Decizia civilă nr. 3542/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3542/R/2012
Ședința publică din data de 7 septembrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte : D.-L. B. vicepreședinte al C. de A. C
Judecători : A. C.
V. M.- președintele C. de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 349 din 13 aprilie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții
C. R., C. A., R. R. și C. A., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților în totalitate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pronunțată de instanța de fond apreciind că în mod corect s-a constatat caracterul politic de drept al condamnării prevăzut de art. 186 alin.1 C.penal.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 Mai 2010 pe rolul T. C., reclamanții C. R., C. A., R. R., C. A., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării tatălui, respectiv al soțului, defunctul C. T., la muncă silnică pe viață, confiscarea totală a averii și degradării civice prin S. penală nr.90/08 Iulie 1958 a T. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 alin.1 raportat la art.1 lit. c și art.7 din D. nr.199/1950, schimbată încadrarea juridică în recurs prin D. penală nr.213/01 A. 1958 a T. S. - C. M. în infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art.284 alin. ultim, raportat la art.186 alin.1 Cod penal anterior - trădare de patrie; să se constate caracterul politic al măsurilor administrative constând în domiciliul forțat, restricția de deplasare și urmărire informativă continuă a condamnatului și a reclamanților; obligarea pârâtului la plata sumei de
3.000.000 Euro în echivalent lei la cursul de schimb din data plății, reprezentândprejudicii morale rezultând din consecința asupra sa și a reclamanților prin și după condamnarea politică, precum și a sumei de 1.500.000 Euro, reprezentând daune morale ca urmare a măsurilor administrative ulterioare luate față de C. T. și dereclamanți, de domiciliu forțat și urmărire informativă continuă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Prin precizarea de acțiune formulată reclamanții au înțeles să-și precizezepetitul în despăgubiri care nu se bazează exclusiv pe art.5 alin.1 lit. a teza întâi din L. nr.221/2009, ci și pe prevederile art.998 și urm. Cod civil, cât și pe dispozițiile art.20, art.21, art.48 alin.3 din Constituția R.iei, art.3 din Protocolul 7 la C., R. nr.6615/07 Mai 1992, nr.1096/1996, nr.1481/2006 a A. P. a C. E., cât și Declarația de la V. a A. P. a O. adoptată în anul 2009.
Având în vedere prevederile art.1 și 2 din L. nr.221/2009 nedeclarate neconstituționale, cât și prevederile art.504 și urm. Cod procedură penală, consideră că și acest temei juridic poate fi considerat în subsidiaritate iar, pe de altă parte, potrivit art.3 Cod civil, refuzul judecătorului de a judeca sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată sau neîndestulătoare, răspunderea acestuia pentru denegare de dreptate.
Prin sentința civilă nr. 349 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de către reclamanții C. R.,
C. A., R. R., născută C. și C. A., născută C., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctului C. T.,născut la 14 A. 1925, fiul lui A. și O. prin D. nr.213/01 A. 1958 a T. S. al R. - C. M., la muncă silnică pe viață pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.284 alin. ultim Cod penal coroborat cu art.186 alin.1 Cod penal.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat să se constate caracterul politic de drept al condamnării tatălui lor, respectiv soțului lor, defunctul C. T., petit care s-a dovedit a fi întemeiat, raportat la D. nr.213/01 A. 1958 a T. S. al R.
- C. M., prin care admițându-se recursul formulat de defunct împotriva Sentinței penale nr.900/08 Iulie 1958 a T. M. al Regiunii a III-a M.ă, și casându-se această hotărâre, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art.6 alin.1 combinat cu art.1 lit. c din D. nr.199/1950 în infracțiunea prevăzută de art.284 alineat ultim Cod penal combinat cu art.186 alin.1 Cod penal, menținându-se pedeapsa la care a fost condamnat de muncă silnică pe viață (f.402-476 dosar, Vol. I), reținându-se în sarcina acestuia că a sprijinit activitatea desfășurată de organizația contrarevoluționară inițiată și înființată de C. I. și D. A. care avea ca și scop uneltirea împotriva regimului instaurat, în sensul de a se pune în slujba guvernelor imperialiste.
Drept urmare, tribunalul în baza art.1 alin.2 din L. nr.221/2009 a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctului C. Teofi.
În ceea ce privește însă constatarea caracterului politic al măsurilor administrative constând în domiciliul forțat, restricția de deplasare și urmărire informativă continuă a defunctului și a întregii sale familii, tribunalul a constatat că acesta este nefondat, având în vedere că din selecția de documente trimise din dosarele deținute de către C. nu rezultă că s-au luat primele două măsuri.
Din declarația martorului C. G., rezultă într-adevăr că în urma condamnării defunctului întreaga familie a avut de suferit, soția sa rămânând singură cu copiii, fără nici un ajutor, iar după ispășirea pedepsei defunctul nu s- a mai putut angaja o perioadă de timp fiind chemat la securitate și poliție, urmărit de aceste organe care culegeau informații de la vecini despre comportamentul său. Consecințele condamnării politice s-au repercutat și asupra copiilor care nu au putut să acceadă la studiile pe care și le-au dorit (f.288 dosar, Vol. I).
S-a mai propus audierea a doi martori, V. R. și C. A. însă, între timp, primul martor a decedat, iar în privința celui de-al doilea nu s-a mai insistat în audiere.
Așadar, nefiind dovedite aceste aspecte, tribunalul în baza art.124 alin.2 din L. nr.221/2009 coroborat cu art.129 alin.3 Cod procedură civilă, a respins capetele de cerere privind măsurile administrative enunțate anterior.
Referitor la urmărirea informativă continuă a defunctului și a întregii familii, instanța cercetând selecția consistentă de documente din dosarele de urmărire informativă și penală trimisă de către C., a conchis că într-adevăr, după executarea pedepsei, defunctul a fost în atenția organelor de securitate fiind în permanență urmărit, supravegheat, culegându-se informații de la vecini, cunoscuți, prieteni în ceea ce privește atitudinea sa în societate, poziția față de regimul comunist (f.109-391 dosar, Vol. I).
Prin raportul întocmit în 21 Noiembrie 1989 de către securitatea din orașul H., s-a propus închiderea dosarului de urmărire informativă privind pe „., respectiv defunct, constatându-se că acesta „după cea de-a doua avertizare nu mai este semnalat cu manifestări dușmănoase, cu colportarea știrilor ascultate de la posturile de radio străine, este mult mai atent și retras, iar în ultima perioadă de timp evită discutarea evenimentelor politice interne și externe față de care nu mai manifestă interesul pe care l-a manifestat înaintea celor două avertizări"; (f.390-391 dosar, Vol. I).
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că aceste măsuri nu se încadrează în cele prevăzute de art.4 alin.2 din L. nr.221/2009, fiind o consecință a condamnării politice suferite.
Este de notorietate faptul că după asemenea condamnări aceste persoane s-au aflat în vizorul securității atât ei, cât și întreaga familie, constituindu-se dosare de urmărire informativă.
În ciuda acestei situații, legiuitorul nu a înțeles să includă în mod expres în categoria măsurilor administrative cu caracter politic și această urmărire informativă în cuprinsul art. 3 al legii menționate, având în vedere doar dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă instituite prin unul din actele normative enumerate.
Este de remarcat că și în art.4 alin.2 din L. nr.221/2009 legiuitorul a folosit sintagma „măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3";, ceea ce în opinia tribunalului presupune alte măsuri administrative de genul celor arătate.
Așa cum s-a arătat de către martor, consecințele condamnării s-au extins și asupra familiei defunctului, din aceeași selecție de documente rezultă că fiul C. R. a fost în atenția organelor de securitate, constituindu-i-se și acestuia un dosar de urmărire informativă, numele conspirativ al acestuia fiind „. (f.31-135 dosar, Vol. II), pe motiv că „. că rămână ilegal în străinătate, fiind semnalat anterior cu intenții de evaziune";.
Deși notele informative îl descriau ca un om pașnic, preocupat de literatură, cu o conduită exemplară la locul de muncă, fiind profesor la un liceu industrial în Baia de A., superiorul care conducea investigațiile prin mențiunile făcute la finalul acestor referate, insista în a se lua alte măsuri pentru a se confirma în cele din urmă faptul că această persoană prezintă un pericol.
În acest sens superiorul constata că nu exista preocupare în instrumentarea dosarului, lucrătorii securității lucrând într-un mod ineficient.
Și în cazul său, în anul 1989 dosarul a fost închis ca urmare a unui raport prin care s-a concluzionat că legăturile sale cu persoanele din străinătate au fost sporadice și nu au ridicat probleme deosebite, având preocupări literare care s-aumaterializat într-un mare volum de scrieri, în special poezie, din care a publicat în mai multe rânduri, în ziare și reviste de profil.
S-a concluzionat că acesta nu are concepții politice dușmănoase și nu este angrenat în acțiuni de natură ostilă statului (f.135 dosar, Vol. I).
Cu aceeași argumentație expusă anterior, tribunalul a considerat că nici aceste măsuri de urmărire informativă a reclamantului nu se încadrează în categoria măsurilor administrative cu caracter politic.
În privința celorlalte reclamante, nu s-a putut reține nici măcar existența unui dosar informativ în urma numeroaselor demersuri efectuate de către instanță la C.
Cel din urmă petit de acordare a daunelor morale a fost respins pentru următoarele argumente:
Prin D. nr.1358/(...) a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.
761 din (...) și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., într-o serie de dosare aflate pe rolul T. C. - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale „D. prin care se constată neconstituționalitatea
… a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, T. a reținut faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, „atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de
Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, C. a avut în vedere și faptul că „nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";,
„C. Europeană a D. O. a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, C. a concluzionat că „în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, D. L. nr.
118/1990 și L. nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că „prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <. legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a C. E. a D. O.) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuatinstanța de la S. … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <. legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia C. E. a D. O. că reclamanții nu au putut dobândi o <. legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
Rezultă, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia C. Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii întotalitate a acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare s-a arătat că condamnarea defunctului C. T. prin decizia nr. 2. a T. S. - C. M. este una care conform art. 1 pct. 2 lit. a din L. nr. 221/2009 are de drept caracter politic. În aceste condiții în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra caracterului politic al condamnării.
Pentru promovarea și admiterea acțiunii în constatare conform art. 111
C.pr.civ. partea reclamantă trebuie să justifice un interes, ori atâta timp cât este recunoscut prin lege caracterul politic al condamnării, cererea adresată instanței având acest obiect este lipsită de interes.
Interesul în formularea cererii lipsește cu atât mai mult cu cât prin H. nr.
2. emisă de C. pentru aplicarea prevederilor D.ui-L. nr. 118/1990 s-au recunoscut în favoarea defunctului drepturile conferite de acest act normativ.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 349 din 13 aprilie 2012 a T. C., C. rețineurmătoarele:
Singura chestiune supusă atenției instanței prin cererea de recurs este aceea a legalității constatării de către instanță a caracterului politic al condamnării dispuse împotriva defunctului C. T. prin decizia nr.2. a T. S.
Aceasta în condițiile în care într-adevăr, fiind vorba despre o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.284 alin.ultim C.pen., coroborat cu art.186 alin.1 C.pen., aceasta se încadrează în categoria condamnărilor care au de drept caracter politic conform alin.2 al art.1 din L. nr.221/2009.
Se invocă în cererea de recurs lipsa de interes a reclamanților în formularea acestui petit, de constatare a caracterului politic al condamnării, fiind suficient în aprecierea pârâtului recurent faptul că această condamnare a fost apreciată de L. nr.221/2009 ca având de drept caracter politic.
Instanțele judecătorești s-au pronunțat în majoritatea cazurilor în sensul respingerii unui astfel de petit în situația condamnărilor care au de drept caracter politic( a se vedea în acest sens decizia civilă nr.1217/(...) a C. de A. C.), jurisprudența recentă cristalizându-se însă în sensul admiterii petitului având acest obiect, apreciindu-se că există interes în formularea acestuia, prin lege constatându-se caracterul de drept al condamnărilor cu caracter politic pentru faptele expres și limitativ enumerate la alin.2 al art.1 din L. nr.221/2009 fără ca această constatare să individualizeze persoana care a suferit condamnarea(decizia civilă nr.3295/(...)a C. de A. C.).
O reparație adecvată din punct de vedere moral în cazul persoanelor care au suferit astfel de condamnări poate fi făcută prin recunoașterea în mod expres a caracterului politic al condamnării suferite, individualizându-se persoana care a suferit această condamnare în dispozitivul hotărârii judecătorești. Aceasta în condițiile în care pentru celelalte condamnări, care nu au de drept caracter politic, se pot formula cereri de constatare a caracterului politic al condamnării conform art.4 din L. nr.221/2009, neexistând practic nici un motiv întemeiat pentru a se proceda diferit în cele două situații. Ceea ce diferă este numai procedura care trebuie urmată de către instanță, în cazurile prevăzute de alin.2 al art.1 din L. nr.221/2009 instanța nefăcând nici un fel de verificări referitor la condamnare, aceasta având de drept caracter politic, pe când în celelalte cazuri prevăzute de legea specială, caracterul politic al condamnării se constată pe baza probațiunii administrate.
Constatarea caracterului de drept politic al condamnării se face oricum și în situația în care nu este formulat un astfel de petit sau acesta este respins, în considerentele hotărârii judecătorești menționându-se întotdeauna caracterul de drept al condamnării suferite de către reclamant sau antecesorul acestuia.
Practic se poate aprecia că lipsește interesul pârâtului în formularea acestei critici prin cererea de recurs.
Invocarea recunoașterii drepturilor prevăzute de D. L. nr.118/1990 prin H. nr.2. nu are nici o relevanță, fiind vorba despre acte normative distincte care recunosc drepturi distincte.
Având în vedere cele reținute mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 349 din 13 aprilie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 349 din 13 aprilie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: O. C. T.
| ← Decizia civilă nr. 2600/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2718/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
