Decizia civilă nr. 3522/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3522/R/2012
Ședința publică din 07 septembrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul M. I., împotriva deciziei civile nr. 1. din 07 martie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații B. D.-G., B. B. G. și P. C. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul contestatorului recurent, domnul avocat C. V. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 14 din dosar și reprezentanta intimatei B. D.-G., doamna avocat S. M.-nu, care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat C. B., lipsă fiind părțile persoane fizice personal și reprezentantul intimatului P. com. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de contestatorul M. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior, la data de (...), a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și cu un timbru judiciar de 0,15 lei (f.
15 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatei B. D.-G. depune la dosar împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că intimata
B. D.-G. l-a împuternicit pe domnul avocat C. B. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul nr. (...) al C. de A. C., precum și delegația de substituire, care atestă împrejurarea că doamna avocat S. M. a fost împuternicită de către domnul avocat C. B. pentru a se prezenta în substituirea lui în prezentul dosar.
Curtea constată că la data de (...) au fost înregistrate la dosarul cauzei, copii certificate de pe dosarul execuțional nr. 24/2009 al B.E.J. S. R. M. și, totodată, constată că la data de (...), reprezentantul contestatorului recurent, a înregistrat la dosar o copie certificată de pe sentința civilă nr. 2994/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N..
Reprezentanta intimatei B. D.-G. depune la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, prin care solicită respingerea recursului declarat de recurentul M. I. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată și, totodată, arată că a comunicat reprezentantului contestatorului recurent un exemplar din această întâmpinare.
Reprezentantul contestatorului recurent confirmă că a primit un exemplar din întâmpinarea intimatei B. D.-G. și depune la dosar o copie legalizată de pe sentința civilă nr. 2994/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N..
Reprezentantul contestatorului recurent și reprezentanta intimatei B. D.-G. arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților în temeiul art.316 raportat la art.294 alin.1 C.pr.civ excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a cererii de chemare în judecată pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, prin invocarea pentru prima dată în cererea de recurs a dispozițiilor art. 492 și art. 494 C.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului contestatorului recurent în susținerea recursului și reprezentantei intimatei B. D.-G. pentru a pune concluzii cu privire la recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu precizarea ca aceștia să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantul contestatorului recurent arată că în speță este vorba de două chestiuni, respectiv : prin hotărâre judecătorească nu se pot stabili sarcini pentru partea pe care o reprezintă și s-a stabilit că obligația nu poate fi pusă în executare. De asemenea, arată că s-a stabilit cu puterea lucrului judecat că prin acea contestație la executare se tinde la pierderea unui drept de proprietate.
Totodată, reprezentantul contestatorului recurent arată că a invocat accesiunea imobiliară, iar în acest litigiu s-a înțeles că sunt prezumați proprietari, această chestiune fiind dată de accesiunea imobiliară.
De asemenea, reprezentantul contestatorului recurent arată că dispozițiile art. 401 și art. 402 C. sunt aplicabile în speță pentru a se verifica dacă partea are sau nu calitatea de proprietar și, totodată, arată că în cauză s-a reținut că în acea convenție încheiată între părți se pornește de la prezumția legală care nu poate fi răsturnată de această convenție, sens în care, face referire la pag. 3 din convenția mai sus arătată.
Reprezentantul contestatorului recurent arată că din punct de vedere juridic nici la această dată nu s-a terminat imobilul în litigiu.
În concluzie, reprezentantul contestatorului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, de asemenea, solicită respingerea excepției invocată din oficiu de către Curte, deoarece nu este vorba de o schimbare a cauzei juridice a acțiunii în căile de atac pentru că de la început a invocat dispozițiile art. 492 și art. 494 C.
Reprezentanta intimatei B. D.-G. arată că în acțiune nu s-au indicat art. 492 și art. 494 C., motiv pentru care, solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, prin invocarea pentru prima dată în cererea de recurs a dispozițiilor art. 492 și art. 494 C. și, totodată, arată că în situația în care se va respinge această excepție, apare opozabilitatea sau inopozabilitatea hotărârii pronunțate în apel.
Totodată, reprezentanta intimatei B. D.-G. arată că în speță este vorba de existența sau inexistența construcției pe terenul domnului M. I., iar această prezumție de ascensiune imobiliară este răsturnată de convenția încheiată între părți. De asemenea, arată că domnul M. I. a dobândit un drept de creanță față de domnul B. B. G. cu privire la șase apartamente din imobilul în litigiu.
Reprezentanta intimatei B. D.-G. arată că din ansamblul convenției rezultă extrem de clar că în speță nu are aplicabilitate accesiunea imobiliară pentru că domnul M. I. nu va putea vreodată să dobândească un drept de proprietate asupra celor șase apartamente întrucât nefiind finalizate, aceste apartamente nu pot fi înscrise în cartea funciară și domnul B. B. G. nu poate transmite dreptul de proprietate domnului M. I. asupra acestor șase apartamente.
Având în vedere aspectele arătate anterior, reprezentanta intimatei B. D.-G. arată că nu există vreo vătămare sau vreun prejudiciu care să poată fi invocat de către domnul M. I. prin această contestație la executare.
În concluzie, reprezentanta intimatei B. D.-G. solicită respingerea recursului declarat de contestatorul M. I., fără cheltuieli de judecată în recurs.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.4470 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului.
S-a respins ca fiind nefondata contestația la executare formulata de contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimații B. D. G., B. B.-G. și P. C. F.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin convenția autentificată de BNP K. A. B. din C.-N. sub nr. 182/(...) contestatorul, în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 2.212 mp situat în com. F., jud. C. înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, s-a obligat sa transfere întreg dreptul sau de proprietate asupra terenului sus-mentionat intimatului B. G. B., iar acesta s-a obligat sa edifice pe terenul sus-menționat imobile formate din mai multe apartamente, urmând ca la finalizarea acestor construcții, in schimbul acestui teren, sa dea contestatorului in proprietate 6 apartamente a cate 2 camere fiecare, pe care le va construi pe teren.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1. pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. (...), reiese ca la data de (...) intimatul P. C. F. a eliberat intimatului B. B. G. autorizațiile de construcție nr. 128, nr. 129, nr. 130 si nr. 131 prin care a autorizat executarea lucrărilor de construire a patru corpuri de locuințe colective P+E+M pe terenul înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2 mai-sus menționat, insa aceste autorizații au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care au fost anulate, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor si desființarea construcțiilor deja executate. S. civila sus-menționata a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C. S. civila sus-menționata a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C.
Pentru punerea in executare silita a sentinței civile nr. 1. a T. C., intimata
B. D. G. s-a adresat B. E. J. S. R. M., care a constituit dosarul execuțional nr.
24/2009, in cadrul caruia, la data de (...), i-a somat pe intimații B. B. G. si P. C.
F. sa îndeplinească obligația de a face cuprinsa in titlul executoriu (constând din desființarea construcțiilor -n.r.).
Împotriva executării silite a acestei obligații de a face, contestatorul M. I. a formulat prezenta contestație, solicitând anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării silite, cu motivarea ca hotărârea judecătoreasca pusa in executare nu-i este opozabila.
Intimata B. D. G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a contestatorului, raportat la faptul ca acesta are calitatea de terț in raport cu titlul executoriu pus in executare silita, insa aceasta excepție a fost respinsa ca nefondata, deoarece art. 399 alin. 1 C. dispune ca „. executării silite însăși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vatamati prin executare";, fara a impune cerința ca aceste persoane sa aibă calitatea de debitor.
Asa fiind, singura condiție ceruta de lege persoanei care formulează o contestație la executare, pentru a-i legitima calitatea procesuala activa, este aceea ca persoana respectiva sa aibă un interes in legătura cu executarea, ori sa fie vătămată prin aceasta, cerința care este îndeplinita in speța, date fiind clauzele convenite in contractul încheiat intre contestator si intimatul B.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a retinut ca potrivit disp. art. 399 alin.
2 C. nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
In lumina acestor dispoziții legale, contestația la executare apare ca fiind mijlocul procedural prin care persoana interesata poate cere desființarea executării silite însăși sau numai a actelor de executare silita încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale incidente in materie.
In speță, contestatorul a contestat executarea silita însăși, cu motivarea ca titlul executoriu nu-i este opozabil, insa aceste apărări au fost respinse ca nefondate, deoarece imobilele supuse executării silite nu constituie proprietatea contestatorului, care are numai un drept de creanța in legătura cu parte din acestea, astfel ca nu este necesar ca titlul executoriu sa-i fie opozabil.
Pe de alta parte, contestatorul a solicitat încetarea executării silite in dosarul execuțional nr. 24/2009, însa motivul invocat, respectiv inopozabilitatea titlului executoriu, nu se regăsește printre motivele pentru care se poate dispune încetarea executării silite, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 3715C. Așa fiind si reținând ca in speță contestatorul nu a invocat nicio neregularitate procedurala in legătura cu actele de executare silita întocmite in dos. ex. nr. 24/2009 al BEJ S. R. M., instanța de fond a apreciat că prezenta contestație la executare este nefondată, motiv pentru care a dispus respingerea acesteia. Cheltuielile de judecata solicitate de intimata B. D. G. nu au fost acordate întrucât nu au fost justificate pana la data pronunțării prezentei hotărâri. Prin decizia civilă nr. 1. din 07 martie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul M. I. împotriva sentinței civile nr. 4470/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul civil nr. (...) pe care a păstrat-o în întregime. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că prima instanță a nu a reținut că prin punerea în executare a unui titlu executoriu care nu-i este opozabil, respectiv S. civilă nr.1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), sunt încălcate cele mai elementare dispoziții în materia executării silite, este indisolubil legată de a doua critică, în sensul că prima instanță nu a reținut calitatea de proprietar a apelantului asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa în virtutea accesiunii imobiliare reglementată de dispozițiile art.493 Cod civil, construcții în privința cărora prin hotărârea judecătorească anterior amintită s-a dispus desființarea și oprirea lucrărilor, astfel că acestea urmează a fi analizate împreună. Din această perspectivă, ceea ce trebuie statuat de către tribunal este dacă apelantul M. I. a devenit proprietar asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietate sa, teren în suprafață de 2.212 mp situat în comuna F., jud. C. înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, în virtutea accesiunii imobiliare artificiale, instituție juridică reglementată de dispozițiile art.493 din vechiul Cod civil. Potrivit art.493 din vechiul Cod civil. „. pământului care a făcut construcții, plantații și lucrări cu materiale străine, este dator să plătească valoarea materialelor. El mai poate fi osândit, după împrejurări, pentru o asemenea urmare și la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept de ale ridica."; În ipoteza prevăzută de art.493 Cod civil, accesiunea imobiliară artificială operează în mod direct, pe măsura încorporării materialelor în teren și ca efect al acestei încorporări, iar nu ca efect al exercitării unui drept potestativ de accesiune. Într-adevăr, cât timp, prin însuși faptul construirii sau plantării, proprietarul terenului și-a manifestat voința în sensul dobândirii dreptului de proprietate, ar fi inutilă o manifestare ulterioară de voință în acest sens. Or, în prezentul litigiu prin convenția autentificată de BNP K. A. B. din C.- N. sub nr. 182/(...) recurentul, în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 2.212 mp situat în comuna F., jud. C. înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, s-a obligat sa transfere întreg dreptul sau de proprietate asupra terenului sus menționat intimatului B. G. B., iar acesta s-a obligat sa edifice pe terenul sus-menționat imobile formate din mai multe apartamente, urmând ca la finalizarea acestor construcții, in schimbul acestui teren, să dea recurentului în proprietate 6 apartamente a cate 2 camere fiecare, pe care le va construi pe teren. Din cuprinsul acestei convenții, tribunalul a reținut că nu recurentul a fost cel care a executat edificarea construcțiilor asupra terenului proprietatea sa, cu materialele intimatului B. G. B., ceea ce exclude de plano ipoteza prevăzută de art.493 din vechiul Cod civil. Un alt argument care a condus tribunalul la această concluzie îl reprezintă inserarea în cuprinsul convenției anterior evocate a clauzei potrivit căreia intimatul B. G. B. se obligă, la finalizarea lucrărilor de construcție, să transmită recurentului M. I. dreptul de proprietate asupra 6 apartamente cu două camere, fiecare având o suprafață de 50 mp. În aceste condiții tribunalul a reținut că recurentul M. I. nu s-a aflat niciodată în ipoteza proprietarului care edifică pe terenul său construcții cu materialele unei terțe persoane, urmând a deveni proprietarul acestora, întrucât nu ar avea rațiune, ca odată devenit proprietar asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare statuate de art.493 din vechiul Cod civil, proprietarul terenului și deopotrivă al construcțiilor să fie nevoit a apela la o manifestare de voință din partea proprietarului materialelor, pentru ca acele construcții să treacă în patrimoniul său, așa cum se întâmplă în speța de față, tocmai prin încheierea convenției autentificate de BNP K. A. B. din C.-N. sub nr. 182/(...). Raportat la argumentele anterior enunțate tribunalul a constatat că nu sunt fondate primele două critici aduse sentinței apelate. Nici critica potrivit căreia prima instanță a reținut greșit dispozițiile art. 3. C.pr.civ nu a putut fi reținută ca fiind fondată, întrucât, în mod judicios, judecătorul fondului a statuat că, în ipoteza în care contestatorul apelant a solicitat încetarea executării silite in dosarul execuțional nr. 24/2009, motivul invocat, respectiv inopozabilitatea titlului executoriu, nu se regăsește printre motivele pentru care se poate dispune încetarea executării silite, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 3. C. Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C., a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul M. I. împotriva sentinței civile nr. 4470/(...), pronunțată în dos. (...) al J. C.-N., pe care a păstrat-o în întregime. Împotriva acestei decizii, contestatorul M. I. a declarat recurs, în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, modificarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe și modificarea în totalitate a acesteia, cu consecința admiterii contestației la executare astfel cum aceasta a fost formulată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata în fond, în apel și în recurs. În motivarea recursului, contestatorul a arătat că prin instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala, data cu aplicarea eronata a prevederilor legale incidente în speță. Aceasta a făcut a apreciere superficiala a stării de fapt, neobservând o serie de aspecte esențiale deduse judecății, limitându-se a menține concluziile formulate de către instanța de fond, fără însăa proceda la o analiza aprofundată si la o corectă interpretare si aplicare a prevederilor legale. Intimata pârâtă de rd.1 nu deține nici un fel de titlu executoriu în contra contestatorului cum de altfel nu există niciun titlu executoriu prin care să se instituie în sarcina contestatorului obligații care să fie susceptibile a fi duse la îndeplinire pe cale executării silite. Ca atare, orice executare silită derulată împotriva contestatorului, mai precis, a bunurilor proprietatea sa sau prin care este adusă atingere bunurilor proprietatea contestatorului este vădit nelegală întrucât aceasta se desfășoară în lipsa oricărui titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu aduce atingere dreptului de proprietate asupra terenului, proprietatea contestatorului, fiind afectate atât atributele juridice - ingerința in ceea ce privește atributul posesiei, cât și limitarea atributului de dispoziție, dar și atributele în sens material, cu deosebire în ceea ce privește dreptul de dispoziție materială asupra terenului prin modificările de ordin material ce afectează bunul în sine ca efect al acțiunii de demolare. A. efecte se manifestă si în ceea ce privește dreptul de proprietate al contestatorului asupra construcțiilor edificate pe teren. Toate aceste atingeri aduse dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de către contestator în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului se realizează în condiții de evidentă nelegalitate, în lipsa unui titlu executoriu prin care să se stabilească obligații concrete în ceea ce privește pe iar instanța de fond cât și cea de apel au refuzat a cenzura în vreun fel aceste vicii grave ale executării silite. În mod eronat instanța de apel a analizat dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate numai prin raportare la prevederile art. 493 C., fără însă a analiza în mod complet temeiurile de drept invocate demers care conduce la incidența in cauza a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. 9 C. Instituția accesiunii imobiliare este reglementata de prevederile art. 492 și urm. Cod civil, iar instanța de apel a procedat la o analiza superficiala si eronata a normelor ce reglementează accesiunea imobiliară ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, limitând analiza la prevederile art. 493 C. concluzionând ca întrucât in speța contestatorul nu a fost cel care a edificat constructia asupra terenului proprietatea contestatorului cu materialele intimatului B. G. B. În cauza de față se exclude de plano ipoteza prevăzuta de art. 493 C., mai ales că la niciun moment nu s-a susținut că recurentul ar fi realizat lucrările de construire, analizând o situație străină cauzei, care nu a fost afirmată prin acțiunea introductivă de instanță. De altfel, este de observat faptul că nici instanța de apel ori instanța de fond respectiv, celelalte părți împrocesuate nu au contestat dreptul de proprietate al contestatorului asupra terenului, cum de altfel nu a fost contestată în cauză împrejurarea edificării construcțiilor pe terenul proprietatea contestatorului de către o terță persoană - intimatul B. G.-B. Odată acceptată această concluzie, necontestată în prezenta cauză, devine evident că orice executare silită asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea recurentului în temeiul unui titlu executoriu ce nu conține nicio obligație in sarcina contestatorului si care îi este inopozabil are consecințe directe, imediate si însemnate asupra dreptului de proprietate asupra terenului însuși, respectiv, implică în mod necesar și logic o atingere/modificare, inclusiv sub aspect material, a terenului proprietatea contestatorului. Împrejurarea ca subsemnatul aș fi executat lucrări de construire nu a fost susținută, mai mult, din toate probele administrate la dosarul cauzei a rezultat cu certitudine faptul ca edificarea construcției a fost realizată de intimatul B. G. B. I. de apel era datoare a analiza modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate invocata de către contestator prin raportare la toate prevederile legale incidente, mai mult din chiar înscrisurile aflate la dosarul cauzei si din susținerile pârâților a rezultat că este îndeplinită ipoteza referitoare la situația construcției edificate de către un tert pe terenul proprietatea unei alte persoane. În mod greșit instanța de apel a analizat calitatea contestatorului de proprietar asupra construcțiilor prin raportare exclusiv la convenția încheiată cu intimatul de rd. 2. În baza accesiunii imobiliare, contestatorul a devenit proprietar al construcțiilor edificate asupra terenului proprietatea sa încă de la momentul incorporării acestora în sol. Acest drept de proprietate a fost dobândit ca efect al legii, nefiind supus vreunei confirmări din partea constructorului sau a unei alte persoane. Rolul convenției încheiate cu intimatul de rd. 2 a fost acela de a stabili modalitatea în care în viitor, ulterior finalizării construcției, va arăta structura dreptului de proprietate asupra construcției. Cu alte cuvinte, contestatorul, în calitate de proprietar, a acordat intimatului B. dreptul de a construi pe terenul proprietatea sa iar convenția încheiată stabilește, între părți modul în care proprietatea nou realizată, imobil si construcție, va reveni în proprietatea părților ca urmare a partajării beneficiilor. In mod evident, eficacitatea convenției sub aspectul transferului dreptului de proprietate asupra terenului în conditiile noii situații faptice si juridice - edificarea construcției devine actuală numai la data realizării acestor construcții în integralitate întrucât numai la acest moment este îndeplinită conditia avută în vedere de către părți de care este legală eficacitatea si exigibilitatea transferului reciproc al dreptului de proprietate cu privire la teren si apartamentele parte din construcții. Până la momentul îndeplinirii conditiei - edificarea construcției - proprietatea asupra terenului si construcției urmează regulile generale în materia dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, respectiv, acestea rămân contestatorului urmând ca la momentul finalizării construcției, dreptul de proprietate asupra terenului si construcției să fie modificat in ceea ce privește titularii acestuia, în conformitate cu prevederile convenției intervenite între părți. A accepta teza contrară, astfel cum procedează instanța de apel, ar însemna practic că nu există un titular al dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea contestatorului (în starea incompletă în care acestea se regăsesc în prezent) întrucât, conform statuărilor instanței de apel, acestea nu sunt proprietatea subsemnatului în baza accesiunii imobiliare artificiale și, în aceleași timp, acestea nu pot fi recunoscute ca fiind proprietatea intimatului B. de vreme ce nu este finalizata construcția. I. de apel a efectuat totodată o greșită aplicare a prevederilor art. 977 și urm. C. privind interpretarea convențiilor, acordând convenției încheiate o natură și o semnificație juridică ce contravine voinței comune a părților, care nu a fost avută în vedere de către părți la momentul încheierii acesteia. T. s-a limitat a interpreta convenția doar exclusiv prin prisma sensului literal al termenilor din cuprinsul actului, iar nu în conformitate cu voința reală a părților, ajungându-se astfel la a acorda o însemnătate excesivă modalității deficitare de redactare a înscrisului in detrimentul voinței reale a părților contractante. Mai mult instanța de apel nu procedează la o interpretare coordonată a convenției prin raportare la întregul conținut al acesteia, iar nu doar la anumite clauze privite individual. Dreptul de proprietate al contestatorului asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea subsemnatului nu a fost la niciun moment contestat de către intimatul B. G., constructorul, acesta fiind persoana interesată sa-si apere un ipotetic drept de proprietate asupra construcției, ori cel puțin un drept de creanță pentru materialele înglobate în teren. Un astfel de drept nu a fost invocat, mai mult acesta nici nu exista. Prin convenția încheiată la data de (...), contestatorul l-a mandatat pe intimatul B. G.- B. sa semneze în numele si pentru el orice contract sau antecontract de vânzare- cumpărare cu privire la apartamentele din imobilele ce urmau a fi edificate, exceptând cele 6 apartamente care la finalizarea ar fi revenit contestatorului. Or, acest mandat a fost acordat în considerarea calității contestatorului de proprietar asupra terenului si a constructiilor ce urmau a fi edificate, fiind lipsită de sens mandatarea constructorului ca in numele si pentru contestator să vândă un bun ce nu ar aparține acestuia. Faptul ca prin convenția încheiata s-a prevăzut ca la finalizarea acesteia contestatorului să-i revină un număr de 6 apartamente în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra terenului, nu are decât scopul de a stabili modalitatea în care părțile au convenit ca în viitor sa împartă "beneficiile" convenției, contestatorul nepierzând la niciun moment nici calitatea de proprietar al terenului si nici calitatea de proprietar al construcțiilor dobândita de drept, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale. Mai mult de atât, în cuprinsul convenției a fost inserat un pact comisoriu de grad IV ce viza situația în care edificarea construcției nu se realiza la termenul asumat, caz in care respectiva convenție se rezoluționa de drept. Or, în această situație, proprietatea construcțiilor parțial edificate până la momentul rezolutiunii nu poate sa aparțină decât contestatorului, proprietarul terenului în temeiul legii, în speță accesiunea imobiliară, fiind de neconceput existenta unui bun care să nu aparțină niciunei persoane. În situația intervenției pactului comisoriu de grad IV în niciun caz constructorul nu ar fi putut dobândi drept de proprietate asupra construcțiilor realizate. Totodată se impune a se avea în vedere faptul că această convenție nu și-a produs efectele până la acest moment, iar intimatul de rd. 2 nu a primit decât posesia și folosința terenului fără a opera transferul dreptului de proprietate asupra acestuia. În ceea ce privește fondul cauzei, neregularitatea actelor de executare silită si a executării silite înseși constă tocmai in punerea în executare a unui titlu executoriu care nu este opozabil contestatorului întrucât nu s-ar pronunțat în contradictoriu cu acesta. In aceste condiții, actul în discuție nu poate naste obligații în sarcina contestatorului, care sa fie apte a fi aduse la indeplinire pe calea executării silite, tot astfel cum o asemenea hotărâre judecătoreasca nu poate greva, în nici un moment, dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate in proprietatea subsemnatului. Cu toate acestea, punerea in executare a acestui titlu va avea ca finalitate directa vătămarea dreptului de proprietate al contestatorului în consecința va aduce atingere iremediabil patrimoniului acestuia. In lipsa unui titlu executoriu care sa dea naștere la obligații in sarcina subsemnatului ori cu privire la bunurile proprietatea subsemnatului, orice măsura de executare silita care tinde la afectarea dreptului de proprietate asupra terenului, precum si asupra construcțiilor in litigiu, este sancționată cu nulitatea executării silite, potrivit dispozițiilor art. 404 C.proc.civ.. pentru ca, in concret, titlul executoriu nu conține nici o dispoziție care sa permită încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea contestatorului. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat exclusiv incidența în cauză a prevederilor art. 3715C. privind încetarea executării silite. Or, în speță nu sunt incidente prevederile articolului mai sus amintit, întrucât acest text legal reglementează situațiile în care executarea silita poate înceta, in ipoteza în care aceasta a fost regulat întocmită. In drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 399 și urm. C.pr.civ, art. 492-494, art. 977 și urm. C. Intimata B. D. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanțeirespingerea recursului declarat de contestatorul recurentul M. I. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că inopozabilitatea titlului executoriu este strâns legată de existența sau inexistența dreptului de proprietate a recurentului asupra construcțiilor edificate pe terenul care îi aparține. Deși recurentul încearcă să acrediteze ideea că a devenit proprietarul construcțiilor ce fac obiectul prezentului litigiu prin accesiune imobiliară artificială, acest fapt este nereal. Conform art.492 C. "Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și ca sunt ale lui, pana ce se dovedește din contra". În prezenta speță dovada contrară o reprezintă însăși convenția autentificată sub nr.182/(...) încheiată între recurent și intimatul B.. Din analiza dispozițiilor contractului încheiat între recurent și constructorul B. B. G. rezultă extrem de clar intenția părților de a efectua un schimb imobiliar după momentul edificării construcțiilor. Astfel, la momentul finalizării construcțiilor de către beneficiarul autorizației, intimatul B., acesta se obligă să încheie un contract de schimb imobiliar cu recurentul M., contract în temeiul căruia B. dobândește proprietatea terenului pe care a edificat construcțiile, iar M. dobândește proprietatea a șase apartamente situare în construcțiile ce aparțin intimatului B.. Cu alte cuvinte, recurentul are doar calitatea de beneficiar al unui antecontract de schimb între un teren și un număr de 6 apartamente din imobilele construcție ce fac obiectul prezentei cauze, deci nu de proprietar asupra acestora. În consecință, recurentul este doar titular al unui drept de creanță împotriva celuilalt semnatar al antecontractului de schimb, debitorul B. B., semnatarul unei promisiuni de schimb imobiliar a unui număr de 6 apartamente din imobilele supuse demolării. Acest act naște în favoarea recurentului doar un drept de a încheia, în viitor, un contract de schimb, fără ca acest schimb imobiliar să fie încă perfectat și proprietatea asupra imobilelor transmisă. În consecință, recurentul nu este proprietar al construcțiilor menționate, el fiind beneficiar al unui drept de creanță contra vânzătorului, acela de a dobândi în viitor proprietatea apartamentelor . Singura concluzie care se poate trage din analiza acestui contract este următoarea: proprietarul construcțiilor care se vor edifica pe terenul recurentului este intimatul B., nicidecum recurentul. Acesta din urmă urmează să devină proprietar al unui număr de șase apartamente din acele construcții, dar momentul este ulterior finalizării lor și bineînțeles întabulării în cartea funciară. În consecință, susținerile recurentului că ar fi dobândit dreptul de proprietate prin accesiune sunt contrazise de contractul semnat chiar de el. Consecința logică a analizei anterioare este aceea că recurentul nu se poate prevala de dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, dat fiind faptul că între proprietarul terenului și cel al construcției există o conventie care stabilește că această constructie nu intră în proprietatea recurentului pe măsură ce sunt incorporate materialele în terenul său, ci, din contră, ea este și rămâneproprietatea intimatului B., urmând ca dreptul de proprietate asupra unei părți din construcție să i se transmită ulterior recurentului. Recurentul nu numai că nu are vreun drept asupra imobilului în litigiu, el nu poate deveni proprietar al acestuia decât după momentul întabulării dreptului de proprietate al debitorului B. în cartea funciară. Ori, în contextul în care aceste imobile nu mai pot fi înscrise în cartea funciară, fiind edificate fără autorizație, recurentul nu are cum să mai dobândească proprietatea asupra lor. Raportat la această concluzie, nu există vreo vătămare pe care să o producă punerea în executare a titlului executor. Recurentul nu este proprietar asupra construcțiilor motiv pentru care punerea în executare a titlului executor nu este prejudiciantă pentru acesta. Mai mult, dat fiind faptul că prezenta executare silită are ca și obiect construcțiile edificate pe terenul contestatorului, deci nu terenul în sine, nu se poate discuta de o vătămare pe care să o sufere recurentul relativ la executarea ce face obiectul prezentului dosar. Dreptul de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile continuă să rămână în patrimoniul recurentului, fără nicio îngrădire, sens în care executarea titlului nu are cum să-i aducă vreo atingere în privința vreunuia dintre atributele proprietății. Instituția încetării executării silite este reglementată de dispozițiile art. 3715 C.pr.civ, motiv pentru care, raportat la cererea contestatorului, instanța era obligată să analizeze incidența acestui articol în cauză. Susținerile contestatorului că acest articol nu ar fi aplicabil deoarece nu ne aflăm în situația unei executări silite legale este contrazisă de faptul că, așa cum am demonstrat anterior, această executare silită nu suferă de niciun viciu. Pârâții intimați B. B. G. și P. C. F. deși legal citați, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentanț în fața instanței și nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Astfel, prin contestația la executare înregistrată pe rolul J. C. N. la data de (...) contestatorul M. I. a solicitat instanței să dispună anularea tuturor actelor de executare ce vizează desființarea de lucrări de construcții sau construcții edificate pe terenul înscris în CF nr.5544 F. nr.top.2045/(...)/(...)/2/2 și, de asemenea, să dispună încetarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.24/2009 al BEJ S.u M.. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că are calitatea de proprietar al terenului cu suprafața de 2212 mp, situat în com. F., jud.C., terenul înscris în CF nr.5544 F. nr.top.2045/(...)/(...)/2/2 iar în urma încheierii convenției autentificată sub nr. 182/(...) de BNP K. A. B. cu intimatul B. G. B. este și proprietarul imobilelor construcții, cu destinația de locuințe colective edificate de intimat, în acord cu cele convenite. Titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1. este inopozabil contestatorului fiind proprietar al terenului, respectiv al construcțiilor edificate pe acesta, astfel că nu îi poate fi opusă dispoziția de desființare a bunurilor imobile și ca atare toate actele de executare se impun a fi anulate. În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.399 și urm. C., art.489 și urm., art.969 și urm. C. Prin convenția autentificată sub nr. 182/(...) de BNP K. A. B. contestatorul, M. I., în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 2.212 mp situat în com. F., jud. C., înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, s-a obligat sa transfere întreg dreptul sau de proprietate asupra terenului sus-mentionat intimatului B. G. B., iar acesta s-a obligat sa edifice pe terenul sus-arătat imobile formate din mai multe apartamente, urmând ca la finalizarea acestorconstrucții, in schimbul acestui teren, pentru care nu s-a perceput nici un preț, sa dea contestatorului in proprietate 6 apartamente a cate 2 camere fiecare, cu suprafața utilă de 50 mp, ce urmează a fi edificate pe teren. T. limită pentru perfectarea schimbului de proprietăți este de 10 luni, începând cu data semnării contractului, respectiv până la data de (...), iar în cazul în care nu se va realiza acest termen, contractul se reziliază de drept, situația revenindu-se la cea anterioară. Pentru garantarea predării spațiilor construite părțile au convenit că promitentul vânzător este proprietarul de drept al terenului și al întregului imobil, până la transcrierea dreptului de proprietate asupra celor șase apartamente pe numele M. I. Prin sentința civilă nr. 1184/(...) a Tribunalul Cluj, pronunțată in dosarul nr. (...), rămasă irevocabila prin decizia civila nr. 2. a C. de A. C., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. D. G. în contradictoriu cu pârâții B. B. G. și P. com. F. și, în consecință, s-a anulat autorizațiile de construire nr. 128, nr. 129, nr. 130 si nr. 131 emise de P. com. F. la data de (...), în favoarea beneficiarului B. B. G.. S-a dispus oprirea lucrărilor si desființarea construcțiilor deja executate. Din cuprinsul considerentelor acestor hotărâri judecătorești reiese ca la data de (...) intimatul P. com. F. a eliberat intimatului B. B. G. autorizațiile de construcție nr. 128, nr. 129, nr. 130 si nr. 131 prin care a autorizat executarea lucrărilor de construire a patru corpuri de locuințe colective P+E+M pe terenul înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, insa aceste autorizații au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care au fost anulate, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor si desființarea construcțiilor deja executate. Pentru punerea in executare silita a sentinței civile nr.1184/(...) a T. C., intimata B. D. G. s-a adresat B. E. J. S. R. M., care a constituit dosarul execuțional nr. 24/2009, in cadrul căruia, la data de (...), i-a somat pe intimații B. B. G. si P. com. F. sa îndeplinească obligația de a face cuprinsa in titlul executoriu, precum și suma de 11.796,45 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare. Prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al dreptului sau al beneficiului legal pe care una dintre părți îl prevalează. Așadar, cauza nu este însuși dreptul sau beneficiul legal, ci ea constituie sursa generatoare a acestuia. Așa cum s-a arătat, în fața primei instanțe, contestatorul a invocat dreptul său de proprietate asupra terenului și asupra construcțiilor amplasate pe teren, dobândit în temeiul convenției autentificată sub nr. 182/(...) de BNP K. A. B. încheiată cu intimatul B. B. G., fără a face nicio mențiune expresă sau implicită cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de intimat în temeiul accesiunii imobiliare artificiale. Din contră, intimata B. D. G., prin întâmpinare, a invocat indirect o soluție subsidiară, contrară tezei susținută de contestator, aceea prevăzută de art.492 C., în sensul că prezumția reglementată de acest text legal este răsturnată tocmai de convenția de care se prevalează contestatorul. Pentru prima dată, prin cererea de apel, contestatorul a arătat își justifică calitatea de proprietar asupra construcțiilor prin intermediul accesiunii imobiliare reglementată de art.493 C., încă de la momentul încorporării acestora în sol, aspect care reiese și din prevederile contractului încheiat cu intimatul B. B. G. care îi recunoaște acest drept și care ar fi avut interesul să i-l conteste. În ședința publică din (...) Curtea, din oficiu, în temeiul art.316 raportat la art.294 alin.1 C., a invocat excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice acererii de chemare în judecată, prin invocarea pentru prima dată în recurs a prevederilor art. 492 și art. 494 C., temeiuri de drept care nu au fost invocate de către contestator în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel. Conform art. 316 C., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 294 alin. 1 C. prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Având în vedere că recurentul a invocat pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului prevederile mai sus menționate, practic schimbând parțial cauza juridică a cererii de chemare în judecată, Curtea în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C., va admite excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii civile în recurs invocată din oficiu. Prin urmare, susținerile recurentului referitoare la faptul că în mod eronat instanța de apel a analizat dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate numai prin raportare la prevederile art. 493 C., fără însă a analiza în mod complet temeiurile de drept invocate, respectiv art.492 și art.494 C. și că a analizat calitatea de proprietar al acestuia doar prin raportare la prevederile convenției mai sus arătate, pe lângă faptul că nu corespund realității, nu pot fi reținute de Curte deoarece sunt inadmisibile în condițiile în care nu au fost invocate de contestator nici în fața primei instanțe și nici în fața tribunalului, chiar recurentul recunoscând în cuprinsul cererii de recurs că în prezenta cauză se exclude, de plano, ipoteza prevăzută de art.493 C. În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate."; Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul. Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate. Memoriul de recurs al contestatorului conține și motive de netemeinicie, care vizează practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți. Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, motivele de recurs conțin și critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimați, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs sunt cele care s-ar putea circumscrie pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C. Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate. Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate. Critica recurentului privitoare la faptul că tribunalul a efectuat o greșită aplicare a prevederilor art. 977 și urm. C. privind interpretarea convențiilor, acordând convenției încheiate o natură și o semnificație juridică ce contravine voinței comune a părților, care nu a fost avută în vedere de către părți la momentul încheierii acesteia este apreciată de Curte ca fiind neîntemeiată. Astfel, în mod corect instanța de apel a statuat că inopozabilitatea titlului executoriu este strâns legată de existența sau inexistența dreptului de proprietate a recurentului asupra construcțiilor edificate pe terenul care îi aparține. Din analiza convenției autentificată sub nr.182/(...) încheiată între recurent și intimatul B. B. G. rezultă extrem de clar intenția reală a părților contractante de a efectua un schimb imobiliar după momentul edificării construcțiilor. Contestatorul, M. I., în calitate de proprietar al terenului în suprafață de 2.212 mp situat în com. F., jud. C., înscris în CF 5544 F. sub nr. top 2045/(...)/(...)/2/2, s-a obligat sa transfere întreg dreptul sau de proprietate asupra terenului sus-mentionat intimatului B. G. B., iar acesta s-a obligat sa edifice pe terenul sus-arătat imobile construcții formate din mai multe apartamente. La finalizarea lucrărilor de construcție a imobilelor, in schimbul acestui teren, pentru care nu s-a perceput nici un preț, intimatul B. B. G., s-a obligat să transmită contestatorului dreptul de proprietate asupra a 6 apartamente a câte 2 camere, cu finisajele descrise în contract, cu suprafața de 50 mp, ce vor fi construite în aceste imobile. T. limită pentru perfectarea schimbului de proprietăți este de 10 luni, începând cu data semnării contractului, respectiv până la data de (...), iar în cazul în care nu se va realiza acest termen, contractul se reziliază de drept, situația revenindu-se la cea anterioară. Pentru garantarea predării spațiilor construite părțile au convenit că promitentul vânzător este proprietarul de drept al terenului și al întregului imobil, până la transcrierea dreptului de proprietate asupra celor șase apartamente pe numele M. I. Din cuprinsul acestor clauze contractuale rezultă extrem de clar, fără nici un dubiu, faptul că recurentul are doar un drept de creanță contra titularului autorizației de construcție, intimatul B. G. B., debitorul obligației de demolare. Convenția încheiată între părți are natura juridică a unei promisiuni de schimb imobiliar, respectiv a unui antecontract de schimb având ca obiect terenul aflat în proprietatea recurentului și un număr de 6 apartamente dinimobilele construcții aflate în proprietatea intimatului B. G. B. . contract conferă recurentului doar un drept de creanță, acela de a încheia, în viitor, la momentul finalizării lucrărilor de construire a imobilelor, un contract de schimb, fără ca acest schimb imobiliar să fie încă perfectat și proprietatea asupra imobilelor transmisă la data încheierii convenției, (...). În consecință, recurentul nu este proprietar al construcțiilor menționate, el fiind beneficiar al unui drept de creanță contra vânzătorului, acela de a dobândi în viitor proprietatea apartamentelor. În acest sens este de remarcat poziția contradictorie a recurentului care deși afirmă că este titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul său dobândit prin convenție, ceea ce reprezintă un mod derivat de dobândire a dreptului real pretins afirmat, arată că a dobândit acest drept și în baza accesiunii imobiliare artificiale, ex lege, mod originar de dobândire a aceluiași drept real, ipoteză care este lipsită de logică și care nu ar avea rațiune deoarece odată devenit proprietar asupra construcțiilor, în temeiul accesiunii imobiliare proprietarul terenului și deopotrivă al construcțiilor să fie nevoit a apela la o manifestare de voință din partea proprietarului materialelor, pentru ca acele construcții să treacă în patrimoniul său, așa cum s-a întâmplat în prezenta speța, prin încheierea convenției autentificate de BNP K. A. B. din C.- N. sub nr. 182/(...). Concluzia care se impune este aceea că recurentul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate de intimatul B. G. B. și supuse demolării, dreptul de proprietate nefiind născut în patrimoniul său ca urmare a convenției de schimb imobiliar încheiată cu intimatul. Pentru aceste argumente Curtea constată că tribunalul a interpretat convenția cu respectarea prevederilor art.977 și urm. C. în conformitate cu voința reală a părților și prin raportare la întregul conținut al acesteia, iar nu doar la anumite clauze privite individual. Totodată, împrejurarea că pretinsul drept de proprietate al contestatorului asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa nu a fost la niciun moment contestat de către intimatul B. G. B., acesta fiind în opinia recurentului persoana interesată sa-si apere un ipotetic drept de proprietate asupra construcțiilor ori cel puțin un drept de creanță pentru materialele înglobate în teren nu prezintă nicio relevanță raportat la obiectul prezentei cauze. În consecință, în condițiile în care recurentul nu este proprietarul construcțiilor edificate de intimatul B. G. B. punerea în executare a titlului executor nu produce nicio atingere, nicio ingerință pretinsului drept real afirmat de contestator în deplinătatea atributelor sale. Mai mult, dat fiind faptul că prezenta executare silită are ca și obiect construcțiile edificate pe terenul contestatorului, deci nu terenul în sine, nu se poate discuta de o vătămare pe care să o sufere recurentul relativ la executarea ce face obiectul prezentului dosar. Dreptul de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile continuă să rămână în patrimoniul recurentului, fără nicio îngrădire, sens în care executarea titlului nu are cum să-i aducă vreo atingere în privința vreunuia dintre atributele proprietății. Critica contestatorului privitoare la faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 3715C.pr.civ sunt apreciate de Curte ca fiind neîntemeiate deoarece, așa cum s-a arătat, contestatorul a solicitat el însuși, prin cererea de chemare în judecată, încetarea executării silite in dosarul execuțional nr. 24/2009, iar motivul invocat, respectiv inopozabilitatea titlului executoriu, nu se regăsește printre motivele pentru care se poate dispune încetarea executării silite, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 3. C. Pentru aceste considerente Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.8 și pct. 9 C. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C., va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 07 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală. Deși intimata B. D.-G. a solicitat prin întâmpinare obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Curtea constată că reprezentanta acesteia, doamna avocat S. M., la momentul punerii concluziilor asupra recursului, a revenit asupra acestei cereri, motiv pentru care, în conformitate cu principiul disponibilității, Curtea nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate. PENTRU A. M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul M. I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 07 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A. A. M. GREFIER, Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex/(...). Jud.fond: M.Lazăr. Jud.apel: A.F.Doica; O.R.Ghișoiu.
| ← Decizia civilă nr. 1723/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2715/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
