Decizia civilă nr. 1723/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 1723/R/2012

Ședința publică din 20 aprilie 2012

I. constituită din:

PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C.

GREFIER : A.-A. M.

S-au luat spre examinare: recursul declarat de pârâta C. J. DE F. F. C., recursul declarat de pârâta U. T. C.-N. și recursul declarat de reclamanții H. Z. și H. S., împotriva deciziei civile nr. 7. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru pârâta recurentă U. T. C.-N., doamna consilier juridic B. Ana, care depune la dosar delegația de reprezentare nr. 25/(...), lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâta C. J. de F. F. C., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Recursul declarat de pârâta U. T. C.-N. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Recursul declarat de reclamanții H. Z. și H. S., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților recurenți și reprezentantului pârâtei recurente C. J. de F. F. C. posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă U. T. C.-N., doamna consilier juridic B.

Ana, lipsă fiind celelalte părți.

Curtea constată că la data de (...) reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat K. M. K., au înregistrat la dosar un înscris, prin care arată că restituie recursul declarat de reclamanți împreună cu actele anexe, care le-au fost comunicate din eroare odată cu citația emisă la data de (...) și, de asemenea, arată că, deși în citație apare că li s-ar fi comunicat motivele de recurs formulate de U. T. C.-N., în realitate, au primit doar motivele de recurs formulate de C. J. de F. F. C. și, în consecință, solicită să li se comunice și motivele de recurs formulate de U. T. C.-N.

Totodată, Curtea constată că din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de azi cu reclamantulintimat H. S., care se află la f. 21 din dosar, rezultă că acestuia i s-au comunicat atât motivele de recurs formulate de C. J. de F. F. C., cât și motivele de recurs formulate de U. T. C.-N., iar pentru că ambii reclamanți recurenți și-au ales domiciliul procesual la cabinetul doamnei avocat K. M. K., consideră că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru a se comunica reclamanților recurenți motivele de recurs formulate de U. T. C.-N.

De asemenea, Curtea constată că la data de (...) reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat K. M. K., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursurilor formulate de pârâtele C. J. de F. F. C. și U. T. C.-N., cu cheltuieli de judecată.

Totodată, constată că la aceeași dată, reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat K. M. K., au înregistrat la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, datorită faptului că, mandatara acestora este în concediu în perioada (...) - (...) și, de asemenea, solicită să li se comunice întâmpinările depuse la recursul declarat de către aceștia, însă această cerere de amânare nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.

I. înmânează reprezentantei pârâtei U. T. C.-N. un exemplar din întâmpinarea reclamanților recurenți și, totodată, pune în discuția acesteia cererea de amânare formulată de reclamanții recurenți.

Reprezentanta pârâtei U. T. C.-N. arată că se opune încuviințării cererii de amânare formulată de reclamanții recurenți.

A. în vedere că cererea de amânare nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare, care să ateste împrejurarea că doamna avocat K. M. K. se află în concediu legal de odihnă în perioada (...) - (...), în urma deliberării, Curtea va respinge cererea de amânare formulată de reclamanții recurenți.

Reprezentanta pârâtei U. T. C.-N. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei recurente U. T. C.-N. în susținerea recursului declarat de partea pe care o reprezintă și pentru a pune concluzii pe celelalte recursuri care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta pârâtei recurente U. T. C.-N. solicită admiterea recursului declarat de către pârâta U. T. C.-N. și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind nefondată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.

Reprezentanta pârâtei recurente U. T. C.-N. arată că recursul declarat de partea pe care o reprezintă este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și

9 C. și a fost motivat în sensul că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că imobilul în litigiu este proprietatea pârâtei U. T. C.-N., deoarece terenul în litigiu figurează ca fiind afectat de clădirea aferentă complexului studențesc, iar în anul 1969 întregul complex studențesc a trecut în administrarea U. T. C.-N., existând și în prezent în patrimoniul acesteia și fiind întabulat în C.F.

Totodată, reprezentanta pârâtei recurente U. T. C.-N. arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 166 din L. nr. 86/1995, având în vedere că alin. 1 al art. 166 din L. nr. 86/1995 este cel care definește baza materială a instituțiilor de învățământ superior, iar acesta cuprinde patrimoniul existent în baza legii, precum și patrimoniul dobândit și redobândit ulterior.

De asemenea, reprezentanta pârâtei recurente U. T. C.-N. solicită admiterea recursului declarat de pârâta C. J. de F. F. C., deoarece așa cum a arătat și această parte, imobilul în litigiu a mai fost solicitat a fi restituit în natură, iar printr-o decizie pronunțată de către Curtea de A. C. s-a constatat nelegalitatea atât a Dispoziției Primarului mun. C.-N., cât și a O. P. jud. C. și, de asemenea, s-a constatat că U. T. C.-N. este proprietara acestui imobil și, totodată, arată că T. nu s-a pronunțat deloc pe calea de atac formulată de C. J. de F. F. C.

Cu privire la recursul declarat de reclamanții H. Z. și H. S., reprezentanta pârâtei recurente U. T. C.-N. solicită respingerea acestui recurs ca fiind nefondat.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 7769/(...), pronunț ată de Judec ător ia Cl u j-Napocîn dosar nr. (...), s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la radierea înscrierilor din CF nr. 17303 C., nr. ser. B. 18 - 20; s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanții H. Z. și H. S., în contradictoriu cu pârâtele C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și U. T. C.-N.

La pronunțarea acestei soluții a fost avută în vedere decizia civilă nr.

1317/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar civil nr. 2., decizie prin care s-a reținut că pârâta U. T. C.-N. este proprietara tabulară în regim de drept public a terenului cu nr. top 1115/2/2, înscris în CF nr. 17303 C., precum și prevederile art. 53, art. 36 alin. 5 din L. nr. 1., republicată și actualizată, și art. 34 din L. nr. 1/200, actualizată.

În ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității petitului în rectificare de CF, s-a reținut faptul că acesta nu este admisibil în condițiile în care în CF nr. 17303 C. este întabulată sub B 18 - 20 proprietara tabulară U. "B. B.", proprietară care nu a fost chemată în judecată, în actualul cadru procesual, de către reclamanți.

Drept urmare, în temeiul art. 37 și art. 22 din L. nr. 7/1996, republicată și actualizată, excepția inadmisibilității este întemeiată.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 672/A/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos arcivil nr. (...), a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7769/(...) a J. C.-N., care a fost desființată în întregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat pe faptul că prin D. nr. 1. a C. de A. C., pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția, nu s-a stabilit în niciun mod dacă titlul de proprietate al pârâtei U. T. C. este valabil emis, respectiv, în concordanță cu dispozițiile L. învățământului.

Câtă vreme cel puțin unul din proprietarii tabulari a fost împrocesuat, cererea de rectificare a cărții funciare trebuia soluționată pe fond, chiar dacă nu a fost chemat în judecată și celălalt proprietar tabular.

În re judec are, pr in sen tinț a c iv il ă nr . 10257/(...), pronunț ată de

Judec ător ia Clu j-Napoca în dosar nr. (...), s-a admis excepția inadmisibilității petitului având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate alpârâtei U. T. C. s-au respins ca neîntemeiate restul capetelor din cererea reclamanților.

La pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere, în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității, prevederile art. 111 C., iar în ceea ce privește fondul cauzei, poziția expresă a reclamanților, care au arătat că nu doresc anularea O. MEI nr. 3106/(...), și nici nu doresc să revendice imobilul litigios, printr-o comparare a titlurilor invocate de părți, ci doresc doar constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr. 58/A/(...), pronunț ată de T rib un alul Clu j în dos ar civil nr. (...), s-a respins excepția inadmisibilității; s-a admis apelul reclamanților; s-a casat în întregime sentința civilă nr. 10257/(...) a J. C.-N., cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că: petitul 1 nu este un simplu petit de constatare, întemeiat pe art. 111 C., ci este o adevărată acțiune în realizarea dreptului, reclamanții urmărind ca terenul litigios să revină în patrimoniul S.ui Român și la dispoziția organelor abilitate, să le restituie acest teren în baza L. nr. 1., republicată; nu există în speță aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pr in dec iz ia c iv il ă nr . 11157/R/(...), pronunț ată de Cur te a de A. C. în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul pârâtei U. T. C.-N., împotriva deciziei nr. 58/A/2010 a T. C., care a fost menținută în întregime.

În re judec are, c auz a a f ost înreg is tr ată pe rolul J. C. -N. sub nr. (...).

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 18034/(...), pronunț ată de Judec ător ia Clu j Napoca în dosarul civil nr. (...), a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta U. T. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții H. Z. și H. S., în contradictoriu cu pârâții C. J. P. S. D. de P. A. T. C. și U. T. și în consecință, s-a constatăinexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr. top

1115/2/2 și transcris din CF nr.17303 C.-N.; s-a dispus rectificarea CF nr.1. C.-N. prin radierea de la B+5 a dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris la A+12 sub nr. top

1115/2/2; s-a respins cererea reclamanților de rectificare a celorlalte înscrieri din CF nr.17303 C.-N. și CF nr.1. C.-N.; s-a anulat în parte H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în ce privește terenul în suprafață de 327 mp care face parte din terenul în suprafață de 836 mp expropriat prin D. nr.2. de la antecesorii reclamanților, respectiv H. O. și A., dar respinge cererea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a acestei parcele în favoarea reclamanților; s-a respins cererea prin care reclamanții au solicitat întabularea; au fost obligate pârâtele în solidar să plătească în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1820 lei, reprezentând onorariul expertului.

P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține că pe baza cererilor formulate în anii 1998 și 2000, reclamanții au fost incluși pe tabelul-anexă nr. 48, poziția nr. 12 (fila 62 din primul ciclu procesual) pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 327 mp, și pe tabelul-anexă nr. 49, poziția nr. 6 pentru despăgubiri pentru suprafața ocupată de 509 mp (filele 206-207 din primul ciclu procesual), aceste tabele- anexă fiind validate prin H. C. J. C. nr. 173/(...) (fila 61 din primul ciclu procesual).

Ulterior a fost emis O. P. J. C. nr. 728/(...) (f. 22 din primul ciclu procesual) prin care s-a atribuit în proprietatea reclamanților suprafața de

327 mp teren situat în C.-N., str. R.e D., nr. 21, înscrisă în CF nr. 17303, sub nr. topo 1115/2.

În vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, reclamanții au înregistrat pe rolul J. C.-N. cererea cu nr.

4876/2001 (dosarul atașat), iar prin S. civilă nr. 8278/(...) pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, instanța a respins atât cererea reclamanților, cât

și cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale U. T. C.-N. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Județean C.

Prin D. civilă nr. 63/A/(...) a T. C., instanța a respins apelurile declarate de către reclamanți și pârâtă împotriva S. civile nr. 8278 a J. C.-N. pe care a menținut-o integral.

Prin D. civilă nr. 1317/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. 2., s-a admis cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâta U. T. C.-N. împotriva Deciziei civile nr. 63/A/(...) a T. C., pronunțată în dosarul nr.

10359/2001, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâta U. T. împotriva S. civile nr. 8. a J. C.-N., sentință care a fost schimbată în parte prin admiterea cererii reconvenționale a pârâtei U. T. formulată împotriva pârâților P. J. C., C. de aplicare a legii fondului funciar,

C. Local al municipiului C.-N., H. Z. și H. S. În consecință, prin aceeași decizie civilă s-a constatat nelegalitatea H. nr.173/(...) a C. J. C. și s-a constatat nulitatea absolută a O. nr.728/2000 a P. J. C., s-a respins recursul reclamanților împotriva aceleiași decizii și s-au menținut dispozițiile deciziei tribunalului prin respingerea apelului reclamanților.

P. a pronunța D. civilă nr.1317/(...) în dosarul nr. 2., Curtea de A. C. a reținut că pârâta U. T. C.-N. era proprietara tabulară în regim de drept public a terenului nr. topo 1115/2/2, înscris în CF nr. 17303, or în aceste condiții, nici C. județene C., nici P. J. C. nu le îngăduit prin lege și nici printr-o hotărâre judecătorească să aducă atingere dreptului de proprietate al pârâtei, prin suprapunerea peste dreptul pârâtei a unui alt drept real de proprietate. I. a reținut prin urmare că dispunând asupra dreptului altuia cu încălcarea dispozițiilor art. 34 al legii nr. 1., art. 5 al L. nr. 1., art. 6 al L. nr.

213/1998, art. III lit. b din L. nr. 169/1997 și art. 480, 481 cod civil, actele administrative de dispoziție ale C. J. și P. sunt lovite de nulitate absolută.

Ulterior, în temeiul L. nr.2., reclamanții au formulat cererea înregistrată sub nr.67179/304/(...) (fila 47 din dosarul din primul ciclu procesual), prin care au solicitat din nou reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp rămas liber și asupra terenului în suprafață de 509 mp ocupat de construcții.

Prin Adresa nr.28468/304/(...) a C. locale C.-N. (fila 35 din dosarul din primul ciclu procesual), s-a comunicat reclamanților că cererea lor a fost respinsă întrucât terenul a fost expropriat prin D. nr.2. emis de C. de S. al R., iar regimul juridic al terenurilor expropriate este reglementat prin dispozițiile L. nr.1.. În aceeași adresă s-a comunicat reclamanților că în temeiul Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., s-a propus invalidarea poziției nr.

6 din anexa nr. 39.

Împotriva acestei soluții, reclamantul H. Z. a formulat contestație (fila

39 din dosarul din primul ciclu procesual), respinsă prin H. nr. 638/(...) a pârâtei C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C. (filele 31-32 din dosarul din primul ciclu procesual), cu motivarea că, potrivit considerentelor Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C. reiese că imobilul cu nr. topo 1115/2/2 constituie proprietatea tabulară a U. T. C.-N., iar terenurile expropriate situate în intravilanul localităților fac obiectul L. nr. 1..

Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârâta U. T. și pusă în discuție de instanță, excepție respinsă de altfel în fiecare din ciclurile procesuale anterioare, instanța reține că obiectul cererii reconvenționale înregistrate în dosarul civil nr.4876/2001 al J. C.-N., soluționată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1317/(...) a C. de A. C., constă în constatarea nelegalității H. nr.173/(...) a C. J. C. și constatarea nulității absolute a O. nr.728/2000 al P. J. C., instanța nefiind investită să analizeze și să se pronunțe asupra valabilității titlului de proprietate al pârâtei U. T. raportat la dispozițiile din L. nr. 8., în timp ce obiectul prezentei cereri constă tocmai în constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei ca urmare a nevalabilității titlului de proprietate al acesteia prin raportare la dispozițiile din L. nr.8.. I. reține așadar că obiectul cererii din prezenta cauză nu este identic cu obiectul dosarului nr.4876/2001 al J. C.- N. raportat la care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, motiv pentru care în temeiul art.166 din codul de procedură civilă raportat la art.1201 din Codul civil conform căruia este lucru judecat doar atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, instanța apreciază că această excepție invocată de către pârâta U. T. este neîntemeiată și o va respinge.

Cu privire la primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr. top

1115/2/2, instanța reține că dreptul de proprietate asupra imobilului anterior menționat a fost înscris sub B+5 în cartea funciară nr.1. C.-N. în favoarea pârâtei U. T. din C., în baza O. nr. 3106/(...) al M.ui Educației și

Învățământului (f 11 din dosarul din primul ciclu procesual).

O. anterior menționat a fost emis pe baza documentației tehnice, în temeiul art.166 alin.1 din L. nr. 8., modificată și prin acest act s-a dispus potrivit art.166 alin. 9 din aceeași lege, întabularea dreptului de proprietate în beneficiul pârâtei (f 62 din dosarul din ultimul ciclu procesual).

I. reține însă, așa cum s-a reținut de altfel deja și în considerentele Deciziei civile nr.1157/(...) a C. de A. C., că titlul în baza căruia a fost recunoscut și înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei, nu este O. nr.3106/(...) al M.ui Educației și Învățământului, ci însăși L. învățământului nr.8. prin art.166, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Și întrucât titlul în baza căruia s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei U. T. din C. îl constituie L. învățământului nr.8. prin art.166, valabilitatea sau existența dreptului de proprietate al pârâtei este strâns legată și depinde de îndeplinirea condițiilor din art.166 din L. nr.8..

Cercetând îndeplinirea acestor condiții, instanța reține că potrivit art.166, aliniatul 4 din L. nr.8., baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, iar potrivit art.166, aliniatul 1 din L. nr.8., baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al M.ui Educației, Cercetării și Inovării, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior, dar în aliniatul 2 al aceluiași articol este definită baza materială a învățământului, fiind fixate criteriile legale de determinare a acesteia. Ea cuprinde în sensul acestui text legal, spațiile necesare procesului de învățământ și cercetare științifică,mijloace de învățământ și de cercetare aferente, biblioteci, edituri și tipografii, stațiuni didactice și de cercetare, unități de microproducție, ateliere școlare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studenților, case ale corpului didactic, case universitare, tabere școlare, baze și complexuri cultural-sportive, palate și case ale copiilor și elevilor, baze de odihnă și tratament, spații cu destinația de locuință, precum și orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului și salariaților din învățământ.

Coroborând înscrisurile din dosarul care a stat la baza emiterii O. nr.3106/(...) al M.ui Educației și Învățământului (f 62-90) cu documentația cadastrală pe baza căreia a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei U. T. (f 24-246), cu răspunsul nr.32877/304/(...) trimis reclamanților de C. Local al M. C. N. din care rezultă că terenul în suprafață de 327 mp este liber, nu este afectat de lucrări de investiții, fiind spațiu verde (f 96), cu planul de situație întocmit de M. C.-N. la data de (...) care atestă același lucru (f 97), cu adresa nr.1190/(...) emisă de pârâtă din care rezultă că terenul din litigiu are destinația de spațiu verde (f 54 din dosarul din primul ciclu procesual) și mai ales cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză din care rezultă că pe terenul din litigiu în suprafață de

327 mp, care face parte din imobilul cu nr. top 1115/2 înscris în CF nr.17303 C.-N. și expropriat în baza D.ui nr. 275/(...), nu sunt edificate construcții, că aleea de intrare în C. S. din str. R.e D. mărginește terenul din litigiu, nu îl traversează, că traseele conductelor de apă canal sunt situate în zona străzii R. D., sub acostamentul acesteia și nu sunt marcate ca afectând parcela din cauză, că traseele conductelor de gaz sunt situate în zona străzii R. D. și pe alee și nu sunt marcate ca afectând parcela în cauză (f 43-44), instanța reține că în concret acest spațiu nu intră în categoria celor necesare procesului de învățământ și cercetare științifică și nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art.166 din L. nr. 8.. Prin urmare, în circumstanțele reale terenul din litigiu nu a făcut și nu face parte din baza materială a pârâtei în sensul art.166, alin.1 și 2 din L. nr. 8., iar pârâta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil în temeiul art.4 din L. nr. 8. conform căruia doar spațiile din baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora.

D. pârâta U. T. a susținut că terenul este traversat și de o conductă de apă canal care deservește C. S. din zonă, expertul nu a constatat un asemenea element de fapt, or concluziile sale s-au întemeiat inclusiv pe răspunsurile distribuitorilor de utilități: SC C. de Apă S., SC E. GAZ D. SA și F. de D. a E. E. - E. SA.

Este adevărat că din raportul de expertiză întemeiat pe răspunsul distribuitorului de energie electrică rezultă că traseele rețelelor electrice traversează parcela în cauză în suprafață de 327 mp, dar instanța apreciază că această împrejurare nu este suficientă pentru a conferi spațiului destinația specială impusă de alin.2 al art.166 din L. nr.8., respectiv necesitatea pentru procesul de învățământ sau cercetare științifică și implicit nici nu este de natură a conferi dreptul de proprietate asupra acestui imobil pârâtei U. T. din C. N., în calitate de instituție de învățământ superior de stat deținătoare a unei baze materiale și înscrisă în cartea funciară exclusiv în temeiul art.166 din L. nr.8..

I. apreciază de asemenea că nici simpla inserare a spațiului din litigiu în fișa de inventar a pârâtei nu este de natură a conferi acesteia dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, condiția legală a dobândirii acestui drept fiind nu includerea spațiului într-o fișa de inventar, ci apartenența luiconcretă la baza materială a unei instituții de învățământ superior de stat, bază materială expres determinată prin art.166, alin.2 din L. nr.8..

Potrivit art.111 C., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Prin prisma acestui text legal, întrucât reclamanții au formulat în temeiul L. nr.2., o cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra unei părți în suprafață de 327 mp din terenul înscris în CF nr.1. C.-N. sub nr. top nr. top

1115/2/2 în favoarea pârâtei U. T. C. la B+5 (f 11 din dosarul din primul ciclu procesual) și au atacat cu plângere H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire anterior menționată, instanța reține că aceștia au interes să ceară constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului din litigiu în suprafață de

327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr. top 1115/2/2.

A. în vedere toate considerentele de fapt anterior dezvoltate, în temeiul art.111 din Codul de procedură civilă raportat la art.166, alin.1, 2 și 4 din L. nr.8., instanța va constata inexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr. top 1115/2/2 și transcris din CF nr.17303 C.-N.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, având ca obiect rectificarea de carte funciară, instanța reține că reclamanții au solicitat rectificarea de carte funciară în ce privește terenul cu nr. top 1115/2/2 în suprafață de 327 mp atât prin radierea din CF nr.1. C.-N. a înscrierilor operate în temeiul încheierii de carte funciară nr.19222-3 din (...) (f 11) cât și prin radierea din CF nr.17303 C.-N. a înscrierilor operate în temeiul aceleiași încheieri de carte funciară sub B 18-20 (f 16).

În fapt, instanța reține că prin încheierea de carte funciară nr.19222-3 din (...), în baza cererii înregistrate și a unei documentații tehnice, imobilul înscris în CF nr.17303 C.-N. sub nr. top 1115/2 în proprietatea S.ui Român și în administrarea operativă a U. B.-B. din C. la B+6-7, a fost împărțit în terenul în suprafață de 465 mp cu nr. top 1115/2/1 care s-a reînscris în aceeași carte funciară cu situația proprietății neschimbată și terenul în suprafață de 770 mp cu nr. top 1115/2/2 care a fost transcris în CF nr.1. C.-N. nou înființată în favoarea U. B.-B. din C. N., aceste operațiuni de carte funciară fiind înscrise la B+18-20 (f 16).

În CF nr.1. C.-N. nou înființată, prin Î. de carte funciară nr.19222-3 din (...) a fost înscris în favoarea U. B.-B. din C. N., cu titlul prin lege în baza L. nr.8., dreptul de proprietate asupra mai multor imobile, inclusiv asupra imobilului cu nr. top 1115/2/2 care a fost transcris din CF nr.17303 C.-N., dar ulterior, asupra imobilului cu nr. top 1115/2/2, în baza O. nr.3106/(...) al M.ui Educației și Învățământului a fost înscris la B+5 dreptul de proprietate în favoarea pârâtei U. T. cu titlul prin lege în baza L. nr.8. (f 11).

În ce privește rectificarea CF nr.1. C.-N. (f 7-13), instanța reține că potrivit articolului 33, aliniatul 1 din L. nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, iar în aliniatul 2 se arată că prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Potrivit articolului 34, punctul 1 din L. nr.7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr- o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.

Întrucât reclamanții au formulat în temeiul L. nr.2., o cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate asupra unei părți în suprafață de 327 mp din terenul înscris în CF nr.1. C.-N. sub nr. top nr. top

1115/2/2 care a fost transcris din CF nr.17303 C.-N. (f 47 din dosarul din primul ciclu procesual) și au atacat cu plângere H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

C. prin care le-a fost respinsă cererea de reconstituire anterior menționată, instanța reține că aceștia au calitatea de persoane interesate să ceară rectificarea cărții funciare din discuție.

D. cererea de reconstituire a fost formulată de către reclamantul H. Z., acesta a acționat și în calitate de mandatar al celuilalt reclamant, fratele său

H. S. și pentru că niciuna dintre părți nu a contestat această calitate, instanța reține că ambii reclamanți au formulat cererea, unul personal, iar celălalt prin mandatar.

A. în vedere că instanța a constatat deja inexistența dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris în CF nr.1. C.-N. la A+12 sub nr. top 1115/2/2, instanța va reține că înscrierea de sub B+5 din CF nr.1. C.-N., constând în dreptul de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului anterior descris, nu a fost valabilă.

În consecință, în temeiul articolului 34, punctul 1 din L. nr.7/1996 instanța va dispune rectificarea CF nr.1. C.-N. prin radierea de la B+5 a dreptului de proprietate al pârâtei U. T. din C. asupra terenului în suprafață de 327 mp înscris la A+12 sub nr. top 1115/2/2.

În ce privește însă rectificarea celorlalte înscrieri din CF nr.1. C.-N. și a înscrierilor de sub B+18-20 din CF nr.17303 C.-N., instanța reține că toate aceste înscrieri au fost operate în cele două cărți funciare în favoarea unui alt proprietar tabular decât pârâții din acest proces, adică în favoarea U. B.- B. din C. N., dar acest proprietar tabular nu a fost chemat în judecată prin cererea reclamanților.

Potrivit art. 37 din L. nr. 7/1996, hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă. Interpretând acest text legal prin raportare la art. 22 din același act normativ, instanța apreciază că nu se poate dispune radierea unei persoane din cartea funciară dacă procesul în care s-a formulat o astfel de cerere nu se desfășoară în contradictoriu cu persoana respectivă întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere în mod nejustificat dreptului persoanei radiate care ar fi privată de posibilitatea de a se apăra. Așadar prin simetrie cu înscrierea unui drept real, nici radierea nu se poate dispune decât în contradictoriu cu persoana înscrisă în cartea funciară.

În consecință, instanța va respinge cererea reclamanților de rectificare a celorlalte înscrieri din CF nr.17303 C.-N. și CF nr.1. C.-N.

Cu privire la al treilea capăt de cerere, având ca obiect anularea H. nr.638 din (...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și în consecință restituirea în natură a parcelei în suprafață de 327 mp în favoarea reclamanților, în cote de 3/4 pentru H. Z. și 1/4 pentru H. S. precum și stabilirea dreptului la despăgubiri în aceleași cote pentru restul de 509 mp teren, instanța reține că reprezentanta reclamanților a arătat în fața instanței că reclamantul H. Z. a formulat contestația și în calitate de mandatar al celuilalt reclamant, fratele său H. S. și pentru că niciuna dintre părți nu a contestat această calitate, instanța reține că ambii reclamanți au formulat contestație, unul personal, iar celălalt prin mandatar.

I. reține de asemenea că reclamanții au formulat plângerea împotriva H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., în interiorul termenului legal prevăzut de art. 53 alin. 2 din L. nr. 1..

I. reține că prin hotărârea contestată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a respins contestația formulată de către reclamanți împotriva hotărârii C. municipale de fond funciar C.-N. prin care li s-a respins cererea nr.67179/304/(...) prin care au solicitat în temeiul L. nr.2., restituirea în natură a suprafeței de teren de 327 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 509 mp, terenuri expropriate și situate pe str. R. D., nr.21 din C.-N. (f 21 din dosarul din primul ciclu procesual).

P. a pronunța această soluție, pârâta s-a întemeiat pe considerentul că terenul obiect al cererii reclamanților, în suprafață totală de 836 mp, a fost expropriat în baza D.ui nr.2. fiind preluat de S. Român și atribuit în administrarea operativă a U. B.-B. din C. N., susținând că regimul juridic al acestui teren este reglementat prin dispozițiile L. nr.1..

I. reține că terenul din litigiu în suprafață totală de 836 mp a fost într-adevăr expropriat prin D. nr.2. (f 110-112 din dosarul primului ciclu procesual) de la antecesorii reclamanților, așa cum rezultă din cuprinsul actelor de stare civilă de la filele 48-51 din dosarul primului ciclu procesual și extrasul de carte funciară nr.12601 C.-N. (f 87 din dosarul primului ciclu procesual), dar din actele dosarului rezultă că doar o parte din acest teren, adică suprafața de 509 mp este ocupată cu construcții, diferența în suprafață de 327 mp fiind liberă, așa cum s-a reținut cu ocazia analizării primului capăt de cerere. O. suprafeței de 509 mp cu construcții nu a fost contestată de nici una dintre părți, fiind recunoscută chiar de reclamanți în cererea de reconstituire.

A. în vedere această diferențiere, instanța apreciază că regimul juridic al celor două suprafețe de teren este diferit, ele intrând sub incidența unor texte legale diferite.

Potrivit art. 36 alin.5 din L. nr. 1., terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere, iar potrivit art. 34 din L. nr. 1., terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ- teritoriale prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și ale altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz.

În ceea ce privește suprafața de 509 mp din întreg terenul expropriat, instanța reține că în conformitate cu textele legale anterior indicate, terenurile expropriate pot constitui obiectul legilor fondului funciar, putând fi restituite în natură doar dacă sunt terenuri fără construcții, situate în intravilan, nu sunt afectate de lucrări de investiții și au fost preluate cu titlu valabil de către stat sau unitățile deținătoare prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr.712/1966 sau a altor acte normative speciale, inclusiv decrete de expropriere, cum este cazul în speță. Dar aceste acte normative prevăd numai restituirea în natură a terenului, nu și posibilitatea obținerii dedespăgubiri. P. că reclamanții au recunoscut încă de la început, odată cu formularea cererii de reconstituire, că suprafața de teren de 509 mp este ocupată de construcții, element de fapt necontestat de pârâtă, instanța reține că despăgubirile solicitate de reclamanți pentru această suprafață de teren nu intră sub incidența legilor de fond funciar, ci sub cea a L. nr. 1..

Așadar, hotărârea pârâtei contestată de către reclamanți prin prezenta plângere este legală și temeinică în aceste limite.

Însă în ceea ce privește suprafața de 327 mp din întreg terenul expropriat, instanța reține că în conformitate cu art.36 alin.5 din L. nr. 1., reclamanții, în calitate de moștenitori ai persoanelor împotriva cărora a operat D. de expropriere nr.2., ar fi fost îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, terenul anterior indicat respectând toate condițiile impuse prin textul legal anterior menționat întrucât este fără construcții, este situat în intravilan, nu este afectat de lucrări de investiții și a fost preluat cu titlu valabil de către stat printr-un decret de expropriere.

Prin urmare, instanța reține că acest teren nu intră sub incidența L. nr.1. cum în mod nelegal a reținut pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în considerentele hotărârii prin care a respins contestația reclamanților inclusiv în privința acestei suprafețe de 327 mp. A. în vedere temeiul nelegal care a stat la baza hotărârii contestate sub aspectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 327 mp, în temeiul art. 53 și art. 36 alin. 5 din L. nr. 1. instanța va admite în parte plângerea reclamanților și va anula în parte H. nr.638/(...) a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. în ce privește terenul în suprafață de 327 mp care face parte din terenul în suprafață de

836 mp expropriat prin D. nr.2. de la antecesorii reclamanților, respectiv H.

O. și A.

I. reține însă că reclamanții au solicitat totodată să se dispună restituirea în natură a acestei parcele în favoarea reclamanților, în cote de

3/4 pentru H. Z. și 1/4 pentru H. S., dar nu va putea da curs acestei cereri întrucât din CF nr. nr.1. C.-N. rezultă că la B+1 este înscris dreptul de „. asupra terenului în suprafață de 327 mp de sub nr. top.1115/2/2 în favoarea U. B.-B. din C. N. și cererea de rectificare CF prin radierea acestei înscrieri a fost respinsă.

În aceste condiții, instanța reține, așa cum a reținut și Curtea de A. C. în D. civilă nr.1317/(...) pronunțată în dosarul civil nr.2., că întrucât U. B.- B. din C.-N. este proprietara tabulară în regim de drept public a terenului cu nr. top 1115/2/2, înscris în CF nr.1. C.-N., transcris din CF nr.17303 C.-N., nici C. J. C. și nici P. J. C. nu le îngăduit prin lege și nici printr-o hotărâre judecătorească să aducă atingere dreptului de proprietate al U. B.-B. din C. N., prin suprapunerea peste dreptul acesteia a unui alt drept real de proprietate în favoarea reclamanților. În caz contrar s-ar încălca art.480, 481 din Codul civil și P. 1 la C. și actele administrative de dispoziție ar fi lovite de nulitate absolută.

Prin urmare, întrucât cererea lor de chemare în judecată a fost imperfectă, reclamanților le rămâne deschisă calea reconstituirii în natură a dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 327 mp din întreg terenul expropriat prin D. nr. 2. de la antecesorii lor, prin formularea unei cereri de verificare a existenței dreptului de proprietate înscris în CF nr. 1. C.-N. și în CF nr.17303 C.-N. în favoarea U. B.-B. din C. N. și în funcție de soluția dată unei astfel de cereri, a unei cereri de rectificare de carte funciară îndreptatăîmpotriva acestui proprietar tabular. Cu privire la o nouă cerere de reconstituire în natură a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de teren de 327 mp în situația în care s-ar constata inexistența dreptului de proprietate al U. B.-B. din C. N., instanța apreciază că nu ar exista autoritate de lucru judecat întrucât nu ar exista identitate de cauză, cunoscut fiind faptul că o cauză include atât temeiurile de fapt cât și cele de drept care au stat la baza formulării unei cereri de chemare în judecată, or în acest caz, temeiurile de fapt ar fi diferite dacă s-ar constata inexistența dreptului de proprietate înscris în CF nr.1. C.-N. și în CF nr. 17303 C.-N. în favoarea U. B.-B. din C. N.

Cu privire la al patrulea capăt de cerere, având ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, instanța reține că acesta este accesoriu penultimului capăt de cerere și având în vedere limitele în care a fost admis capătul principal de cerere, instanța va respinge cererea prin care reclamanții au solicitat întabularea, ca fiind neîntemeiată.

A. în vedere toate considerentele de fapt și de drept mai sus dezvoltate, instanța va admite doar în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtelor conform dispozitivului.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, atât recl aman ț ii H. Z. ș i H.

S., c ât ș i p âr âta U. T . C. ș i p âr âta C. J. C. de f ond f unciar.

Pr in propr iul apel, recl amanț iau solicitat admiterea apelului și schimbarea parțială a sentinței în sensul admiterii tuturor petitelor.

Prin apelul declarat, pârâta U. Ta solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată de c ătre pârâta U. Ts-a solicitatrespingerea recursului declarat de către reclamanți, terenul solicitat de către aceștia constituind proprietatea tabulară a pârâtei având destinația de teren afectat clădirii administrative a C.ui Universitar O.

Acest teren este evidențiat în patrimoniul U. T., inițial cu drept de administrare, iar ulterior, cu drept de proprietate în baza L. 8..

Recl amanț ii nu au f or mul at în tâmp in arefață de apelul declarat de către pârâtă.

T ribun alul Clu j, pr in dec iz ia c iv il ă nr. 7./(...), pronunț ată în dos ar nr.(...), a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții H. Z. și H. S., precum și cel declarat de pârâta U. T. C. împotriva sentinței civile nr.

18034/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. (...), care a fost păstrată în întregime.

S-a respins cererea reclamanților apelanți pentru obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

M.ivând decizia pronunțată, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:

„Analizând apelurile declarate, în raport cu dispozițiile art.282 și urm. C. tribunalul apreciază că acestea sunt nefondate.

Cu referire la apelul declarat de către reclamantă, tribunalul reține că acesta nu poate fi admis deoarece, așa cum a reținut și prima instanță, cadrul procesual nu a fost în mod corect constituit. Prima instanță a admis atât cât s-a putut în cadrul procesual existent, chiar dacă a recunoscut temeinicia pretențiilor reclamanților.

Prin sentința atacată s-a rectificat în sensul radierii din cartea funciară a dreptului înscris în favoarea pârâtei U. T. C.-N.

Celelalte rectificări de carte funciară au fost respinse față de faptul că nu s-a atras în judecată și U. B. B. care este titulară a unor drepturi înscrise în cartea funciară.

Atâta timp cât se radiază dreptul de proprietate al U. T., rectificarea CF 1. și 17303 C. nu se mai poate efectua în lipsa atragerii în proces a proprietarului tabular U. B. B., nefiind îndeplinită cerința de opozabilitate. D. reclamanții susțin că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transcris la U. B. B. și apoi la U. T. C.-N. cu aceeași dată și pe baza aceleiași înscrieri de carte funciară, radierea dreptului U. T. nu poate conduce automat și la radierea dreptului U. B. B., deoarece în cadrul prezentului proces doar titlul U. T. s-a analizat.

Referitor la regimul juridic aplicabil, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a stabilit două regimuri juridice aplicabile asupra unor părți diferite din terenul solicitat de către reclamantă, L. 1., respectiv L. 1..

Este de observat că terenul în litigiu a fost expropriat, realizându-se obiectivul în vederea căruia s-a dispus exproprierea, însă nu pe întreaga suprafață de teren, rămânând o suprafață liberă.

Fiind vorba de un teren intravilan, chiar dacă acesta a ajuns în proprietatea statului prin expropriere, anterior apariției L. 1., era posibilă atribuirea acestuia în natură,în baza L. 1., prin ordin al prefectului, ceea ce inițial s-a și întâmplat în cauză, reclamanților fiindu-le eliberat un astfel de ordin, ulterior anulat însă.

După intrarea în vigoare a L. 1., reclamanții aveau posibilitatea de a formula notificare și în temeiul acestei legi, însă în acel moment dețineau un ordin al prefectului pentru o parte din terenul expropriat, motiv pentru care nu au mai formulat notificare.

Reclamanții, au recunoscut că o suprafață de teren de 509 m.p. este ocupată de construcții, prin urmare, în această situație, cu privire la suprafața menționată, regimul juridic aplicabil este cel al L. 1., rămânând ca unitatea deținătoare să se pronunțe la acordarea de despăgubiri pentru terenul expropriat, asupra căruia s-a realizat obiectivul de investiții, desigur, în măsura în care s-a formulat notificare.

Cu privire la cealaltă suprafață însă, de 327 m.p., regimul acestei suprafețe rămâne guvernat de dispozițiile art. 36 din L. 1., așa cum s-a menționat anterior.

Cu referire la hotărârea comisiei județene de fond funciar atacată, tribunalul reține că odată ce s-a stabilit că suprafața de teren în litigiu nu este necesară desfășurării activității de învățământ, dreptul de proprietate al U. T. fiind radiat din cartea funciară, terenul rămâne înscris în favoarea U. B. B., astfel încât, se impune o nouă judecată și în contradictoriu cu acest proprietar, reclamanta având posibilitatea să obțină și radierea acestui drept de proprietate, cu consecința reîntoarcerii terenului în patrimoniul S.ui Român.

Ulterior acestei proceduri, având în vedere că terenul este în intravilan

și este liber, acesta poate fi restituit în natură către foștii proprietari sau moștenitorii acestora. În acest moment însă, este prematură această discuție deoarece terenul este înscris în prezent în favoarea U. B. B..

Față de acest aspect, în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză dreptul de proprietate al reclamanților nu poate fi restituit în natură în cadrul acestui proces, datorită imperfecțiunii cadrului procesual, rămânând ca hotărârea comisiei județene să fie modificată doar cu privire la regimul juridic aplicabil terenului în litigiu, în sensul că acesta face obiectul L. 1..

Față de apelul declarat de către pârâta U. T., tribunalul a apreciat cănici acesta nu poate fi admis, deoarece în sensul art. 166 din L. 8. condițiaesențială pentru trecerea în proprietatea instituției de învățământ superior a unui bun este condiția ca bunul respectiv să fie destinat învățământului.

Astfel, din interpretarea alin. 1 și 2 ale art. 166 din L. 8., tribunalul reține că baza materială a învățământului de stat cuprinde atât bunurimobile cât și bunuri imobile destinate învățământului sau salariaților.

Astfel nu este suficient că terenul în litigiu s-a aflat în administrarea instituțiilor de învățământ superior la data adoptării L. 8., pentru a se dobândi asupra acestuia un drept de proprietate în baza legii, ci, în plus, era necesar și ca terenul să fie destinat învățământului.

Față de situația specifică a terenului, identificată printr-un raport de expertiză, tribunalul constată că acesta este un teren situat într-o zonă mărginașă a C.ui Observator, fiind în realitate un spațiu între construcțiile private din zonă.

Prin urmare, terenul nu este necesar procesului de învățământ și nu se poate susține că restituirea acestuia ar împiedica exploatarea normală a complexului studențesc.

Astfel, tribunalul reține că soluția primei instanțe a fost corectă și sub acest aspect, ulterior radierii dreptului înscris în favoarea U. B. B., terenul putând fi restituit în natură către reclamanți.

De altfel, tribunalul reține că și în situația în care reclamanții nu s-ar fi limitat la cererea în temeiul L. 1. actualizată și ar fi formulat notificare în temeiul L. 1., cererea lor de restituire ar fi avut , de asemenea, sorți de izbândă, datorită acelorași motive, terenul fiind liber și apt de restituire în natură.

Reclamanții nu au formulat însă notificare în temeiul L. 1. deoarece au formulat inițial cerere de restituire în temeiul L. 1., cererea acestora fiind admisă, terenul fiind restituit în natură, prin ordin al prefectului, nemaiavând interes în formularea notificării.

Ulterior însă, ordinul a fost anulat, reclamanții nemaiavând posibilitatea să formuleze notificare deoarece termenul de depunere a notificărilor potrivit L. 1. a expirat între timp.

Chiar dacă anularea ordinului a fost legală în circumstanțele date, având în vedere dreptul de proprietate al U. B. B. și ulterior al U. T., ulterior radierii dreptului de proprietate al acestor proprietari tabulari terenul se reîntoarce în proprietatea S.ui Român putând fi emis din nou un ordin, de data aceasta în condiții de legalitate.

Pârâta a mai criticat soluția primei instanțe și sub aspectul situației de fapt a imobilului teren în litigiu, arătând că acesta este traversat de instalații subterane utilitare, însă tribunalul apreciază că atâta timp cât expertiza efectuată la fond s-a bazat pe planurile de amplasament ale rețelelor, planuri furnizate de distribuitorii de utilități, nu există motive de înlăturare a concluziilor expertizei, astfel critica pârâtei nu poate fi acceptată.

P. motivele arătate, în baza art. 296 C. tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamanți precum și pe cel declarat de pârâta U. T. C., menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate.

Fără cheltuieli de judecată";.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de parte, p âr âta C. jud ețe an ă pen tru s tab il ire a drep tulu i de pr opr ie tate asupr a

terenur ilor C. ș i p âr âta U. T . C. -N., iar p e de al tă p ar te, recl aman ț ii H. Z. ș i H.

S.

1. P âr âta C. județe an ă pen trustabilirea dreptului de proprietatasupra terenurilor C. a declar at recurs î mp o tr iv a înche ier ii p re merg ăto are d indata de (...), prin care s-a recalificat în apel calea de atac împotriva S. civile nr.

1. a J. C.-N., în te me iul ar t. 282 C.proc.c iv, precu m ș i î mpo tr iv a Dec iz ie i c iv ile

nr. 7./(...), pronunț ată în dos ar n r. (...), solicitând admiterea recursului șimodificarea deciziei civile recurate.

În motivarea recursului s-a arătat exhaustiv starea de fapt a cauzei, precizându-se că, prin decizia recurată, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanții H. Z. și H. S. precum și cel declarat de pârâta U. T. C. împotriva S. civile nr. 1., pronunțată de J. C.-N. la data de 17 noiembrie 2011 în dosarul civil nr. (...) pe care o păstrează In întregime.

Prin decizia recurată s-a respins și cererea reclamanților apelanți pentru obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Î. premergătoare din data de (...) prin care s-a recalificat în apel calea de atac a S. civile nr. 1. a J. C.-N., în temeiul art. 282 C., este nelegală din următoarele motive:

Conform prevederilor art. 59 din L. nr. 1., republicată, cu modificările

și completările ulterioare, sentința civilă pronunțată de instanța menționată la art. 58 este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Titlului XIII din L. nr. 2., cu modificările și completări le ulterioare, „(l) Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în prima instanța sunt supuse numai recursului."

Astfel. prin L. nr. 2. cu modificările și completările ulterioare s-a dat o noua reglementare căilor de atac la care este supusă hotărârea pronunțată de judecătoria sesizată cu plângerea îndreptată împotriva hotărârii comisiei județene. acestea fiind supuse numai recursului.

D. civilă nr. 7./(...) este netemeinică și nelegală din următoarele motive:

C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a formulat recurs împotriva S. civile nr. 1. din data (...), înaintat prin adresa nr. 1. la J. C. N. și înregistrat la data de (...).

Prin D. civilă nr. 7./(...), Tribunalul Cluj nu s-a pronunța în privința acestui recurs.

Pe fondul cauzei se învederează că prin H. C. J. C. nr. 638/(...) s-a respins contestația formulată de către reclamanți în ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 327 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 509 mp terenuri expropriate situate în C.-N., str. R. D. nr. 21.

C. municipală de fond funciar C.-N. a respins cererea nr.

67179/304/(...) formulată de reclamanți, în calitate de moștenitori ai defuncților H. O. și A. pe considerentul că terenul în suprafață totală de 836 mp a fost expropriat în baza D.ui nr. 2. fiind preluat de S. Român și atribuit în administrarea operativă a U. B.-B., iar regimul juridic al acestui teren este reglementat prin dispozițiile L. nr. 1., propunând totodată și invalidarea poziției nr. 6 din anexa nr. 39 unde aceștia figurează cu suprafața de 509 mp în vederea acordării de despăgubiri. De altfel, în referatul anexat cu nr. (...) se precizează că prin D. civilă nr. 1. a C. de A. C. s-a constatat nelegalitatea hotărârii comisiei județene nr. 173/2000 precum și nulitatea absolută a ordinului prefectului nr. 728/2000.

C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. a constatat faptul ca soluția comisiei municipale estetemeinică și legală. întrucât pe de o parte, potrivit considerentelor Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., reiese că imobilul cu nr. top. 1115/2/2 constituie proprietatea tabulară a U. T. C.-N., iar pe de altă parte, terenurile expropriate situate în intravilanul localităților fac obiectul L. nr. 1., astfel încât persoanele îndreptățite trebuiau să depună o notificare la sediul unității deținătoare a imobilului în cauză până la data de 14 februarie 2002.

Prin S. recurată instanța de judecată a constatat inexistenta dreptului de proprietate al U. T. C. în ceea ce privește suprafața de teren de 327 mp și a dispus rectificarea cărții funciare în acest sens.

În motivarea acestor aspecte instanța a reținut următoarele: terenul în litigiu în suprafață totală de 836 mp a fost într-adevăr expropriat prin D. nr.

2. de la antecesorii reclamanților, așa cum rezultă din cuprinsul actelor de stare civilă din dosarul primului ciclu procesual și extrasul de carte funciară nr. 12601 C.-N. dar din actele dosarului rezultă că doar o parte din acest teren, adică suprafața de 509 mp este ocupată cu construcții, diferența în suprafață de 327 mp fiind liberă, așa cum s-a reținut cu ocazia analizării primului capăt de cerere."

"A. în vedere această diferențiere, instanța apreciază că regimul juridic al celor două suprafețe de teren este diferit, ele intrând sub incidența unor texte legale diferite".

Conform prevederilor art. 34 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare "Terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse

și nu mai prezintă nicio valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și ale altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz."

Conform prevederilor art. 36 alin. 5 și 51 din L. nr. 18/l991, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, "(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. după caz, la cerere.

(5" 1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen."

Se menționează faptul că cererile formulate de către reclamanți în temeiul L. nr. 169/l998 și a L. nr. 1. au fost soluționate prin adoptarea de către comisia județeană a hotărârii nr. 173/(...) și, respectiv, emiterea O. P. J. C. nr. 7287/(...), acte administrative anulate de către instanțele judecătorești.

Astfel motivarea instanței de judecată în ceea ce privește diferențierea regimului juridic și aplicabilitatea prevederilor art. 36 alin. (5) din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește soluționarea favorabilă a cererii formulate de către reclamanți în temeiul L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare nu poate fi reținută în prezenta speță, deoarece cererea formulată de către reclamanți în temeiul L. nr. 2. nu mai poate fi soluționată în temeiul art. 36 alin. 5 și 51 din L. nr. 1.,republicată, cu modificările și completările ulterioare termenul de

01 noiembrie 2001 fiind termen de decădere.

Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, "Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile. cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcții."

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, "Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin L. fondului funciar nr. 1. republicată, cu modificările și completările ulterioare,

și prin L. nr. 1. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."

Mai mult, atât prevederile legilor fondului funciar cât și cele ale legii nr. 1. prevăd modalitate concretă de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care fac obiectul acestora.

Astfel, față de cele de mai sus, eronat a reținut instanța de fond faptul că suprafața de 327 mp, curți construcții, din întreg terenul expropriat de

836 mp nu intră sub incidenta L. nr. 1., ci sub incidența prevederilor art. 36 alin. 5 din L. nr. 1..

Conform prevederilor art. 5 și 6 din Regulamentul aprobat prin H. nr.

8., cu modificările și completările ulterioare, este atributul exclusiv al C. locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-N., în speță, de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii de a propune alte amplasamente și de a consemna în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară, de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, de a completa fișele de punere în posesie a acestora. după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și respectiv de a le înmâna titlurile de proprietate.

Referitor la obligația de emitere a ordinului prefectului, acesta se emite doar pe baza documentației înaintată de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.-N. - C. local al M. C.- N., în speță, precum și faptul că este atributul exclusiv al C. local al M. C.-N. de a verifica atât situația juridică cât și faptică a imobilului precum și de a înainta propunere de emitere a ordinului prefectului pentru suprafața solicitată.

Mai mult, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nu are personal specializat în vedere efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești și nu deține nici baza de date (registre, planuri parcelare, etc) în vederea identificării amplasamentelor, toate acestea aflându-se doar la nivelul comisiilor locale de fond funciar.

Față de cele de mai sus, se arată că în mod eronat a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert având în vedere faptul că este atributul exclusiv C.ui local al municipiului C.-N., înspeță, de a verifica situația juridică și faptică în ceea ce privește amplasamentul și de a înainta situații definitive în vederea adoptării sau emiterii de acte administrative de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. sau respectiv, P. J. C.

Referitor la cheltuielile de judecată, se învederează faptul că, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., nu are personalitate juridică, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale, fondurile pentru finanțarea acțiunilor legate de aplicarea L. nr. 1. rep. cu modificările și completările ulterioare, fiind asigurate anual de către M. A., A. și P. prin legea bugetului de stat.

În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 52 din L. nr. 1. rep., cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale, comisia județeană de fond funciar constituie o autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, și prin derogare de la dispozițiile C. de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă și când este cazul are calitate procesuală activă, fiind reprezentate legal de către prefect sau pe baza unui mandat convențional, de către unul din membrii.

Astfel, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu ca element distinct al personalității juridice, deși alin. 3 al arte 52, introdus prin pct. 10 al art. I din Titlul IV din L. nr. 2., stipulează în mod expres că dispozițiile art. 274 C. sunt aplicabile.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 69/2000, modificată și completată prin O. nr. 2., aprobată prin L. nr. 2. "Finanțarea acțiunilor legate de aplicarea L. fondului funciar nr. 1. rep., și a L. nr. 1. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1., republicată și ale L. nr. 169/1997, se asigură din fondurile alocate anual cu această destinație M.ui A., A. și P. prin legea bugetului de stat.

M. A., A. și P. repartizează fondurile prevăzute la art. 1, oficiilor județene de cadastru și organizarea teritoriului agricol și inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic, care răspund de angajarea și efectuarea cheltuielilor potrivit destinații lor aprobate, precum și de recepția lucrărilor executate și decontate."

De asemenea, art. 22 din L. nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare prevede în mod expres obligativitatea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Într-adevăr, chiar dacă prin L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 C. sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, pârâta precizează că nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată.

Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, numai o poziție procesuală sui-generis, derogatorie de la dispozițiile C. de procedură civilă.

Această sintagmă „în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile C. de procedură civilă";, stabilită în mod expres de legiuitor, conduce la ideea că aceste comisii județene participă la procesul civil caorgane stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.

Concepția legiuitorului potrivit căreia comisiile acționează din "oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 C. proc. Civ., deoarece cel obligat la o diligență funcțională, nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii ( n.n. a se vedea D. civ. nr. 669/2005 pronunțată de Curtea de A. B., în www.portal.just.ro).

Așadar, din practica judiciară a unor instanțe de judecată din țară reiese în mod clar ideea că nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul prevederilor art. 274 C., în litigiile având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 53 din L. nr. 1. rep., cu modificările și completările ulterioare, aceasta analizând, conform atribuțiilor sale prevăzute de lege, propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, procedând doar la analiza documentației întocmită și înaintată de către comisia locală.

Astfel, în contextul acestor considerente, se apreciază că pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - C. nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având numai atribuții administrativ-jurisdicționale, legiuitorul neprevăzând nici modalitatea concretă de plată a unor astfel cheltuieli și ca atare, solicită exonerarea de la plata acestora.

P. toate considerente, solicită admiterea recursului C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. astfel cum a fost formulat și în consecință, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.

A. în vedere prevederile art. 304^{1C., solicită examinarea cauzei sub toate aspectele invocate.}

În drept, prevederile art. 299 și urm. C., L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, L. nr. 169/1997. L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, H. 180/2000, H. (...), L. nr. 2., H. 8., cu modificările și completări le ulterioare, L. nr. 1. cu modificările și completări le ulterioare.

2. Prin propriul recurs, pârâta U. T. C.-Na solicitat modificarea decizieicivile nr. 7., pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosarul civil nr. (...), in sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind nefondata si admiterea recursului U. T. din C.-N., așa cum a fost formulat.

În motivarea recursului, s-a arătat că prin decizia civila nr. 7./(...),

Tribunalul Cluj respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanți, precum si cel declarat de pârâta U. T. C. împotriva sentinței civile nr. 1. in dosarul civil nr. (...), pe care o păstrează in întregime.

Prin S. civila 1., Judecătoria Cluj-Napoca a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanți având ca obiect constatarea inexistentei dreptului de proprietate al U. T.

A constatat inexistența dreptului de proprietate al U. T. din C.-N. asupra terenului in suprafața de 327 mp înscris in CF nr. 1. C.-N. cu nr. top.115/2/2.

Recurenta pârâtă apreciază soluțiile pronunțate de către instanța de apel si instanța de fond ca fiind nelegale si netemeinice, arătând că hotărârile au fost date cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, conformart.304 pct.9 C., precum și că cele doua instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății conform art. 304 pct. 8.

Cu privire la primul petit al acțiunii reclamanților având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al U. T. din C.-N. asupra terenului in suprafața de 327 mp înscris in CF nr.1. C.-N. la A+ 12 sub nr.top.1115/2/2, arătam următoarele:

Terenul înscris in CF nr. 1., cu nr. top. 1115/2/2, in suprafața de 327 mp, a fost expropriat prin D. de expropriere nr. 2. si trecut in proprietatea S.ui R. cu titlu de drept de expropriere pentru utilitate publica si in administrarea U. "B. B." C. pentru construirea C.ui S. Observator II.

Ulterior prin adresa MEN nr. 6., imobilul a trecut din administrarea U. B. B. C. in administrarea Institutului Politehnic C., actualmente U. T. din C.- N., pentru construirea C.ui S. O.

Conform "Minutei" nr. 3789/1969, U. "B.-B." C. transmite in administrarea Institutului Politehnic C. trei cămine studențești si centrala termica, din cadrul lucrărilor de investiții" C. S. S. II C.".

Potrivit O. MEN nr. 4188/(...) si a P.ui nr. 7630/14/VII/1999 întregul

Complex S. S. II Observator, compus din: 7 cămine studențești, cantina, dispensar, centrala termica, construcții speciale aferente si teren in suprafața de 61.912 mp, se transfera din administrarea U. "B. B." C. in administrarea Institutului Politehnic C.

Terenul cu nr. top. 111/2/2, in suprafața de 327 mp constituie proprietatea tabulara de sub 85 a CF cu nr. 1. C. a U. T. si are conform colii

A a CF-ului amintit de sub A - 11 destinația de teren afectat clădirii administrative a C.ui Universitar "Observator"

Imobilul în litigiu este afectat Campusului Universitar, ca un tot unitar, el fiind compus nu numai din construcții ci si din spatii verzi. Acesta a existat in patrimonial UTCN la data intrării in vigoare a L. nr.84/1994, condiție ceruta de art. 166 alin. (1) din L. învățământului pentru ca acest teren sa constituie baza materiala a U. T. din C.-N.

Campusul Universitar nu este compus numai din construcții, ci si din terenuri (alei, spatii verzi) începând cu anul 1969 si in prezent, imobilul in litigiu este in patrimoniul U. T., acesta făcând parte din baza materiala a acesteia. Exista acte depuse la dosar din care rezulta ca acest teren este evidențiat in patrimonial universității si este inventariat ca mijloc fix in contabilitate.

Conform art. 166 alin. 1 din L. nr. 8., republicată, L. învățământului, "Baza materiala a învățământului de stat consta in întregul activ patrimonial al M.ui Educației Cercetării si Tineretului, al instituțiilor si unităților de învățământ și de cercetare științifica din sistemul național de învățământ existent la data intrării in vigoare a prezentei legi, precum si din activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior."

(2) In înțelesul prevederilor alin. (l), "baza materiala a învățământului cuprinde spatii pentru procesul de învățământ si cercetare științifica, mijloace de învățământ si de cercetare, aferente, biblioteci, edituri si tipografii, stațiuni didactice si de cercetare, unități de microproducție, ateliere școlare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine internate, cantine cluburi ale elevilor, case de cultura ale studenților, case ale corpului didactic, case universitare, tabere școlare, baze si complexuri cultural sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihna si tratament, spatii cu destinația de locuința, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului si salariaților din universitate."

Enumerarea făcuta in alin. (2) are un caracter enunțiativ, in sensul ca legiuitorul a menționat o parte din bunurile ce alcătuiesc baza materiala a instituțiilor de învățământ superior.

O astfel de concluzie se întemeiază pe redactarea alin. 2 al art. 166 din

L. nr. 8. care nu stabilește imperativ ca baza materiala a învățământului de stat cuprinde numai obiectele pe care le enumera, ci folosește expresia elastica precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului si salariaților din universitate.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege statuează ca "baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat si de cercetare științifica este de drept proprietatea acestora..

In temeiul art. 166 din L. învățământului si pe baza documentației tehnice depuse de U. T. din C.-N., a fost emis de către MEN O. nr. 3106 din

(...).

Prin art. 1 litera "j" din O. MEN nr. 3106/2000 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate in beneficiul U. T. din C.-N., potrivit dispozițiilor art. 166, alin. 9 din L. nr. 8., astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 3. si L. nr. 1., asupra imobilului din litigiu (teren si construcții) respectiv C. S. II O.

Acest ordin a specificat ca imobilele la care se referea se aflau in patrimoniul U. T. din C.-N., la data intrării in vigoare a L. nr. 8. si erau folosite de către aceasta in acord cu prevederile art. 166 din acest act normativ.

A. acestui imobil s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept

L. (L. nr.8.) in favoarea U. T. C.-N., figurând în CF sub denumirea de "alei si spatii verzi".

Cu privire la petitul 1 al cererii reclamanților privind inexistența dreptului de proprietate al U. T. asupra terenului in litigiu recurenta precizează că instanța de fond interpretează greșit alin (2) al art. 166 din L. nr. 8., reținând in mod greșit in considerentele hotărârii la pagina 6 si anume, "acest spațiu nu intra in categoria celor necesare procesului de învățământ cercetare științifica si nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art.166 din L. nr. 84 /1995, iar pârâta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil in temeiul art. 4 din L. nr. 8. conform căruia doar spatiile din baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat se face referire la textul alin 2 al art. 166 din L. nr. 8.. Conform acestei interpretări, recurenta pârâtă consideră că instanța de judecata nu cunoaște textul alin. (4) din art. 166 din L. nr. 8..

După interpretarea făcuta de către instanța proprietatea instituțiilor de învățământ superior de stat este constituita doar din spatii, ceea ce este contrar prevederilor art. 166 alin. 1 si 2, care au un alt conținut.

I. de fond încalcă si aplica greșit art. 166 din L. nr. 8., in sensul ca referindu-se la art. 166 alin. 1 si 2 din lege limitează bunurile care fac parte din baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat, precizând ca "doar spatiile din baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora".

I. omite in mod voit si fără precedent faptul ca textul alin. (1) statuează ca: "baza materiala a instituțiilor de învățământ din sistemul național de stat este constituita din întregul activ patrimonial existent la data intrării in vigoare a L. nr. 8., precum si din activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior", ori acest teren se afla in patrimonial UTCN din anul 1969, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei.

Alin. (2) art. 166 din L. nr. 8.), "baza materiala a învățământului cuprinde spatii pentru procesul de învățământ si cercetare științifica,mijloace de învățământ si de cercetare, aferente, biblioteci, edituri si tipografii, stațiuni didactice si de cercetare, unități de microproducție, ateliere școlare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine internate, cantine cluburi ale elevilor, case de cultura ale studenților, case ale corpului didactic, case universitare, tabere școlare, baze si complexuri cultural sportive, palate si case ale copiilor si elevilor, baze de odihna si tratament, spatii cu destinația de locuința, precum si orice alt obiect de patrimoniu destinat învățământului si salariaților din universitate."

Alin. (4) art. 166 statuează ca "baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat si de cercetare științifica este de drept proprietatea acestora".

Din analiza celor doua texte legale, respectiv art. 166, alin. 1 si alin. 4, rezulta ca imobilul in litigiu făcând parte din C. S. Observator, fiind un activ patrimonial face parte din baza materiala a unei instituții de învățământ superior de stat, in speța U. T. din C.-N., iar aceasta universitate are un drept de proprietate asupra imobilului, drept care își are izvorul in lege (art.

166, alin. 4. din L. nr. 8. ).

Față de aceste prevederi legale, recurenta consideră că baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat care constituie proprietatea de drept a acestora nu cuprinde numai spatii, după cum in mod greșit a reținut instanța de fond.

Art. 166 alin. (1) este cel care definește baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat, iar prin alin. (2) nu se fixează "criteriile legale de determinare a acesteia", cum in mod eronat si subiectiv stabilește instanța de fond, ci se exemplifica din ce este alcătuita baza materiala a învățământului superior de stat.

De altfel textul integral al art. 166 din L. nr. 8. face trimitere expresa si la categoria de bunuri reprezentata de terenuri, exemplu: aliniatul (6) si

(9) al art. 166.

(6) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat sau in administrarea acestora.

(9) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparținând imobile însemnând terenuri cu sau fara construcții.

O altă critică formulată de către recurenta pârâtă vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății, și anume, în verificarea de către instanța a valabilității O. nr. 3106/2000 al MEI, respectiv daca acesta a fost emis cu respectarea art. 166 din L. nr. 8., daca face parte din baza materiala a U. T.

Cu privire la acest aspect, instanța de fond confunda prevederile art. 166 din L. nr. 8. cu prevederile L. nr. 1. prin faptul ca in considerentele sentinței atacate statuează ca:

Potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit in cauza (care în opinia pârâtei recurente, nu era necesara in aceasta cauza), "pe terenul in litigiu nu sunt edificate construcții, ca aleea de intrare in C. S. nu îl traversează, ca traseele conductelor de apa canal sunt situate in zona străzii R. D. si nu sunt marcate ca afectând parcela in cauza, ca traseele conductelor de gaz sunt situate in zona străzii R. D. si pe alee si nu sunt marcate ca afectând parcela in cauza si prin urmare in circumstanțele reale parata nu a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil in temeiul art. 4 din L. nr. 8., conform căruia după doar spatiile din baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora. O interpretare greșita.

Aceste condiții la care se refera instanța de fond in considerentele sentinței sunt specifice L. 1. care este o lege speciala. Conform acestui act normativ se restituie in natura foștilor proprietari terenurile expropriate care sunt libere. (terenul in litigiu nu este liber). P. cele care sunt ocupate de construcții, foștilor proprietari li se acorda despăgubiri conform legii speciale.

Întrucât obiectul acțiunii este constatarea inexistenței dreptului de proprietate al U. T. asupra terenului în suprafața de 327 mp, nr. top

115/2/2, înscris inițial in CF nr. 12061 transcris in CF nr. 1., atât instanța de fond, cât si instanța de apel erau ținute sa verifice valabilitatea O. nr.

3106/(...) al MEI, respectiv daca acesta s-a emis cu respectarea art. 166 din L. nr. 8., daca face parte din baza materiala a unității de învățământ, fapt reținut si de Curtea de A. C. in considerentele deciziei civile 1., pronunțata in dosarul nr. (...), L. nr. 8., respectiv art. 166 din L. învățământului, nu condiționează apartenența unui teren la baza materiala a învățământului in funcție de faptul ca, terenul este cu construcții sau este liber.

Condiția este ca acest teren sa fi existat in patrimoniul U. T. la data intrării in vigoare a L. învățământului, pentru ca baza materiala a învățământului de stat este constituita din întregul activ patrimonial al instituțiilor de învățământ superior de stat existent la data intrării in vigoare a L. nr. 8.. Patrimoniul învățământului este compus atât din terenuri cât si din construcții, conform textului integral al art. 166.

I. motivează sentința pe dispozițiile L. nr. 1. si le raportează la prevederile L. nr. 8., reținând in mod greșit si subiectiv ca acest imobil nu intra in categoria celor necesare procesului de învățământ si cercetare științifica si nici nu se circumscrie aliniatului 2 al art. 166 din L. nr. 8..

Mai reține instanța de fond in considerentele hotărârii si faptul ca deși din raportul de expertiza rezulta ca traseele rețelele electrice traversează parcela in cauza, (deci nu este liber) aceasta apreciază ca aceasta împrejurare nu este suficienta pentru a conferi spațiului destinația speciala prevăzuta de alin. 2 al art. 166 din L. învățământului.

Si de aceasta data se poate observa cu certitudine ca instanța de fond este părtinitoare, si subiectiva si de asemenea da o interpretare greșita.

Conform acestei interpretări care este făcuta in afara legii, baza materiala a instituțiilor de învățământ superior de stat care este definita in alin. (1) si exemplificata in alin. (2) al art. 166 din L. nr. 8. si care este de drept proprietatea acestora conform alin. (4) din L. nr. 8., ar trebui sa cuprindă doar spatii, deși textul integral al art. 166 din L. nr. 8. se refera la terenuri si construcții (alin. 6 si 9).

Regimul juridic al imobilului in litigiu intra sub incidența L. nr. 1..

Potrivit art. 22. alin. (1) din L. nr. 1., persoanele îndreptățite trebuiau sa depună o notificare la sediul unității deținătoare a imobilului, in speța U. T. din C.-N. până la data de 14 februarie 2002, (termen de decădere) prin care sa solicite restituirea in natura a acestui teren.

Potrivit art. 34 din L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare, terenurile fara construcții neafectate de lucrări sau investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse si nu mai prezintă nicio valoare de întrebuințare, preluate in orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publica sau private a statului ori a unităților administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozițiilor D.ui nr. 712/1966 si ale altor acte normative special, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz".

Conform dispozițiilor art. 36 alin. 5 din L. nr. 1., cererile de restituire împreuna cu actele de proprietate se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților in raza cărora se afla situat terenul pana la data de 01 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.

Fata de aceste texte de lege, recurenta precizează că cererile formulare de către reclamanți în temeiul L. nr. 169/1998 si a L. nr. 1. au fost soluționate prin adoptarea de către comisia județeana a hotărârii nr.

173/(...) si prin emiterea O. P. J. C. nr. 728/(...), acte administrative anulate, iar cererea formulate de către reclamanți în temeiul L. nr. 2. este tardiva.

Prin decizia civila nr. 1317/(...) pronunțata de către Curtea de apel C. in dosarul civil nr. 2., s-a constatat nelegalitatea hotărârii comisiei județene nr. 173/2000, precum si nulitatea absoluta a O. P. C. nr. 728/2000.

Din considerentele Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C. reiese ca imobilul cu nr. top 1115/2/2 înscris in CF nr. 1. C.-N. constituie proprietatea tabulara in regim de drept public a U. T. C.-N., si in aceste condiții nici C. județene si nici P. J. C. nu le este îngăduit prin lege si nici printr-o hotărâre judecătoreasca sa aducă atingere dreptului de proprietate al U. T. C.-N., prin suprapunerea peste dreptul acesteia a unui alt drept real de proprietate in favoarea reclamanților.

Imobilului in litigiu in suprafața de 327 mp pe care reclamanții urmăresc sa-l redobândească nu este liber, ci eventual "aparent liber," in înțelesul art. 60 alin. 2 lit. c din O. nr. 839/2009, pentru aprobarea

Normelor Metodologice de aplicare a L. nr. 5., privind autorizarea lucrărilor de construcții.

Conform acestui text de lege terenurile aparent libere reprezintă:

"terenurile fara clădiri, asigurând funcțiuni urbane de interes public stabilite si executate in baza prevederilor documentațiilor urbanistice legal aprobate,

(spatii verzi si de protecție, locuri de joaca pentru copii, trasee ale rețelelor tehnico edilitare subterane - inclusiv zonele de protecție aferente, rezerve pentru lărgirea ori modernizarea cailor de comunicație etc."

Din expertiza tehnica judiciara efectuata in cauza rezulta ca terenul in litigiu nu este liber, acesta are in subfața sa (subteran) si la suprafața rețele tehnico-edilitare, după cum urmează:

1. Potrivit planului anexa I este indicat traseul unei conducte de apa-canal, traseu marcat prin linia punctata de culoare M. intre punctele (

33 - 5) care traversează parcela in suprafața de 327 mp. si face parte din patrimonial U. T. din C.-N.

2. Conform planului Anexa 4A exista rețele electrice care traversează parcela in suprafața de 327 mp. A. au fost trasate si de SC E.

SA, fiind marcate cu culoarea albastru si roșu pe planurile din anexele 1 si

4A.

3. Conform adresei S.C E. GAZ D. S.A, pe suprafața imobilului in speța se afla si conducte de gaz.

La limita dinspre nord a imobilului in suprafața de 327 mp. exista împrejmuirea edificata de către U. T.

Spațiile verzi si aleile din jurul clădirilor contribuie la accesul in căminele studențești, ele constituind si puncte de intervenție in caz de incendiu sau alte avarii in cămine.

Pe acest teren U. T. nu a edificat construcții datorita faptului ca exista rețelele subterane de utilități.

Dispozițiile art. 166 din L. învățământului nr. 8. sunt incidente in cauza întrucât:

- terenul in litigiu de 327 mp face parte din terenul expropriat in suprafața de 61.912 mp care a trecut in proprietatea S.ui Român pentru construirea "Grupului Școlar S." C.

- acest teren se încadrează in prevederile art.166 alin. (1) din L. nr. 8., el fiind un activ patrimonial al U. T. din C.-N., existent la data intrării in vigoare a L. nr. 8. - L. învățământului. Acesta figurează in CF. nr. 1. C.-N. sub denumirea de "A. si spatii verzi ";

- terenul este afectat clădirii administrative "Campusului S. II Observator"care cuprinde 7 cămine studențești, cantina studențeasca, centrala termica, dispensar si se încadrează in prevederile textului art.166 alin.2 din L. nr. 8., făcând parte din baza materiala a U. T. din C.-N.;

- întrucât acest teren a fost expropriat pentru construirea Campusul

S. Universitar, campus din cămine studențești in care sunt cazați studenții care desfășoară activități didactice si de cercetare științifica rezulta ca si acest teren care este afectat C.ui studențesc ca un tot unitar, complex alcătui din construcții si din teren aferent acestora este necesar procesului de învățământ si cercetare științifica.

Terenul in litigiu nu este situat între construcțiile private din zonă, cum in mod greșit a apreciat instanța de apel, el fiind situat in Campusul

Universitar O.

Din analiza celor doua texte legale, respectiv art. 166, alin I si alin. 4, rezulta ca imobilul in litigiu făcând parte din C. S. Observator, fiind un activ patrimonial face parte din baza materiala a unei instituții de învățământ superior de stat, in speța U. T. din C.-N., iar aceasta universitate are un drept de proprietate asupra imobilului, drept care își are izvorul in lege (art.

66, alin. 4 din L. nr. 8. ).

A. in vedere faptul ca U. T. din C.-N. și-a întabulat dreptul de proprietate în baza unui titlu valabil, corect calificat, si ca dreptul acesteia este actual si in concordanță cu situația reala actuala a acestuia, solicită instanței modificarea sentințelor atacate ca fiind nelegale si netemeinice si admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3. Pr in propr iul rec urs, recl amanț ii H. Z. ș i H. S.au solicitat ca, în temeiul art. 304 pct. 7 C., să se admită recursul, să se modifice decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamanților, cu admiterea înîntregime a acțiunii potrivit celor arătate în petitul de apel.

Recurenții reclamanți arată că decizia este nelegală, ca fiind aceea care ignoră efectele hotărârii judecătorești și opozabilitatea acestora. Este mai mult decât evident că, hotărârea judecătorească produce efecte între părțile cauzei, prin urmare ea este opozabilă acestor părți.

Recurenții nu susțin că dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost transcris la U. B. B. și apoi la U. T. cu aceeași dată, (...), și pe baza aceleiași încheieri de carte funciară nr. 1.-3, aceasta este o evidență, un fapt ușor de constatat prin verificarea respectivei încheieri.

În consecință, arată recurenții, că ei sunt cei care își asumă consecințele, riscurile nechemării în judecată a U. "B. B.", fiind mai mult decât evident că, din moment ce aceasta nu este parte în proces, hotărârea nu-i este opozabilă.

Recurenții reclamanți nu au solicitat decât radierea dreptului de proprietate a U. T. prin rectificarea înscrierii acesteia în baza încheierii nr.

19222 - 3 din (...) - rectificare care decurge în mod logic, din dreptul său de proprietate. De altfel, față de U. B. B. reclamanții dețin titlu de întabulare, sentința civilă nr. 79/(...), care nu a putut fi întabulat, tocmai pentru că între timp, pârâta U. T. s-a întabulat pe acea parcelă.

În consecință, respingerea cererii de radiere a U. T. pentru apărarea pretinselor drepturi ale unui terț, față de care decizia este oricum inopozabilă, echivalează cu încălcarea principiului disponibilității și este nelegală.

D. este nelegală și contradictorie și în ceea ce privește respingerea apelului privind restituirea în natură a parcelei cu nr. top 1115/2/2.

Contradictorialitatea constă în faptul că, deși se dispune anularea H. nr. 638 din (...) a C.ui județean nu se precizează în ce mod, dacă s-a constatat inexistența dreptului de proprietate a U. T., atunci consecința trebuie să fie restituirea, acestui teren în favoarea reclamanților. A. dispoziția de anulare a H. 6. rămâne fără obiect, ceea ce în mod vădit nu poate constitui finalitatea dispozitivului unei sentințe judecătorești.

S. este contradictorie și prin stabilirea unui regim juridic diferit pentru suprafața de 327 mp. de teren, ce poate fi restituit în natură, și suprafața de

509 mp, care nu poate fi restituit în natură.

I. de fond pierde din vedere că, terenul a fost expropriat deodată - total

837 mp., iar împrejurarea că o parte poate fi restituită și o parte nu, nu poate avea ca și consecință un regim juridic diferit (L. nr. 1. pentru 509 mp

și L. nr. 1. pentru 327 mp).

Este de observat că, încă prin H. nr. 173 din 31 octombrie 2000 a C. județene de fond funciar s-a validat acordarea de despăgubiri pentru persoanele prevăzute din anexa 39, printre care la poziția 12 figurau reclamanții H. Z. și H. S. cu teren de 509 mp din cartea funciară nr. 17303, str. R.e D. nr. 21.

Prin urmare, din moment ce reclamanții au obținut odată dreptul la despăgubiri în baza L. nr. 1., ei nu mai aveau niciun interes de a face vreo notificare pe L. nr. 1. dat fiind că acea Hotărâre nr. 173/2000 își producea efectele.

În consecință, decizia este nelegală și sub acest aspect.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, recurenț ii recl a manț i H. Z. ș i H. S.ausolicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la recursul C. J., se arată că acest recurs nu are petit. Recurenta C. județeană nu arată în ce mod solicită a se modifica decizia T..

D. recursul are 6 pagini, s-a desprins o singură solicitare, și anume

"exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată".

În consecință, solicită respingerea acestui recurs, ca fiind nefondat.

Recursul U. T. este în mod vădit nefondat.

Recursul repetă aceeași idee și anume că, dreptul de proprietate asupra imobilului își are izvorul în lege (art. 166 alin. 4 al L. nr. 8.) și aceasta chiar în condițiile în care, în cuprinsul recursului se recunoaște, că în 1969 și ulterior în 1999 în baza unei minute și ulterior a unui ordin. M. Educației Naționale transferă administrarea din partea UBB în favoarea U. T.

De asemenea, Curtea de A. C., prin 2 decizii de casare, a impus instanței de fond verificarea modalității în care U. T. pretinde că a dobândit dreptul de proprietate. Prin urmare, este evident că apariția L. nr. 85/1995 nu a creat în mod automat un drept de proprietate în favoarea ei.

Terenul restituit de 327 mp este în continuarea terenului pe care era casa reclamanților, el a făcut parte din curtea acelei case, și fiind liber, poate fi restituit. Astfel cum s-a mai arătat, acest aspect a fost constatat și cu ocazia restituirii terenului reclamanților în baza O. nr. 728/(...) al P. C., iar prin sentința civilă irevocabilă nr. 79 din (...) a J. C. s-a dispus șiîntabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, ei având un bun în sensul art. 1 P.ui 1 C..

Recursul pârâtei U. T. C.-N. și rec u rsu l reclaman ț ilo r H . Z. șiH. S. sunt fondate, iar recursul pârâtei C. J. de fond funciar C. estfondat în parte.

Prioritar analizării motivelor referitoare la fondul cauzei, Curtea constată că se impune a fi analizat motivul din recursul pârâtei C. J. de fond funciar C. referitor la omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra propriului apel declarat de această pârâtă împotriva sentinței civile nr.

18034/(...) a J. C.-N.

Împotriva sentinței civile nr. 18034/(...) a J. C.-N. au declarat recurs (apel) reclamanții H. Z. și S. (f. 3-5 dosar apel); pârâta U. T. C.-N. (f. 6-10 dosar apel); pârâta C. J. de fond funciar C. (f. 11-16 dosar apel).

Prin dispozitivul deciziei nr. 7./(...), atacată prin prezentele recursuri, instanța de apel a T. C. s-a pronunțat doar asupra apelului declarat de reclamanții H. Z. și S. și asupra apelului declarat de pârâta U. T. C., omițând cu desăvârșire să cerceteze apelul declarat de pârâta C. J. de fond funciar C., și să se pronunțe în vreun fel pe acest apel.

Potrivit art. 129 alin. final C., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, text legal care impune judecătorului îndatorirea de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost legal învestit.

Art. 295 alin. 1 C. impune instanței de apel obligația de a verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, aceasta putând invoca din oficiu motive de apel de ordine publică, chiar dacă acestea nu au fost invocate prin memoriile de apel.

Textul art. 295 alin. 1 C. obligă, așadar, instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor cererilor de apel cu care a fost legal sesizată.

Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unuia din apelurile cu care a fost legal sesizată și învestită echivalează în mod evident cu necercetarea pe fond a acelui apel, necercetare care atrage incidența în cauză a prevederilor art. 312 alin. 5 teza I C.

Nu este posibilă analizarea, direct de către instanța de recurs, a motivelor din recursul pârâtei C. J. de fond funciar C., referitoare la fondul cauzei, în condițiile în care apelul promovat de această pârâtă împotriva sentinței primei instanțe nu a fost deloc analizat și cercetat de către instanța de apel - care a omis cu desăvârșire să se pronunțe asupra acestui apel -, pentru că, dacă s-ar cenzura aceste motive de către instanța de recurs, s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție, partea fiind privată de un grad de jurisdicție.

P. a se asigura o judecată unitară a cauzei, având în vedere toate motivele referitoare la fondul cauzei, invocate de fiecare din recurenții din prezenta cauză, motive care sunt indisolubil legate unele de altele, se impune casarea în întregime a deciziei recurate, și trimiterea cauzei pentru rejudecarea tuturor apelurilor la aceeași instanță, Tribunalul Cluj, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 C., rap. la art. 304 pct. 6 și art. 304 pct. 9 C., coroborat cu art. 129 alin. final C.

Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Cluj va avea în vedere și motivele referitoare la fondul cauzei, invocate de recurenți prin prezentele memorii de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs din recursul pârâtei C. J. de fond funciar C., prin care se critică încheierea premergătoare dată de Tribunalul

Cluj la data de (...), și prin care „în conformitate cu dispozițiile art. 282^1alin.

1 C., raportat la motivele invocate în scris, dar și la valoarea litigiului, T. urmează a recalifica prezenta cauză ca fiind apel"; (f. 27 dosar apel), Curtea constată că acest motiv este nefondat, motivat pe faptul că, în ciclul procesual anterior, s-a statuat că împotriva sentinței J. calea de atac ce poate fi exercitată este aceea a apelului, iar împotriva deciziei din apel se poate exercita calea de atac a recursului, această statuare a instanței din ciclul procesual anterior fiind obligatorie pentru instanța de rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 315 C.

Drept urmare, Curtea urmează să respingă ca nefondat motivul de recurs din recursul pârâtei C. J. de fond funciar C., prin care se critică încheierea premergătoare din (...) a T. C., acesta fiind și considerentul pentru care recursul acestei pârâte urmează să fie admis doar în parte de către C.

Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 și art. 312 alin. 5 teza I C., se va admite în parte recursul pârâtei C. J. de fond funciar C., se vor admite în întregime recursurile reclamanților H. Z. și H. S., respectiv, al pârâtei U. T. C.-N., se va casa în întregime decizia recurată, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, și se va trimite cauza la același tribunal pentru rejudecarea tuturor apelurilor.

Cu ocazia rejudecării, instanța de rejudecare va avea în vedere și aspectele referitoare la fondul cauzei, invocate prin prezentele memorii de recurs.

Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.

P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. DE F. F. C. și admite recursurile declarate de pârâta U. T. din C.-N. și, respectiv, de reclamanții H. Z. și H. S., împotriva deciziei civile nr. 7. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la același T. C.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I. D. C.

A. A. M.

GREFIER

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...)

Jud.fond: M.G.Moț

Jud.apel: M.T./C.V.Balint

← Decizia civilă nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 3522/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 318/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3148/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 339/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 3522/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2715/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 2560/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 5131/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă