Decizia civilă nr. 2807/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2807/R/2012
Ședința publică din 01 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții V. ANA și V. V., împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind
și pe reclamantul intimat F. D.-I., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă V. Ana, asistată de doamna avocat G. M., care arată că îl reprezintă și pe pârâtul recurent V. V., conform împuternicirii avocațiale, care se află la f. 7 din dosar, precum și reclamantul intimat F. D.-I., asistat de domnul avocat J. D., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării, la f. 18 din dosar, lipsă fiind pârâtul recurent V. V. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții V. Ana și V. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantului intimat și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 13,50 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Curtea constată că recursul declarat de pârâții V. Ana și V. V. este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), reclamantul intimat, prin intermediul domnului avocat J. D. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâți și menținerea în întregime a deciziei atacate, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, la care a fost anexată împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că reclamantul intimat l-a împuternicit pe domnul avocat J. D. pentru redactarea și susținerea întâmpinării în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
În probațiune, reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar patru planșe fotografice, din care se observă amplasamentul stâlpilor din vechea mejdie dintre proprietatea pârâților recurenți și proprietatea reclamantului intimat, iar câte un exemplar din aceste planșe fotografice le comunică reprezentantului reclamantului intimat.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și
11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului și asupra excepției invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta pârâților recurenți arată că în memoriul de recurs a făcut referire la probațiunea administrată în fața instanței de fond și în fața instanței de apel, având în vedere că nu s-a făcut probațiunea pertinentă vizavi de încălcarea prevederilor art. 584 din vechiul Cod civil, iar acest aspect reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât, solicită respingerea excepției invocată din oficiu de către instanță. Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată în apel, fază procesuală în care pot fi administrate probe noi care să ducă la modificarea soluției instanței de fond privind stabilirea corectă a liniei de mejdie dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților, printr-o aplicare corectă la situația din speță a dispozițiilor art. 584 C.civ., pentru motivele arătate în memoriul de recurs. Totodată, reprezentanta pârâților recurenți arată că în speță este vorba de o hotărâre declarativă de drept și nu de o hotărâre reconstitutivă de drept, iar în speță s-a pornit de la premiza greșită că trebuie să se stabilească mejdia în raport de gardul format din stâlpi cu plasă de sârmă. Reprezentanta pârâților recurenți, arată că în speță, cadastrarea s-a făcut în felul următor: reclamantul a indicat lotul, iar domnul expert C. D. a efectuat expertiza fără a discuta cu vecinii și, totodată, arată că pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate pe baza expertizei întocmită de doamna expert G. T., dar niciuna dintre cele două expertize nu au fost efectuate în mod corect. Având în vedere aspectele anterior menționate, reprezentanta pârâților recurenți arată că instanțele de judecată care s-au pronunțat în cauză nu au avut în vedere că între proprietățile părților exista o mejdie convențională și, de asemenea, nu au avut în vedere planurile de punere în posesie, iar în hotărârile judecătorești pronunțate în cauză se face vorbire de țărușarea din anul 2010, care a fost făcută cu nerespectarea prevederilor art. 584 C.civ., în care se prevede reconstituirea mejdiei și nu constituirea mejdiei. Totodată, reprezentanta pârâților recurenți arată că probațiunea absolut necesară în prezenta cauză trebuia făcută în fața instanței de fond și a instanței de apel, având în vedere că cele două instanțe nu au administrat probele pertinente pentru soluționarea justă a cauzei. Reprezentanta pârâților recurenți arată că la petitul 2 din acțiune s-a indicat art. 5802C.civ., care se referă la documentația cadastrală, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1075 și 1077 C.civ. vechi și, de asemenea, arată că în speță, cadastrarea se poate face doar după stabilirea corectă a mejdiei. În concluzie, reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar. Reprezentantul reclamantului intimat pe de o parte arată că toate argumentele invocate de reprezentanta pârâților recurenți se referă la netemeinicia hotărârii atacate și tind la schimbarea stării de fapt, iar pe de altă parte arată că reprezentanta pârâților recurenți pornește de la ideea că cercetarea judecătorească este greșită, fapt pe care îl contestă, deoarece el personal cunoaște starea de fapt existentă înainte de a se ajunge la proces, pentru că de mai multă vreme a colaborat cu partea pe care o reprezintă și a încercat o soluționare amiabilă a litigiului dintre părți. De asemenea, reprezentantul reclamantului intimat arată că în fața primei instanțe, pârâta recurentă a achiesat la pretențiile reclamantului, iar apoi arenunțat la serviciile avocatului ales de către aceasta și a declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond și, totodată, arată că în apel, indiferent dacă pârâta avea sau nu angajat un apărător, aceasta putea să solicite încuviințarea probei cu martori înainte de efectuarea unei expertize în cauză, însă în momentul în care a fost efectuată expertiza dispusă de către instanță, pârâta recurentă nefiind mulțumită de concluziile raportului de expertiză, a solicitat încuviințarea probei cu martori, probă care nu mai era admisibilă la acel moment. Având în vedere aspectele mai sus menționate, reprezentantul reclamantului intimat arată că în situația în care s-ar admite probațiunea propusă de pârâți în apel și s-ar da câștig de cauză acestora, pârâților li s-ar da 400 mp de teren, însă această suprafață de teren se va lua din proprietatea reclamantului intimat. Totodată, reprezentantul reclamantului intimat arată că în anul 2010, ambele părți, în prezența expertului care a efectuat expertiza, au bătut acei țăruși despre care a făcut vorbire reprezentanta pârâților recurenți. Reprezentantul reclamantului intimat arată că în opinia sa, recursul declarat de pârâți este nul, pe de o parte având în vedere că prin recurs au fost invocate motive de netemeinicie a hotărârii atacate, iar pe de altă parte având în vedere că proba solicitată de pârâți este inadmisibilă. În concluzie, reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâți și menținerea în întregime a deciziei atacate, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial de 1.000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 14.300/02 Noiembrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr. 10.(...) al J. C.-N., a fost admisă acțiunea civila formulata de reclamantul F. D.-I., împotriva pârâților V. Ana si V. V., având ca obiect: grănițuire și, in consecința a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris in CF nr. 1. C. cu nr.topo. 16960/1/2 in suprafața de 5800 mp si imobilul pârâților înscris in CF 1. A C., cu nr.topo. 16960/1/1/2 in suprafața de 9200 mp pe linia 2-4 din planul de situație întocmit de către expert C. D. in cadrul raportului de expertiza efectuat, raport agreat de parți si care face parte integranta din hotărâre. Totodată, au fost obligați parații sa-si dea acordul la refacerea documentației cadastrale in conformitate cu raportul de expertiza efectuat de expert C. D. iar in caz de refuz autorizează reclamantul sa refacă respectiva documentație pe cheltuiala pârâților. De asemenea, au fost obligați pârâții la plata sumei de 3207 lei, reprezentând cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: În baza Sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. si respectiv a raportului de expertiza tehnica întocmit de expert C. D. M. reclamantul si-a înscris in CF nr. 1. C.-N. dreptul de proprietate asupra terenului cu nr.topo. 16960/1/2 in suprafața de 5800 mp. La rândul sau, parata si-a înscris dreptul de proprietate in baza sentinței civile nr. 7. a J. C.-N. si a raportului de expertiza tehnica efectuata de expert G. T., in CF nr. 1. C.-N. sub nr.topo. 16960/1/1/2 in suprafața de 9200 mp. Pentru lămurirea aspectelor litigioase, expert C. D. M. a întocmit un raport de expertiza extrajudiciara, prin care s-a concluzionat faptul ca documentația cadastrala a pârâților prin care au primit numărul cadastral 762 a loc. A. a fost greșit întocmita deoarece ocupa o suprafața de 476 mp din terenul reclamantului astfel încât este necesara întocmirea unei documentații cadastrale care sa cuprindă datele corecte pentru pârâți si modificarea limitelor parcelei cu număr cadastral 762 conform planului de situație din acest raport de expertiza. Atât reclamantul cat in final si pârâții au achiesat la concluziile acestui raport de expertiza, pârâții fiind de acord cu necesitatea întocmirii unei noi documentații cadastrale pentru terenul deținut de către ei in proprietate. Raportat la concluziile expertizei tehnice efectuate de către expert C. D. M., instanța a apreciat ca întemeiata acțiunea reclamantului, motiv pentru care in temeiul art. 480 si 584 Cod civil, a admis-o, stabilind linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului si imobilul proprietatea pârâților pe linia 2-4 din planul de situație întocmit de expert C., raport care va face parte integranta din aceasta hotărâre. Totodată, in temeiul art. 5802Cod procedură civilă, a obligat pârâții sa-si dea acordul la refacerea documentației cadastrale in conformitate cu raportul de expertiza efectuat de expert C., iar in caz de refuz autorizează reclamantul sa refacă respectiva documentație pe cheltuiala pârâților. Reținând culpa procesuala a pârâților, a căror atitudine a determinat prezentul litigiu si implicit cheltuielile efectuate de către reclamant, instanța in temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâții la plata sumei de 3207 lei, reprezentând cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului. Împotriva Sentinței civile nr. 14.300/02 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, au declarat apel pârâții V. Ana și V. V. Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții V. Ana și V. V. în contra Sentinței civile nr. 14.300 din 02 Noiembrie 2010, pronunțată în dosar nr. 10.(...) al J. C.-N., care fost menținută în totul. A.anții au fost obligați să plătească intimatului F. D.-I. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că criticile principale aduse sentinței în discuție le constituie cea privind imparțialitatea expertului C. D. care a efectuat atât expertiza topografică în fața primei instanțe cât și cea care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al reclamantului în baza unei sentinței civile și lipsa prezumtivului acord în ceea ce privește expertiza efectuată în cauză la judecătorie, în condițiile în care contractul de asistență juridică a fost reziliat. T. a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice, având ca și obiective identificarea terenurilor, stabilirea împrejurării dacă există suprapuneri între aceste două terenuri și a limitei reale a proprietății între cele două imobile. Concluziile raportului de expertiză întocmit în apel de către expertul tehnic judiciar I. M. concordă cu cele la care a ajuns celălalt expert numit de către judecătorie, C. D.. Astfel, după ce s-a trasat limita de folosință a terenurilor conform susținerilor părților, al doilea expertul a stabilit linia de mejdie a proprietăților, raportându-se la limitele stabilite de către comisia locală cu ocazia punerii în posesie, fixând-o pe aliniamentul reperelor 9-8. În primul raport expertul numit în cauză arată că potrivit planului de punere în posesie și având în vedere expertiza cadastrală a pârâților potrivit căreia parcela are o formă patrulateră față de cea neregulată din planul de punere în posesie, a mai rămas o suprafață de teren între terenul reclamantului și gardulsediului piscicol care este proprietatea numitului C. I. și unde există în fapt suprafața de 476 mp. reclamată de pârâți ca aparținând din terenul reclamantului. În cel de al doilea raport expertul concluzionează raportat la indicațiile părților privind limitele de proprietate că există o suprapunere mai mare de 862 mp, limitele arătate de pârâți fiind altele decât cele din expertiza cadastrală și că aceasta nu reflectă realitatea din teren, cu excepția limitelor din zona sudică, la drum-strada S. și limita vestică, cu numitul I. T., limite ce sunt aceleași cu cele stabilite de către C. locală A., expertul cadastral făcând măsurătorile în funcție de limitele indicate de către beneficiar, după cum îl folosește. Practic diferența de suprafață este dată doar de limitele diferite de proprietate luate în calcul, însă acest aspect este lipsit de relevanță concluzia finală a experților fiind aceeași, stabilind aceeași mejdie, importantă este doar configurația parcelelor din perspectiva planului cadastral întocmit în temeiul Legii nr.18/1991 și care stă la baza punerii în posesie a persoanelor îndreptățite. S-a solicitat suplimentarea probațiunii prin audierea unor martori care cunosc limitele de proprietate ale terenului de la momentul cumpărării terenului de către apelanți de la numitul C. I., în favoarea căruia s-a eliberat titlul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 însă, tribunalul a socotit această probă ca inutilă soluționării cauzei, fiind relevante, așa cum s-a arătat, limitele de proprietate la momentul punerii în posesie și nu ulterior. Drept urmare, tribunalul a menținut soluția judecătoriei, ca fiind temeinică și legală. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții V. ANA și V. V. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată în apel, modificarea soluției instanței de fond privind stabilirea corectă a liniei de mejdie dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților printr-o aplicare corectă a disp. art. 584 C.civ. În motivarea recursului au arătat că ambele instanțe si-au motivate soluția cu aceea ca - atât reclamantul cat si pârâții și-au înscris dreptul de proprietate in c.f. in baza unor hotărâri judecătorești, respectiv reclamantul in baza Sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. in baza expertizei tehnice efectuata de expert C. D. iar parata in baza Sentinței civile nr. 7. a J. C.-N. si a raportului de expertiza tehnica efectuata de I. expert G. T. Pârâții au făcut dovada faptului ca la momentul cumpărării terenului proprietatea lor dupa cum si de catre reclamant a terenului proprietatea lui - intre aceste proprietăți exista o mejdie necontestata de antecesorii partilor a caror urme sunt prezente pe teren si in prezent, urme care au fost nesocotite de expert - probele solicitate deși pertinente, au fost respinse de instanta de fond. Instanta de apel a administrat expertiza tehnica topo - efectuata de expertul I. M. - expertiza in baza careia ajunge la concluzia ca desi intre cele doua terenuri exista o suprapunere mai mare - respective de 862 mp. teren -limitele aratate de parti fiind altele decat in documentatia cadastrala - aceste limite nu reflecta realitatea din teren - cu exceptia limitelor din zona sudica, la drum str. S. si limita vestica cu numitul I. T. - limite care sunt aceleași cu cele stabilite de C. pt. aplic. Lg. 18/1991. Ambele instanțe au soluționat litigiul dedus judecații cu încălcarea disp. art. 584 C.civil, în litera si spiritual acestui text care guvernează grănițuirea dintre doua proprietăți astfel ca prin soluția adusa li s-a încălcat in mod grav dreptul de proprietate - soluția fiind adusa deci cu încălcarea disp. art. 480 C.civil. - deoarece: este stabilit ca - in aplicarea disp. art. 584 C.civil - in spiritul si litera acestui text, stabilit de legiuitor prin operațiunea de grănițuire între două proprietăți prin hotărârea judecătorească nu se creează hotarul dintre ele ci sereconstituie acest hotar, hotărârea neavând caracter constitutiv de drept ci un caracter declarativ de drept. Anterior dobândirii în proprietate a imobilelor din litigiu între acestea a fost stabilită convențional - granița - cele două proprietăți fiind delimitate de un gard din stâlp de beton și sârmă ghimpată, delimitarea fiind făcută de proprietarii de la care fiecare din părți au cumpărat și care au fost titulari ai titlurilor de proprietate eliberate în baza Legii nr. 18/1991, respectiv numiții C. si T. - în cercetarea situației, in scopul reconstituirii graniței trebuia sa se pornească de la aceste granițe convenționale și nu de la delimitările făcute de expertiza C. D. în baza căreia reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate și cu atât mai puțin de la documentația cadastrală. Consideră că era necesară o cercetare la fața locului și o verificare a hărților cadastrale de punere în posesie privind ambele terenuri, cele care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate către beneficiarii vânzători și nu delimitările la are se face trimitere în expertize întocmită în apel. Chiar daca documentația cadastrala întocmita de recurenți este greșita - si ca urmare se impune a fi refăcuta - stabilirea corecta a mejdiei dintre proprietățile din litigiu este primordial obligatorie deoarece in funcție de aceasta delimitare va trebui întocmita noua documentație cadastrala atât pentru pârâți cat si pentru reclamant - astfel încât cadastrare sa reflecte in mod corect dreptul de proprietate a fiecărei părți din acest litigiu. Intimatul F. D. I. prin întâmpinare (f.14) a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a deciziei civile nr. 1. a T. C. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, constată că este incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În ce privește motivele de recurs de nelegalitate, s-a arătat că pârâții au făcut dovada faptului ca la momentul cumpărării terenului proprietatea lor, după cum și de către reclamant a terenului proprietatea lui - între aceste proprietăți exista o mejdie necontestata de antecesorii părților a căror urme sunt prezente pe teren și în prezent, urme care au fost nesocotite de expert - probele solicitate deși pertinente, au fost respinse de instanța de fond. Parte din acest motiv de recurs se referă la reaprecierea stării de fapt, prin urmare este inadmisibil, prin prisma textelor legale anterior invocate. Cât privește respingerea administrării probelor, recurenții se pot referi doar la modul de administrare a probelor de către instanța de apel, iar nu și de către cea de fond, pentru că nu pot indica aceste critici direct în recurs, omisio medio, și nu pot ataca cu recurs sentința atâta timp cât au avut apelul la îndemână. Administrarea probelor a fost corect făcută pentru că nu au fost respectate de apelanți dispozițiile ce privesc administrarea probelor în apel, anume art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost indicate punctual în cererea sau motivele de apel și nici administrarea lor nu a reieșit din dezbateri. Chiar și dacă ar fi fost formulată procedural cererea în probațiune aceasta nu ar fi fost utilă cauzei, deoarece, așa cum a consemnat și instanța de apel, în cauză au fost realizate două rapoarte de expertiză bazate pe planurile de punere în posesie a imobilelor în litigiu învecinate, punere în posesie ce a avut loc în temeiul Legii nr. 18/1991, iar martorii propuși cunosc situația de la momentul cumpărării terenului de către apelanți, or relevantă este situația de la momentul punerii în posesie. Simpla existență a unor semne exterioare nu indică cu necesitatea traseul limitei dintre proprietăți cât timp nu s-a dovedit existența unei convenții între vecinii care erau proprietari inițiali ce au dobândit dreptul lor de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, anterior dobândirii de către părți a drepturilor lor de proprietate, în condițiile art. 1191 Cod civil. Referirile la expertiza tehnica topo efectuată de expertul I. M., că deși între cele doua terenuri exista o suprapunere mai mare - limitele aratate de parti fiind altele decât în documentația cadastrala - și că aceste limite nu reflecta realitatea din teren, sunt critici inadmisibile pentru că se referă la reaprecierea probelor și a stării de fapt. Referirea la limitele stabilite de C. pt. aplic. Lg. 18/1991 este corectă, dar acele limite au fost bine reținute de instanță pe baza celor două expertize administrate în cauză, expertize ce au ținut seama chiar de planurile de punere în posesie întocmite în baza Legii nr. 18/1991 și au indicat limita dintre proprietăți așa cum rezultă din acele planuri de punere în posesie. Relevantă este situația de la momentul punerii în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru că în acest fel cei care au fost puși în posesie au dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața și limitele indicate la acel moment. Este evident că în cazul transmiterii dreptului de proprietate dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991 dobânditorii, fiind avânzi cauza, au dobândit doar drepturile pe care transmițătorul putea să le transmită, anume doar cu suprafața și limitele de la împroprietărirea în baza Legii nr. 18/1991. Din expertiza efectuată în apel (fila 44 alin. ultim și fila 45 dosar apel) rezultă că expertul s-a deplasat la sediul P. comunei A. unde a verificat hărțile de punere în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991 iar reprezentanta Comisiei locale de fond funciar a precizat că terenurile părților au fost delimitate prin țăruși metalici în teren la data de (...), când în teren au participat proprietarii celor două terenuri și exp. C. D. M.. Mai trebuie menționat că și expertiza efectuată la fond a ținut seama de punerea în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991, având anexată o copie a planului de punere în posesie (fila 78 dosar fond). Prin urmare instanțele au soluționat litigiul cu respectarea disp. art. 584 C.civil, pentru că grănițuirea dintre doua proprietăți trebuie făcută cu respectarea dreptului de proprietate dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, în ce privește suprafața terenului, limitele acestuia și forma parcelelor. Acțiunea în grănițuire are ca scop determinarea prin semne exterioare a graniței dintre două terenuri, evident că pe hotarul dintre ele, dar în speță hotarul dintre proprietăți pe care trebuie amplasate semnele exterioare sunt cele stabilite la punerea în posesie în temeiul Legii nr. 18/1991. Față de aceasta o cercetare la fața locului era inutilă iar verificarea hărților cadastrale de punere în posesie privind ambele terenuri s-a făcut, în baza lor fiind întocmite expertizele efectuate în cauză, și în funcție de delimitarea în baza Legii nr. 18/1991 trebuia întocmită documentația cadastrală pentru pârâți și pentru reclamant - astfel încât cadastrarea să reflecte în mod corect dreptul de proprietate al fiecărei părți din acest litigiu, astfel cum antecesorii lor l-au dobândit în baza Legii nr. 18/1991. În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă. În temeiul prevederilor art. 374 Cod procedură civilă, va obliga recurenții, pârâții V. ANA și V. V., aflați în culpă procesual față de respingerea recursului, săplătească intimatului F. D.-I. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 25. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V. ANA și V. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului F. D.-I. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER A.-A. M. Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...) Judecător fond - B. N.F. - Judecătoria Cluj-Napoca Judecători apel - Tatu O.C., Doica A.F. - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 4994/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2492/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
