Decizia civilă nr. 5131/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5131/R/2012
Ședința publică din 17 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTORI: A. C.
: ANA I. GREFIER : C. B.
S-au luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâtul M. N. DE I. A T. și recursul declarat de reclamantul H. G. C., împotriva deciziei civile nr. 2. din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 decembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2012.
C U R T E A
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 4247/(...) a Judecătoriei C.-N., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul H. G. C., în contradictoriu cu pârâta M. de I. a T. și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin D. de restituire și de acordare a dreptului de folosință special nr.
3981/(...), emisă de P. municipiului C.-N. s-a restituit în natură imobilul construcție, cu excepția spațiului aflat în administrarea M.ui de I. al T., C. de istorie a farmaciei, imobil situat în C.-N., P. U. nr. 28 și str. Regele Ferdinand nr. 1, înscris în C.F. nr. 1071 C. cu nr. top. 227.
Prin D. nr. 30/2010 a fost respinsă cererea de restituire în natură a spațiului în suprafață de 172,91 m.p. aflat în municipiul C.-N., P. U. nr. 28
și str. Regele Ferdinand nr. 1, înscris în C.F. nr. 1071 C. cu nr. top. 227.
Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C., Secția civilă, sub nr. (...), soluționată prin sentința civilă nr. 842/(...), și aflată în prezent în etapa procesuală a recursului la Înalta Curte de Casație și
Justiție, cu termen de judecată în data de (...), are ca obiect plângerea formulată împotriva Deciziei emise de M. de I. al T. cu privire la cererea de restituire în natură a două camere din imobilul descris, situate la subsolul clădirii, în suprafață de 37,73 mp.
Rezultă din cele expuse că lipsa de folosință se solicită cu privire la spațiul în suprafață de 186,51 mp., care nu formează obiectul dosarului nr.
(...), și care a făcut obiectul restituirii în natură prin D. de restituire și de acordare a dreptului de folosință special nr. 3981/(...), emisă de P. municipiului C.-N.
Dezlegarea în drept
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2010 art. 16 în cazul imobilelor ce sunt afectate exclusiv si nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștii proprietari/moștenitorii lor au obligația, în cazul în care acest tip de imobile le sunt restituite, a menține afectațiunea pe o perioada de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției.
În mod cert în cazul de față sunt incidente dispozițiile art. 16 deoarece spațiul restituit prin dispoziția sus-menționată, se referă la încăperi cu destinația de muzeu, adică destinația supusă termenului de 5 ani pentru respectarea afectațiunii. Apoi, termenul curge de la data emiterii dispoziției de restituire în natură, adică data de (...) și se împlinește la data de (...).
Chiar dacă în cuprinsul dispoziției de restituire în natură se face vorbire despre obligația proprietarului de a respecta dispozițiile art. 13 și 15 din lege, care se referă la spațiile cu destinația de locuințe, obligația ce revine proprietarului în cauză este cea reglementată de art. 16, prin puterea legii. În mod evident, decizia astfel emisă conține o eroare materială deoarece organul emitent nu poate deroga de la lege, a căror dispoziții, anume art. 16 alin. 1 L. nr. 1., sunt de strictă interpretare. Mai mult, cu putere de lucru judecat instanța de apel a stabilit prin D. civilă nr. 8., cu referire la spațiul ocupat de pârâtă, că regimul juridic este cel la care se referă art. 16 din L. nr. 1..
De asemenea, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor alineatului al
2-lea al art. 16 din L. nr. 1., plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine deținătorilor iar în perioada prevăzută la alin. 1 noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii in cuantumul stabilit prin hotărâre a G.
În atare situație reclamantul poate pretinde de la pârâtă, pentru intervalul de 5 ani prescris de lege, contravaloarea chiriei în cuantumul stabilit prin hotărâre a G., iar nu, așa cum a solicitat în cuprinsul acțiunii, la valoare chiriei pe piața liberă.
Prin HG nr. 343 din 11 aprilie 2007 privind modificarea și completarea Hotărârii G. nr. (...) pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, s-a stabilit cuantumul chiriei aferentă acestui tip de spațiu.
Concluzia pe care instanța o trage din analiza probatoriului este aceea că reclamantul este îndreptățit la plata unei dezdăunări. Însă acestea se pot acorda doar în limitele pe care actul normativ evocat mai sus le stabilește.
Or, reclamantul pretinde contravaloarea chiriei practicată pe piața liberă, iar cum instanța este chemată să analizeze cererea de chemare în judecată în limitele temeiului de fapt și de drept cu care este investită. Apoi, potrivit art. 129 alin. final C. pr. civ., instanța este chemată să se pronunțe numai asupra ceea ce s-a cerut, iar acorda reclamantului dezdăunări constând în cuantumul chiriei cuvenită în temeiul legii speciale, HG 343 din
11 aprilie 2007, echivalează cu depășirea limitelor investirii ei.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de a obliga pârâta la plata de despăgubiri constând în contravaloarea chiriei în sumă de 80.352 euro, aferentă ultimilor trei ani.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 2. mai 2012 a T. C., a fost admis apelul declarat de reclamantul H. G. C. împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul H. G. C. împotriva pârâtului M. DE I. A T., pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantului suma de 38.048 lei reprezentând chirie pentru spațiul în suprafață de 186,51 m.p. situat în C.-N., P-ța U. nr. 28 str. Regele
Ferdinand nr. 1, aferentă perioadei 19 iunie 2008 - 2 august 2010.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri reprezentând echivalentul lipsei de folosință a spațiului în suprafață de 186, 51 m.p. restituit în temeiul Legii nr. 1., la valoarea de piață.
Judecătoria a respins pretențiile reclamantului motivând că aceste pretenții nu pot fi acordate în baza prețului pieței având în vedere că prin HG nr. 2. de modificare a HG nr. 1. pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor ce fac obiectul prevederilor art. 16 alin. 2 din L. nr. 1. s- a stabilit cuantumul chiriei aferente acestui tip de spațiu.
T. a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la stabilirea și plata echivalentului lipsei de folosință calculat în funcție de valoarea chiriei practicată pe piață, însă este îndreptățit la stabilirea și plata drepturilor solicitate în baza HG 3. și HG 1., astfel că prima instanță ar fi trebuit să îi acorde pretențiile la valoarea menționată în actele normative menționate și nu să respingă acțiunea, acțiunea putând fi admisă în parte.
Este cert că reclamantul este îndreptățit la plata unor despăgubiri datorită lipsei de folosință a imobilului ce i-a fost restituit în procedura prevăzută de L. nr. 1., așa cum a reținut și instanța de fond de altfel, însă doar în limitele prevăzute de actele normative în vigoare.
Recursurile
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părți.
În ceea ce-l privește pe reclamant, decizia a fost comunicată acestuia la data de (...), conform dovezii de la fila 18 din dosarul tribunalului, iar acesta a formulat recurs pe care l-a trimis prin poștă la data de (...), înscrisă pe plicul de la fila 12, cu depășirea termenului de 15 zile prev. de art. 301 Cod proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., raportat la art. 103 alin. 1 Cod proc. civ., recursul acestuia va fi respins ca tardiv.
Pârâta a formulat în termen legal recurs, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerii hotărârii primei instanțe, prin care a fost respinsă acțiunea.
În motivarea recursului ei, pârâta învederează că deține un titlu valabil asupra spațiului pentru a cărui folosință reclamantul solicită despăgubiri și acest titlu îl constituie HCL nr. 35/(...), reclamantului fiindu-i restituit parțial imobilul, cu excepția spațiului ocupat de pârâtă. În plus, pârâta nu poate fi obligată la plata unei chirii în lipsa unui contract de închiriere încheiat între aceasta și reclamant.
Recursul pârâtei este nefondat, deoarece, parțial, solicită reevaluarea stării de fapt, în ceea ce privește spațiul ocupat de ea din imobilul în litigiu, susținând că acesta nu este unul și același cu cel pentru care reclamantul solicită despăgubiri pentru lipsa folosinței, or pct. 11 al art. 304 Cod proc. civ. a fost abrogat încă prin pct. 112 al art. I din OUG nr.
138/2000.
Faptul că, fiind instituție publică, pârâta are dreptul ca, și după restituirea imobilului, să folosească o perioadă de timp spațiul ce i-a fostatribuit, conform art. 16 alin. 1 din L. nr. 1., nu îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de a solicita contravaloarea acestei folosințe, așa cum rezultă din dispozițiile art. 16 alin. 2 din L. nr. 1. și corect a reținut instanța de apel, contravaloare stabilită potrivit art. 16 alin. 2 sub forma unor tarife prevăzute prin HG nr. 3. și nr. 1., indiferent dacă, în concret, a fost sau nu încheiat vreun contract de închiriere, aceste prevederi fiind, de fapt, favorabile pârâtei instituție publică, care, în lipsa lor, putea fi obligată la plata unor despăgubiri ce trebuiau raportate la chiriile practicate pe piața liberă, așa cum a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul H. G. C.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. N. DE I. A T. împotriva deciziei civile nr. 287 din 24 mai 2012 a T., C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: C.V. Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 2560/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2494/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
