Decizia civilă nr. 2588/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2588/R/2012
Ședința publică din 24 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul C. P. R., precum și recursul declarat de pârâta C. T. PRIN P. împotriva deciziei civile nr. 175 din 24 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului recurent C. P. R., avocat R. C. S., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 mai
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent ca nefondat, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantului recurent.
La data de 14 mai 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent un înscris la care a anexat împuternicirea avocațială în original.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâta recurentă. Totodată, depune la dosar o cerere în probațiune prin care solicită efectuarea unui supliment de expertiză extrajudiciară care să stabilească cuantumul despăgubirilor datorat lipsei de folosință a terenului.
Reprezentanta P.ui de pe L. C. de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea cererii în probațiune ca neîntemeiată, având în vedere că în cererea de chemare în judecată nu a fost formulat un astfel de petit.
C., în urma deliberării, în temeiul art. 305 C.proc. civ., respinge cererea în probațiune ca inadmisibilă în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
În ce privește recursul declarat de pârâtul recurent solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent, ca nefondat, întrucât nu sunt motive pentru casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare.
Solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 175 din 24 februarie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. P. R. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A. și C. T. reprezentat prin P., având ca obiect expropriere și în consecință: s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirii stabilită prin H. nr. 164/(...), emisă de C. N. de A. și D. N. din R. S.A., pentru terenul expropriat situat în extravilanul comunei T., județul C., în suprafață de 4.070 mp., identificat prin numărul cadastral 301 (parțial), parte din tarlaua nr. 5., parcela nr. 14.
A fost obligat pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A. să plătească în favoarea reclamantului C. P. R. suma de 43.142 lei reprezentând despăgubire pentru imobilul expropriat având datele de identificare menționate și a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 164/(...).
Pârâta C. T. reprezentat prin P. a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 5.620 lei.
Instanța a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin H. nr.
164 din data de (...), emisă de C. națională de autostrăzi și D. N. din R., în favoarea pârâtei C. T. reprezentat prin P., s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în localitatea T., în suprafață de 11.467,93 mp., număr cadastral 301, tarlaua 58, parcela 183/1 (art. 1). Potrivit art. 2 al hotărârii, despăgubirea stabilită în condițiile art. 6 din Legea nr.
198/2004 a fost stabilită la suma de 1.215.791.814 ROL.
În conformitate cu înscrierile din C.F. nr. 1135 T., reclamantul C. P. R.
(identic cu C. R. din Titlul de proprietate nr. 3252/1436/(...) și C. P. din
C.F.) are calitatea de proprietar tabular cu privire la imobilul teren cu nr. top. 658/1/2/3/1 în suprafață de 8633 mp., categoria de folosință a parcelei fiind „..
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că suprafața liberă, folosită de către reclamant este de 2452 mp., iar suprafața ocupată de autostrada B.-B., tronson Turda-Gilău, este de 6248 mp. (suprafață delimitată de gardul confecționat din stâlpi metalici și plasă sârmă). Expertul a stabilit astfel că există o diferență de 2178 mp. față de suprafața stabilită inițial de 4070 mp.
Față de împrejurarea că identificarea terenului nu s-a realizat în sistemul de referință național S.eo 70, instanța a încuviințat solicitarea pârâtei de refacere a raportului de expertiză. Au fost încuviințate, de asemenea, obiecțiunile reclamantului. D. efectuarea măsurătorilor în sistemul arătat, expertul a concluzionat în sensul că: parcela liberă având categoria de folosință „., aflată în folosința și posesia faptică a reclamantului are suprafața reală de 790 mp.; parcela având categoria de folosință „. de acces"; (reprezintă un teren neproductiv care a fost afectat de lucrările autostrăzii) are suprafața reală de 1905 mp.; parcela ocupată, având categoria de folosință „. B.-C.-B. tronson Turda-Gilău, are suprafața reală de
6005 mp., iar această suprafață are inclusă suprafața expropriată cu număr cadastral 301. Expertul a mai făcut următoarele precizări: imobilul identificat prin tarla 5., parcela 14, arabil în suprafață de 8700 mp. din
Titlul de proprietate nr. (...), se compune din: suprafața de 790 mp. aflată în folosință reclamantului; suprafața de 1905 mp. afectată de lucrării la A. suprafața de 44 mp., nr. cadastral 470/1, expropriată anterior; suprafața de
334 mp., nr. cadastral 470/1, expropriată anterior; suprafața de 1417 mp., nr. cadastral 469, expropriată anterior și suprafața de 4210 mp., parte din parcela cu nr. cadastral 301, obiect al prezentei cauze.
Prin răspunsul întocmit la obiecțiunile formulate de părți, expertul a arătat că, din suprafața de 4210 mp., care se identifică cu nr. cadastral
301, s-a expropriat doar suprafața de 4070 mp.
Referitor la parcela în suprafață de 1905 mp., instanța a apreciat că sunt întemeiate susținerile pârâtului, acceptate și de către reclamant, în sensul că nu face obiectul exproprierii, ci reprezintă un drum de exploatare necesar constructorului pentru realizarea lucrărilor de edificare a autostrăzii B.-B.. La această suprafață de teren a făcut trimitere și reclamantul în notificarea adresată expropriatorului, unde a menționat că aproximativ 2700 mp. sunt folosiți cu chire de constructor.
În consecință, în urma administrării probei cu expertiza tehnică în specialitate topografie, s-a stabilit că, în limita suprafeței de 4070 mp., există suprapunere între terenul expropriat prin H. nr. 164 din data de (...), emisă de C. N. de A. și D. N. din R. și terenul înscris în C.F. nr. 1135 T., reclamantul C. P. R., evidențiat anterior în Titlul de proprietate nr.
3252/1436/(...). Concluziile expertizei în sensul arătat au fost acceptate de ambele părți în litigiu.
Pentru stabilirea valorii de circulație a terenului în suprafață de 4070 mp. în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare de comisia formată din experții B. G., C. D. și L. S. N. C. raportului de expertiză întocmit, valoarea de piață a terenului la data expertizei este de 34.400 lei, echivalentul a 7940 euro. Valoarea de piață a unui metru pătrat de teren este de 8,45 lei, în condițiile în care valoarea stabilită de expropriator a fost de 10,60 lei/mp.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, cu modificările ulterioare, „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator…";, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile textului legal citat urmând ca despăgubirea pentru terenul expropriat în suprafață de 4.070 mp. să fie stabilită ținând cont de valoarea menționată, rezultând un cuantum al despăgubirii în sumă de 43.142 lei.
D. conținutul raportului rezultă că experții au stabilit valoarea terenului pe baza valorii agricole, ținând seama de faptul că terenul în litigiu este extravilan, situat la cca. 1,8 km. de limita intravilanului, neexistând posibilitatea ca în următorii ani să fie inclus în intravilan, cu posibilitatea de a deveni teren construibil. În aceste condiții, contrar susținerilor reclamantului, este corectă premisa de la care au pornit experții cu ocazia evaluării terenului în litigiu.
T. a reținut de asemenea că, prin obiecțiunile formulate la același raport de expertiză, s-a susținut că nu au fost stabilite corect și complet obiectivele expertizei deoarece nu s-a stabilit valoarea prejudiciului cauzat proprietarului.
În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului S. R. prin C. N. de
A. și D. N. din R. S.A. la acordarea despăgubirilor ce vor fi stabilite prin expertiza de evaluare ce se va efectua în cauză, fără a solicita stabilirea valorii unui eventual prejudiciu. N. din motivele cererii de chemare înjudecată nu rezultă că reclamantul ar fi avut intenția de a învesti instanța cu o asemenea cerere. Or, reclamantul cunoștea exact la data înregistrării acțiunii prejudiciul ce i s-a cauzat. Astfel, în cuprinsul notificării adresate expropriatorului reclamantul a arătat că din suprafața totală pe care a deținut-o, de 8.633 mp., o parte din teren, respectiv suprafața de 1863 mp. a fost expropriată în baza unei hotărâri emise anterior, suprafața de 2.700 mp. este folosită cu chirie de către constructorul autostrăzii, iar pentru suprafața de 4.070 mp., nu s-a emis o hotărâre de expropriere dar este folosită în același scop.
În sensul celor arătate este de remarcat și faptul că cererea având ca obiect stabilirii valorii prejudiciului cauzat proprietarului nu poate fi formulată pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză, motiv pentru care, instanța a respins solicitarea de a se completa expertiza cu un asemenea obiectiv. Constatarea a fost impusă, deoarece instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, așa cum rezultă din cele ce preced.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul C. P. R., solicitând în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar casarea cu reținere spre rejudecare în vederea completării probațiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct. 9 și
312 Cod proc.civ., recurentul a arătat că instanța de fond în mod nelegal a dispus anularea parțială a hotărârii cu privire la titularii despăgubirii ca urmare a exproprierii, deoarece prin constatarea lipsei de identitate între titularul aparent menționat în acea hotărâre și cel real stabilit, se naște elementul de nulitate privind lipsa titularului real al acelei despăgubiri, și prin urmare, operațiunea juridică reală și necesară constă în stabilirea nulității parțiale a titularului cu privire la suprafața de teren în discuție și constatarea prin sentință a acestei calități, operațiune care în final a fost realizată de instanța de fond. Prin urmare, stabilirea nulității respective are un efect procedural necesar și cu privire la rezultatele admiterii acțiunii în ansamblul ei.
În al doilea rând, în mod nelegal a respins instanța de fond cererea de efectuare a unui supliment la expertiză, pentru evaluarea în totalitate a despăgubirilor solicitate, deoarece a considerat în mod greșit că nu a fost investită cu o asemenea cerere decât prin obiecțiunile la expertiza de evaluare. A., pentru că, în acțiunea promovată la petitul 3 s-a solicitat
„obligarea la despăgubiri ce vor fi stabilite prin expertiza juridică de evaluare";, expertiză care trebuia realizată prin prisma celor două elemente constitutive prev. de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994. Cum o asemenea probă în condițiile procedurale actuale poate fi realizată și în calea de atac a recursului, recurentul a solicitat casarea cauzei și reținerea ei spre rejudecare în vederea completării probațiunii în sensul solicitat.
Sentința civilă nr. 1775/(...) a fost atacată cu recurs și de pârâta C. T. reprezentată prin P., care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul exonerării ei de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului întemeiat în drept doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ., recurenta a arătat că obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată este nelegală. D. probațiunea administrată în cauză a rezultat că au existat neconcordanțe între planurile de punere în posesie întocmite în procedura de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și planurile puse de pârâtă la dispoziția expropriatorului, care a fost pus în situația de a nu stabili în mod corect persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu. Prin urmare, este inadmisibil a se imputaactivitatea desfășurată în mod defectuos de către C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 T. și președintele acesteia, pe seama C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 T. actuale, în condițiile în care niciunul din membrii din comisia de la acea vreme nu se mai regăsesc în comisia actuală.
Ultimul motiv de recurs se referă la faptul că instanța a admis doar parțial cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, că în condițiile în care se impune evaluarea terenului și admiterea acțiunii, urmează ca pârâta să fie obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, C. N. de A. și D. N. din R. s-a opus admiterii recursului reclamantului, arătând că anularea Hotărârii nr. 1. ar presupune constatarea unei cauze de nulitate existente în momentul emiterii actului, ori instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada unui motiv de nulitate a hotărârii examinate. Dovedirea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri este necesară, instanța de fond reținând în mod corect și legal că în urma suprapunerii parțiale dintre terenul deținut de reclamant și cel expropriat prin H. nr. 1., putând interveni în sensul constatării calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul expropriat și obligării statului la plata acestor despăgubiri.
În ce privește cererea recurentului cu privire la evaluarea „în totalitate"; a despăgubirilor solicitate, intimata a arătat că acesta a înțeles să solicite obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce vor fi stabilite prin expertiza de evaluare, fără a solicita și obligarea ei la plata unei sume aferente lipsei de folosință pentru terenul expropriat.
Examinând recursul declarat de reclamant, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 164/(...) emisă de pârâtă, s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat teren în suprafață totală de
11.467,83 mp, nr. cadastral 301, tarlaua 58, parcela 183/1, situat în loc.
T., reținându-se la pronunțarea acestei hotărâri că sunt persoane aparent îndreptățite să primească despăgubiri comuna T., reprezentată prin P.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere reclamantul C. P. R., solicitând să se constate că este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața de teren de 4070 mp, situați în comuna T., tarlaua 5., parcela 14, nr. cad. 301, identic cu nr. top 658/1/2/3/1din CF 1135, conform titlului de proprietate (...), să se dispună anularea parțială a hotărârii în ce privește persoana expropriatului și valoarea despăgubirii asupra terenului menționat de 4070 mp și să fie obligat pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. SA din R., să-i acorde ca persoană îndreptățită despăgubiri ce se vor stabili prin expertiza ce urmează a fi efectuată în cauză.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru expropriere se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte cererea de despăgubire.
Potrivit art. 9 alin. 2 din același act normativ, în cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 198/2004, hotărârea de stabilire a despăgubirilor, în condițiile prevăzute la art. 6, se comunică petentului și se afișează, în extras, la sediul consiliului local în raza căruia se află situat imobilul expropriat, precum și la sediul expropriatorului.
D. dispozițiile acestor texte de lege, rezultă persoanele care au calitate procesuală pentru a contesta cuantumul despăgubirilor consemnate în condițiile art. 5, respectiv expropriatul și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului.
Instanța de fond a reținut în baza expertizei de specialitate efectuate în cauză că în limita suprafeței de 4070 mp există suprapunere între terenul expropriat prin H. nr. 164/(...) emisă de C. N. de A. și D. N. SA din R. și terenul înscris în CF 1135 T., al cărui proprietar este reclamantul în baza titlului de proprietate nr. 3252/1436/(...).
Prin urmare, chiar dacă în hotărârea nr. 1. emisă de pârâtă nu s-a identificat corect persoana îndreptățită, nu s-a făcut dovada existenței unui motiv de nulitate a acestei hotărâri, motivul invocat de recurent nu reprezintă un motiv pentru anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor, în condițiile în care, conform normelor legale în materia exproprierii citate, dovedirea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri este nu numai necesară, dar și suficientă pentru a intra în posesia despăgubirii.
Cu privire la motivul de recurs privind despăgubirile pentru lipsa folosinței terenului expropriat în fapt în anul 2007:
Prin cuvântul în fond reclamantul a susținut și obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a terenului începând cu data preluării, până la zi, această cerere a fost însă respinsă de instanța de fond, cu motivarea că nu a fost investită cu un asemenea capăt de acțiune prin cererea de chemare în judecată, că această cerere a fost formulată pentru prima dată prin concluziile scrise depuse de reclamant cu ocazia amânării pronunțării.
Soluția instanței este legală, pentru că prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat să se constate că este persoană îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea terenului de 4070 mp, situat în T., cuprins în titlul de proprietate nr. (...), tarlaua 5., parcela 14, nr. cad. 301 înscris în Cf 1135 nr. top 658/1/2/3/1, să se dispună anularea parțială a hotărârii nr. 1. în ce privește persoana expropriatului și valoarea despăgubirii asupra terenului mai sus menționat, și să fie obligat pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. SA din R. la acordarea către reclamant ca și persoană expropriată a despăgubirilor ce vor fi stabilite prin expertiza juridică de evaluare. N. din motivarea cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantul ar fi intenționat să investească instanța cu o asemenea cerere și nici pe parcursul soluționării procesului reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru nefolosința terenului începând din anul 2007.
În sprijinul acestei soluții vine și faptul că din notificarea pe care i-a adresat-o expropriatorului, reclamantul a arătat că din suprafața totală deținută de 8633 mp, o parte din teren, respectiv suprafața de 1863 mp a fost expropriată în baza unei hotărâri anterioare, că suprafața de 2700 mp este folosită de către constructorul autostrăzii care plătește chirie pentruaceasta, iar pentru suprafața de 4070 mp în litigiu nu s-a emis hotărâre de expropriere.
Cu privire la critica privind acordarea parțială a cheltuieli de judecată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâții S. R. prin C. N. de A. și D. N. SA din R., și C. T. prin P., cu motivarea că au existat neconcordanțe între planurile de punere în posesie întocmite în procedura de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și planurile depuse de pârâtă la dispoziția expropriatorului și urmare acestui fapt, nu s-a putut stabili corect persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. D. dispozițiile acestui text de lege rezultă că, cerința esențială pentru obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată este existența culpei procesuale a acestuia.
Instanța de fond a apreciat legal că pârâta C. T. prin P. se află în culpă procesuală, deoarece s-a dovedit că aceasta se face vinovată de neconcordanțele dintre planurile de punere în posesie întocmite de C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 de pe lângă P. comunei T. și planurile puse la dispoziție de pârâtă expropriatorului, aceasta fiind cauza pentru care nu s-a putu stabili corect și din momentul emiterii hotărârii nr. 1., persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Plata parțială a cheltuielilor de judecată este prevăzută de art. 275
Cod proc.civ. Cum pretențiile ce formează obiectul prezentului litigiu au fost admise parțial față de C. T. prin P., legal a acordat instanța de judecată numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Pârâta C. T. și-a întemeiat în drept recursul doar pe dispozițiile art. 299 Cod proc.civ. C. dispozițiilor art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, dar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ. În cauză, recurenta nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., însă criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege în raport de care curtea va analiza recursul pârâtei.
Examinând recursul declarat de pârâta C. T., prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recursul pârâtei C. T. prin P. va fi respins pentru aceleași motive reținute în recursul reclamaților, cu privire la obligarea acestei pârâte la plata parțială a cheltuielilor de judecată.
Motivele invocate de recurenta C. T. prin P. cu privire la faptul că niciunul din membrii C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 nu se mai regăsesc în comisia actuală, nu au relevanță în cauză și exced cadrului procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. P. R. și cel declarat de pârâta C. T. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 175 din 24 februarie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 mai 2012.
PREȘED.TE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C.
A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: E. L.
| ← Decizia civilă nr. 1511/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 3524/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
