Decizia civilă nr. 4957/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4957/R/2012
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M.-C. V.
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
A.-A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. Z., G. ANA, T. E. și G. L.-E., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 388 din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), având ca obiect plângere în baza L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 14 noiembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, dar și pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 21 noiembrie
2012, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28 noiembrie 2012, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 388 din 4 mai 2012 a T.ui C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. Z., G. ANA, T. E., G. L. E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., cu sediul în C.-N., și în consecință: a fost modificată în parte D. nr. 6412 din (...) de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri, emisă de primarul municipiului C.-N., după cum urmează: la art. 1, a fost modificată compunerea apartamentului nr. 2, ca fiind compus din: 1 antreu,
1 hol, 1 baie, 1 cămară, 1 terasă, în suprafață de 31,72 m.p., au fost înlăturateprevederile de la art. 3, referitoare la asigurarea servituții de trecere în favoarea deținătorilor construcției, a fost modificat art. 2, în sensul că obligația reclamanților de restituire a sumei încasată cu titlu de despăgubiri în baza L.
112/1995, actualizată cu indicele de inflație, se referă doar la sumele aferente apartamentelor 2 și 4 și terenului de 200 m.p. ce se restituie în natură, a fostrespins capătul de cerere din precizarea de acțiune, privind restituirea în natură a
310 m.p. de terenși a fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3930 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 1 din D. de restituire și propunere privind acordarea de despăgubiri emisă de P. M. C.-N. cu nr. 6412 din data de (...), a fost restituit în natură apartamentul nr. 2 cu nr. top. 5055 /1/II și apartamentul nr. 4 cu nr. top 5055/1/IV, precum și terenul curte în suprafață de 200 m.p., situat în partea vestică a construcției, din parcela cu nr. top. 5055/2 din CF nr. 1., situate în C.-N., str. C. nr. 11, în favoarea reclamanților.
Conform Art. 2 din dispoziție, măsura de mai sus a fost condiționată de restituirea sumei reprezentând despăgubirea încasată în baza L. nr. 112/1995, pentru imobilul restituit, actualizată la data plății.
Conform art. 3 din aceeași dispoziție, pe terenul care se restituie cu nr. top.
5055/2 se asigură servitute de trecere în favoarea deținătorilor construcției.
Deși în dispoziție s-a trecut că apartamentul nr. 2 ar fi compus din: 1 cameră, 1 nișă, 1 antreu, 1 cămară, 1 baie, 1 boxă, cu suprafața utilă de 33,63 m.p., conform descrierii din cartea funciară, instanța a constatat că, în realitate, acest apartament este compus din: 1 antreu, 1 hol, 1 baie, 1 cămară, 1 terasă, în suprafață de 31,72 m.p. A. fapt rezultă din contractul de închiriere încheiat între Consiliul Local al M. C.-N. și reclamanta M. Z. în anul 2001, ce avea ca obiect apartamentul 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 11, unde s-a trecut că ap.
2 este compus din: 0 camere, în suprafață de 0 m.p., și dependințe în suprafață de 31,72 m.p. A., sunt confirmate cele arătate de către reclamanta M. Z. în notificarea trimisă primăriei la L. 1., unde a precizat că, în anul 1993, camera de la ap. 2 a trecut la ap. 3.
În cea ce privește servitutea de trecere prevăzută la art. 3 din D. atacată, instanța a reținut din referatul întocmit de C. de aplicare a L. nr. 1. că, în total, terenul din str. C. nr. 11 are suprafața de 357 m.p., din care teren liber este cel de 200 m.p., din partea vestică, iar restul de 157 m.p., este curtea comună cu drept de servitute.
De asemenea, din Nota internă și planurile de situație depuse, rezultă că terenul găsit liber de 200 m.p., din partea vestică a parcelei, este cel din spatele curții, unde nu există clădiri, deci nu este nevoie de nici un acces, neexistând nici porți. În schimb, terenul de 157 m.p., reprezentând curtea, este terenul de la stradă, pe care se află edificată construcția, și peste care trec proprietarii apartamentelor din imobil, de la poarta de la stradă și până la intrarea în clădire, astfel că pe acest din urmă teren există servitutea de trecere.
Cu privire la art. 2 din dispoziția atacată, instanța a apreciat că potrivit art. 20 alin. 1 din L. nr. 1., obligația reclamanților de restituire a sumei încasată cu titlu de despăgubiri în baza L. nr. 112/1995, actualizată cu indicele de inflație, se referă doar la sumele aferente apartamentelor 2 și 4 și terenului de 200 m.p. ce se restituie în natură.
Nu au putut fi reținute susținerile reclamanților, potrivit cu care nu ar trebui să restituie aceste sume cât timp și ei urmează a primi despăgubirile aferente imobilelor de la art. 8 din dispoziție, întrucât aceasta ar echivala cu o compensație. Ori, compensația nu poate avea loc decât între sume certe, lichide și exigibile, dar până în prezent despăgubirile aferente imobilelor de la art. 8 din dispoziție, nu întrunesc aceste cerințe.
În ceea ce privește petitul formulat de reclamanți prin precizarea de acțiune, acela de restituire în natură a terenului de 310 m.p., din partea vestică a imobilului, instanța a respins acest petit, dat fiind că suprafața de 310 m.p. a rezultat, conform planului de situație întocmit de expert C. G., din măsurarea terenului din spatele curții, până la zidul construcției și până la limita până la care proprietarii apartamentelor au drept de trecere de la poartă la intrarea în clădire. Or, din întreaga construcție au fost înstrăinate în baza L. 112/1995 un număr de 7 apartamente. Din prevederile L. nr. 112/1995 rezultă că terenul aferent apartamentelor înstrăinate nu se restituie foștilor proprietari, iar teren aferent înseamnă nu numai terenul de sub construcție, ci și pe lângă construcție, adică terenul necesar în vederea unei bune administrări a construcției. Așadar, instanța a apreciat că nu poate fi restituit în natură terenul de 310 m.p., solicitat de reclamanți, ci doar terenul găsit de comisia de aplicare a L. nr. 1., ca fiind liber și neaferent construcției, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 5 din L.
1., introdus prin L. 1., potrivit cu care: "Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor L. nr.
112/1995.";
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. Z., G. Ana, T. E., G. L. E. și pârâtul P. M. C.-N., solicitând modificarea în parte a sentinței și restituirea în natură a suprafeței de 310 mp.
I. Reclamanții au solicitat modificarea sentinței pronunțate de tribunal. Primul motiv de recurs vizează faptul că suprafața de 310 mp, așa cum a fost identificată de expertul C. G. are caracteristica de loc înfundat și poate fi restituit în natură, fără a afecta buna vecinătate și folosința construcției de către proprietarii apartamentelor din acesta.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că în mod nelegal instanța de fond nu a dispus compensarea între suma primită cu titlu de despăgubire în temeiul
L. nr. 112/1995 și suma pe care reclamanții urmează să le încaseze pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură, în temeiul L. nr. 1..
În vederea aplicării compensării s-a si solicitat evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură. Întrucât expertul a stabilit cuantumul despăgubirilor pe care trebuia să le primească reclamanții, aceștia apreciază că poate opera compensarea.
II. P. municipiului C.-N. a solicitat modificarea sentinței pronunțate și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile art. 274 C.Pr.Civ. au fost greșit aplicate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
Cod proc.civ.
Recurentul a arătat eroarea survenită în descrierea apartamentului nr. 2 propus a fi restituit în natură prin D. nr. 6412/(...) nu justifică obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
Modificarea dispoziției prin sentință vizează această eroare materială, ceea ce exclude culpa procesuală.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din L. nr.1., dacă persoana a primit o despăgubire în temeiul L. nr. 112/1995, restituirea în natură este condiționată de returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație, obligație ce decurge din lege și exclude ideea unei culpe procesuale în baza căreia să fie stabilite cheltuielile de judecată în favoarea reclamantului.
În subsidiar, s-a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată invocându- se D. C.C. 492/2006, precum și jurisprudența C.E.D.O din care rezultă că urmează a fi recompensate acele cheltuieli de judecată care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil. Cuantumul cheltuielilor în această cauză fiind apreciat de către recurent ca rezonabil.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată următoarele:
I.Recursul reclamanților M. Z., G. Ana, T. E., G. L. E.
Prima critică formulată de reclamanți vitează posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 310 mp.
Prin D. de restituire nr. 6/(...) a fost restituit în natură terenul în suprafață de 200 mp, dispoziție păstrată și de către instanța de fond.
În prezenta cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de domnul expert C. G. care a concluzionat că se poate restitui în natură numai suprafața de 200 mp care a fost retrocedată prin dispoziția primarului, evidențiată în anexa 2 (f.172).
La acest raport de expertiză au formulat obiecțiuni reclamanții, solicitând să fie menționată suprafața totală a terenului care era caracteristică de „. înfundat";, iar domnul expert a arătat că suprafața totală este de 310 mp și se regăsește între reperele A-B-C-D-E-F-H-O-U-A în configurație și dimensiunile din planul de situație (f. 190).
Verificând configurația parcelei în suprafață de 310 mp, curtea constată că această parcelă se întinde până la limita clădirii și înconjoară apartamentul nr. 4( restituit reclamanților) și pe trei laturi apartamentul nr. 3 din clădire, care este înstrăinat.
Coroborând acest raport de expertiză cu expertiza în construcții, anexa
2 (f. 154) curtea constată că atât apartamentul 3, cât și apartamentul 4 comunică cu exteriorul și ieșirea din acest apartament se face tocmai pe terenul de 310 mp solicitat de reclamanți să fie restituit în natură. Curtea constată că parcela de 310 mp se întinde până la zidul clădirii, aferent apartamentului nr. 3, ceea ce afectează buna administrare a apartamentului aparținând unei terțe persoane.
Potrivit dispozițiilor L. nr.1. poate fi restituit terenul liber, art. 7 al. 5 din acest act normativ prevede expres că nu se poate restitui în natură terenul aferent imobilului care a fost înstrăinat în temeiul L. nr. 1..
Deși reclamanta solicită restituirea suprafeței de 310 mp nu motivează de ce este nelegală dispoziția instanței de fond referitoare la restituirea suprafeței de 200 mp astfel încât instanța să poată analiza criticile reclamanților.
Așadar, curtea constată că este nefondată prima critică referitoare la suprafața restituită în natură.
În ceea ce privește a doua critică curtea constată că și aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1, cum a fost modificat prin L. nr.
1/(...) persoanele care au primit despăgubiri în condițiile L. nr. 112/1995, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
Din această dispoziție legală rezultă că restituirea în natură este condiționată de îndeplinirea a două condiții care trebuie să fie îndeplinite cumulativ: imobilul să nu fie vândut și să se fi returnat suma pretinsă.
Curtea constată că nu pot fi aplicate dispozițiile privind compensarea judiciară deoarece despăgubirile care trebuie reclamanții să le primească pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură, nu pot fi cuantificate în prezenta cauză.
Reclamanții au formulat plângere împotriva dispoziției P.ui în temeiul art. 26 din L. nr.1., însă primarul nu are obligația de a cuantifica despăgubiri pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură.
Procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură potrivit L. nr.1. este reglementată de T. VII din L. nr.
247/2005. Potrivit acestei proceduri C. C. pentru stabilirea despăgubirilor emite titlu de despăgubire, potrivit art. 16 alin. 7 din T. VII din L. nr. 247/2005.
Dispozițiile adoptate de C. C. pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în condițiile L. contenciosului administrativ - L. nr. 554/2004 - după cum rezultă din art. 19 T. VII - L. nr. 247/2005.
În acest sens prin D. nr. 2. pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că în cadrul plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 26 din L. nr.1. nu se poate obliga Statul Român la despăgubiri, deoarece ar schimba și debitorul obligației de plată, precum și mecanismul de creditare a despăgubirilor stabilite.
Așadar nu se poate în contradicție cu primarul să se stabilească cuantumul despăgubirilor de care urmează să beneficieze recurenții în temeiul
L. nr. 1. și să se dispună compensarea.
Curtea constată că reclamanții nu beneficiază de o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să poată fi compensată judiciar.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
II. Recursul pârâtului P. municipiului C.-N.
Instanța de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 3930 lei reprezentând onorariile experților. R. de expertiză în construcții a vizat evaluarea apartamentelor1,3,5,6,7,8,9 care nu au putut fi restituite în natură - și onorariul domnului expert C. T. a fost în sumă de 2400 lei (f. 137).
R. de expertiză topografică a fost efectuat de domnul expert C. G. și onorariul achitat a fost de 1030 lei(f.167).
R. de expertiză privind evaluarea apartamentelor care nu pot fi restituite în natură nu a fost valorificat cu succes în acest litigiu, nu s-a dispus compensarea sumei primită în temeiul L. nr.112/1995 cu despăgubirile pe care ar trebui să le primească reclamanții în temeiul L. nr. 1.. Așadar, pârâtul nu putea fi obligat să achite contravaloarea expertizei contabile.
Cererea vizând administrarea raportului de expertiză topografică a fost solicitată de reclamanți pentru a se identifica un drum de servitute peste terenul cu nr. top 5055/2 însă concluzia expertului a fost în sensul că nu este necesară stabilirea unei servituți de trecere. V. solicitată de reclamanți, să li se atribuie 310 mp nu a fost validată de către instanță și dispoziția emisă de pârâtul recurent nu a fost modificată referitor la terenul restituit.
Prin urmare, pârâtului recurent nu i se poate reține nicio culpă în modul în care a emis dispoziția și a dispus restituirea terenului în suprafață de 200 mp - situație în care nu poate fi obligat la plata contravalorii raportului de expertiză topografică în sumă de 1030 lei.
Cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocațial sau onorariu expert pe temeiul răspunderii civile delictuale. Fapta ilicită este săvârșită de cel care a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut lor procesul respectiv.
Reclamanților le-a fost admisă acțiunea numai parțial, iar aspectele din dispoziția primarului pentru care s-au administrat în probațiune cele două expertize nu au fost modificate prin sentință, deci nu se poate reține culpa pârâtului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, curtea în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 274 Cod proc.civ., și art. 312 Cod proc.civ., va admite recursul pârâtului și-l va exonera de la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariul experților.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 388 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și în consecință înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului P. M. C.-N. să plătească reclamanților M. Z., G. Ana, T. E., G. L. E. cheltuieli de judecată în sumă de 3930 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul reclamanților M. Z., G. Ana, T. E., G. L. E. împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. V. A.-T. N. A. A. C.
GREFIER M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. G.C.
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.R.G.
| ← Decizia civilă nr. 403/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3303/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
