Decizia civilă nr. 944/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 944/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. M., împotriva deciziei civile nr. 550 din 30 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții D. R., N. ANA, G. A., F. F.-O. precum și pe pârâtul P. M. T., având ca obiect plângere în baza Legii nr.
10/2001.
Se constată că la data de 27 februarie 2012 reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
22 februarie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fostconsemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanții V. M., D. R., N. ANA, F. F. O., G. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. M. T., anularea Dispoziției P.ui M. T. nr. 1601/(...) ca fiind abuzivă, netemeinică și nelegală, în totală neconcordanță cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin Sentința civilă nr. 5. a J. T. în dosar nr.(...) s-a respins caneîntemeiată acțiunea formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, P. mun. T. prin D. nr. 1601/(...) a restituit în natură în favoarea numiților S. M. C., S. C. T. T., M. S. A., R. D., imobilul situat lin punct de vedere administrativ în mun. T., str. M. Cel B., nr. 5, identificat prin CF 926, nr. top 983.
La baza emiterii acestei dispoziții au stat notificările formulate de M. S. A. și R. D. - înregistrată la E. J., sub nr. 3. - respectiv de S. A., mandatar al lui S. M. C. Si S. C. V. T. - Î. la E. J. sub nr. 155/2001.
Reclamanții au avut calitatea de chiriași ai S.ui Român potrivit contractelor de închiriere depuse la dosar, iar după emiterea dispoziției de restituire în natură au fost înștiințați cu privire Ia faptul că a fost anulat contractul de închiriere, urmând ca aceștia să încheie noi contracte de închiriere cu proprietarul imobilului.
Instanța a avut în vedere faptul ca reclamanții au invocat drept motive de nulitate a dispoziției P.ui mun.T. nr. 1601/(...), faptul că nici beneficiarii restituirii nu au calitatea de moștenitori ai lui M. I. jr. potrivit certificatului de moștenitor din 1955, nici imobilul din str. M. Cel B. nr. 5, nu figurează în masa succesorală după defuncții M. I. - decedat în 1937, soția acestuia și M.
I. jr. - decedat în 1953. Pe de altă parte se arată că în cartea funciară și în notificarea nr. 155/2001 imobilul este definit ca „. cu trei pietre", iar în dispoziția contestată ca imobil cu destinația locuință. Or, susțin reclamanții, imobilul a suferit multiple investiții dup preluarea de către S. Român, investiții suportate atât de stat cât și de V. A. și M., obligându-se practic la. reconstituirea în proporție de aproximativ 95 % a imobilului. De asemenea reclamanții au susținut că preluarea imobilului de la M. I. jr. nu a fost una abuzivă.
Din analiza dosarului care a stat Ia baza emiterii Dispoziției P.ui mun. T. nr. 1601/(...) instanța a reținut ca imobilul ce a făcut obiectul restituirii este înscris în CF 926 T., sub A+l, cu nr. top 983, casă de piatră în intravilan și moară cu trei pietre și a fost dobândit în anul 1935 în proprietate de către defunctul M. I. jr,, prin. contract de vânzare-cumpărare, acesta întăbulându
- și dreptul de proprietate cu titlu de drept de cumpărare, sub B+ll.
Prin urmare, contrar susținerilor reclamanților imobilul deținut de M.
I. jr. în proprietate nu constă doar în moara cu trei pietre ci și dintr-o locuință.
În baza Sentinței penale nr. 2025 din 10 decembrie 1949, pronunțată în dosarul penal nr. 2798/1949, precum și a instrucțiunilor nr. 6491/1951 pentru aplicarea Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, asupra imobilului de sub A+1 s-a întabulat dreptul de proprietate conform decretului nr. 111/1951 în favoarea S.ui Român cu titlu de confiscare.
În ceea ce privește susținerile reclamanților în sensul că preluarea imobilului de către S. Român nu a fost una abuzivă, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, câtă vreme astfel cum a precizat și pârâtul P. M. T. condamnarea defunctului M. I. jr. a fost una cu caracter politic.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 lit. f din L. nr. 2. „Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute in: f) art. 2 lit. a), b), d) si e), art. 3 lit. a), b), f), g) si h) si art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949";.
Prin sentința penală nr. 2025 din 10 decembrie 1949 defunctul M. I. jr. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 lit. a și art. 4 lit. b din Decretul nr. 183/1949.
Prin urmare, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001 - „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.
139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi";, raportat la art. 2 alin. 1 lit. b din același act normativ, potrivit căruia „ În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist";.
În ceea ce privește calitatea de moștenitori a beneficiarilor restituirii, după defunctul M. I. jr., instanța a reținut că potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, precum și certificatului de moștenitor nr. 4. prin care s-a dezbătut succesiunea după defuncții M. I. sen., M. Ana, M. I. jr. este pe deplin dovedită îndreptățirea acestora la restituire după defunct.
Totodată împrejurarea că imobilul în litigiu nu a fost inclus în masa succesorală după cei trei defuncți în cuprinsul certificatului de moștenitornr. 4. nu atrage nulitatea dispoziției de restituire a imobilului, câtă vreme acesta era la data respectivă preluat de S. Român, neputând fi astfel inclus în masa succesorală la momentul respectiv.
Trebuie de asemenea observat că deși reclamanții au susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că imobilul a fost practic reconstruit prin investițiile făcut atât de S. Român cât și de către V. A. și V. M., aceștia nu au solicitat sau administrat probe de natură să confirme susținerile lor.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse instanța a reținut că din probele administrate în cauză se confirmă legalitatea Dispoziției nr. 1601/(...), astfel încât a constatat neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți și a respins-o ca atare.
Prin decizia civilă nr. 550 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...) s-a respins apelul declarat de V. M. împotriva sentinței civile nr. 5. a J. T., pronunțată in dosar nr. (...) , pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Din copia dispoziției nr. 1601/(...) emisa de P. M. T. , rezulta ca, s-a restituit în natură în favoarea numiților S. M. C., S. C. V. T., M. S. A., R. D., imobilul situat lin punct de vedere administrativ în mun. T. str. M. Cel B., nr. 5, identificat prin CF 926, nr. top 983.
Prin N. cu nr. 155/2001 formulata de S. A.- mandatar al lui S. M. C. si S. C. V. T. si N. cu nr.3. a petentilor M. S. A. si R. D., formulate in baza Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea in natura a imobilului situat din punct de vedere administrativ in T., str. M. cel B. nr.5., înscris in CF T. nr.926 A+l, cu nr.top. 983, casa de piatra si moara cu trei pietre, si teren in suprafața de 274 mp.
In consecinta , nu pot fi retinute sustinerile apelantei potrivit carora S. A., nu are nici un grad de rudenie sau descendenta a fostilor proprietari intrucat acesta a formulat notificarea in calitate de imputernicita a lui S. M. C. si S. C. V. T.
Nu pot fi retinute nici sustinerile apelantei referitoare la faptul ca notificarea 3. , reclama deteriorarea apartamentului, intrucat asa cum rezulta din continutul acesteea , este formulata de catre M. S. A. si R. D. prin care solicita restituirea in natura a imobilului situat din punct de vedere administrativ in T., str. M. cel B. nr.5.
A.anta critica hotararea primei instante sustinand ca in mod gresit a fost retinuta calitatea de mostenitori a beneficiarilor dispozitiei atacate , critici care sunt de asemenea neantemeiate , intrucat asa cum rezulta din copiile actelor de stare civila anexate la filele 31-36 din dosar, precum si din copia certificatului de mostenitor nr. nr.4.-f. (44 -dos fond), rezulta ca beneficiarii dispozitiei nr. 1601/(...) , sunt indreptatiti la restituirea in natura a imobilului din litigiu, in calitate de mostenitori ai proprietarului tabular decedat - M. Iona junior .
In ceea ce priveste critica referitoare la lipsa identitatii dintre imobilul preluat de stat si cel ce a facut obiectul restituirii, s-a reținut ca imobilul ce a făcut obiectul restituirii este înscris în CF 926 T., sub A+l, cu nr. top 983, iar imobilul preluat de S. Roman a fost alcatuit din casă de piatră în intravilan și moară cu trei pietre , contrar susținerilor apelantei , imobilul deținut de M. I. jr. în proprietate nu consta doar în moara cu trei pietre ci și dintr-o locuință, eventualele investitii sau modificari ale imobilului , nu pot constitui motive de nelegalitate ale dispozitiei atacate.
A.anta critica hotararea primei instante , sustinand ca in mod nelegal nu s-a constatat faptul ca imobilul din litigiu nu face obiectul Legii 10
/2001 , si ca atre dispozitia atacata este nelegala.
Aceste critici apar ca fiind neantemeiate, intrucat in baza Sentinței penale nr. 2025 din 10 decembrie 1949, pronunțată în dosarul penal nr.
2798/1949, precum și a instrucțiunilor nr. 6491/1951 pentru aplicarea
Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, asupra imobilului de sub A+1 , s-a întabulat dreptul de proprietate conform decretului nr. 111/1951, în favoarea statului Român cu titlu de confiscare, defunctul M. I. jr. fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 lit. a și art. 4 lit. b din Decretul nr.
183/1949.
In consecinta, in mod corect prima instanta a retinut in cauza incidenta dispozitiilor art. 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001 potrivit carora
„Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi";, raportat la art. 2 alin. 1 lit. b din același act normativ, potrivit căruia „ În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist";.
Raportat la considerentele de fapt si de drept mai sus aratate , tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, prima instanță aplicând și interpretând corect dispozițiile legale incidente in cauza astfel că în temeiul art.296 Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul declarat de V. M. împotriva sentinței civile nr. 5. a J. T., pronunțată in dosar nr. (...), pe care a păstrat-o în întregime.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. M. solicitândanularea ca nelegală și netemeinică a deciziei pronunțate de tribunal.
În motivare s-a arătat că prin decizia atacată s-a respins apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5. a J. T., apreciindu-se că dispoziția nr. 1.06 a P.ui municipiului T. este legală.
Această dispoziție este lovită de nulitate absolută, notificarea fiind formulată de către numita S. A. care nu se încadrează în prevederile art. 20 din L. nr. 10/2001, S. M. C. și S. V. T. nedepunând cerere de restituire a imobilului în termen legal.
În ceea ce îi privește pe M. S. A. și R. D., aceștia au solicitat imobilul bazându-se pe calitatea de moștenitori conferită de certificatul nr. 5., certificat care nu face nicio referire la imobilul din T., str. M. cel B., nr. 5.
Invocarea Legii nr. 2. nu are nicio legătură cu imobilul, neavând nicio relevanță pentru cauză dacă a fost sau nu vorba despre o condamnare politică a fostului proprietar al imobilului.
Prin încălcarea flagrantă a Legii nr. 7/1996, a Codului civil nou și vechi, numiții S., M. și R. și-au înscris dreptul de proprietate în CF în baza dispoziției în curs de judecată, ulterior înstrăinând imobilul.
Se impune deci anularea dispoziției nr. 1.06 a P.ui municipiului T. și refacerea contractelor de închiriere pentru cele 7 familii care locuiesc în imobil, precum și rectificarea de CF prin anularea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fără drept și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea S.ui Român.
S-au solicitat și daune morale pentru șantajele, amenințările și presiunile aduse de P. municipiului T.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 6 C.pr.civ.
Ulterior, la data de (...) s-a depus la dosar o completare a motivelor de recurs prin care practic nu au fost invocate motive noi.
La data de (...) s-au depus concluzii scrise de către recurenta V. M..
În apărare, intimatul P. municipiului T. a formulat întâmpinare prin carea solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare s-a arătat că în ceea ce-i privește pe S. M. C. și S. C. V. T., calitatea acestora de persoane îndreptățite este dovedită prin actele de stare civilă depuse la dosar și certificatul de moștenitor nr. 4., numita S. A., mama acestora fiind împuternicită să-i reprezinte în procedura de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 4. s-a arătat că imobilul în litigiu nu putea fi inclus în acesta deoarece a fost preluat de S. Român prin sentința penală nr. 2025/1949.
Referitor la L. nr. 2. s-a arătat că referirea la aceasta se impunea a fi făcută ținând cont de faptul că la art. 1 alin. 2 lit. f din aceasta se prevede că în cazul condamnării în baza Decretului nr. 183/1949, aplicat prin sentința penală nr. 2025/1949, este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept, preluarea imobilului ca și o consecință a condamnării fiind una abuzivă.
S-a precizat că în temeiul art. 25 alin. 4 din L. nr. 10/2001 dispoziția de restituire a imobilului în litigiu, înscris în CF este un act juridic civil opozabil recurentei care a deținut un spațiu locativ din imobil în baza unui contract de închiriere.
Înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin dispoziția de restituire în natură ar putea fi împiedicată doar de introducerea de către beneficiarii restituirii a unei contestații, și nicidecum de introducerea unei acțiuni de drept comun de către terțe persoane.
Referitor la daunele morale s-a arătat că este vorba despre un petit nou prin care se completează acțiunea, fiind inadmisibil în recurs, alături de solicitările de refacere a contractelor de închiriere și rectificarea înscrierilor de CF.
Analizând recursul declarat de reclamanta V. M. împotriva deciziei civile nr. 550 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, Curtea reține următoarele:
În primul rând se impune a se face precizarea că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au înțeles să cheme în judecată numai pârâtul P. municipiului T., stabilirea în mod corect a cadrului procesual fiind pusă în discuție și în fața judecătoriei, lămuritoare în ceea ce privește opțiunea reclamantei recurente fiind „. depusă la fila 51 dosar nr.(...) al J. T.
Opțiunea reclamanților în acest sens a fost pusă în discuție și de către instanța de recurs în ședință publică, reprezentantul recurentei V. M. arătând că persoanele în favoarea cărora s-a emis dispoziția nu au înțeles să intervină în proces pentru a se apăra. Cadrul procesual, raportat la principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil este stabilit de către acestea iar nu de către instanța de judecată, acțiunea trebuind judecată în aceste limite. Atâta timp cât reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată și titularii dispoziției atacate, în prezent proprietari tabulari ai imobilului în litigiu, acțiunea este practic inadmisibilă.
Pe fondul cauzei se constată că motivele de recurs invocate de către reclamanta V. M. sunt nefondate.
Referitor la pct. 6 al art. 304 C.pr.civ. se apreciază de către Curte că acesta nu este incident având în vedere motivele de recurs, invocându-se faptul că s-a dat ce nu s-a cerut și cui n-a cerut, reclamanta recurentă referindu-se la conținutul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 soluționată prin dispoziția atacată și nu la hotărârile judecătorești pronunțate în dosar de către instanțele de fond.
În ceea ce privește pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. se apreciază că se încadrează aici criticile prin care se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Susținerile recurentei în ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a numiților S. M. C. și S. C. T. V. și formularea de către aceștia a notificării în termenul prevăzut de lege, sunt neîntemeiate.
Ceea ce se contestă practic de către recurentă nu este calitatea celor doi de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de L. nr.10/2001 ci calitatea de persoană îndreptățită a numitei S. A., care ar fi formulat notificarea în nume propriu.
N. a fost formulată în termenul prevăzut de lege, aspect necontestat de către recurentă, de către mama celor doi, numita S. A., aceasta fiind împuternicită de către S. M. C. și S. C. V. T. M. a anexat notificării actele de stare civilă ale celor doi din care rezultă calitatea de moștenitori după M. I. jr., procura specială autentificată sub nr. 697/2002 de BNP M. R. M. prin care S. C. V. T. o împuternicește să-l reprezinte în ceea ce privește soluționarea notificării nr. 155/2001 depusă în baza Legii nr. 10/2001 și documentul de împuternicire nr. 2. încheiat în Spania, prin care S. M. C. o împuternicește pe S. A. în același sens.
Rezultă deci că în mod corect s-a apreciat de către P. municipiului T. că notificarea a fost formulată de către cei doi moștenitori care au calitatea de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, S. A. fiind numai mandatara acestora pe tot parcursul soluționării notificării, notificare formulată de către S. A. tot în calitate de mandatară a celor doi, iar nu în nume propriu.
Ceea ce se contestă practic de către recurentă nu este calitatea celor doi de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de L. nr.10/2001 ci calitatea de persoană îndreptățită a numitei S. A., care ar fi formulat notificarea în nume propriu.
Referitor la ceilalți doi notificatori, M. S. A. și R. D., se constată că și aceștia au calitatea de persoane îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, notificarea formulată în termen având în temeiul art.4 alin.3 din L. nr.10/2001 valoare de acceptare a moștenirii și pentru imobilul care nu a putut face obiectul certificatului de moștenitor nr. 4., acesta trecând în proprietatea statului în baza sentinței penale nr. 2025/1949, deci anterior dezbaterii succesiunii.
Chestiunea certificatului de moștenitor nr.5. și a consecințelor acestora asupra soluției din dosar nu a fost invocată și în apel, în aceste condiții invocarea acestui aspect pentru prima dată în fața instanței de recurs, deci omisso medio, fiind inadmisibilă. Oricum, acesta nu mai este în ființă în prezent fiind constatat nul prin sentința civilă nr.4035/2004 a J. T., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.559/2006 a C. de A. C., moștenitorii defunctului M. I. jr. fiind cei stabiliți prin certificatul de moștenitor nr. 4..
În ceea ce privește intrarea imobilului sub incidența Legii nr. 10/2001 se constată că în mod corect au reținut instanțele de fond că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 10/2001, fiind vorba despre un imobil confiscat ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnarepentru infracțiuni de natură politică, natura politică a infracțiunii pentru care a fost condamnat M. I. jr. prin sentința penală nr. 2025/1949 rezultând în mod expres ca urmare a apariției Legii nr. 2.. Această lege nu este aplicabilă în cauză, referirea la aceasta impunându-se numai din perspectiva reținerii caracterului politic al condamnării antecesorului persoanelor în favoarea cărora s-a emis dispoziția atacată.
Solicitările recurentei de acordare a daunelor morale, de refacere a contractelor de închiriere și de rectificare a CF sunt cereri noi formulate pentru prima dată în fața instanței de recurs, acestea fiind inadmisibile având în vedere prevederile art. 294 alin. 1, art. 316 C.pr.civ., astfel cum s-a invocat și de către intimatul P. municipiului T. prin întâmpinarea depusă la dosar.
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. M. împotriva deciziei civile nr. 550 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. M. împotriva deciziei civile nr. 550 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A.-T. N. M.-C. V. A. C.
GREFIER, M. L. T.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: F. S. Bolchiș, Dorin Tatu
Jud.fond: N. A.
| ← Decizia civilă nr. 120/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3383/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
