Decizia civilă nr. 1706/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1706/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN M. F. - D. S., împotriva sentinței civile nr. 536 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții K. A., K. S., M. E. și T. O., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror T. V.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, reprezentantul reclamanților-intimați, dl. avocat P. M., a depus la dosar prin fax, o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât s-au verificat toate condițiile de admisibilitate ale cauzei, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 536 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților - K. S., K. A., M. E. și T. O. împotriva pârâtului S. R. - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. și s-a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamanților, defunctul K. ALEXANDRU, la pedeapsa închisorii prin sentința nr. 1. a T. M. T. pentru săvârșirea faptei de uneltire.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la
500.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic.
Pârâtul S. R. a fost obligat la 100.000 lei despăgubiri materiale reprezentând valoarea bunurilor confiscate de la defunctul K. A.
S-a admis cererea de reexaminare formulată de C. B. și în temeiul art. 1085alin. 3 Cod procedură civilă, s-a dispus anularea amenzii judiciare în cuantum de 200 lei dispusă prin încheierea de ședință din data de (...). Pârâtul a fost obligat la 750 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art. 1 și art. 4 din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și 1360 din (...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor stipulate de art. 5, alin. 1, lit. a, teza I din L. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-(...), astfel că actualmente nu este posibilă repararea daunelor morale prin măsuri pecuniare, bănești. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.12 din (...) pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a statuat că urmare deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din L. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. În această situație, instanța a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamanților, reținând faptul că acesta a fost condamnat din motive politice și nu pentru comiterea de infracțiuni de drept penal. Instanța a constatat caracterul politic al condamnării antecesorului reclamanților, dar a respins cererea de acordare de daune morale pentru motivele expuse anterior. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a J. S., solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței atacate cu privire la acordarea daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată și respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată. În motivarea recursului consideră că instanța de fond în mod nelegal a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților și a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 100.000 lei reprezentând daune materiale - contravaloarea bunurilor confiscate, constatând caracterul politic al condamnării antecesorului lor K. Alexandru, precum și la 750 lei cheltuieli de judecată. De asemenea instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de acordare a daunelor materiale în sumă de 100.000 lei în condițiile în care reclamanții au cerut doar suma de 50.000 lei printr-o precizare la acțiune, iar ulterior și-au reprecizat din nou acțiunea în ședința publică din (...) când de altfel cauza a și rămas în pronunțare. Nu consideră că antecesorul reclamantului a suferit o condamnare care poate fi calificată ca o condamnare cu caracter politic în înțelesul art. 1 din L. nr. 2.. Cel care a suferit o condamnare cu caracter politic este antecesorul reclamanților și nu reclamanții, și ca atare consideră că acordarea despăgubirilor este nejustificată. Totodată apreciază că prejudiciul suferit de reclamanți sau antecesorii săi este suficient reparat ca urmare a beneficierii de drepturi materiale și altefacilități, potrivit actelor normative reparatorii anterioare - D.-lege nr.1., primind lunar sume de bani prin hotărâri emise de organele competente. De asemenea, daunele morale si materiale solicitate pentru suferințele părinților/bunicilor/soților reclamanților, în prezent decedați, nu pot fi acordate nici în condițiile dreptului comun, - apreciindu-se că perioada mare de timp scursă de la data când suferințele au fost produse până în prezent a atenuat prejudiciul produs prin condamnare sau prin aplicarea măsurii administrative cu caracter politic. Reclamantul in mod nelegal și-a fundamentat despăgubirile materiale pe art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., deoarece daunele materiale pretinse nu se încadrează in textul legal menționat. Potrivit acestei prevederi, este reglementată acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare. E. de notorietate faptul ca, în urma condamnărilor politice pronunțate după instaurarea regimului comunist, persoanelor condamnate li se putea confisca bunurile parțial sau total. Cu ocazia aplicării măsurii confiscării, se încheia un proces verbal in care erau enumerate toate bunurile supuse acestei măsuri. Analizând concret situația antecesorului reclamantului, nu reiese că urmare Sentinței Penale de condamnare s-a dispus confiscarea casei, a viei, a altor bunuri. Legiuitorul, intenționând prin dispozițiile L. nr. 2. să repare prejudiciile suferite de persoanele condamnate politic, a reglementat si acordarea daunelor materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate. Acordarea de despăgubiri pentru daune materiale pentru construcții si terenuri nu se justifică deoarece potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., condiția acordării despăgubirilor reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative este ca bunurile respective să nu fi fost restituite ori să nu fi fost obținute despăgubiri prin echivalent în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005, L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995, care sunt legi speciale. Ori in speța de fata nu s-a dovedit aceasta împrejurare, existand posibilitatea ca reclamantul sa fi solicitat restituirea in natura ori masuri reparatorii si in baza L. nr. L. nr. 10 /2011 ori a altor legi speciale la care a făcut referire mai sus. În procesul civil, cel care formulează o cerere are obligația, impusă de art. 1169 Cod civil, de a dovedi susținerile sale iar în exercitarea rolului activ, instanța de judecată nu se poate substitui părții. Inventarul bunurilor preluate de la familia reclamantului nu este suficient pentru admiterea acțiunii, instanța trebuind să stabilească contravaloarea respectivelor bunuri ținând seama de starea in care se aflau la data preluării. Daunele materiale nu au fost dovedite, declarația martorilor audiați nu puteau fi luate în considerare ca probă pertinentă pentru dovedirea întinderii lor. Stabilirea cuantumului despăgubirilor în sumă de 100.000 lei reprezentând c/v bunurilor confiscate este nelegală întrucât instanța de judecată a apreciat declarația martorilor ca o dovadă pertinentă in condițiile in care in primul rând nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor cu înscrisuri ci cu martori, aceste bunuri nici măcar nu au fost individualizate pentru a se cunoaște în concret care bun s-a confiscat și cât valorează fiecare. De asemenea c/v bunurilor putea fi dovedită eventual cu o expertiza de evaluare a acestora la data preluării lor si nicidecum lăsate la aprecierea martorilor audiați in cauză. Prin L. nr. 2. s-a urmărit în principal ștergerea ope legis a tuturor consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic, repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea de condamnare s-a dispus decăderea din acestea sau degradarea militară, afirmarea explicită a posibilității instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral dacă se apreciază, în urma examinării tuturor circumstanțelor cauzelor, că reparația obținută prin efectul D.-lege nr. 1., republicat, cu modificările și completările ulterioare și al OUG nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, nu este suficientă și reglementarea unei posibilități speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotărârii de condamnare cu caracter politic. În lipsa existenței temeiului legal ce instituia dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil. Solicită de asemenea desființarea sentinței civile atacate cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei având în vedere faptul că raportul juridic de obligație legală dintre stat și reclamant a încetat, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/21 octombrie 2010 și nr. 1360/21 octombrie 2010. Recurentul a mai formulat critici și pentru acordarea despăgubirilor victimelor totalitarismului comunist pentru prejudiciul moral suferit. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, C. de A. urmează să admită în parte recursul pentru următoarele considerente: Criticile privind acordarea pentru prejudiciul moral suferit sunt lipsite de interes pentru că soluția pe care o solicită recurentul este respingerea acestor petite ori soluția aceasta a fost pronunțată de instanța de fond astfel că reiterarea aceleiași cereri în recurs este lipsită de finalitate. Potrivit art. 299 Cod procedură civilă au interes să atace hotărârea de fond doar părțile care au pierdut procesul. Interesul este o condiție a exercitării acțiunii civile și a căilor de atac dar dacă acest interes lipsește, atunci lipsește o condiție esențială a exercițiului căii de atac, motiv ce duce la respingerea căii de atac pentru aceasta, pentru lipsa acestei condiții, a interesului. În această măsură recursul va fi admis în parte, petitul pentru daunele morale fiind respins, nu există interes în exercitarea recursului. Nici criticile privind cheltuielile de judecată nu pot fi primite, deoarece atât timp cât pârâtul se află în culpă procesuală, acțiunea fiind admisă, este obligatorie acordarea cheltuielilor de judecată pentru că reclamantul este nevoit în acest gen de cereri să intenteze o acțiune, prilej cu care efectuează cheltuieli de judecată, prin urmare este necesar a se analiza culpa procesuală, în situația în care pârâtul se opune admiterii acțiunii. Această parte din hotărâre nu va fi păstrată deoarece în rejudecare dacă se vor efectua noi cheltuieli de judecată, pe lângă cele deja efectuate în primul ciclu procesual, în măsura admiterii acțiunii și a opunerii pârâtului, instanța de fond va reaprecia acordarea cheltuielilor de judecată în întregul lor. Cât privește daunele materiale, reclamanții au depus o precizare de acțiune (fila 122 dosar fond) prin care solicită plata sumei de 50.000 lei reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate iar apoi au precizat dinnou acțiunea în ședința publică din (...), când au mărit doar cuantumul pretențiilor, mărire posibilă, potrivit art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă. Apoi, cu privire la identificarea bunurilor confiscate și a valorii acestora instanța a audiat 2 martori dintre care doar unul a precizat că bunurile confiscate au fost casa, restul de avere, inclusiv via, în valoare de 100.000 lei. O atare probă necoroborată cu alte probe nu poate fi avută în vedere la evaluarea bunurilor confiscate, fiind prea vagă starea de fapt pentru a nu fi necesară suplimentarea probelor în ce privește bunurile confiscate și valoarea acestora. În ce privește bunurile confiscate acestea trebuie precizate întâi de către reclamanți, pentru că prin precizarea de acțiune se indică doar casa de locuit, bunuri de valoare, sume de bani, animale, unelte agricole, fără a se face o minimă descriere și identificare a acestora, care să poată apoi sta la baza unei expertize pentru evaluarea lor. Mai trebuie avute în vedere și actele de la momentul confiscării (fila 13- 19 dosar fond) din care reies imobilele confiscate, suprafața acestora, dar și faptul că s-ar părea că a făcut obiectul confiscării doar ½ din acele imobile. Apoi, în ce privește bunurile mobile confiscate acestea sunt indicate tot în actele încheiate la acea epocă (fila 49-51 dosar fond). Din sentința de condamnare a antecesorului reclamanților (fila 57 dosar fond) reiese că acesta a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire prev. de art. 209 Cod penal și s-a dispus confiscarea averii. Această infracțiune se încadrează în categoria condamnărilor cu caracter politic prevăzută expres de art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. iar art. 4 alin. 1 din L. nr. 2., prevede că cererea de constatare poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată, pentru că potrivit art. 1 alin. 4 din aceași lege, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4. În ce privește bunurile confiscate, reclamanților li se cuvin despăgubiri pentru acestea, pentru că reprezintă, în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 2., echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare, iar o astfel de cerere poate fi formulată potrivit alin. 1 din același text legal după decesul acestei persoane, de soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv. Dacă acest text legal permite acordarea de despăgubiri este indiferent că alte despăgubiri au fost acordate prin D.-lege nr.1., iar prezenta cerere nu a fost formulată în condițiile dreptului comun, așa cum afirmă recurentul. E. necesar a se indica bunurile obiect al acțiunii, pentru ca apoi să se poată suplimenta probațiune, cu martori și expertize, pentru a se stabili ce bunuri au fost confiscate și valoarea lor. Mai este necesar a se stabili prin adrese la comisiile speciale dacă bunurile respective au fost sau nu restituite ori s-au obținut despăgubiri prin echivalent pentru acestea în condițiile L. nr. 10/2001 sau ale L. nr. 247/2005, L. nr. 18/1991, L. nr. 169/1997, L. nr. 1/2000, L. nr. 112/1995. Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 536 din 19 ianuarie 2012 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va casa în parte în ce privește acordarea daunelor materiale și în consecință va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca reclamanții să indice precis bunurile confiscate și să facă o descriere cât mai amănunțită aacestora, să se administreze proba cu martori și expertiza în vederea descrierii bunurilor și a valorii acestora și să se formuleze adrese la comisiile speciale spre a se stabili dacă bunurile respective au fost sau nu restituite ori s-au obținut despăgubiri și să se stabilească dacă din bunurile imobile a fost confiscată doar cota de ½ parte, urmând a aprecia și asupra cheltuielilor de judecată. Restul dispozițiilor sentinței atacate, cu excepția cheltuielilor de judecată, vor fi menținute ca legale și temeinice, deoarece infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamanților este una cu caracter politic, în înțelesul L. nr. 2., iar reclamanții pot solicita constatarea acestui caracter, ca de altfel și acordarea de despăgubiri materiale, în baza aceluiași act normativ. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 536 din 19 ianuarie 2012 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte în ce privește acordarea daunelor materiale și în aceste limite trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate, cu excepția cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. T. N. M. C. V. I. D. C. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - C. N.C. - Tribunalul Sălaj GREFIER M. L. T.
| ← Decizia civilă nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4363/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
