Decizia civilă nr. 3925/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3925/R/2012
Ședința din 26 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de reclamanta SC I. T. C. SA precum și recursul declarat de pârâta SC R. E. S. împotriva deciziei civile nr. 2. din 10 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 6 septembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie și ulterior pentru data de 26 septembrie 2012.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.20.025/16 decembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.15.(...) al Judecătoriei C.-N., a fost respinsă excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă și admisă plângerea formulată de reclamanta SC I. T. C. SA în contradictoriu cu intimata SC R. E. S., dispunându-se anularea încheierii nr.42253/(...), prin care s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 29369/(...) a O.C.P.I. C.
Totodată, s-a dispus respingerea cererii de înscriere a dreptului de proprietate al R. E. S. în C. nr.2. C.-N., cu consecința radierii acestuia din cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
P. copiei CF nr. 2. C.-N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1.), imobilul cu nr. cadastral 12492/13 s-a aflat in proprietatea societății SC U. C. SA.
Prin Sentința comercială nr. 278/C/2009, pronunțată de Tribunalul
Comercial Argeș în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC I. T. C. SA împotriva SC U. C. SA, care a fost obligată la plata sumei de 4.547.537 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza acestei sentințe, reclamanta a demarat executarea silită împotriva debitorului său, în cadrul dosarului execuțional nr. 80/2006 al BEJ Man O. I., procedură care a fost contestată de debitoarea SC U. C. SA în cadrul dosarului nr.(...).
A.ul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 278/C/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost admis prin decizia nr. 3.a C. de A. P., prin care a fost modificată sentința criticată, în sensul că debitoarea SC U. C. SA a fost obligată la plata sumei de 82.340 lei, sumă pe care, de altfel, a și achitat-o reclamantei, aspect necontestat de părți.
Prin decizia pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...), a fost admis recursul declarat împotriva deciziei nr.3. a C. de A. P., care a fost modificată, în sensul respingerii în tot a apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr.278/C/2009, care a fost păstrată în tot.
Prin H. nr.1/(...) a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC
U. C. SA, s-a aprobat divizarea acestei societăți comerciale, prin transferarea patrimoniului acesteia către două societăți existente, intimata SC R. E. S., respectiv SC U. G. S. P. art. 5 din această hotărâre, se scot din patrimoniul SC U. C. SA și se transferă în patrimoniul SC R. E. S. mai multe imobile, printre care si imobilul cu nr. cadastral 12492/13 înscris în CF nr. 2. C. N.. De asemenea, s-a menționat că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea intimatei se va face numai după înregistrarea Hotărârii A. nr.1 din data de (...) la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin H. nr.3/(...) a Asociatului Unic al SC R. E. S., a fost aprobată operațiunea de divizare a SC U. C. SA în forma expusă anterior și preluarea în patrimoniul societății a mai multor active, printre care si imobilul în discuție, iar, prin H. nr.3/(...) a Asociaților SC U. G. S., a fost, de asemenea, aprobată operațiunea de divizare.
C. de înscriere a dreptului de proprietate al SC R. E. S. asupra imobilului înscris în CF nr. 2. C. N., în baza Hotărârii nr.1/2011, autentificată sub nr.1365/(...) de BNP P. I. - F., a fost admisă prin încheierea nr. 29369/(...).
C. de reexaminare formulată de reclamanta SC I. T. C. SA împotriva încheierii nr. 29369/2011 a fost respinsă prin încheierea de reexaminare nr.42253/(...).
Analizând cele două încheieri contestate în baza înscrisurilor depuse la dosarul de carte funciara, instanța a constatat următoarele.
P. dispozițiilor art. 50 alin. 2 si 21din Legea nr.7/1996, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul, iar, împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2), se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. C. de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. O. teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. Așadar, legea conferă calitate procesuală activă unui câmp larg de persoane, care pot contesta încheierile de carte funciară date de registrator, cu condiția de a justifica un interes în susținerea acestor plângeri. Examinând excepția lipsei de interes a plângerii, excepție invocată de intimata SC R. E. S., instanța a constatat că interesul in susținerea unei acțiuni, ca și condiție de fond a oricărei cereri de chemare în judecată constă în folosul practic pe care promovarea acelei acțiuni îl poate asigura titularului cererii. Interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie legitim, născut și actual, personal și direct și, de asemenea, trebuie să fie probat de reclamant, căruia îi revine sarcina probei si sub acest aspect conform art. 1169 Cod civil. Din aceasta perspectivă, s-a constatat că, în prezent, reclamanta justifică un interes în obținerea anularii încheierii de admitere nr. 29369/(...), prin care a fost admisă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al intimatei in cartea funciara. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că, în prezent, reclamanta este titulara unui drept de creanță asupra debitoarei SC U. C. SA, în baza sentinței comerciale nr.278/C/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, rămasă irevocabilă. În această calitate, interesul reclamantei de a obține anularea încheierii de admitere date de registrator întrunește toate condițiile legale, întrucât o asemenea soluție ar conduce la menținerea înscrierii dreptului de proprietate al debitoarei sale asupra bunului înscris in CF nr. 2. C.-N. și i-ar da posibilitatea de a începe executarea silită dacă debitoarea nu achită de bună voie suma datorată în baza sentinței comerciale mai sus menționate. Ca urmare, a constatat că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare. Analizând pe fond plângerea formulată, a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 249 lit. b din Legea nr. 31/1990, divizarea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului in care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau societăților beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă patrimoniul. În temeiul normei mai sus enunțate, instanța a reținut că divizarea produce efecte, ca regulă, de la data la care hotărârea ultimei adunări generale a unei societăți implicate în operațiunea de divizare a fost înregistrată la O. R. C. În acord cu aceste dispoziții legale, în H. A. nr.1/(...) a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC U. C. SA, s-a prevăzut că înscrierea dreptului de proprietate in favoarea intimatei se va face numai după înregistrarea Hotărârii A. nr.1 din data de (...) la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj. La data la care intimata SC R. E. S. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, procedura de divizare nu era finalizată și, deci, transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil înscris în CF nr. 2. C.-N. nu operase încă. La acea dată, nu fusese înscrisă la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj H. A. a U. C. SA nr. 1 din data de (...), nefiind, așadar, încheiată procedura de divizare și nefiind îndeplinită condiția stabilită prin actul ce a stat la baza intabulării. Din acest punct de vedere, se observă că, la data de (...), la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a depus doar cererea de înregistrare a divizării prin desprindere si transmitere, cerere care a fost înaintată T.ui C. C. în vederea verificării legalității operațiunii de divizare. Cum instanța este obligată să examineze pe calea plângerii încheierii de carte funciară actele existente în dosarul de carte funciară la acea dată și să stabilească, în raport de momentul înscrierii unui drept în CF, dacă respectiva înscriere a fost sau nu legală, în speța dedusă judecății, a constatat că, la data la care a fost dată încheierea de admitere nr. 29369/(...), această înscriere nu a fost legală, nefiind finalizată procedura de divizare a U. C. SA, iar, din punct de vedere formal, nefiind îndeplinităcondiția prevăzută în actul în baza căruia s-a făcut înscrierea în favoarea intimatei SC R. E. S. Chiar dacă s-ar analiza situația ulterioară acelui moment, s-ar observa că, prin încheierea comerciala nr.3258/(...) pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr.(...), s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii AGA a U. C. SA din data de (...) și a actelor constitutive ale SC U. C. SA, SC R. E. S. și SC U. G. S., constatându-se legalitatea Hotărârii AGA a U. C. SA din data de (...) prin care s-a hotărât divizarea acestei societăți și transferul unei părți din patrimoniul acesteia către alte două societăți comerciale. Aceasta încheiere este executorie, deși recursul împotriva acestei încheieri se află în prezent pe rolul C. de A. C., cu termen de judecată la data de (...). Cu toate acestea, nu s-a probat dacă a fost sau nu înregistrată la ORC H. A. nr.1/(...). Prin decizia civilă nr. 231/(...) a T.ui C. , a fost admis în parte apelul declarat de pârâta S. „. E. S. împotriva sentinței civile nr.20.025/16 decembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.15.(...) al Judecătoriei C.-N., ce a fost schimbată parțial, în sensul admiterii în parte a plângerii formulate de reclamanta S. I. T. C. S. împotriva intimatei S. „. E. S., al anulării încheierii nr.42253/12 Mai 2011 a B.C.P.I. C.-N., cu consecința anulării încheierii nr.2. Martie 2011. A fost admisă în parte cererea intimatei S. „. E. S. de înscriere a dreptului de proprietate. S-a dispus înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al intimatei asupra imobilului înscris în C. nr.2. C., cu număr cadastral 12492/13 din data de 16 martie 2011, înscriere justificată în data de 13 martie 2012. În considerentele acestei decizii, se reține că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de către apelantă, tribunalul apreciază că în mod temeinic și legal aceasta a fost respinsă de către Judecătoria Cluj- Napoca, reclamanta încadrându-se în sfera largă a persoanelor interesate prevăzute de art. 50 alin. 2 și 21din Legea nr.7/1996. Astfel, aceasta este creditoare a SC U. C. S., potrivit sentinței comerciale nr.278/C/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, context în care orice transfer din patrimoniul acestei societăți debitoare prezintă interes din perspectiva realizării creanței apelantei, aceasta urmărind să se îndestuleze din bunurile pe care le deține în cazul în care nu își va onora obligațiile. Este lipsit de relevanță faptul că, prin dispozițiile L. nr.31/1990, se acordă protecție creditorilor unor societăți care se divide, deoarece mijloacele de realizare a creanței nu sunt limitate doar la demersurile pe care le pot realiza asemenea persoane în conformitate cu legea menționată, aceștia putând uzita de toate demersurile legale în vederea asigurării executării creanței. Referitor la înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, tribunalul a constatat, în acord cu hotărârea primei instanțe că, într-adevăr, potrivit Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S. U. C. S., intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor care se scot din patrimoniul S. U. C. S. prin divizare în patrimoniul apelantei se va realiza numai după înregistrarea hotărârii respective la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj. Într-un asemenea context, imobilele care au făcut obiectul hotărârii au trecut în patrimoniul societății apelante în urma divizării, cu alte cuvinte a avut loc transferul dreptului de proprietate între părți, însă intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară se poate realiza doar cu cerințaîndeplinirii formalității înregistrării hotărârii la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru a se asigura opozabilitatea acestei operațiuni. Drept urmare, tribunalul a apreciat că, impunându-se această formalitate, se putea realiza înscrierea provizorie a dreptului de proprietate, sub condiția justificării ulterioare, conform art. 26 alin. 4 lit. b din Legea nr. 7/1996. De altfel, în plângerea formulată, reclamanta a arătat că putea fi admisă cel puțin o cerere de înscriere provizorie. A.anta a invocat excepția lipsei de interes raportat la împrejurarea că, la momentul soluționării plângerii, condiția era îndeplinită potrivit art. 50 alin. 1 din Ordinul 633/2006 emis de ministerul A. și I. - A. N. de C. și P. I. privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, însă tribunalul a considerat că, în situația în care cartea funciară este oglinda tuturor transmisiunilor drepturilor, este absolut necesar ca aceasta să redea în mod fidel aceste succesiuni, or, în ipoteza unei înscrieri provizorii, este evident că, până la momentul justificării condiției, dreptul real respectiv nu se bucură de protecția conferită drepturilor reale intabulate. Spre exemplu, art. 52 alin. 2 din același ordin stabilește că, dacă înscrierea provizorie a fost încuviințată, se vor putea săvârși înscrieri atât împotriva celui intabulat, cât și împotriva celui înscris provizoriu. În atare situație, tribunalul a considerat că momentul la care putea opera intabularea dreptului de proprietate în favoarea apelantei este 13 martie 2012, dată la care s-a respins de către Curtea de A. C. recursul declarat de către reclamantă împotriva Încheierii comerciale nr.3258/10 mai 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., prin care s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor de divizare a S. U. C. S. Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs ambele părți. Reclamanta a solicitat modificarea hotărârii pronunțată în apel, însensul respingerii apelului declarat de pârâtă, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe. În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., pentru că nici una dintre părți nu a solicitat înscrierea provizorie. Instanța de apel nu putea decât fie să admită apelul, fie să-l respingă în totalitate, prin soluția pronunțată depășind limitele investirii sale. Decizia recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, subzistând și motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., întrucât, deși a apreciat corect că o cerere de înscriere pură și simplă nu putea fi admisă raportat la momentul înregistrării ei, dispune înscrierea provizorie, apreciind-o ca fiind singura posibilă, cu motivarea că, în realitate,cartea funciară trebuie să reflecte situația exactă a transmisiunilor dreptului de proprietate asupra imobilelor, a dispus înscrierea provizorie, deși o astfel de cerere nu a fost formulată pe cale administrativă de către pârâtă, instanța de apel neputându-se subroga acesteia în ceea ce privește formularea cererii de înscriere. C. de înscriere nu putea fi decât admisă sau respinsă. Pârâta a solicitat admiterea recursului ei, modificarea deciziei, însensul admiterii apelului în totalitate, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii plângerii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. În motivarea recursului ei, pârâta arată că admiterea în parte a apelului nu este o soluție legală, singurele soluții posibile raportat la dispozițiile art. 296 și 297 Cod proc. civ. fiind acelea de admitere, respingere sau anulare a sentinței primei instanțe. Admițând în parte apelul și dispunând înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al pârâtei recurente, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ., încălcând principiul disponibilității, în condițiile în care, în cererea formulată prin B. notarului public, s-a solicitat doar intabularea dreptului de proprietate, nu și înscrierea provizorie, plângerea vizând respingerea cererii de înscriere și nu admiterea în parte a acesteia. Acordând ceea ce nu s-a cerut, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., pentru că nu a pus în discuția părților această împrejurare, schimbând, din oficiu pretenția supusă judecății și încălcând limitele investirii din apel. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 48 și 49 din Legea cadastrului, ce permit doar admiterea sau respingerea cererii de înscriere, subzistând motivul de recurs privind greșita aplicare a normelor de drept substanțial prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. În plus, dreptul la înscrierea provizorie era justificat încă din (...). Se reține corect faptul că intabularea dreptului de proprietate se putea realiza după înregistrarea hotărârii adunării generale la ORC, însă se apreciază greșit că aceasta se putea realiza doar după pronunțarea hotărârii în recurs de către Curtea de A., respectiv la (...). Instanța de apel nu a observat prev. art. 7208Cod proc. civ., potrivit cărora hotărârile în materie comercială sunt executorii de drept, acesta fiind și cazul încheierii nr. 3258/10 mai 2011 a T.ui C., prin care acesta a constatat legalitatea hotărârii adunării generale și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a divizării. Greșit a fost soluționată excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, pentru că, din analiza dispozițiilor art. 50 și 22 alin. 1 lit. a ale L. nr. 7/1996, plângere împotriva încheierii de cartea funciară pot formula doar persoanele în favoarea sau împotriva cărora urmează să se încuviințeze o înscriere, or reclamanta nu se încadrează în vreuna dintre aceste categorii. Instanța reține că orice transfer din patrimoniul debitorului prezintă interes pentru creditori, însă plângerea formulată de reclamantă nu vizează transferul dreptului de proprietate, ci publicitatea acestui transfer, transferul putând fi atacat în condițiile art. 2411alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Transferul din patrimoniul debitoarei către pârâtă a avut loc la data înregistrării operațiunii de divizare în registrul comerțului, în acord cu dispozițiile art. 249 din Legea nr. 31/1990, această dată fiind 31 mai 2011, dată la care s-a pronunțat rezoluția directorului ORC prin care s-a dispus înregistrarea încheierii comerciale nr.3258/(...) emisă de Tribunalul Comercial Cluj privind înregistrarea divizării, rezoluția directorului ORCT fiind executorie potrivit dispozițiile art. 24 alin. 2 din Normele metodologice din (...) privind modul de ținere a registrului comerțului de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor. În plus, în jurisprudența instanțelor clujene, s-a reținut importanța îndeplinirii ulterioare a condițiilor pentru înscrierea unui drept în cartea funciară, cum este și cazul pârâtei, considerându-se că o continuare a procesului într-o astfel de situație ar constitui o temporizare nejustificată aînscrierii unui drept dobândit, deoarece o nouă cerere de intabulare a dreptului ar fi admisibilă. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. pr.civ., ce constituie temeiul lor în drept, curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat, iar al pârâtei nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al litigiului în urma unei operațiuni de divizare, acesta fiind anterior proprietatea unei societăți comerciale a cărei creditoare este reclamanta. La data exercitării prezentei acțiuni în justiție, reclamanta, în calitate de creditoare a societății care transferat dreptul de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul său ce constituia gajul general al creditorilor, a ales să conserve această garanție prin atacarea actului de divizare, intervenind în procesul în care s-a solicitat constatarea legalității actului de divizare și înscrierea divizării în registrul comerțului, atacând, astfel, transferulproprietății. În paralel, a formulat plângere împotriva încheierii de cartefunciară prin care a fost admisă cererea de intabulare formulată de notarul public care a autentificat actul de divizare, pentru a împiedica, astfel,înscrierea transferului proprietății în cartea funciară. Așadar, reclamanta a contestat atât transferul proprietății, cât și înscrierea acestui transfer în cartea funciară. Așa cum avea mai multe opțiuni de a ataca actul de divizare și transferul proprietății asupra imobilului în litigiu în temeiul acestuia, conform considerentelor, inclusiv din opinia separată la decizia comercială nr. 1959 din 13 martie 2012, reclamanta avea la dispoziție mai multe posibilități de a ataca înscrierea transferului în cartea funciară, putând opta între acțiunea în rectificarea intabulării și reexaminarea încheierii de intabulare, respectiv plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, ea optând pentru această din urmă soluție, care nu necesita o acțiune de fond. Oricum, existența pe rol a unei acțiuni de fond privind transferul proprietății, justifica interesul ei în a ataca publicitatea transferului, așa cum corect au reținut instanțele de fond. Este adevărat că cererea sa de intervenție în acel proces a fost soluționată irevocabil anterior pronunțării deciziei obiect al prezentului recurs, respectiv la data de 13 martie 2012, prin decizia comercială amintită, în sensul respingerii, conform opiniei majoritare. Aceasta, însă, nu lipsește de suport plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, subzistând, în continuare, interesul în împiedicarea înscrierii transferului proprietății în cartea funciară, întrucât, pe de o parte, cererea de intervenție a fost respinsă pe motiv că interesul nu era actual la data formulării cererii de intervenție, devenind actual doar pe parcursul procesului, iar, pe de altă parte, invocându-se alte căi prin care putea fi atacat actul de divizare, inclusiv opinia minoritară reflectând posibilitatea mai multor căi de atac în justiție a transferului proprietății. Așadar, interesul reclamantei rămâne unul actual și la data soluționării prezentului recurs, întrucât aceasta are posibilitatea de a exercita alte căi de atac împotriva actului de transfer al proprietății, fiind în continuare interesată în împiedicarea înscrierii transferului în cartea funciară, analiza condiției interesului în prezentul proces neimpunând instanței analiza căilor de atac și a termenelor în care acestea trebuie exercitate, acestea constituind atributul instanței investite sau care poate fi investită în continuare cu soluționarea acestora. Prin urmare, motivul de recurs privind excepția lipsei interesuluireclamantei, invocat de pârâtă, este nefondat. În ceea ce privește înscrierea ce se putea dispune în cartea funciară în baza actului de divizare, raportat la momentul înregistrării cererii, aceasta nu este nici intabularea, nici înscrierea provizorie, ci notarea. Aceasta deoarece, așa cum rezultă din cuprinsul actului de divizare, împrejurare recunoscută de toate părțile, acesta nu transfera proprietatea, transferul proprietății realizându-se doar la momentul înregistrării divizării în registrul comerțului și numai pentru viitor. Transferul proprietății era, așadar, afectat de o modalitate, care, însă, nu era o condiție suspensivă clasică, constând în înregistrarea (sau nu) în registrul comerțului, pentru că nu producea efecte retroactiv, ci numai pentru viitor, în măsura în care se realiza, funcționând ca un termen suspensiv. Condiția suspensivă, ca regulă, produce efecte și pentru trecut, dreptul dobândindu-se retroactiv, de la data încheierii actului juridic afectat de condiție, însă acest efect este doar de natura, nu și de esența condiției suspensive, ea putând produce efecte doar pentru viitor, fie prin voința legiuitorului (cum este cazul art. 249 lit. b din Legea nr. 31/1990), fie prin voința părților. Producând efecte numai pentru viitor, din punctul de vedere al cărții funciare, ea are regimul juridic al unui termen suspensiv și nu al unei condiții suspensive, acesta fiind motivul pentru care nu se poate înscrie provizoriu, în temeiul art. 26 alin.4 lit. b din Legea nr. 7/1996, ci doar nota, drepturile afectate de un termen suspensiv putând fi doar notate. Aceasta deoarece înscrierea provizorie justificată ulterior se transformă retroactiv în intabulare, intabularea având ca obiect drepturi necondiționale, or, în cazul în speță, dreptul nu exista în patrimoniul pârâtei la data înregistrării cererii de înscriere, fiind dobândit doar ulterior și numai pentru viitor. De aceea, argumentele pârâtei privind necesitatea menținerii intabulării, pentru că, în fapt, înscrierea inițială, deși trebuia să fie una provizorie, ar fi fost justificată pe parcursul procesului, sunt nefondate, neputându-se intabula un drept ce nu există la data cererii de intabulare. Din același considerent, sunt, însă, fondate susținerile reclamantei, în sensul că nu se putea dispune înscrierea provizorie. Nici una dintre părți nu a susținut posibilitatea efectuării din oficiu a unei alte înscrieri decât cea solicitată, dimpotrivă, s-a opus vreunei recalificări a acesteia, astfel că nu se pune problema analizării posibilității biroului de carte funciară de a dispune vreo altă formă de înscriere, cum ar fi notarea. Chiar dacă instanța s-ar substitui acestuia în cadrul prezentului proces, în măsura în care ar admite acțiunea, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, nu poate trece peste voința părților din motivele de recurs de a analiza doar posibilitatea intabulării dreptului de proprietate. Din considerentele arătate, curtea apreciază că subzistă motivul de recurs privind greșita aplicare a normelor de drept substanțial de către instanța de apel, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în sensul susținut de reclamantă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3 C. pr. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat și cel al reclamantei admis, cu consecința modificării deciziei apelate, în sensul respingerii, în temeiul art. 296 C. pr. civ, a apelului pârâtei și menținerii sentinței primei instanțe. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta SC I. T. C. SA împotriva deciziei civile nr. 231 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R. E. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 20025/(...) a Judecătoriei C.- N., pe care o menține. Respinge ca nefondat recursul pârâtei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: O.C. Tatu, A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 1544/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1796/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
