Decizia civilă nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/A/2012
Ședința publică din 27 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
G. : C. B.
S-au luat în examinare-pentru pronunțare - apelurile declarate de pârâta P. O. L. II, împotriva sentinței civile nr. 1991 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), privind pe intimații P. G.-C. L., U. V., F. L., P. I., B. M., P. R., D. ANA, D. M., D. F. F. și O. A. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 septembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 septembrie și, ulterior pentru data de 27 septembrie 2012.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1991 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. U. cu R. G. C. L. în contradictoriu cu pârâții P. O. L. II, U. V., F. L., P. I., B. M.,
P. R., D. Ana, D. M., O. A. M., D. F. F.
S-a constatat că pe terenul identificat cu nr. topo. 1073/2/1 din CF
2466 L., teren transcris în CF4309 L. sub nr. cadastral 13589, P. R. U. cu
R., G.-C. L. a construit în anul 1902 lăcașul de cult denumit: „. din Baltă";;
S-a dispus intabularea în cartea funciară în favoarea reclamantei a dreptului de proprietate asupra „B. din Baltă";.
S-a dispus obligarea pârâtei P. O. R. L. II la restituirea în favoarea reclamantei a B. din Baltă.
Pârâta P. O. R. L. II a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 3499 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
În considerente, se reține că Legea nr. 182/(...) privind aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din D-L nr.
126/1990 privind unele măsuri referitoare la B. R. U. cu R. G.-catolică arată că, dacă la termenul solicitat pentru convocarea comisiei mixte aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la niciun rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una din părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun. S. acestor acțiuni este de competența tribunalelor.
Acțiunile sunt scutite de taxa de timbru.
În speță convocarea părților în fața comisiei mixte s-a realizat, însă fără succes.
Lăcașul de cult denumit „. din Baltă"; a fost identificat prin expertiza întocmită de expert Z. I. în prezentul dosar.
Potrivit concluziilor expertizei, B. din Baltă, înscrisă pe numărul cadastral 13589, a fost construită la începutul secolului XX. Partea grafică a proiectului de execuție este datată la (...).
Înaintea construirii bisericii amplasată pe nr. topo. 1073/2, exista o altă biserică de lemn, edificată pe nr. top. 1074. După construirea noii biserici, biserica veche s-a ruinat, prin nefolosire. P. nr. top. 1074 este ocupată astăzi, în cea mai mare parte, de cimitir.
Imobilul identificat sub nr. top. inițial 1073/2, înscris în CF 2466 L., în suprafață de 1888 mp, este identificat în anexa 1 la expertiză. Proprietarii tabulari sunt P. I. și P. A..
Din probele administrate, rezultă că, inițial, la momentul începerii edificării, în anul 1902, terenul pe care s-a construit biserica forma un singur nr. top. 1073/2, în suprafață de 1888 mp, fiind proprietatea numiților P. I. și P. A. născută Rogoz, antecesorii pârâților persoane fizice.
Din pozițiile formulate în scris de către pârâții F. L., P. I., U. V., B.
M., P. R. și D. Ana, rezultă recunoașterea dreptului reclamantei dedus judecății. Pârâții persoane fizice au arătat că strămoșii acestora au donat terenul Parohiei G. - catolice L., care, în anii 1902-1903, a început edificarea bisericii, biserică ce a fost folosită de credincioșii greco-catolici până în anul
1948, când a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române.
În documentul „Sematismul Eparhiei de C. - G. din 1947"; este menționată pentru L. R. o parohie veche, [...] biserică din zid, edificată în anul 1903 - fila 63 din dosar.
În prezent, conform înscrierilor din CF 4309 L., proprietar tabular asupra terenului pe care se găsește biserica este pârâta P. O. R. L. II, în temeiul unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, iar biserica a fost înscrisă în cartea funciară conform mențiunii de sub B2 ca B. O. L. II.
În contextul realităților anului 1948, când au intrat în vigoare: D. nr.
3. pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic și D. nr. 1. privind regimul general al cultelor religioase, în temeiul cărora cultul greco- catolic a încetat să mai existe, averea mobilă și imobilă a trecut de drept în proprietatea statului, cu excepția expresă a averii parohiilor, care au revenit cultului ortodox. În acest context, averea Parohiei G. - catolice L. a revenit pârâtei P. O. R. L. II, iar biserica a servit desfășurării ritualurilor sale religioase.
La momentul edificării construcției, terenul donat de către locuitori ai comunității, astfel cum au arătat în scris pârâții persoane fizice, aparținea Parohiei G. Catolice L., cea care a edificat B. din Baltă.
Pârâta P. O. R. L. II a arătat, prin concluziile scrise, că este de notorietate și nu poate nega acest lucru, faptul că lăcașul de cult în litigiu, respectiv „. din Baltă";, a fost edificată de cetățenii din localitatea L. în perioada anilor 1902-1903, credincioși care, la acea dată, erau de confesiune greco-catolică.
P. O. R. L. II nu este de acord cu predarea bisericii reclamantei, deoarece în localitatea L. R. sunt 3600 de credincioși de religie ortodoxă și
100 de religie greco-catolică aproximativ. A.or credincioși, puțini la număr, li s-a oferit o biserică monument istoric, dar au refuzat. Credincioșii ortodocși de astăzi sunt urmașii celor care au construit biserica și care atunci, în
1902-1903 erau de confesiune greco-catolică.
După anul 1948, biserica a fost întreținută de cultul ortodox, fiind realizate reparații capitale.
Dezlegarea în drept
Împrejurarea că, în prezent, ortodocșii sunt majoritari în localitate, nu poate servi ca temei al poziției procesuale a Parohiei Ortodoxe L. II, având în vedere că momentul la care se impune a se raporta este anul 1948, trebuind a se verifica modul în care s-a aplicat D. nr. 1., dacă acesta era în concordanță cu Constituția în vigoare la acel moment. Invocarea caracterului abuziv al preluării, decurgând din inexistența vreunui titlu prin care pârâta să fi preluat imobilul, este justificată doar în privința Parohiei, ca entitate juridică, iar nu și în privința comunității locale, formată dintr-un anumit număr de credincioși.
Prin raportare la dispozițiile art. 37 din D. nr. 1., preluarea bisericii de către pârâta P. O. a fost abuzivă, nefiind respectate cerințele legale. Nu a existat o hotărâre a Judecătoriei P.ulare astfel cum prevede alin. 5, prin care să se constate îndeplinite cerințele prevăzute la alin. 1, 2 și 3 și ale art. 37. A.e acte normative erau contrare Constituției din anul 1948, care, în art. 27, consacra libertatea de religie, prevăzând că libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de către stat.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. A. drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.
Prin D. nr. 9., a fost abrogat D. nr. 3., B. R. U. cu R. (G. - catolică) fiind recunoscută oficial. Organizarea și funcționarea acesteia se face în conformitate cu regimul juridic general al cultelor religioase din România.
Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor a fost abrogat D. nr. 1. și cu modificările și completările ulterioare.
Apelul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâta P. O. L. II, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâta învederează că biserica obiect al prezentului litigiu a fost construită de comunitatea locală, compusă din credincioși ortodocși și greco-catolici deopotrivă, pentru terenul pe care este edificată biserica purtându-se alte două litigii între părți, respectiv pentru anularea titlului de proprietate al pârâtei și constatarea dreptului de proprietate al reclamantei dobândit prin uzucapiune.
T. a reținut în mod greșit că trecerea bisericii în patrimoniul cultului ortodox s-a făcut cu nerespectarea legii, în realitate, fiind aplicate dispozițiile
D.ui nr. 1., statul fiind cel care a trecut bunul în patrimoniul pârâtei.
Prima biserică din comună a fost una ortodoxă, construită în anul
1700, catolicismul fiind impus cu forța.
Oricum, actualii ortodocși, care celebrează slujbe în lăcașul de cult obiect al litigiului, sunt urmașii foștilor greco-catolici, care și-au schimbat cultul, aceștia, la rândul lor, fiind urmașii foștilor ortodocși.
Ulterior, reclamanta a completat motivele de apel (f. 97-102), arătând că dobândirea dreptului de proprietate de către pârâtă s-a făcut ca urmare a trecerii credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox, trecere care este dovedită prin desființarea cultului greco-catolic, pentru dobândirea dreptului nefiind necesară înscrierea în cartea funciară, abrogarea actului normativ de preluarenelăsând fără suport juridic dobândirea dreptului de proprietate, această abrogare producând efecte numai pentru viitor.
Reclamanta a pierdut dreptul de proprietate în anul 1948, astfel că nu mai are calitatea de a revendica imobilul în prezent.
Prima instanță a ignorat cu desăvârșire voința majorității credincioșilor, actualii ortodocși alegând să rămână în continuare în cadrul acestui cult și nedorind să revină la cultul greco-catolic.
După soluționarea irevocabilă a litigiului referitor la anularea titlului de proprietate al pârâtei apelante, aceasta a arătat că a rămas în continuare proprietară pe terenul pe care este edificată biserica, fiind constructor de bună credință, invocând jurisprudența CEDO referitoare la faptul că atenuarea vechilor neajunsuri comise de regimurile comuniste nu trebuie să creeze pagube disproporționate, repararea vechilor inechități neputându-se face prin crearea altora (cauza Pincova contra Cehiei). În plus, pârâta apelantă a oferit reclamantei intimate un alt locaș de cult, monument istoric, în stare de funcționare, însă aceasta a refuzat oferta (f.149).
Întâmpinări din apel
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefundat, întrucât motivul referitor la numărul credincioșilor nu se referă la vreun capăt de cerere pentru ca reclamanta să poată formula vreo apărare, pârâții persoane fizice sunt moștenitorii proprietarilor tabulari decedați, împrejurare ce poate fi dovedită cu acte de stare civilă, reclamanta nu s-a îmbogățit fără justă cauză pe seama pârâtei, întrucât lăcașul de cult nu a trecut niciodată cu titlu în proprietatea acesteia, iar tribunalul a apreciat corect faptul că nu au fost respectate dispozițiile D.ui nr. 1., neexistând vreun hotărâre a judecătoriei populare a locului care să constate trecerea credincioșilor de la un cult la altul și proporția acestei treceri, necesară pentru ca lăcașul de cult să treacă în patrimoniul celuilalt cult fără vreo despăgubire.
Statul român a trecut acest bun prin abuz în patrimoniul altui cult,. Dispozițiile actului normativ în baza căruia s-a făcut trecerea fiind oricum abrogate prin D. nr. 9., în prezent existând o nouă lege a cultelor.
Constrângerea morală a credincioșilor catolici, dublată de neîndeplinirea cerințelor legii, duce la invalidarea calității de proprietar a pârâtei.
Ulterior, reclamanta a arătat că soluțiile instanțelor judecătorești prin care au fost respinse astfel de acțiuni sunt nelegale, încălcând dreptul de proprietate, iar detensionarea relațiilor dintre cele două culte este posibilă doar prin folosirea alternativă a lăcașurilor de cult în localitățile în care există o singură biserică (f. 133).
Raportat la ultima completare a motivelor de apel, prin concluziile scrise (f. 165), a arătat că soluția de restituire a lăcașului de cult nu ar crea pagube disproporționate și inechități, deoarece chiar pârâta apelantă recunoaște că dispune de un alt imobil în care poate oficia slujbele religioase, cel oferit pârâtei. H. de respingere a acțiunii în anularea titlului de proprietate nu a intrat în autoritate de lucru judecat, cauza fiind respinsă pentru lipsa interesului actual al reclamantei.
Pârâta intimată D. M. a arătat prin întâmpinare că nu este interesată de soluționarea acțiunii, întrucât nu a locuit niciodată în L. (f. 74-77, f. 104-
107), finalmente fiind de acord cu admiterea apelului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispoziți ile art . 292 alin. 1 C. pr. civ., curtea apreciază că acesta este fondat,
din cons ideren tele ce urmează a fi expuse .
Astfel, prezenta cauză este una în revendicare de drept comun a unui lăcaș de cult, singura diferență față de alte cauze similare constând în aceea că reclamanta nu a fost vreodată înscrisă în cartea funciară, acesta fiind motivul pentru care a formulat și un capăt de cerere de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, disjuns, în prezent suspendat, iar pârâta, pentru clarificarea situației tabulare, a solicitat și obținut titlu de proprietate asupra terenului, a cărui anulare s-a solicitat de către reclamantă, acțiunea fiind respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 450 din 6 iunie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) (f. 150-156), cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost vreodată proprietara terenului, susținând doar că acesta i-a fost donat de către proprietarii tabulari, pentru a justifica un interes în anularea titlului de proprietate al pârâtei, doar opunerea unui drept real concurent de natura celui contestat fiind de natură să justifice un interes, constând în aceea că reclamanta ar pretinde și ar dovedi o vocație proprie la reconstituire.
Lăcașul de cult obiect al prezentului litigiu a constituit proprietatea extratabulară a reclamantei, fiind preluat în temeiul art. 37 din D. nr. 1., preluarea nefiind constatată printr-o hotărâre judecătorească a judecătoriei populare a locului, nefiind înscrisă în cartea funciară, peste 75 % din locuitori fiind în prezent de religie ortodoxă.
S. apelului implică răspunsul la următoarele probleme de drept: a) - a fost sau nu abuzivă preluarea în temeiul textului art. 37 din D. nr. 1. și cine poate invoca caracterul abuziv al preluării, b) - este necesară sau nu o hotărâre judecătorească a judecătoriei populare de la vremea respectivă, conform aliniatului ultim al acestui articol sau trecerea la noul cult poate fi constată oricând, pe cale principală sau incidentală, c) - sistemul de publicitate prin cărțile funciare caracterizat prin efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară consacrat prin dispozițiile art. 17 alin. 1 din D.-lege nr. 115/1938 are sau nu relevanță asupra transmiterii dreptului de proprietate, d) - abrogarea D.ui nr. 1. prin art. 51 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor poate duce sau nu la o schimbare a soluției sau vorbim de un drept câștigat, e) - existența unui alt imobil în care pot fi celebrate slujbe religioase este sau nu de natură să schimbe soluția, sunt aplicabile în cauză sau nu considerentele hotărârii Curții Europene din cauza Pincova contra Cehiei. a) În ceea ce privește caracterul preluării, indiscutabil, acesta a fost unul abuziv.
Aparent, art. 37 din D. nr. 1. respecta libertatea credinței și dreptul de proprietate în același timp, lăcașul de cult fiind indisolubil legat de exercițiul cultului, fiind moral și legal să aparțină majorității.
Cu toate acestea, preluarea a fost una abuzivă, întrucât trecerea de la cultul greco-catolic la cel ortodox nu a fost una voluntară, cu respectarea libertății conștiinței și a libertății religioase, așa cum prevedea art. 27 din Constituția anului 1948, în vigoare la acea dată și art. 1 alin. 1 din D. nr. 1.. Este bine știut că acest cult a fost desființat abuziv prin D. nr. 3., abrogat abia prin D.-lege nr. 9..
Problema care se ridică, însă, este cine poate invoca acest caracter abuziv. Răspunsul nu poate fi decât că cei interesați sunt cei prejudiciați.
Numai că, așa cum s-a dovedit în cauză, majoritatea nu se mai consideră prejudiciați, nemaidorind să revină la cultul pe care abuziv au fost obligați să-l părăsească.
Așadar, chiar dacă în anul 1948 trecerea credincioșilor greco-catolici la ortodoxism și, odată cu ei, a lăcașului de cult, a fost una abuzivă, în prezent, majoritatea credincioșilor și-au însușit noul cult și nu mai doresc să revină la cel vechi și nici să revendice drepturi rezultând din calitatea de fost credincios greco-catolic. b) Constatarea trecerii la noul cult a majorității credincioșilor (cel puțin 75%) și, odată cu aceștia, a lăcașului de cult, prin hotărâre judecătorească are un caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, întrucât transferul proprietății are loc ca urmare a schimbării religiei și nu a hotărârii judecătorești. De aceea, constatarea dobândirii dreptului de proprietate se poate face oricând, pe cale principală sau incidentală, așa cum corect a apreciat prima instanță. c) Neînscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu înseamnă că transferul proprietății nu a avut loc sau nu mai poate avea loc, respectiv că acțiunea în revendicare ar fi admisibilă.
Aceasta, deoarece dobândirea de drept ( în sensul art. 37 alin. 3 din D. nr. 1.) înseamnă o excepție de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, prevăzut de art. 17 alin. 1 din D.-lege nr.
115/1938, aplicabil dobândirii dreptului prin contract, considerat doar act obligațional, aceasta fiind legea în vigoare la data dobândirii dreptului de proprietate. A. 37 alin. 3 din D. nr. 1. lega de trecerea credincioșilor de la un cult la altul și efectul de trecere a lăcașului de cult din proprietatea unui cult în proprietatea celuilalt, aceasta fiind, așadar, o excepție de la efectul constitutiv de drepturi al intabulării, excepție prevăzută de o lege specială, alta decât cele rezultând din dispozițiile art. 26 din D.-lege nr. 115/1938. d) Intrarea în vigoare a Legii nr. 489/2006, ce abrogă prin art. 51 D. nr. 1., nu poate duce la schimbarea soluției. Astfel, conform art. 27 alin. 2 și
3 din lege, bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, pot fi redobândite dacă au fost confiscate în mod abuziv de către stat în perioada 1940-1989 ori au fost preluate fără titlu. Din considerentele deja arătate, chiar dacă preluarea a fost una abuzivă la momentul 1948, în prezent, majoritatea credincioșilor fiind ortodocși, aceștia nu au interesul să invoce caracterul abuziv al preluării, iar reclamanta, având un număr minoritar de credincioși, nu justifică un astfel de interes. e) Reclamanta a susținut în întâmpinare că tocmai apărarea reclamantei prin care aceasta i-a oferit un imobil pentru celebrarea slujbelor greco-catolice este dovada faptului că nu s-ar crea o nouă injustețe prin restituirea lăcașului de cult obiect al prezentului litigiu, întrucât pârâta poate să celebreze slujbele ortodoxe în acel imobil, restituind reclamantei biserica ce i-a fost preluată abuziv.
În realitate, imobilul oferit, așa cum rezultă din chiar cuprinsul ofertei, este propriu pentru celebrarea slujbei în prezența a 200 de credincioși, cultul greco-catolic având cca 100 de credincioși, în timp ce ortodocșii sunt în număr de 3600, astfel că acest imobil nu este în măsură să satisfacă necesitățile unei comunități religioase atât de numeroase, nici măcar în condițiile celebrării mai multor slujbe în aceeași zi (aceste cifre afirmate prin motivele de apel nefiind contestate).
În temeiul art. 296 C. pr. civ., din considerentele arătate, apelul pârâtei va fi admis și sentința apelată schimbată, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta P. O. L. II împotriva sentinței civile nr. 1991 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. R. U. cu R. G. C. L. în contradictoriu cu pârâții P. O. L. II, U. V., F. L., P. I., B. M., P. R., D. Ana, D. M., O. A. M., D. F. F.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
A. A. C.
ANA I.
C. B.
Red. CAA dact. GC
4 ex/(...)
Jud. primă instanță: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1410/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
