Decizia civilă nr. 3303/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3303/R/2012
Ședința publică din 29 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
J.ECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
G. : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele C. I.A și C. M., împotriva deciziei civile nr. 6. din 01 martie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. N., precum și pe pârâtul intimat C. I. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantele recurente C. I. și C. M., asistate de doamna avocat D. L., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 23 din dosar, pârâtul intimat C. I. M., asistat de doamna avocat D. G., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 21 din dosar, lipsă fiind reclamantul intimat C. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantele C. I. și C. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior la data de (...), a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 125 lei (f. 25 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 1,5 lei (f. 22 verso din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantelor recurente depune la dosar un înscris întitulat „Note tehnice privind amplasamentul părții de intrare din drumul de acces";, referitor la terenul în litigiu, întocmit de doamna expert F. M.-E., din care un exemplar îl înmânează reprezentantei pârâtului intimat C. I. M..
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantelor recurente, referitoare la ce anume reprezintă înscrisul pe care l-a depus azi la dosar, respectiv dacă acest înscris reprezintă o completare sau o dezvoltare a motivelor de recurs, reprezentanta reclamantelor recurente arată că înscrisul pe care l-a depus azi la dosar nu reprezintă o completare sau o precizare a motivelor de recurs, ci doar o probă scrisă.
Reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. arată că prin înscrisul pe care l-a depus azi la dosar, reprezentanta reclamantelor recurente încearcă răsturnarea probei cu expertiza efectuată în cauză, pentru că, practic acest înscris este o expertiză extrajudiciară, iar această probă nu se încadrează în prevederile art. 305 C.
După deliberare, cu privire la înscrisul depus azi la dosar de reprezentanta reclamantelor recurente, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 292 C. raportat la art. 316 C., invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acestei probe.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că și-a întemeiat proba cu înscrisul pe care l-a depus azi la dosar pe prevederile art. 305 C.
După deliberare, Curtea respinge proba cu înscrisul depus azi la dosar de reprezentanta reclamantelor recurente, având în vedere că aceasta este o probă nouă în recurs, nefiind solicitată în fața instanței de fond, în fața instanței de apel și nici prin cererea de recurs.
Reprezentanta reclamantelor recurente și reprezentanta pârâtului intimat
C. I. M. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantelor recurente și reprezentantei pârâtului intimat C. I. M. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului formulat de reclamante, casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente, spre soluționare, cu cheltuieli de judecată, sens în care, depune la dosar chitanța nr. 88/(...), care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 600 lei, achitat pentru doamna avocat L. D. și chitanța nr. 30/(...), care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 400 lei, pentru doamna avocat C.-M. J.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că instanța de apel a respins cererea prin care părțile pe care le reprezintă au solicitat obligarea pârâtului C. I. M. să-și mute poarta de pe ulița de acces la limita proprietății sale, pentru că acestea sunt împiedicate să intre la gospodăriile lor, iar instanța de apel a spus doar că nu există nici un interes al reclamantelor în formularea acestei cereri.
De asemenea, reprezentanta reclamantelor recurente arată că recursul reclamantelor este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. și, totodată, arată că pe tot parcursul procesului, respectiv în fața instanței de fond și în fața instanței de apel, reclamantele au solicitat ca pârâtul C. I. M. să-și mute poarta de pe ulița de acces la limita proprietății sale, pentru că acestea sunt împiedicate să intre la gospodăriile lor, iar instanța de apel trebuia să constate modul de amplasare al porții de către pârâtul intimat C. I. M.. De asemenea, arată că instanța de apel era obligată să admită anumite probe pentru a verifica dacă accesul la proprietatea reclamantelor este într-adevăr împiedicat de modul de amplasare al porții de către pârâtul intimat C. I. M., având în vedere că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, accesul la proprietatea reclamantelor se face pe porțiunea de teren dintre punctele 18 - 19 - 20, iar poarta pârâtului intimat C. I. M. este amplasată între punctele 19 - 20.
Având în vedere că instanța de apel a respins cererea formulată de reclamante, privind obligarea pârâtului C. I. M. la mutarea porții de pe ulița de acces la limita proprietății sale, pe considerentul lipsei de interes a reclamantelor în formularea unei astfel de cereri, reprezentanta reclamantelor recurente apreciază că recursul formulat de reclamante este întemeiat și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, în vederea completării probațiunii, precum și obligarea pârâtului intimat C. I. M. la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. arată că azi, reprezen-tanta reclamantelor recurente a spus cu totul altceva decât ceea ce s-a menționat în memoriul de recurs, având în vedere că inițial, reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar, respectiv grănițuirea dintre proprietatea lor și proprietatea pârâtului intimat C. I. M.. De asemenea, arată că este adevărat că reclamantele au solicitat ca pârâtul C. I. M. să-și retragă poarta de la 5 m la 3,40 m, dar după ce acestea și-au angajat un avocat, însă a fost întemeiată pe prevederile art. 584
C. civ, fiind o acțiune în grănițuire, cu un petit de revendicare și nu o acțiune având ca obiect obligația de a face întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C.
De asemenea, reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. arată că din probele administrate în cauză, rezultă că pe reclamante nu le deranjează faptul că nu pot să aibă acces la proprietatea lor, ci faptul că pârâtul C. I. M. își parchează mașina în fața porții, motiv pentru care, instanța de apel a considerat că nu există interes legitim în ceea ce privește cererea formulată de reclamante, privind obligarea pârâtului C. I. M. la mutarea porții de pe ulița de acces la limita proprietății sale.
În concluzie, reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. solicită respingerea recursului declarat de reclamantele C. I. și C. M., menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 6./(...) a Tribunalului Maramureș, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs constând în onorariu de avocat și cheltuielile de deplasare, sens în care, depune la dosar o copie certificată de pe bonul fiscal din (...), care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, urmând ca până la sfârșitul ședinței de judecată să mai depună la dosar încă o dovadă a cheltuielilor de judecată.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantelor recurente să se refere și la chestiunea tardivității formulării altui motiv de recurs decât cel invocat prin memoriul de recurs inițial, respectiv art.304 pct.8 C. de reprezentanta pârâtului intimat C. I. M..
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că prin memoriul de recurs inițial s-a formulat motivul de recurs pe care l-a susținut și l-a dezvoltat azi în fața instanței de recurs și, de asemenea, arată că a fost formulat un petit separat privind obligarea pârâtului C. I. M. la mutarea porții de pe ulița de acces la limita proprietății sale, care este o obligație de a face. Totodată, arată că motivarea în sensul că ulița de acces ar face parte din domeniul public, reprezintă doar părerea unui expert.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantelor recurente să precizeze dacă aspectul anterior arătat este un motiv de recurs sau o oarecare argumentare.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că este vorba de o argumentare.
În replică, reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. arată că acest petit despre care a făcut vorbire reprezentanta reclamantelor recurente este întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. civ. și nu se încadrează la natura obligațiilor, iar dezvoltarea prezentată azi de reprezentanta reclamantelor recurente s-a făcut pe teoria obligațiilor.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantelor recurente, referitoare la împrejurarea dacă aceasta susține că petitul anterior arătat nu se încadrează în prevederile art. 584 C., reprezentanta reclamantelor recuren-te arată că susține acest aspect.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantei reclamantelor recurente împrejurarea că în fața instanței de fond s-a indicat art. 584 C.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că cererea prin care reclamantele solicită obligarea pârâtului C. I. M. să-și retragă poarta din ulița de acces la limita proprietății sale, se întemeiază pe art. 480 C. și, totodată, arată că în speță este vorba de două petite distincte, respectiv de obligația de a face și de acțiunea în grănițuire și nu se poate susține inadmisibilitatea cererii anterior arătate.
În ceea ce privește dezvoltarea motivelor de recurs, reprezentanta recla- mantelor recurente arată că atâta timp cât motivul de recurs anterior arătat a fost inserat în memoriul de recurs, putea să susțină și să dezvolte acest motiv de recurs în fața instanței.
În replică, reprezentanta pârâtului intimat C. I. M. arată că motivul de recurs susținut și dezvoltat azi de reprezentanta reclamantelor recurente nu se încadrează la prevederile privind obligațiile de a face.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată domnul avocat G. V., care depune la dosar o copie de pe bonul fiscal din (...), ce atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 740 lei pentru doamna avocat G. D. și o copie de pe contractul de asistență juridică nr. 35/(...) încheiat între pârâtul intimat C. I., cu domiciliul în M.i nr. 1201 A și doamna avocat G. D.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2740/(...) a J.ecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă intentată și precizată de reclamanții C. M., C. I.A și C. N. împotriva pârâtului C. I. M. și, in consecință, a fost obligat pârâtul sa-si mute poarta de acces la domiciliu din poziția actuală (pct. 18-20) in punctul 19 din anexa 1,2,3 la expertiza întocmită de expertul F. I.
S-a constatat că linia de mejdă dintre proprietățile reclamantei C. M. si proprietatea pârâtului C. I. M., se afla pe aliniamentul 81-80-75-97,38,21 din anexa 1 si 2 la expertiza.
S-a respins acțiunea in grănițuire formulata de reclamanții C. N. si C. I. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile își au gospodăria, respectiv casa si anexele pe terenuri situate in M.i, aceștia având accesul la gospodăriile lor pe ulița pe care pârâtul C. I. M. si-a montat poarta de acces la locuința, însă așa cum rezultă din concluziile expertului, respectiv punctul 7, cu privire la acea poarta raportat la limitele proprietății, poarta de acces este greșit amplasata, aceasta fiind in prezent amplasata intre punctele
18-20 in loc sa fie amplasata cu pornire din pct.19, pârâtul intrând in ulița de acces cu poarta cu cca 1.7 m, ulița de acces nefiind proprietatea părților aceasta practic fiind in domeniul public al comunei. Cu privire la linia de mejda dintre proprietățile părților așa cum menționează la pct.7, din concluzii, pârâtul se învecinează nemijlocit numai cu terenul reclamantei C. M. pe punctele menționate in lucrare si anexa in lucrarea de expertiză, pe toate laturile se găsesc garduri vechi de împrejmuire, practic mejda dintre părți nefiind contestată de nici una dintre acestea, practic litigiul de față este cu privire la poarta montata de pârât si menționata mai sus.
Văzând cele menționate mai sus, raportat la prevederile art. 584-585 cod civil respectiv 111 c.p.c., la concluziile expertului si anexele întocmite de acesta la expertiza ordonata in cauza, instanța de fond a admis în parte acțiunea de față, obligându-l pe pârât sa-si mute poarta de acces la domiciliu din poziția actuala din pct.8-20 in pct.19 din anexele la expertiza întocmite de către exp. top. numit in cauza. In cauza de față s-a făcut dovada faptului ca pârâtul nu si- a montat poarta pe proprietatea sa, acesta practic intrând in uliță cu poarta pe o distanta de 1,7m, așa cum rezulta din concluziile pct.7 e din lucrare.
Cu privire la petitul grănițuire, instanța de fond a admis acest petit formulat doar de către reclamanta C. M., aceasta doar se învecinează nemijlocit cu pârâtul, aliniamentul dintre proprietățile părților respectiv mejda dintre aceștia fiind cea constatată de către expert la fața locului si menționata in lucrare la pct.7 d, mejda față de care părțile nu au obiect, petitul grănițuirii a fost respins fata de reclamanții C. N. si C. I., aceștia nu se învecinează nemijlocit cu pârâtul, neavând mejda comuna.
În baza art. 274 c.p.c., pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecata parțiale reprezentând cota parte din contravaloarea expertizei întocmite, celelalte cheltuieli urmând a se compensa.
Prin decizia civilă nr. 6. din 01 martie 2012 a Tribunalului Maramureș,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte apelul declarat de către apelantul C. I. M., împotriva sentinței civile nr. 2740/(...), pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. I. M. să-și mute poarta de acces la domiciliu și s-a înlăturat dispoziția din sentință privindobligarea pârâtului la mutarea porții de acces la domiciliu din poziția actuală, punctele 18-20 în punctul 19 din anexa 1,2,3 la expertiza întocmită de expert F.
I.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2740/(...) care nu contravin prezentei decizii și s-au compensat cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din lucrarea de expertiză, în cauză, terenul pârâtului C. I. M. se învecinează numai cu terenul reclamantei C. M. pe traseul punctelor
81,80,75,97,38,21. Pe toate aceste laturi se găsește gard vechi de împrejmuire care nu este contestat de niciuna dintre părți.
Litigiul dintre părți a apărut datorită porții de acces dintre punctele 18 și
20.
Reclamanții susțin că pârâtul în loc să amplaseze poarta în punctul 19, a amplasat-o în punctul 18, ocupând din calea comună de acces o lungime de 1,7 metri.
Reclamanții s-au oprit cu gardul în punctul 51, deși ar fi trebuit să vină până în punctul A, ca să aibă mai mult spațiu de manevră la accesul în gospodăriile proprii.
Mai susțin reclamanții că pârâtul, de multe ori, profită de spațiul mai mare astfel creat și parchează mașina în fața porții, în loc să intre în curtea proprie și astfel le stânjenește accesul în gospodăriile lor.
Au pretenția reclamanții, ca pârâtul, să-și deplaseze poarta de acces de pe poziția actuală în punctul 19, care este limita proprietății sale și astfel să nu mai ocupe teren din ulița de acces.
Limita proprietății pârâtului se află pe latura 33-19 așa cum se vede în anexe.
P. de acces a pârâtului este amplasată între punctele 18-20 în loc să fie amplasată cu pornire din punctul 19.
Prin acest mod de amplasare a porții, pârâtul a intrat cu poarta 1,7 m în ulița de acces.
În aceste condiții poarta montată de pârât se află pe ulița de acces care nu este proprietatea reclamanților, nici proprietatea pârâtului, ci ar trebui să fie domeniu public.
Și așa cum se vede în anexele nr. 1,2 și 3, amplasamentul actual al porții nu creează dificultăți la accesul reclamanților în propriile gospodării.
La fața locului, reclamanții au precizat că pârâtul își parchează mașina în fața porții în loc să intre cu ea în curtea proprie și prin parcarea în fața porții, le împiedică sau le stânjenește accesul în gospodăriile lor, susține expertul.
Așa cum rezultă din anexele nr.1,2 și 3 la lucrarea de expertiză, reclamanții-intimați nu se învecinează cu porțiunea de teren pe care se află poarta de acces a cărei mutare o solicită. Intimații nu se învecinează nemijlocit cu aliniamentul 18,19,33.
Apelantul se învecinează pe acest aliniament cu o altă persoană, numitul
C. M. V., care nu este parte în proces. Ulița de acces la gospodăriile părților nu este nici proprietatea reclamanților și nici a pârâtului.
A. porții nu are legătură cu proprietatea reclamanților și nu creează dificultăți reclamanților la accesul în propriile gospodării, așa cum rezultă din lucrarea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză-filele 43,44-47 din dosarul primei instanțe.
Reclamanții nu justifică vreun interes juridic, legitim, născut și actual în ceea ce privește petitul vizând mutarea porții.
Așa fiind, sub acest aspect, critica sentinței este întemeiată și tribunalul a admis în parte apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. I. M. să-și mute poarta de acces la domiciliu și a înlăturat dispoziția din sentință privind obligarea pârâtului la mutarea porții de acces la domiciliu din poziția actuală: punctele 18-20 în punctul 19 din anexele 1,2,3 la expertiza întocmită în cauză de expert F. I.
Celelalte critici aduse sentinței apelate prin motivele de apel sunt neîntemeiate.
În ședința publică din 9 noiembrie 2011, când s-a dezbătut fondul cauzei, pârâtul prin avocat a declarat că nu se opune admiterii acțiunii față de reclamanta C. M. și stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul 81-80-75-97-38-21 din raportul de expertiză întocmit de expert inginer F. I., anexa 2, afirmând că linia aceasta de hotar a existat întotdeauna și nu a fost modificată, aspecte consemnate în încheierea de la fila 52 din dosarul primei instanțe.
Expertul concluzionează în sensul că terenul pârâtului C. I. M. se învecinează cu terenul reclamantei C. M. pe traseul punctelor 81, 80, 75,
97,38,21. Pe toate aceste laturi se găsește gard vechi de împrejmuire care nu este contestat de niciuna din părți. L. de mejdă dintre proprietățile reclamantei
C. M. și proprietatea pârâtului C. I. M., aflată pe aliniamentul 81-80-75-97-
38,21 din anexa 1 și 2 la expertiză nu a fost contestată de niciuna din părți, a fost recunoscută de apelantul-pârât care nu s-a opus admiterii acțiunii față de reclamanta C. M. și stabilirii liniei de hotar, care, afirmă chiar pârâtul, a existat întotdeauna și care nu a fost modificată.
Așa fiind, sub aspectul constatării acestei linii de hotar, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 584 și următoarele din Codul civil din
1864 aplicabile în speță, iar împrejurarea că reclamantele nu au chemat-o în judecată și pe soția apelantului nu conduce la nelegalitatea hotărârii, așa cum în mod eronat se susține în motivele de apel.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte apelul, a schimbat sentința în parte, în sensul că a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. I. M., să-și mute poarta de acces la domiciliu și a înlăturat dispoziția din sentință privind obligarea pârâtului la mutarea porții de acces la domiciliu din poziția actuală, punctele 18-20 în punctul 19 din anexa 1,2,3 la expertiza întocmită de expert F. I.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2740/(...) care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274, art. 276 Cod procedură civilă, având în vedere modul de soluționare a apelului, poziția părților, s-a procedat la compensarea judiciară a cheltuielilor de judecată dovedite a fi efectuate în apel.
Împotriva acestei decizii, reclamantele C. I.A și C. M. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantele au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. întrucât nu a stabilit împrejurări de fapt esențiale în cauză și nu a evocat normele de drept substanțiale incidente, astfel că soluția exprimată în dispozitiv este pur formală și nesusținută.
Raportat la motivele de apel, tribunalul avea obligația să analizeze regimul juridic al căii de acces în discuție. Simpla afirmație făcută de expert în cadrul raportului de expertiză, în sensul că această cale de acces către proprietățile părților ar trebui să fie domeniu public, nu poate să stea la baza unei soluții întrucât un plan concretual al unei localități, fără scară, nevizat, neînregistrat la cadastru nu poate suplini un titlu al Statului Român cu privire la calea de acces.
În susținerea pretențiilor lor, reclamantele s-au axat pe dreptul lor de proprietate asupra drumului de acces care este constituit pe imobilele înscrise în C.F. nr. 2609 M.i, C.F. nr. 245 M.i, nr. top. 333, 334, 335 asupra căruia reclamantele sunt proprietare extratabulare, terenul aparținând antecesorilor lor. Interesul reclamantelor este născut și actual întrucât nu au acces cu atelaje la gospodăriile lor prin faptul amplasării unei porți peste limitele unei proprietăți.
În cauză ar fi fost relevat să se stabilească care este lățimea acestui drum de acces în dreptul porții construite și distanțarea dintre poarta pârâtului și accesul în gospodăria reclamantelor.
Petitul privind obligarea pârâtului de a-și plasa construcția - poartă pe linia proprietății sale este o obligație de a face, iar soluția instanței de apel nu are nici un suport probator, fiind dată o interpretare eronată a dispozițiilor art. 584 C.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 312 alin. 5 C.
Pârâtul intimat C. I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat precum și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs (f.18-20).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul a arătat că recurentele nu justifică un interes legitim, născut și actual în ceea ce privește capătul de cerere vizând mutarea porții întrucât nu se învecinează cu pârâtul pe porțiunea de teren unde este amplasată poarta, nu sunt proprietarele terenului unde se află poarta și nu sunt deranjate de amplasarea porții, astfel încât acestea au acces nestânjenit la propriile gospodării.
Recurentele susțin pentru prima dată în recurs că ar fi proprietarele extratabulare asupra drumului de acces, aspect inadmisibil întrucât tinde la modificarea obiectului cererii. Simpla afirmație a recurentelor referitoare la faptul că terenul ar fi aparținut antecesorilor lor și sunt proprietarele extratabulare, nu poate fi primită întrucât acestea nu au dovedit dreptul lor de proprietate și, mai mult decât atât, nu au criticat raportul de expertiză întocmit în cauză.
Reclamantul intimat C. N., deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, primul motiv de recurs invocat este cel reglementat de art.304 pct.7
C. care prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a admis în parte apelul declarat de către apelantul C. I. M. împotriva sentinței civile nr. 2740/(...) a J.ecătoriei V. de Sus care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. I. M. să-și mute poarta de acces la domiciliu și s- a înlăturat dispoziția din sentință privind obligarea pârâtului la mutarea porții de acces la domiciliu din poziția actuală, punctele 18-20 în punctul 19 din anexa 1,2,3 la expertiza întocmită de expert F. I., implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a calificat și a soluționat în mod temeinic și legal cererea precizată a reclamantelor.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
Criticile recurentelor privind interpretarea eronată a dispozițiilor art. 584
C. și soluționarea greșită a petitului privind obligarea pârâtului de a-și plasa construcția - poartă pe linia proprietății sale care reprezintă o obligație de a face sunt apreciate de Curte ca fiind neîntemeiate pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la J. V. de Sus la data de (...), reclamantele C. I.A și C. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul
C. I. M., obligarea acestuia „să-și tragă poarta de la lățimea de aproximativ 5 m la 3,40 m cât are ulița dintre casele noastre";.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că pârâtul locuiește la capătul uliței și prin lărgirea porții mai mult decât mejda dintre părți, respectiv lățimea uliței, pârâtul le deranjează deplasarea reclamantelor la locuința și anexele gospodărești care le aparțin astfel că este necesar ca pârâtul să își retragă poarta pe vechiul amplasament, adică pe mejdă.
Ulterior, la termenul de judecată din (...), reprezentantul reclamantelor av. Ș. C. A. a depus o precizare de acțiune în care figurează în calitate de reclamant și C. N., prin care reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintreproprietățile lor și cea a pârâtului, cu motivarea că în ultima perioadă de timp, între ei și pârât au intervenit litigii cu privire la limitele proprietăților lor (f.8 dosar fond).
În cauză s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară topografică întocmită de expert F. I., care nu a fost contestată de niciuna dintre părțile litigante (f.38-46 dosar fond).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză terenul folosit de reclamanții
C. N. și C. I.A are suprafața de 1336 mp, conturat de punctele 66,
65,62,58,57,56,55,91,11,10,13,A,51,29,72,71,70,69,68,67,66, se găsește in intravilanul loc. M.i la nr.1221 și face parte din parcelele cu nr.top 333 din CF nr.2609 M.i, nr.top.334 din CF nr.245 M.i și nr.top.335. Operațiunea de înscriere a proprietarilor tabulari din CF nr.2609 a avut loc în anul 1903, iar în
CF nr.245, în anul 1899. Terenul este împrejmuit cu gard, mai puțin pe latura
51-A-13 pentru ca reclamanții să aibă un spațiu mai mare de manevră cu căruța, tractorul etc.
Terenul folosit de reclamanta C. M. are suprafața de 1077 mp, conturat de punctele 68,69,70,71,72,29,51,A,20,21,38,97,78,75,80, se găsește in intravilanul loc. M.i la nr.1221/A și face parte din parcelele cu nr.top 333 din CF nr.2609 M.i, nr.top.334 din CF nr.245 M.i și nr.top.335. Operațiunea de înscriere a proprietarilor tabulari din CF nr.2609 a avut loc în anul 1903, iar în CF nr.245, în anul 1899. Terenul este împrejmuit cu gard, mai puțin pe latura
51-A-22 pentru ca reclamanta să aibă un spațiu mai mare de manevră cu căruța, tractorul etc.
Terenul folosit de pârâtul C. I. M. are suprafața de 1167 mp, conturat de punctele 81,80,75,78,97,38,21,20,18,19,33,111,110,109,81, se găsește in intravilanul loc. M.i la nr.1201/A și face parte din parcela cu nr. cadastral
5799/N M.i.
Expertul a stabilit că terenul pârâtului C. I. M. se învecinează numai cu terenul reclamantei C. M., pe traseul punctelor 81,80,75,97,38,21. Pe toate aceste laturi se găsește gard vechi de împrejmuire care nu este contestat de niciuna dintre părți.
Litigiul dintre părți a apărut datorită porții de acces dintre punctele 18 și
20. Reclamanții susțin că pârâtul în loc să amplaseze poarta în punctul 19, a amplasat-o în punctul 18, ocupând din calea comună de acces o lungime de 1,7 metri. Reclamanții au pretenția, ca pârâtul, să-și deplaseze poarta de acces de pe poziția actuală în punctul 19, care este limita proprietății sale și astfel să nu mai ocupe teren din ulița de acces. P. de acces a pârâtului este amplasată între punctele 18-20 în loc să fie amplasată cu pornire din punctul 19. Prin acest mod de amplasare a porții, pârâtul a intrat cu poarta 1,7 m în ulița de acces.
În aceste condiții, expertul a constatat că poarta montată de pârât se află pe ulița de acces care nu este proprietatea reclamanților, nici proprietatea pârâtului, ci ar trebui să fie domeniu public.
Din anexele nr. 1, 2 și 3, reiese că amplasamentul actual al porții nu creează dificultăți la accesul reclamanților în propriile gospodării.
La fața locului, reclamanții au precizat că pârâtul își parchează mașina în fața porții în loc să intre cu ea în curtea proprie și prin parcarea în fața porții, le împiedică sau le stânjenește accesul în gospodăriile lor, susține expertul.
Așa cum rezultă din anexele nr.1 ,2 și 3, reclamanții nu se învecinează cu porțiunea de teren pe care se află poarta de acces a cărei mutare o solicită. Reclamanții nu se învecinează nemijlocit cu aliniamentul 18,19,33.
Pârâtul se învecinează pe acest aliniament cu o altă persoană, numitul C. M. V., care nu este parte în proces. Ulița de acces la gospodăriile părților nu este nici proprietatea reclamanților și nici a pârâtului.
A. porții nu are legătură cu proprietatea reclamanților și nu creează dificultăți reclamanților la accesul în propriile gospodării.
Potrivit art.584 C., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Este de principiu că prin judecarea unei acțiuni unei acțiuni în grănițuire instanța de judecată nu constituie un hotar între două terenuri vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele două fonduri.
Acțiunea în grănițuire, prin natura ei, are menirea să stabilească linia de hotar dintre proprietățile învecinate. Prin urmare, învecinarea fondurilor ce urmează a fi grănițuite este o condiție obligatorie pentru admisibilitatea acțiunii.
Având în vedere că doar terenul reclamantei C. M. se învecinează nemijlocit cu pârâtul, cu aplicarea corectă a prevederilor art.584 C., atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au statuat că linia de mejdă dintre proprietățile reclamantei C. M. si proprietatea pârâtului C. I. M., se afla pe aliniamentul 81-80-75-97,38,21, fiind în mod legal respins petitul de grănițuire a terenului reclamanților C. N. SI C. I.A deoarece acesta nu se învecinează nemijlocit cu terenul pârâtului, neavând mejda comuna.
Așa cum s-a reținut în doctrina juridică, deși nu este în mod expres reglementat de legea procesual civilă, interesul reprezintă o condiție esențială pentru punerea în mișcare a tuturor formelor procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile.
Prin interes se înțelege folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar acesta trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie legitim, personal, născut și actual.
Curtea apreciază că soluția instanței de apel referitoare la faptul că reclamanții nu justifică vreun interes juridic, legitim, născut și actual în ceea ce privește petitul vizând mutarea porții de către pârât a fost dată cu aplicarea corectă a legii raportat la obiectul și cauza juridică a cererii de chemare precizată a reclamanților.
Astfel, așa cum s-a arătat, expertul a concluzionat că reclamanții nu se învecinează cu porțiunea de teren pe care se află poarta de acces a cărei mutare o solicită, respectiv nu se învecinează nemijlocit cu aliniamentul 18,19,33.
Pârâtul se învecinează pe acest aliniament cu o altă persoană, numitul C. M. V., care nu este parte în proces. Ulița de acces la gospodăriile părților nu este nici proprietatea reclamanților și nici a pârâtului. A. porții nu are legătură cu proprietatea reclamanților și nu creează dificultăți reclamanților la accesul în propriile gospodării.
Prin urmare, prin formularea petitului de obligare a pârâtului la mutarea porții „pe vechiul amplasament, pe mejdă"; reclamantele nu urmăresc nici un folos practic legitim, personal, născut și actual întrucât nu se învecinează cu pârâtul pe porțiunea de teren unde este amplasată poarta, nu sunt proprietarele terenului unde se află amplasată poarta sau a uliței de acces, iar amplasarea porții între pct.18-20 nu creează dificultăți reclamantelor la accesul în propriile gospodării.
Susținerea reclamantelor referitoare la faptul că în motivarea cererii lor acestea s-au axat pe dreptul lor de proprietate asupra drumului de acces care este constituit pe imobilele înscrise în C.F. nr. 2609 M.i, C.F. nr. 245 M.i, nr.top. 333, 334, 335 asupra căruia reclamantele sunt proprietare extratabulare, terenul aparținând antecesorilor lor nu corespunde adevărului deoarece, așa cum s-a arătat deja, reclamantele si-au argumentat cererea lor doar pe faptul că pârâtul locuiește la capătul uliței și prin lărgirea porții mai mult decât mejda dintre părți, respectiv lățimea uliței, pârâtul le deranjează deplasarea la locuința și anexele gospodărești care le aparțin astfel că este necesar ca pârâtul să își retragă poarta pe vechiul amplasament, adică pe mejdă.
Mai mult decât atât, reclamantele au invocat pretinsul lor drept de proprietate asupra drumului de acces pentru prima dată în calea de atac extraordinară a recursului ceea ce echivalează cu schimbarea cauzei juridice a acțiunii civile care, potrivit art.316 raportat la art.294 alin.1 C., este inadmisibilă în recurs.
De asemenea, criticile reclamantelor recurente care vizează nemulțumirile lor cu privire la raportul de expertiză tehnică topografică, la stabilirea lățimii drum de acces în dreptul porții construite și distanțarea dintre poarta pârâtului și accesul în gospodăria reclamantelor și la faptul că tribunalul avea obligația să analizeze regimul juridic al căii de acces în discuție nu pot fi primite deoarece pe de-o parte, reclamantele au fost de acord cu concluziile raportului de expertiză, neformulând obiecțiuni în condițiile art.212 C., iar pe de altă parte, aceste critici se referă exclusiv la netemeinicia hotărârii atacate, fiind inadmisibile având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În ședința publică din (...), după închiderea cercetării judecătorești, cu ocazia punerii concluziilor verbale asupra fondului recursului, reprezentanta reclamantelor recurente av. D. L. a arătat că recursul se întemeiază și pe dispozițiile art.304 pct.8 C. Curtea constată că acest motiv de nelegalitate nu a fost indicat și nici dezvoltat în cuprinsul memoriului de recurs și având în vedere momentul procesual în care a fost invocat, precum și faptul că nu constituie un motiv de recurs de ordine publică în sensul art.306 alin.2 C., în temeiul art. 316 raportat la art.137 alin.1 coroborat cu art.301, art.3021alin.1 lit.c, art.303 alin.1 și alin.2 C. îl va respinge ca tardiv formulat. Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7, pct.9 și art.312 alin.5 C., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C. I.A și C. M. împotriva deciziei civile nr. 6. din 01 martie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține ca fiind legală. În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C., Curtea va obliga recurentele, aflate în culpă procesuală, să plătească intimatului C. I. M. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin înscrisurile anexate la f.36, 37 din dosar. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C. I.A și C. M. împotriva deciziei civile nr. 6. din 01 martie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitele recurente să plătească intimatului C. I. M. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012. PREȘEDINTE, J.ECĂTORI, I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ A.-A. M. G., Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). J..fond: G. Mariș. J..apel: Haidu D.M.; Țiplea D..
| ← Decizia civilă nr. 4957/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3525/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
