Decizia civilă nr. 1796/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1796/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 85 din 2 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții P. ANA (n. K.), K. ANA, K. I., K. S. jr. având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților-intimați P. Ana (n. K.), K. Ana, K. I., K. S. jr., avocat B. Ana-
M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 aprilie 2012, reclamanții-intimați au depus la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Pârâtul a criticat soluția instanței de fond exclusiv sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4525,66 lei. Apreciază că în mod legal instanța de fond a procedat la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că prezentul litigiu a fost demarat datorită culpei pârâtului care timp de nouă ani nu a soluționat notificarea formulată de reclamanta P. Ana și de defunctul K. S., astfel că este vădită culpa procesuală a acestuia. Raportat la această situație apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Chiar dacă pârâtul susține că nu s-a opus admiterii acțiunii, această poziție procesuală a fost comunicată prin notele de ședință depuse la dosar, la un termen ulterior, nu la prima zi de înfățișare, și în plus acesta nu a nici formulat întâmpinare, fiind pus în întârziere anterior litigiului, astfel că în speță nu sunt incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, recurentul a solicitat și diminuarea cheltuielilor de judecată. În cuantumul cheltuielilor de judecată este cuprins onorariul pentru expert în sumă de 1525,66 lei și onorariul avocațial în sumă de 3000 lei. Potrivit prevederilor art. 274 alin. (2) Cod procedură civilă, onorariul pentru expert nu poate fi diminuat, iar în ceea ce privește onorariul de avocat apreciază că raportat la criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, la obiectul cererii, la valoarea acestuia, la natura pricinii, la durata procesului și la numărul părților reprezentate, nu se justifică diminuarea acestuia. Pentru aceste motive, apreciază că se impune respingerea recursului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 85 din 2 februarie 2012 a T.ui C., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. ANA, K. ANA, K. I. și K. S. jr. împotriva pârâtului P. M. C.-N. și în consecință, s-a constatat preluarea abuzivă de către S. Român prin expropriere în baza Decretului nr.
353/1962 a imobilului teren în suprafață de 500 mp cu nr. top 10860, înscris inițial în CF nr. 20690 C., în favoarea antecesoarei K. Ana, transcris apoi în CF nr. 27238 C., apoi în CF nr. 31323 C. și apoi în CF nr. 31329 C. și a casei de locuit aflată pe acest teren, neevidențiată în CF, imobil situat în C.-N., str. Episcop I. Lemeni nr. 20, actual str. L. nr. 20, jud. C..
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să emită dispoziție de restituire în natură, în temeiul L. nr. 1., în favoarea reclamanților P. Ana, în cotă de ½, K. Ana, în cotă de 1/8, K. I. în cotă de 3. și K. S. jr. în cota de 3., cu privire la terenul în suprafață de 369 mp situat în C.-N., str. L. nr. 20, cu nr. top 10860/3, prin dezmembrare din topograficul inițial 10860, astfel cum este identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul C. D., cu instituirea unui drept de trecere peste acest teren cu nr. top nou 10860/3, în favoarea imobilului construcție și teren de 68 mp, cu nr. top 10860/2, din C.-N. str. L. nr. 20, precum și cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 131 mp ce nu se poate restitui în natură din topograficul inițial de 10860 de mai sus și pentru casa din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 1 cameră, bucătărie și cămară de alimente, expropriată odată cu terenul din C.-N., str. Episcop I. Lemeni nr.
20, actual str. L. nr. 20, jud. C..
A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să îi plătească reclamantei
K. I. cheltuieli de judecată în sumă de 4525,66 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr. 20690 C., nr. top 10860, loc de casă în str. Episcop I. Lemeni nr. 46, în suprafață de 139 stjp=500 mp a fost proprietară tabulară K. Ana. Pe acest teren a existat și o casă neînscrisă în cartea funciară.
În baza Decretului nr. 353/1972, imobilul a trecut în proprietatea S.ui
Român și transferat în CF nr. 27738 C.. Preluarea s-a făcut atât cu privire la teren, cât și la casa existentă pe teren.
Proprietara K. Ana a decedat, lăsând doi copii: K. S. și K. Ana.
La rândul său, K. S. a decedat, iar moștenitorii acestuia sunt: soția supraviețuitoare K. Ana și 2 copii: K. I. și K. S. jr.
K. Ana (fiica proprietarei K. Ana) este căsătorită P..
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul C. D., a rezultat că din parcela cu nr. top 10860, suprafața de 63 mp este ocupată de stradă, pe o suprafață de 68 mp este edificată o construcție ce a fost înstrăinată în temeiul L. nr. 112/1995, astfel că este liberă doar suprafața de 369 mpcompusă din 230 mp reprezentând curtea grădiniței și 139 mp reprezentând curtea imobilului din strada L. nr. 20.
Așa fiind, s-a admis cererea reclamanților împotriva pârâtului și în consecință, s-a constatat preluarea abuzivă de către S. Român a terenului în suprafață de 500 mp cu nr. top 10860 și a casei de locuit și a fost obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților a terenului în suprafață de 369 mp și să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferența de 131 mp teren și pentru casă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul P. municipiului C.-N., solicitând modificarea ei în parte, în sensul exonerării lui de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut în principal că în speță nu sunt prezente prevederile art. 274 C.pr.civ., deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul, trebuind să suporte cheltuielile ocazionate justificat de partea câștigătoare.
Pârâtul nu s-a aflat în culpă procesuală, deoarece nu s-a opus admiterii acțiunii reclamanților prin care au solicitat fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri.
În subsidiar, pârâtul-recurent a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 452,66 lei la care a fost obligat, invocând considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 492/2006 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Intimații P. Ana, K. Ana, K. I. și K. S. jr. prin întâmpinare depusă la dosar f.10-11, au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că art. 274 alin. (1) condiționează obligația de plată a cheltuielilor de judecată, de culpa procesuală.
Corespunde realității că prin „. de ședință"; depuse la dosar la data de
26 mai 2011 f. 160-161, pârâtul P. municipiului C.-N. a învederat instanței că în principiu nu se opune admiterii acțiunii reclamanților cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în modalitatea propusă de C. de aplicare a
L. nr. 1..
Reclamanții au depus notificarea la executorul judecătoresc Stolnean M. la data de 13 februarie 2002 și a fost înregistrată sub nr. 10178/3 din 14 februarie 2002 la P. municipiului C.-N.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 1., în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Art. 275 C.pr.civ. prevede la rândul său că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată.
Numai că pârâtul nu a soluționat notificarea reclamanților în termen de 60 de zile de la data depunerii ei, astfel că la data de 25 mai 2011 când a arătat că nu se opune în principiu admiterii acțiunii reclamanților, se afla legal în întârziere cu peste 9 (nouă) ani de zile.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, curtea constată că prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
4.525,66 lei care se compune din: 3.000 lei onorariu de avocat și 1.525,66 lei onorariu expert.
Întrucât efectuarea raportului de expertiză tehnică judiciară a fost necesară pentru stabilirea porțiunii de teren ce poate fi restituită în natură și față de dispozițiile art. 274 alin. (2) C.pr.civ., conform cărora judecătorii nu pot micșora cheltuielile privind plata experților, curtea observă că nu poate reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de expert.
Referitor la onorariul de avocat, de asemenea curtea apreciază că față de obiectul și complexitatea dosarului, munca depusă de avocat nu este nepotrivit de mică, pentru a se putea face aplicarea art. 274 alin. (3) C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 alin. (1)
C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva sentinței tribunalului.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.civ., recurentul va fi obligat să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. municipiului C.- N. împotriva sentinței civile nr. 85 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să le plătească intimaților P. Ana, K. Ana,
K. I. și K. S. jr., suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. T. D. A.-T. N.
M.-L. T.
GREFIER
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond:G. O. R.
| ← Decizia civilă nr. 3925/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
