoasă de pe rolul T. D. și trimisă T. S., unde a fost înregistrată la data de (...), sub nr.(...).

Prin decizia civilă nr. 63 din (...) a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții B. ION și B. A., contra sentințeicivile nr. 18.311 din (...) a J. C.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, inițial reclamanta D. A. a formulat o acțiune în revendicare în contradictoriu cu pârâții B. Ion și B. A. solicitând obligarea acestora la predarea suprafeței de

509 mp.

Pe parcursul litigiului reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită doar suprafața de 316 mp.

Din probele administrate în cauză a rezultat că între părți au existat mai multe litigii având ca obiect aceeași suprafață.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1633/(...) a J. C. s-a respins ca nefondată cererea formulată de B. Ion în contradictoriu cu D. A. privind revendicarea suprafeței de 316 mp. În considerentele hotărârii s-a reținut că prin acea convenție încheiată în 1975 nu s-a transmis dreptul de proprietate în favoarea sa ci doar un drept de folosință.

Hotărârea mai sus menționată a fost atacată cu apel și cu recurs, iar în final prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C., recursul pârâtul B. Ion a fost respins ca nefondat. I. a reținut că acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate și prin urmare cererea sa nu este îndreptățită.

Între pârâtul B. Ion și D. A. a mai existat un alt litigiu având ca obiect revendicarea aceluiași teren în suprafață de 316 mp.

Prin sentința civilă nr. 6001/(...) a J. C. a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, acesta fiind obligat și la cheltuieli de judecată.

Sentința a rămas definitivă în această formă prin respingerea apelului și a recursului potrivit deciziei civile nr. 5. a T. D. și a deciziei civile nr. 2. a C. de

A. C.

În prezentul apel, pârâtul este nemulțumit de faptul că instanța de fond a făcut o aplicate injustă a principiului puterii de lucru judecat reținut doar în favoarea reclamantei.

În realitate, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind revendicarea, dar în final, a respins excepția pronunțându-se pe fondul cauzei.

În considerentele hotărârii s-a făcut referire la prezumția lucrului judecat ca un argument pentru evitarea eventualelor contraziceri între două hotărârijudecătorești definitive. Astfel drepturile recunoscute prin hotărârea definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară.

În ce privește modul de dobândire a proprietății se impun câteva precizări: antecesorul reclamantei - Ion V. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.940 mp. care ulterior a fost expropriat ultima operațiune fiind efectuată în 1986.

Pentru a dobândi proprietatea asupra terenului reclamanta a avut mai multe litigii iar în final, prin O. prefectului nr. 397/2000 i s-a atribuit în natură ei și fratelui său suprafața de 809 mp. U., printr-un act de partaj voluntar a dobândit proprietatea exclusivă a terenului.

A.antului B. Ion prin D. de expropriere nr. 3. i s-a expropriat casa de locuit primind în schimb despăgubiri și o locuință. Acesta nu a figurat în decretul de expropriere cu teren pentru că el nu a deținut în proprietate teren ci în folosință.

Prin urmare, dreptul de folosință nu se putea transforma în drept de proprietate.

În esență, acesta este motivul pentru care instanța a admis cererea formulată de reclamantă; au fost analizate comparativ titlurile deținute de cele două părți și în mod corect s-a constatat că cel deținut de reclamantă este mai bine constituit.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond referitoare la concluziile raportului de expertiză precum și cele legate de amplasamentul terenului litigios nu au putut fi reținute atâta vreme cât părțile au stabilit că acesta este terenul litigios - iar expertul topografic este îndreptățit doar să răspundă solicitării instanței și nu să emită ipoteze referitoare la posibilele soluții.

În cadrul acțiunii în revendicare reclamanții trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate.

Proba deplină a dreptului de proprietate o constituie modul originar de dobândire a proprietății.

Reclamanta a dovedit faptul că antecesorii săi au cumpărat acest imobil.

În schimb, pârâtului i s-a atribuit în folosință pe durata construcției doar suprafața de 100 mp., iar nu 316 mp.; pe de altă parte, construcția a fost demolată, iar baraca metalică amplasată pe el a fost edificată cu rea-credință -

știind că nu este proprietarul terenului.

Cum motivele de apel formulate nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției date de instanța de fond, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de pârâții B. Ion și B. A. împotriva sentinței civile nr. 18311/(...) a J. C.

Î. acestei decizii, pârâtul B. I. a declarat recurs, în termen legal, solicitândinstanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat, cu consecința respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a legii precum și a probelor administrate.

Pârâtul învederează instanței că este inadmisibil să se țină cont numai de hotărârile judecătorești date în materie civilă și în materia contenciosului- administrativ de către Tribunalul Dolj și Curtea de A. C., deoarece acestea nu îi sunt opozabile pârâtului, întrucât reclamanta și fratele său, P. I., s-au judecat în contradictoriu cu P. mun. C.

Pârâtul a dovedit prin declarația dată de numita B. F. că a cumpărat atât casa cât și terenul situat în mun. C., str. A., nr. 40, folosind terenul în suprafață de 316 mp. de la cumpărare și până la demolarea construcției, după care a continuat să folosească terenul, iar ulterior l-a împrejmuit.

Instanțele de fond nu au observat că titlul de proprietate al pârâtului este singurul valabil din punct de vedere juridic și nu au ținut cont de nelegalitatea

O. prefectului nr. 395/2000 emis în favoarea reclamantei.

Toate hotărârile judecătorești obținute de reclamantă și de fratele său au fost date cu încălcarea legii, prin aplicarea greșită a prevederilor art. 35 din L. nr. 18/1991.

Instanțele de fond nu au ținut cont de apărarea pârâtului referitoare la faptul că prin D.-lege nr. 4. cumpărătorii în baza Legii nr. 58/1974 deveneau automat proprietarii terenurilor.

Totodată, instanțele de fond au încălcat prevederile art. 129 alin. 5 C. întrucât nu au stabilit corect starea de fapt pe baza probelor administrate, respectiv nu au luat în considerare sentința nr. 4. a T. D., pronunțată în dosarul nr. 6339/1999, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care pârâtul a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 316 mp. situată în C., str. A., nr. 52, procesul-verbal de punere în posesie din (...) încheiat de BEJ I. prin care pârâtul a fost pus în posesie cu suprafața de teren mai sus amintită, precum și actele prin care pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare, autorizația nr.

758/(...), decizia nr. 480/(...) a Consiliului popular al mun. C., din care rezultă fără echivoc că pârâtul este proprietarul terenului și nu reclamanta.

Instanțele de fond nu au luat în calcul împrejurarea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1225/(...) pârâtul a cumpărat atât construcția cât și terenul în suprafață de 316 mp., luând în considerare la stabilirea prețului inclusiv contravaloarea terenului.

Totodată, nu s-a avut în vedere sentința civilă nr. 7342/(...) a J. C., dosar nr. (...), rămasă definitivă și irevocabilă, având ca obiect plângere la L. nr. 2. a moștenitoarei foștilor vânzători ai imobilului prin care acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 367 mp. teren situat în C., str. Amaradiei, nr. 52. Din considerentele acestei hotărâri judecătorești rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea părinților petentei B. F. încă din anul 1931, imobilul a fost transmis fiicei lor, iar aceasta a transmis în anul 1975 dreptul de proprietate, atât asupra casei cât și a terenului, pârâtului care are un titlu valabil de proprietate, respectiv hotărârea judecătorească din dosarul nr.

6339/1999.

Sentința civilă nr. 1633/(...) a J. C. prin care s-a respins acțiunea în revendicare formulată de pârât împotriva reclamantei nu trebuia să fie luată în considerare întrucât prin toate probele administrate pârâtul a dovedit că titlul său este prioritar față de cel al reclamantei, aspect care nu a fost stabilit corect de către instanțele de fond.

Instanțele de fond trebuiau să aprecieze reaua-credință a reclamantei care și-a precizat acțiunea introductivă de 5 ori, arătând în ultima precizare de acțiune că este vorba de terenul situat pe str. A., nr. 58, fost nr. 38 - 44, fostă str. Pavlov, nr. 38 - 44, prin precizările de acțiune arătându-se o altă adresă decât cea menționată în dispozitivul hotărârii.

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.

Reclamanta intimată D. A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat (f.51-55).

În susținerea poziției procesuale, intimata a învederat instanței că pârâtul nu este îndreptățit la suprafața de 316 mp. situat în C., str. A., nr. 52, în condițiile în care nu a fost niciodată expropriat cu vreo suprafață de teren. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1255/(...), pârâtul a dobândit o construcție și un drept de folosință, pe durata existenței construcției asupra 100 mp. teren aferent construcției, întreg terenul fiind trecut în proprietatea Statului Român. Dreptul de folosință asupra terenului a dispărut la momentul la care construcția edificată a fost demolată. În decretul de expropriere, pârâtul figurează numai cu construcții, nu și cu teren, deoarece nu a avut în proprietate teren, construcția sa fiind demolată în anul 1987.

I. de apel în mod corect a luat în considerare hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat din care rezultă cu evidență că pârâtul nu are nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, hotărâri care au fost ulterioare sentinței civile nr. 4. și care au fost date în urma comparării titlurilor invocate de părți.

Susținerea recurentului referitoare la faptul că O. P. nr. 395/(...) este nelegal a fost tranșată definitiv și irevocabil întrucât acțiunea reclamantului de anulare a ordinului a fost respinsă.

Hotărârea judecătorească de care se prevalează pârâtul, sentința civilă nr. 4. a T. D. nu este opozabilă reclamantei, iar prin decizia civilă nr. 1188/(...) și decizia nr. 2131/(...), ambele pronunțate de Curtea de A. C., pârâtului i-au fost respinse irevocabil acțiunile în revendicare formulate împotriva reclamantei pentru aceeași suprafață de teren.

În speță nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. 5 din L. nr. 18/1991, întrucât dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției în suprafață de 100 mp. nu s-a transformat într-un drept de proprietate și și-a încetat existența odată cu exproprierea și demolarea construcției.

Cu atât mai puțin, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât prin dispoziția nr. 6347/(...) emisă de P. mun. C., s-a respins cererea formulată de pârât pentru restituirea terenului în litigiu.

În decizia civilă nr. 63/(...) s-a menționat că pe terenul în litigiu, pârâtul a edificat, cu rea-credință, o construcție metalică după data pronunțării hotărârilor menționate, cunoscând că nu este proprietarul terenului.

În toate hotărârile judecătorești depuse la dosar s-a arătat că pârâtul nu a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, posesie care a fost contestată de către reclamantă.

Declarația dată de B. F. de care se prevalează recurentul nu dă naștere în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate, atâta timp cât acest drept asupra terenului a trecut, la momentul vânzării, din patrimoniul vânzătorilor în proprietatea statului.

Contrar susținerilor recurentului, prin procesul-verbal de cercetare locală s-a lămurit adresa la care este situat imobilul, ca fiind aceea menționată în dispozitivul hotărârii instanței de fond.

Prin precizările la întâmpinare înregistrate la data de (...), (...), (...), reclamanta intimată a reiterat susținerile din întâmpinarea inițială, iar în plus a menționat că pentru terenul în suprafață de 404,5 mp. reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în C. nr. 3766 prin încheierea nr. 4. a J. C., iarprin cercetarea locală efectuată la data de (...) s-a constatat că terenul în litigiu în suprafață de 316 mp. a fost indicat de către reclamantă ca fiind pe str. A., nr. 58, iar de către pârât ca fiind nr. 52, astfel încât este evident că pârâtul ocupă această suprafață de teren din imobilul aflat în proprietatea reclamantei.

În ședința publică din (...), Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2

C. raportat la art. 304 pct. 1 C., a invocat și a pus în discuție un motiv de recurs de ordine publică, respectiv constituirea nelegală a completului de judecată la Tribunalul Sălaj, care a soluționat calea de atac în complet de 2 judecători având în vedere că acțiunea principală precizată este o acțiune cu caracter patrimonial, evaluabil în bani, valoarea imobilului în litigiu a fost indicată în acțiune de reclamantă cu respectarea prevederilor art. 112 alin.1 pct. 3 C. și, de asemenea, ținând seama de art.5 alin.2 din O.M.J. nr.

760/1999, potrivit căruia valoarea la care se calculează taxa judiciară de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cererea principală de chemare în judecată.

Analizând decizia criticată prin prisma motivului de recurs de ordine publică, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de (...) pe rolul J.

C., reclamanta D. A. a chemat în judecată pârâții B. Ion și B. A. solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de

509 mp situat în C. str. Amaradiei nr.58 (fost 38-44), precum și obligarea pârâților la ridicarea construcției neautorizată (cortul) ridicată pe trenul proprietatea reclamantei, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere.

Reclamanta D. A. a indicat o valoare de 0,73 lei/mp pentru imobilul litigios conform certificatului de atestare fiscală nr. 00423/(...) eliberat de P. mun. C. - D. de impozite și taxe locale și depus la f. 72 din vol. I al dosarului instanței de fond.

U., la datele de (...), (...), (...) și (...) reclamanta a depus precizări de acțiune prin care a micșorat câtimea obiectului cererii introductive în sensul că terenul revendicat are suprafața de 316 mp întrucât a procedat la ieșirea din indiviziune cu celălalt proprietar. Terenul revendicat face parte din suprafața de 404,5 mp situată în C., str. A. nr.58 (fosta str. A. nr.38-44, fosta str. IP Pavlov nr.38-44)

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precizată, în dispozitivul sentinței civile instanța de fond a indicat că aceasta este supusă căii de atac a recursului în termen de 15 de la comunicare.

Î. sentinței primei instanțe, pârâții B. Ion și B. A. au declarat calea de atac a recursului.

Tribunalul Dolj, prin încheierea pronunțată în ședința publică din (...) a calificat calea de atac ca apel, față de obiectul acțiunii care are două capete de cerere principale, respectiv obligația de a face și revendicare imobiliară. aspect ce prezintă o importanță deosebită pentru determinarea competențeinr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă se prevedea că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererileintroduse, pe cale principală, privind pensii de întreținere, obligații de plată a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane ROL inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii precum și în alte cazuri prevăzute de lege. ei" | alte cuvinte, în reglementarea în vigoare, începând cu data de 29 mai

2004, se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului. nul României" | exprimă voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora. xistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.

Guvernul României" | toate că în unele reglementări legale noțiunile de "acțiune civilă " și "cerere de chemare în judecată" sunt întrebuințate cu aceeași semnificație, fiind considerate identice, în realitate cele două concepte sunt diferite.

ță de urgență nr. 5. - Guvernul României" | este o prerogativă legală, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale, pe când cererea de chemare în judecată, ca unul dintre elementele acestui ansamblu, este mijlocul prin care, într-o situație juridică determinată, această prerogativă este transformată în act procesual concret. Acțiunea este o cale de drept, cererea de chemare în judecată este actul procesual prin care o persoană deschide această cale, sesizând instanța și obligând-o astfel să hotărască. inut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. i, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.

)%2031%2.%200" o "Decret nr. 31/1954 - Marea Adunare Națională" | Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție

"transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și,astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.

Potrivit art.112 alin.1 pct.3 C., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.

Astfel, legea se referă, in terminis la determinarea valorii obiectului cererii după prețuirea reclamantului ceea ce înseamnă că indicarea valorii este o obligație ce revine reclamantului și ea trebuie concretizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată aspect ce prezintă o importanță deosebită pentru determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești și, ulterior, a căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.

Reclamanta intimată din prezenta cauză urmărește, practic, prin cererea pe care a promovat-o să i se recunoască de către pârâți dreptul real de proprietate asupra terenului în suprafață de 316 mp, precum și ridicarea construcției amplasată de pârâți pe acest teren.

Potrivit art. 282^{1alin. 1 C., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în cererile menționate în acest text legal, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.}

Valoarea obiectului cererii pendinte, de 371,57 lei, se situează sub plafonul de 100.000 lei inclusiv, prevăzut de art. 282^{1alin. 1 C., ceea ce înseamnă că, împotriva sentinței J. C., calea de atac ce putea fi legal exercitată era aceea a recursului.}

În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C., casarea unei hotărâri se poate dispune când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Art. 54 din L. nr. 304/2004, republicată, prevede următoarele:

„(1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanța a judecătoriei, tribunalului si curții de apel se judeca in complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de munca si de asigurări sociale.

(2) A.urile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor in care legea prevede altfel.

(3) In cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in condițiile legii.

(4) Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanenta";.

Întrucât, în speță, calea de atac ce putea fi legal exercitată împotriva sentinței fondului era aceea a recursului, conform art. 282^{1alin. 1 C., respectiva cale de atac trebuia soluționată de către Tribunalul Sălaj în complet de trei judecători, conform art. 54 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată.}

Soluționând calea de atac ca apel, în complet de doi judecători,

Tribunalul Sălaj a pronunțat o soluție casabilă, ce intră sub incidența art. 304 pct. 1 C., coroborat cu art. 54 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, normele legale care reglementează compunerea instanței fiind, evident, de ordine publică.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.1 și alin.3 C. coroborat cu art. 304 pct.

1 C., Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 63 din (...) a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), în limitele motivului de recurs de ordine publică, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca recurs, la Tribunalul Sălaj.

În aceste condiții analizarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât a devenit superfluă însă acestea, precum și cheltuielile de judecată, vor fi avute în vedere de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în parte recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 63 din (...) a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca recurs, la Tribunalul Sălaj.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

A.-A. M.

GREFIER,

Red.A.A.P. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond E. Stângă. Jud.apel: P. R.M.lena;L. M..

← Decizia civilă nr. 1457/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 840/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Decizia civilă nr. 1626/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1626/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă