Decizia civilă nr. 1793/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1793/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Ț. M., Ț. I. și Ț. F., împotriva deciziei civile nr. 1 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul
Sălaj, în dosar nr. (...)/, privind și pe reclamanta F. M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate F. M., avocat C. A.-M., în substituirea d-lui avocat C.
V., lipsă fiind pârâții-recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 aprilie 2012, reclamanta-intimată a depus la dosar prin fax, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare, delegația de substituire, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 900 lei și trei exemplare din întâmpinare.
Curtea, după deliberare, în baza art. 129 alin. 51Cod procedură civilă, invocă excepția inadmisibilității motivului de recurs ce vizează rolul activ al instanței, pe care o pune în discuția reprezentantei reclamantei-intimate. Reprezentanta reclamantei-intimate solicită admiterea excepției invocate de instanță, întrucât apreciază că acest motiv de recurs este inadmisibil. Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta reclamantei-intimate susține întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii recurate, și obligarea pârâților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 900 lei, conform chitanței depuse la dosar. În aprecierea sa criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de apel sunt absolut nefondate, decizia recurată fiindlegală și temeinică. Instanța de apel în mod corect a reținut că sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală. La stabilirea servituții de trecere instanța a avut în vedere aliniamentul propus de expertul tehnic Tarcea I., evidenția în planul de situație ce constituie Anexa I la raportul de expertiză efectuat în cauză. La acest raport de expertiză pârâții nu au formulat nici un fel de obiecțiuni, ceea ce denotă că aceștia au fost de acord cu concluziile expertului consemnate în raportul de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre. Expertul a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță, și toate aspectele necesare soluționării cauzei au fost lămurite. Reclamanta-intimată a fost nevoită să solicite instanței stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul precum și cu autoturismul, întrucât terenul proprietatea acesteia, în urma sistării stării de indiviziune, a devenit un loc înfundat, neavând ieșire la calea publică, drumul de acces terminându-se la limita terenului pârâților. R. la această împrejurare, reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței pentru stabilirea servituții de trecere, fiind normal ca aceasta să se realizeze pe terenul pârâților. P. aceste motive apreciază că se impune respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2. septembrie 2011 a J. Z. a fost admisă acțiuneareclamantei F. M. împotriva pârâților Ț. M., Ț. I. și Ț. F. S-a stabilit servitute de trecere, asupra imobilului pârâților Ț. M., Ț. I. și Ț. F. identificat cu nr. cad.50034 (nr. top 134/2) înscris în CF 50034 A. în favoarea imobilului cu nr.top 1. înscris în CF 613 A. pe aliniamentul marcat cu culoare albastră din planul de situație ce constituie anexă 1 la raportul de expertiza depus la fila 39 în D. nr. (...) al J. Z., plan ce face parte integranta din prezenta hotărâre. Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2035 lei în favoarea reclamantei. P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1321 din 18 iulie 1991 pronunțată în dosarul nr. 1727/1990 al J. Z. s-a dispus stabilirea masei succesorale după def. G. Palghia și ieșirea din indiviziune asupra imobilului cu nr. top 134 din CF 614 A. prin formare de două loturi. Lotul nr. 1 a fost atribuit reclamantei și soacrei acesteia, F. N.. Ca urmare a decesului numitei F. N. și a moștenitorului acesteia, F. Constatin, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a dobândit în proprietate întregul teren cu nr. top nou 134/a în suprafață de 7908,82 mp.Lotul cu nr. 2 și nr. top nou 1. în suprafață de 5272,54 mp a fost atribuit în indiviziune coproprietarilor Ț. M., Suciu V., Bărariu Parachiva, Suciu G.. Această sentință însă nu a fost operată în cartea funciară, ci dezmembrarea imobilului cu nr. top 134 în suprafață de 13.172 mp din CF 613 A. s-a făcut ca urmare a intabulării titlului de proprietate nr. 2.. Astfel, în urma dezmembrării a rezultat imobilul cu nr. top 134/2 în suprafață de 5337 mp care s-a transcris în CF 50034 A. pe numele pârâtei Ț. M. și imobilul cu nr. top 1. care a rămas înscris în CF 613 A. pe numele vechilor proprietari. Expertiza topografică efectuată în cauză a stabilit că terenul reclamantei are nr. top 1. și este un teren înfundat, ce nu are acces la calea publică. Astfel cea mai scurtă cale la drumul public pe terenul reclamanților este situată pe laturile de 15,54 m, respectiv 7,56 mp conform anexei 1 din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert I. T. Prin decizia civilă nr. 1/(...) a T.ui S., a fost respins ca nefondat apeluldeclarat de pârâții Ț. M., Ț. F. și Ț. I. contra sentinței civile nr. 2. septembrie 2011 a J. Z.. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei F. M. suma de 450 lei cheltuieli de judecată. P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: În cazul în speță prima instanță, a admis acțiunea reclamantei și a stabilit servitutea de trecere asupra imobilului pârâților identificat cu nr. cad. 50034 A. nr. top. 134/2, în favoarea imobilului înscris în CF 613 A., cu nr. top 1., proprietatea reclamantei, pe aliniamentul marcat cu culoare albastră din planul de situație ce constituie Anexa nr. 1 la raportul de expertiză, reținând că, potrivit art. 616 C. civil, imobilul cu nr. top 1. este loc înfundat. R. de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că terenul reclamantei este un teren înfundat, ce nu are acces la calea publică iar calea cea mai scurtă la drumul public pe terenul reclamanților este situată pe laturile de 15,5 m și respectiv 7,56 m. În cuprinsul R.ui de expertiză, expertul a arătat că ,,În urma dezmembrării parcelei cu nr. top 134 din CF A., în vederea intabulării dreptului de proprietate în favoarea numitei Ț. M., terenul reclamantei cu nr. 1. a devenit un teren fără acces la calea publică neavând posibilitatea nici cu piciorul și nici cu autovehiculul de a ajunge la drumul public, numai dacă ar trece pe terenul altor persoane. Analizând configurația parcelei cu nr. cad. 50034 se observă că pe laturile în lungime de 15,54 m, respectiv 7,56 m este calea cea mai scurtă de a se ajunge de la terenul reclamantei la drumul public";. Pârâții recurenți nu au formulat nici un fel de obiecțiuni la R. de expertiză efectuat în cauză ceea ce denotă faptul că au fost de acord cu concluziile expertizei. Pârâții apelanți nu pot solicita constituirea servituții de trecere pe proprietățile limitrofe din moment ce în urma dezmembrării parcelei cu nr. top 134 din CF 613 A. pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei Ț. M., terenul reclamantei cu nr. top 1. a devenit un teren fără acces la calea publică, neavând posibilitatea nici cu piciorul și nici cu autovehiculul de a ajunge la drumul public, numai dacă ar trece pe terenul altor persoane. Pârâții apelanți nu pot solicita ca servitutea de trecere să fie stabilită pe terenul altor persoane când în urma intabulării dreptului de proprietate a pârâtei Ț. M. terenul reclamantei a devenit loc înfundat. În consecință, în mod justificat prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a stabilit servitutea de trecere asupra imobilului pârâților Ț. M., Ț. I. și Ț. F. identificat cu nr. cad.50034 (nr. top 134/2) înscris în CF 50034 A. în favoarea imobilului cu nr. top 1. înscris în CF 613 A. pealiniamentul marcat cu culoare albastră din planul de situație ce constituie anexă 1 la raportul de expertiză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului solicitat în apel, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, admiterea apelului și respingerea acțiunii. În motivarea recursului pârâții au arătat că judecata în apel s-a desfășurat cu aplicarea greșită a legii, hotărârea fiind nemotivată, sub aspectul probatoriului. Instanța de apel nu a motivat respingerea cererii în probațiune, sub acest aspect judecata nefiind echitabilă. Instanța de apel nu a aplicat în întregime prevederea art.618 alin. 1 Cod proc.civ., care instituie regula conform căreia proprietarul locului înfundat provenit din partaj nu va putea cere drept de trecere decât celor care au dobândit partea de teren pe care anterior se făcea trecerea. Întrucât probațiunea administrată în cauză nu relevă care este imobilul pe care se realiza anterior trecerea, se impunea suplimentarea probațiunii. Este real că pârâții nu au solicitat probe, doar au arătat că nu se opun admiterii acțiunii, însă în baza rolului activ, pentru a-și forma o părere obiectivă și fondată despre obiectul judecății, instanța era datoare să administreze toate probele necesare pentru a verifica existența condițiilor cerute pentru stabilirea servituții de trecere. Servitutea de trecere solicitată de reclamantă nu este conformă dispozițiilor art. 618 alin. 1 Cod civil, întrucât niciodată accesul la terenul reclamantei nu s-a efectuat asupra terenului pârâților. Și anterior partajului trecerea s-a efectuat pe un teren învecinat, aparținând altor persoane. Așa cum reiese și din conținutul expertizei, trecerea pe terenul pârâților întâlnește multe obstacole, care vor trebui îndepărtate: fântână, anexe gospodărești, pomi fructiferi. Prin întâmpinarea formulată (f. 15-18), reclamanta a solicitatrespingerea recursului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că pârâții nu au formulat în apel o cerere în probațiune, potrivit cu dispozițiile art. 292 Cod proc.civ. Totodată, a arătat că anterior partajului imobilul avea acces la calea publică, terenul reclamantei devenind loc înfundat, urmare a dezmembrării imobilului cu nr. top 134. drumul de acces se termină la limita terenului pârâților. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: La termenul de judecată din (...), în baza art. 137 alin. 1 Cod proc. civ., raportat la art. 129 alin. 51Cod proc. civ., instanța din oficiu a invocat inadmisibilitatea motivului de recurs vizând lipsa rolului activ al instanței sub aspectul omisiunii de a ordona din oficiu probe pe care pârâții recurenți nu le-au propus și administrat în condițiile legii, admițând această excepție. Hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia pronunțată în apel s-a întemeiat pe o expertiză tehnică ce a relevat faptul că părțile în litigiu au devenit proprietari asupra imobilelor cu nr. top 134/a - reclamanta și numita F. N. (în prezent decedată), respectiv 1. - celorlalți coproprietari, între care și numita Ț. M., care în anul 2009 a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra imobilului proprietatea sa, având nr. cadastral 50034 pârâților Ț. I. și F., în urma sistării indiviziunii asupra imobilului cu nr. top inițial 134, prin sentința civilă nr. 1323/(...) a J. Z.. Potrivit aceleiași lucrări de specialitate, terenul proprietatea reclamantei a devenit în urma dezmembrării un imobil fără acces la calea publică, neavând posibilitatea de a ajunge la drumul public, nici cu piciorul și nici cu autovehiculul. Planul de situație aferent expertizei (f.41 dosar fond), precum și harta cadastrală (f. 42 dosar fond), evidențiază faptul că nr. top inițial 134 avea acces la calea publică, iar în prezent are un astfel de acces doar imobilul cu nr. cadastral 50034 (fostul 1.). Prin urmare, susținerea pârâților recurenți conform căreia anterior dezmembrării accesul la terenul reclamantei se făcea pe o cale ce traversa imobilele unor terțe persoane nu este întemeiată, întrucât probațiunea administrată a relevat că terenul reclamantei a devenit loc înfundat în urma partajului imobilului cu nr. top 134, reclamantei fiindu-i atribuit lotul rezultat în urma partajului care nu mai are acces la calea publică. Până la partaj, imobilul cu nr. top 134 avea acces la drumul public, instituirea unui drept de servitute în favoarea sa nefiind necesară. În ce privește dreptul de servitute propus prin concluziile raportului de expertiză, acesta constituie drumul cel mai scurt spre calea publică, existența unor eventuale „obstacole"; (un coteț și un dud) nejustificând instituirea unei servituți peste un alt imobil. După cum reiese din planul de situație, pârâții dețin o suprafață de teren suficient de mare ca să amplaseze cotețul în altă parte, dudul nu este un pom fructifer rar, așa cum afirmă recurenții, iar fântâna nu este afectată de instituirea dreptului de servitute, fiind amplasată pe exteriorul uneia din laturile viitoarei căi de acces. În plus, este echitabil ca dreptul de servitute în favoarea imobilului devenit loc înfundat în urma partajului, să se instituie pe imobilul care, tot în urma partajului, a devenit unicul lot cu ieșire la calea publică. Aceasta, întrucât operațiunea de partajare a imobilului în două loturi a determinat ca lotul atribuit reclamantei să devină loc înfundat, ar fi inechitabil ca servitutea care să asigure accesul reclamantei la calea publică, să greveze un imobil proprietatea unui terț. P. aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul pârâților va fi respins. În baza art. 274 Cod proc.civ., recurenții vor fi obligați să îi plătească intimatei F. M. suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat. (f.20). P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâții Ț. M., Ț. I. și Ț. F. împotriva deciziei civile nr.1 din 17 ianuarie 2012 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenții să îi plătească intimatei F. M. suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. C. V. T. D. A.-T. N. M. L.T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: Drăgan G., Năsăudean P.
| ← Decizia civilă nr. 1732/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4451/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
