Decizia civilă nr. 4994/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4994/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. L., împotriva deciziei civile nr. 730 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. A. A., precum și pe chemata în garanție intimată T. E., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat T. C., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, la f. 9 din dosar și reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat B. I., lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta L. L. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) a fost înregistrată la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâta recurentă L. L., prin intermediul S. C., C. & T., cerere prin care, în principal, s-a solicitat scutirea pârâtei recurente de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.122,5 lei, stabilită în prezentul dosar, iar în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru, eșalonarea plății taxei judiciare de timbru sau amânarea plății taxei judiciare de timbru. De asemenea, constată că azi, în ședința Camerei de C. a fost admisă în parte această cerere de acordare a ajutorului public judiciar și, în consecință, pârâta recurentă L. L. a fost scutită de obligația de plată a jumătate din taxa judiciară de timbru în sumă de 2.122,5 lei, aferentă recursului obiect al dosarului civil nr. (...) al C. de A. C., respectiv, de suma de
1.061,25 lei și s-a menținut obligația recurentei L. L., de plată a jumătate din taxa judiciară de timbru mai sus menționată, respectiv, a sumei de 1.061,25 lei, cu privire la care s-a dispus eșalonarea plății, în 48 de rate lunare, în cuantum de câte 22,10 lei lunar, cu scadența în data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna decembrie 2012 și, de asemenea, s-a respins cererea de scutire a plății taxei judiciare de timbru în sumă de 2.122,5 lei, aferente recursului din dosar nr. (...), împotriva acestei încheieri partea având drept de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de scutire, încheierea fiind irevocabilă pentru restul dispozițiilor din încheiere.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar timbre judiciare pentru recurs, în valoare de 6 lei.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că a fost angajat de parte în urmă cu două zile, motiv pentru care, doar azi depune la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâta L. L., în 2 exemplare și arată că un exemplar este pentru instanță iar celălalt exemplar este pentru chemata în garanție intimată. De asemenea, un exemplar din această întâmpinare îl înmânează reprezentantului pârâtei recurente.
Curtea constată că prin întâmpinare, reclamantul intimat solicită respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de L. L. și, în consecință, menținerea deciziei civile nr. 730 din (...) a T.ui S., pe care o consideră legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, iar la întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamantul intimat l-a angajat pe domnul avocat B. I., pentru a-l reprezenta în dosarul nr. (...) al C. de A. C., precum și o copie certificată de pe chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1.800 lei.
Față de întâmpinarea reclamantului intimat, reprezentantul pârâtei recu- rente arată că nu are de formulat alte cereri.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar, în probațiune, o xerocopie de pe procesul-verbal de actualizare a creanței nr. 3565 din (...), din dosarul de executare silită nr. 170/2012 al B.E.J. Ciumărnean Romeo-G. și o xerocopie de pe procesul-verbal de evacuare și punere în posesie nr. 4334 din (...) din același dosar de executare silită.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâtei recurente, referitoare la împrejurarea dacă pârâta recurentă L. L. a fost evacuată din imobilul în litigiu, acesta arată că la data de (...) pârâta recurentă L. L. a fost evacuată din imobilul în litigiu.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, solicită casarea deciziei atacate și a încheierii premergătoare acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate în sensul celor solicitate prin memoriul de recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că instanța de fond a procedat corect atunci când a pronunțat o soluție cu drept de apel, trimițând părțile în apel, însă la solicitarea reprezentantului pârâtei recurente, instanța de apel a recalificat calea de atac formulată de pârâta L. L. din „apel"; în „recurs"; și dosarul a fost trimis în recurs. De asemenea, arată că în opinia instanței care a soluționat recursul la Tribunalul Sălaj, nu a contat plafonul de 100.000 lei prevăzut de art. 2821C., respectiv faptul că pârâta apelantă a solicitat un drept de retenție până la achitarea integrală de către intimați a sumei de 131.200 lei și, totodată, arată că mergând pe logica instanței de apel s-ar ajunge la o situație în care hotărârea care s-ar da în cauză ar fi fără vreo cale de atac. Totodată, reprezentantul pârâtei recurente arată că în opinia sa și a J. Z. procesul trebuia să urmeze căile de atac prevăzute de lege și datorită acestui fapt a considerat că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, pentru că hotărârea a fost pronunțată de un complet de judecată format din trei judecători, motiv pentru care, a apreciat că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare în fața instanței de apel, pentru a fi judecat apelul declarat de pârâta L. L. de către un complet de judecată format din doi judecători. În subsidiar, reprezentantul pârâtei recurente, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, instanța să admită cererea reconvențională astfel cum a fost ea precizată, în sensul încuviințării în favoarea recurentei L. L. a unui drept de retenție în privința imobilului situat în Z., Bd. M. Viteazu, bloc Perla, sc. B, ap. 57, jud. S. până la achitarea integrală de către intimați a sumei de 131.200 lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului și, de asemenea, solicită instanței de recurs ca rejudecând să respingă cererea de chemare în judecată privind evacuarea recurentei din imobilul litigios precum și cererea privind obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință începând cu data promovării cererii de chemare în judecată și până la eliberarea efectivă, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ale recurentei, în sumă de 1.800 lei, reprezentând onorar de avocat conform facturii seria LAW nr. 242 din data de (...), pe care o depune la dosar. De asemenea, reprezentantul pârâtei recurente arată că în cauză a fost vorba de o șmecherie a cărei victimă a fost doamna L. L., iar pentru că este vorba de o femeie necăjită, societatea de avocatură la care a apelat aceasta i-a oferit un pachet de servicii, în sensul că într-o fază procesuală aceasta va plăti onorariul avocațial, iar în altă fază procesuală nu va plăti onorariul avocațial asigurându-i- se asistență judiciară gratuită, dar suma de 1.060 lei a rămas neachitată. Totodată, arată că în apel i s-a oferit pârâtei apelante asistență judiciară gratuită, însă pentru recurs aceasta trebuie să achite onorariul avocațial. Reprezentantul reclamantului intimat arată că instanța de apel în mod corect a recalificat calea de atac promovată de pârâta L. L., din „apel"; în „recurs";, iar dispozițiile căii de atac sunt cele aplicabile cererii de chemare în judecată. Totodată, arată că în momentul în care a observat că pârâta L. L. a declarat recurs împotriva unei hotărâri irevocabile și-a permis să consulte Tratatul de procedură a domnului profesor Deleanu, unde la pag. 218 - 219 din varianta 2004, se spune: calea de atac este dată de lege, nu de judecător, în raport de cererea de chemare în judecată, iar având în vedere acest aspect, apreciază că în mod corect Tribunalul Sălaj a recalificat calea de atac promovată de pârâta L. L., din „apel"; în „recurs"; și, de asemenea, în mod corect a soluționat cauza pe fond, în sensul respingerii recursului ca nefondat. În concluzie, reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta L. L., ca inadmisibil, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor judiciare în acest al doilea recurs, față de reclamantul intimat, conform dovezii anexate la întâmpinare. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 974 din 5 martie 2012 a J. Z., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea reclamantului P. A. A. împotriva pârâtei L. L. și, pe cale de consecință, s-a dispus evacuarea reclamantei reconvenționale L. L. din imobilul litigios evidențiat în CF nr.50539-C1-U1 Z., situat administrativ în Z., bd. M. Viteazul bloc Perla, sc.B, ap.57, jud. S., iar pârâta L. L. a fost obligată la plata sumei de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de (...), în favoarea reclamantului. A fost obligată pârâta L. L. să achite reclamantului contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în cuantum de 162,5 euro/lunar începând cu data de (...) și până la eliberarea efectivă, în echivalent în lei la data plății. S-a admis în parte, cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta L. L. în contradictoriu cu reclamantul P. A. A. S-a constatat că reclamanta reconvențională a dobândit un drept de creanță în sumă de 15.100 lei constând în sporul de valoare adus imobilului litigios. S-a respins cererea reclamantei reconvenționale de anulare a încheierii de întabulare a dreptului de proprietate a reclamantului în CF nr. 50539 C1-U3, ca nefondată precum și cererea acesteia de instituire a unui drept de retenție asupra apartamentului litigios până la plata sumei de 131.200 lei de către reclamantul P. A. A., ca nefondată S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta L. L., iar chemata în garanție T. E. a fost obligată să achite pârâtei suma de 116.000 lei, reprezentând prețul achitat. S-a compensat creanța în valoare de 15.100 lei datorată de reclamantul P. A. A. pârâtei L. L. până la concurența creanței de 16.965 lei (contravaloarea lipsei de folosință a imobilului), iar pârâta L. L. a fost obligată să achite reclamantului suma de 1.865 lei rămasă după compensare. S-au compensat cheltuielile de judecată ale reclamantului și pârâtei efectuate cu plata onorariilor avocațiale, după compensare obligând pârâta să achite reclamantului suma de 1237,3 lei . Chemata în garanție a fost obligată la plata în favoarea reclamantei reconvenționale a sumei de 5306 lei reprezentând 1/2 din onorariu avocațial redus, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, 1/2 din onorariu expert. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3660 din 27 octombrie 2009, Judecătoria Zalău a admis acțiunea reclamantului P. A. A. împotriva pârâtei T. E. și a constatat revocată de drept donația realizată prin contractul de donație autentificat cu nr. 1770 din 25 iunie 1996 de notar public Terheșiu E. cu privire la imobilul apartament situat administrativ în Z., bd. M. Viteazul , Bloc Perla, sc.B, ap.57 identificat în CF 50539-C1-U3 (provenită din transpunerea de pe hârtie a CF 2461 ind) nr. cad 686/a/1, 685/6/LVII și a dispus întăbularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului. Conform art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege. Așa cum rezultă din hotărârea irevocabilă, mai sus menționată, reclamantul P. A. A. este proprietarul actual al imobilului în litigiu ca urmare a revocării contractului de donație încheiat cu chemata în garanție T. E. și în această calitate, în conformitate cu dispoziția legală prevăzută de art.480 Cod civil, reclamantul este îndreptățit să dispună de respectivul imobil în mod exclusiv și absolut și implicit la evacuarea pârâtei L. L. din imobil. A. nu are nici un drept actual să se afle în posesia și folosința imobilului fără consimțământul reclamantului, motiv pentru care instanța va dispune evacuarea acesteia din imobilul în litigiu. Cu privire la pretenția reclamantului pentru despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului în sumă de 16.965 lei aferentă intervalului de la data introducerii acțiunii și până la data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor până la predarea imobilului în sumă de 162,5 E. s-au precizat următoarele: Conform art.1169 Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. De menționat este că reclamantul a devenit proprietar al apartamentului de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3660 din 27 octombrie 2009. Acesta a solicitat înscrierea dreptul de proprietate în cartea funciară prin cererea înregistrată în data de (...) la O. de C. și P. I., cerere care a fost soluționată în mod favorabil prin Î. nr. 2422 din (...). Ulterior înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, reclamantul a procedat la notificarea pârâtei prin care i-a solicitat acesteia să părăsească imobilul. Notificarea a fost primită de către pârâtă încă de la data (...), astfel cum rezultă din confirmarea de primire. Odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată, la data de (...), pârâta a fost pusă în întârziere, astfel că de la această dată pârâtei nu i se mai poate recunoaște un drept de posesie și folosință legal asupra imobilului. Prin expertiza efectuată în cauză de către expert I. A. s-a stabilit că valoarea la care ar putea fi închiriat un astfel de apartament este de 150 E., maxim 175 Eur, nemobilat, astfel că instanța a stabilit valoarea lunară a chirie ca fiind media celor două repere furnizate de expert, rezultând o chirie medie de 162,5 E. V. aferentă intervalului (...)-(...) este de 3900 Eur reprezentând 16.965 lei (1 Eur(...) lei la data pronunțării), astfel că instanța de fond a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de (...), precum și la plata sumei de 162,5 E. începând cu data de (...) și până la eliberarea efectivă, în echivalent în lei la data plății. Referitor la cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională L. L., instanța de fond a reținut următoarele: Astfel cum s-a precizat mai sus, proprietar al imobilului care face obiectul litigiului este reclamantul P. A. A. Susținerile pârâtei conform cărora aceasta a dobândit un drept de proprietate asupra apartamentului care nu se impunea a fi înscris în cartea funciară întrucât doar prin OUG nr. 2. s-a instituit obligativitatea formei autentice ad validitatem și prin urmare se impune anularea încheierii de întăbulare nr. 2422 din (...) prin care reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului, în cartea funciară, nu sunt fondate. Caracterul retroactiv al donației pentru surveniență de copil produce efecte atât față de donatar cât și față de terțul dobânditor al bunului conform principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis";. Pretinsul drept de proprietate al pârâtei L. L. nu a fost niciodată înscris în cartea funciară, astfel că nu a fost opozabil niciodată reclamantului. Astfel, prin modificările aduse Legii nr.7/1996 prin OUG 4., aprobată cu modificări prin L. nr. 4., art. 50 alin.1 lit.a impunea cerința ca înscrisul autentic să fie încheiat în formă autentică, asimilat actului autentic sau să emane de la o autoritate publică. A. dispoziție legală a fost abrogată expres prin art.I pct.35 Titlul XII din L. nr.247/2005, însă prin aceeași lege s-a prevăzut în Titlul X art.5 alin.2 că pentru toate terenurile cu sau fără construcții se impune forma autentică a contractului. Or, chemata în garanție nu a înstrăinat doar apartamentul, ci părțile indivize comune printre acestea figurând și terenul aferent construcției. De altfel, pârâta a promovat o acțiune în perfectarea antecontractului care a făcut obiectul dosarului înregistrat pe rolul J. Z. sub nr. (...), în prezent soluționarea acestuia fiind suspendată. Verificând conținutul antecontractului aflat la fila 5 din dosar nr. (...) instanța de fond a constatat că la art.7 s-a prevăzut obligația părților de a seprezenta la notarul public pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, prin urmare potrivit intenției părților, actul încheiat a avut doar valoare de antecontract, obiectul acestuia fiind obligația de perfectare a antecontractul în formă autentică. Cu privire la lucrările de îmbunătățire efectuate, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că pârâta L. L. a efectuat astfel de lucrări începând cu anul 2006 și finalizându-le în iarna anului 2007. Astfel, martora H. M. a precizat că pârâta a montat gresie în balcon, a schimbat chiuvetele, wc-ul din baie, robineții din baie, a refăcut și zugrăvit tavanele, a montat geamuri termopane, a schimbat ușile interioare, a montat parchet în camere, a montat gresie și faianță în coridor, baie, bucătărie, refăcut instalația sanitară. Aceeași pârâtă a arătat că la momentul la care chemata în garanție T. E. a înstrăinat imobilul pârâtei L. L. acesta nu avea niciun fel de îmbunătățire, ci doar o centrală termică. În raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul I. A. a identificat lucrările de îmbunătățire efectuate de pârâtă: desființat perete bucătărie și hol, montat parchet în hol și bucătărie, montat faianță în bucătărie, zugrăvit tot apartamentul, instalație electrică refăcută și tablou nou, instalație sanitară refăcută și contor de apă montat, baie utilată complet-montat gresie, faianță, tavan fals și spoturi, montat parchet în camere, geamuri termopan, montat uși noi la camere, montat gresie și faianță pe balcon. V. totală a îmbunătățirilor a fost stabilită de către expert la suma de 16.788 lei. Însă nu toate aceste îmbunătățiri au contribuit la sporirea valorii imobilului. Sporul de valoare este dat de valoarea îmbunătățirilor necesare și utile și a fost cuantificat de expert la suma de 15.100 lei . Dreptul de creanță al pârâtei își are izvorul în îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului. Deși îmbogățirea fără justă cauza nu are o reglementare legală expresă, este recunoscută în mod unanim în doctrină și jurisprudență, ca izvor de obligații, fiind definită ca un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări. In speță, fiind îndeplinite aceste cerințe, pârâta executând lucrări care vor profita proprietarului, s-a admis cererea privind obligarea reclamantului la plata sumei de 15.100 lei, reprezentând sporului de valoare adus imobilului litigios. În ceea ce privește solicitarea subsidiară referitor la dispunerea instituirii unui drept de retenție în favoarea reclamantei reconvenționale L. L. până la achitarea integrală a sumei de 131.200 lei reprezentând valoarea de circulație a imobilului de către reclamant, instanța de fond a constatat că se solicită instituirea dreptului de retenție fără a se solicita obligarea la plata creanței și fără a indica temeiurile de fapt și de drept care ar fi dus la nașterea vreunui drept la despăgubiri față de proprietarul tabular al imobilului. Prin urmare, nefiind investită cu soluționarea unei astfel de cereri, nu se justifică nici solicitarea de instituire a unui drept de retenție până la plata sumei de bani reprezentând valoarea de circulație a imobilului. Pe de altă parte, dreptul de retenție este o formă de garanție reală imperfectă, condiția principală pentru instituirea dreptului fiind aceea a conexității între obiectul asupra căruia se cere a se institui și datoria pe care urmează să o garanteze. În speță este îndeplinită cerința conexității doar în ceea ce privește datoria constând în sporul de valoare adus imobilului, întrucât doar aceasta incumbă reclamantului nu și în ceea ce privește prețul apartamentului. Pârâta L. L. a achitat prețul apartamentului chematei în garanție T. E., și nu reclamantului P. A. A. Comparând obligația reclamantului de plată a sumei de 15.100 lei în favoarea pârâtei cu titlu de spor de valoare adus imobilului cu obligația pârâtei de a achita în favoarea reclamantului suma de 16.965 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data introducerii acțiunii și până la data de (...), precum și în continuare, instanța de fond a constatat că nu se justifică instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei asupra imobilului. Întrucât creanțele individualizate mai sus sunt certe, lichide și exigibile, instanța, în temeiul art.1144 Cod civil, s-a compensat creanța în sumă de 16.965 lei, datorată de pârâtă până la concurența creanței de 15.100 lei datorată de reclamant, obligând pârâta L. L. să achite reclamantului suma de 1.865 lei rămasă după compensare. Referitor la cererea de chemare în garanție, potrivit art.60 alin.1 C. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire";. Astfel, pârâta L. L. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva pârâtei chematei în garanție T. E. cu scopul de a-și asigura posibilitatea de a se despăgubi de la aceasta ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate. Instanța de fond constatând îndeplinite condițiile declanșării răspunderii vânzătorului pentru evicțiunea provenind de la terți reglementate în art.1337 C.civ care prevede că „ vânzătorul este de drept obligat după natura contractului de vânzare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n- ar fi declarate la facerea contractului"; a admis cererea de chemare în garanție. Pe cale de consecință, a obligat chemata în garanție la plata în favoarea pârâtei L. L. a sumei de 116.000 lei reprezentând prețul achitat. Prealabil stabilirii cheltuielilor de judecată ce se datorează între părți, instanța de fond a redus onorariul avocațial achitat de către pârâta L. L. de la suma de 3882 lei, compus din 1650 lei și 2232 lei, la suma de 2500 lei motivat de faptul că onorariul avocațial în cuantum de 2232 lei nu se justifică raportat la munca îndeplinită de avocatul angajat începând cu termenul din data de 20 februarie 2012, care a fost prezent la două termene de judecată din cele nouăsprezece. În baza art.274 și art.276 C.pr.civilă, s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în cuantum de 2466 lei și ținând seama și de pretențiile admise fiecărei părți, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1237,3 lei. De asemenea, în baza art.274 C.pr.civilă, a fost obligată chemata în garanție la plata în favoarea reclamantei reconvenționale a sumei de 5306 lei reprezentând ½ din onorariu avocațial redus, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, ½ din onorariu expert. Prin decizia civilă nr. 730 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta L. L. împotriva sentinței civile nr. 974/(...) a J. Z., iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului P. A. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3660/(...) Judecătoria Zalău a admis acțiunea pârâtului P. A. A. împotriva reclamantei T. E. și a constatat revocată de drept donația realizată prin contractul de donație autentificat cu numărul 1770/(...) de notar public Terheșiu E. cu privire la imobilul apartament situat administrativ în Z., B-dul M. Viteazul, bl. Perla, sc.B, ap.57 identificat în CF 50539-C1-U3 (provenită din transpunerea pe hârtie a CF 2461 ind.) nr.cad 686/a/1, 685/6/LVII și a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantului. A rezultat deci din hotărârea irevocabilă susmenționată că reclamantul P. A. A. este proprietarul actual al imobilului în litigiu ca urmarea a revocării contractului de donație încheiat cu chemata în garanție T. E.. Cu alte cuvinte, reclamantul este îndreptățit să dispună de imobilul în litigiu în mod exclusiv și absolut și implicit să solicite evacuarea pârâtei din imobil. În acest sens, dispozițiile art.480 Cod civil prevăd că proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege. Așa încât în mod justificat prima instanță a dispus evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu care nu are un drept actual să se afle în posesia și folosința imobilului fără consimțământul reclamantului. De altfel, reclamantul a devenit proprietar al apartamentului în litigiu de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3660/(...) și a solicitat și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară prin cererea înregistrată la 3 februarie 2010 la O. de C. și P. I. și soluționată favorabil prin Î. nr.2422/(...). Afirmația recurentei făcută în cererea de recurs privind greșita apreciere a întregii situații litigioase deduse judecății a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 836 Cod Civil prevăd că „orice donațiune prin acte între vii făcută de persoane ce n-au copii sau descendenți existenți în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donațiuni și sub orice titlu s-ar fi făcut, fie chiar donațiunea mutuală sau remuneratorie, fie în fine donațiunea în favoarea maritagiului făcută soților de oricare altă persoană, afară de descendenții lor, sunt revocate de drept, dacă donatorul, în urma donațiunii dobândește un copil legitim";. Caracterul retroactiv al donației pentru surveniență de copil produce efecte atât față de donator, cât și față de terțul dobânditor al bunului conform principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis";. S-a reținut că pârâta a dobândit proprietatea în data de (...) printr-un înscris sub semnătură privată motivând că la acea dată nu era necesară forma autentică ad validitatem cu toate că în L. nr.247/2005 la art.5 alin.2 din Titlul X se prevede că „pentru toate terenurile cu sau fără construcții se impune forma autentică a contractului"; iar chemata în garanție nu a înstrăinat doar apartamentul, dar și părțile indivize comune, printre care și terenul aferent construcției. De altfel, chiar și în antecontractul de vânzare-cumpărare se prevede obligația părților de a se prezenta la notar în vederea încheierii în formă autentică. În acest sens la art.7 din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă și chemata în garanție se prevede că părțile se obligă a se prezenta la notarul public pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică până în data de (...). În privința instituirii unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu până la plata sumei de 131.200 lei de către reclamantul P. A. A., prima instanță în mod justificat a respins acest capăt de cerere. A. deoarece dreptul de retenție este un mijloc de garantare a obligațiilor, reprezentând uneori și o formă de manifestare a excepției de neexecutare și constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa, până ce debitorul nu-i plătește ceea ce îi datorează în legătură cu acel bun. În consecință, nu s-a putut institui un drept de retenție în favoare pârâtei într-o acțiune în evacuare promovată de reclamant împotriva sa, în cazul în care nu există un raport juridic obligațional între ei, respectiv reclamantul nu este debitorul pârâtei. În cazul în speță, în raporturile dintre pârâtă și chemată în garanție, reclamantul P. A. A. este terț, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două nu-i este opozabil nefiind înscris în C.F. Cu alte cuvinte, între reclamant și pârâtă nu există un raport juridic de obligație, reclamantul nefiind debitorul pârâtei. Prin urmare, reclamantului nu-i poate fi îngrădit dreptul de proprietate asupra imobilului pentru o creanță care nu a fost stabilită în sarcina lui. În privința bunei credințe a pârâtei, tribunalul a reținut faptul că după înscrierea dreptului reclamantului în CF aceasta a fost notificată așa cum rezultă din confirmarea de primire din data de (...), iar odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de (...) pârâta a fost pusă și în întârziere însă cu toate acestea a folosit în continuare imobilul. Așa încât în mod justificat prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul litigios și a respins cererea pârâtei de instituirea a unui drept de retenție asupra apartamentului litigios până la plata sumei de 131.200 lei de către reclamantul P. A. A. În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta L. L. împotriva sentinței civile nr. 974/(...) a J. Z., iar în baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantului P. A. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Împotriva acestei decizii, pârâta L. L. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, iar în subsidiar, în urma rejudecării respingerea cererii introductive de instanță, admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor dejudecată. În motivarea recursului, pârâta a susținut că în mod corect judecătorul fondului a arătat calea de atac aplicabilă în speță ca fiind aceea a apelului. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și obiectul cererii reconvenționale și reținând faptul că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 131.200 lei, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 2811C. prin urmare, calea de atac dată de lege, având în vedere că valoarea patrimonială a litigiului depășește suma de 100.000 lei este apelul și nu recursul, așa cum în mod greșit a statuat tribunalul. În conformitate cu prevederile art. 54 alin. 2 din L. nr. 304/2004, apelurile se judecă în complet format de 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, în speță, calea de atac exercitată de pârâtă fiind soluționată de un complet alcătuit din 3 judecători, acesta nefiind legal compus, încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 1 C. Mai mult decât atât, chiar dacă calea de atac ar fi fost recursul, compunerea completului din 3 judecători s-a realizat ad-hoc, imediat dupărecalificarea căii de atac, din apel în recurs, fără a parcurge procedura distribuirii aleatorie în sistem informatic prevăzută de art. 53 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 304/2004. În subsidiar, recurenta apreciază că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a întregii situații litigioase dedusă judecății. Pârâta a dobândit cu bună- credință dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu la data de 0(...), dată la care chemata în garanție era proprietara tabulară asupra apartamentului litigios. Deși recurenta a achitat integral prețul apartamentului în favoarea chematei în garanție, suma de bani reprezentând prețul și îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâtă se află într-o strânsă legătură astfel încât se impunea constituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei și respingerea cererii introductive de instanță. Reclamantul intimat P. A. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitatrespingerea recursului pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (f.31-35). În susținerea poziției procesuale, reclamantul intimat a arătat că obiectul cererii principale este acela de evacuare și de plată a echivalentului lipsei de folosință a apartamentului, de la data introducerii acțiunii și până la eliberarea efectivă, sumă care nu excede pragul de 100.000 lei prevăzut de art. 2821C. Chiar dacă cererile incidentale formulate în cauză conțin pretenții care exced suma de 100.000 lei, obiectul acțiunii principale nu poate fi recalificat în funcție de obiectul cererilor incidentale astfel încât hotărârea este supusă căii de atac aplicabile pentru acțiunea principală. În aceste condiții, în mod corect tribunalul a recalificat calea de atac a apelului în recurs, iar prezentul recurs este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile. Pe fondul cauzei, reclamantul este proprietarul imobilului litigios și potrivit art. 480 Cod civil are dreptul de a se bucura și a dispune de bunul său în mod absolut. Întrucât pârâta folosește de aproximativ 3 ani apartamentul în litigiu, reclamantul a fost obligat să promoveze prezenta acțiune în evacuare, întrucât nu există un raport juridic obligațional între reclamant și pârâtă, reclamantul fiind terț față de contractul dinte pârâtă și chemata în garanție. Chemata în garanție T. E., deși legal citată, nu s-a prezentat personal sauprin mandatar în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Astfel, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de (...), reclamantul intimat P. A. A. a chemat în judecată pe pârâta L. L. solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună evacuarea pârâtei din apartamentul nr.57 situat administrativ în Z., bd. M. Viteazul, Bloc Perla, sc.B, identificat în CF 50539-C1-U3 (provenită din transpunerea de pe hârtie a CF 2461 ind.) nr. cad 686/a/1, 685/6/LVII, obligarea pârâtei la plata echivalentului lipsei de folosință a apartamentului de la data introducerii acțiunii și până la eliberarea efectivă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut, în esență, că este proprietarul apartamentului situat administrativ în Z., bd. M. Viteazul, Bloc Perla, sc.B, ap.57 identificat în CF 50539-C1-U3 (provenită din transpunerea de pe hârtie a CF 2461 ind) nr. cad 686/a/1, 685/6/LVII. Deși i-a solicitat reclamantei să elibereze spațiul, aceasta nu a dat curs solicitării sale. În drept, se invocă dispozițiile art. 480 C., art. 998 - 999 C. Prin întâmpinare și cererea reconvențională precizată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, anularea încheierii de întăbulare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, constatarea că reclamanta reconvențională a dobândit un drept de creanță în valoare de 131.200 lei și instituirea un drept de retenție asupra apartamentului până la plata integrală a sumei de 131.200 lei de către reclamant . Pârâta L. L. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematei în garanție T. E. prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, chemata în garanție să fie obligată la plata sumei de 116.000 lei, sumă care reprezintă prețul apartamentului. În motivare a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată intervenit între reclamanta reconvențională și chemata în garanție, cea dintâi a cumpărat apartamentul ce face obiectul litigiului, contra prețului de 116.000 lei achitat integral. La acea dată chemat în garanție era proprietara tabulară a apartamentului, reclamanta fiind astfel cumpărătoare de bună credință. La data încheierii contractului de vânzare dintre aceasta și chemata în garanție, la (...), nu se cerea forma autentică pentru valabilitatea actului. Sentința primei instanțe a fost dată cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, iar pârâta L. L. a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești. Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din (...), tribunalul a recalificat calea de atac din apel în recurs, fără a motiva în fapt și în drept această dispoziție și dispus reluarea ei în completul constituit prin includerea judecătorului de pe lista de permanență, potrivit dispozițiilor art.99 alin.3 din Hotărârea C. nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de ing. I. A., valoarea de circulație a apartamentului în litigiu la data promovării acțiunii, (...), este de 131.200 lei. Curtea reține că alizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, reglementarea în vigoare, începând cu data de (...), se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului. 282 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 39 din L. nr. 219/2005, este prevăzută regula potrivit căreia hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, prin art. 2821alin. 1, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 26 din L. nr. 202/2010, legiuitorul a instituit excepții de la această regulă, și anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse, pe cale principală, privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare în materie comercială, al celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege. 00" o "Ordonanță de urgență nr. 5. - Guvernul României" | alte cuvinte, în reglementarea în vigoare, începând cu data de (...), se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului. alizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv. "lnk:O(...)%2058%2.%200" o "Ordonanță de urgență nr. 5. - Guvernul României" | civilă poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept ori interes - nesocotit, contestat sau încălcat - fie prin afirmarea dreptului subiectiv preexistent sau constituirea unei situații juridice noi, fie prin plata unei despăgubiri sau și prin plata unei asemenea despăgubiri. chemare în judecată este actul procesual prin care o persoană deschide această cale, sesizând instanța și obligând-o astfel să hotărască. justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. citat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii. ersoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. unare Națională" | Acțiunile mixte sunt o varietate a acțiunilor cumulative, semnificând o juxtapunere a acțiunii personale și a acțiunii reale imobiliare, între care există o suficientă legătură pentru a putea fi exercitate împreună. nfigurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. nțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. 2.%200" o "Decret nr. 31/1954 - Marea Adunare Națională" |În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. nală" |Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. t nr. 31/1954 - Marea Adunare Națională" | Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea principală, care este o veritabilă acțiune în revendicare, așa cum reiese din motivele de fapt și de drept expuse în cadrul cererii de chemare în judecată este dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului litigios, reglementat de art.480 C., drept real care conferă reclamantului, în integralitatea lor, atributele de posesie, folosință și dispoziție, în limitele determinate de lege, chiar dacă primul petit al cererii este acela de evacuare a pârâtei din imobil, acesta din urmă neputând fi calificat ca având un caracter nepatrimonial.t nr. 31/1954 - Marea Adunare Națională" | Caracterul patrimonial al acțiunii în revendicare subzistă indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la recunoașterea unui drept de creanță pentru lipsa de folosință a apartamentului. În conformitate cu prevederile art.299 din Codul de procedură civilă: Din analiza acestor norme legale coroborate cu cele ale art.2821alin.1 C., rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale. În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din legea fundamentală, conform căruia: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public potexercita căile de atac, în condițiile legii";. Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-o. În acest sens, calificarea greșită de către instanță a cererii introductive ori a căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi dreptul părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege. Prin urmare, în situația litigiului pendinte, pârâta nu poate fi sancționată pentru eroarea făcută de instanța de control judiciar în calificarea căii de atac cu care a fost învestită. Astfel, dacă prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească susceptibilă a fi atacată cu apel, iar tribunalul, calificând în mod greșit calea de atac ca fiind recurs, a pronunțat în complet de trei judecători, o hotărâre irevocabilă, partea poate exercita recurs împotriva acesteia. A., deoarece instanța de control judiciar, în exercițiul rolului activ, făcând aplicarea dispozițiilor art. 84 din codul de procedură civilă trebuia să dea calificarea exactă a căii de atac, în funcție de prevederile legii. În ambele cazuri, tribunalul, ca primă instanță de control judiciar, a răpit părții o cale de atac prevăzută de lege, iar această greșeală poate și trebuie să fie remediată tocmai prin admiterea recursului de către curtea de apel. De altfel, este evident că decizia pronunțată de către tribunal în aceste circumstanțe încalcă normele legale imperative privind compunerea instanței fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Conform dispozițiilor art. 54 alin. 2 din L. nr. 304/2004, apelurile se judecă în complet format de 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. În caz contrar, soluția inadmisibilității recursului evocată de intimat prin întâmpinare nu întrunește exigențele impuse de art.6 din Convenția E.peană pentru Apărarea Drepturilor Omului, referitor la garanțiile unui proces echitabil. Instanța europeană a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja deapreciere, lăsată de prevederile C. și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond. În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare. De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal. De altfel, o interpretare extrem de riguroasă făcută de jurisdicțiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecință privarea părților de punerea în valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilității intentării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe inferioare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenție. Critica pârâtei recurente privitoare la compunerea completului din 3 judecători care s-a realizat ad-hoc, imediat după recalificarea căii de atac, din apel în recurs, fără a parcurge procedura distribuirii aleatorie în sistem informatic prevăzută de art. 53 alin. 1 și alin. 2 din L. nr. 304/2004 nu poate fi reținută deoarece potrivit art. 99 din Hotararea C. nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti, în situatia recalificarii cailor de atac se va proceda astfel: daca apelul este recalificat in recurs, completul de judecata va fi intregit cu un judecator din lista de permanenta, iar daca recursul este recalificat in apel, completul de judecata va fi format din primii 2 judecatori ai completului de recurs. Pentru aceste considerente și având în vedere caracterul patrimonial al acțiunii în revendicare, faptul că valoarea imobilului în litigiu este de 131.200 lei Curtea constată că în speță nu sunt aplicabile prevedrile art.2821C.p.civ. astfel că în mod greșit tribunalul a calificat și soluționat calea de atac exercitată de pârâta ca fiind recurs și nu apel, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.1 C., iar în temeiul art.312 alin.1, alin.3 C., va admite în parte recursul declarat de pârâta L. L. împotriva deciziei civile nr. 730 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca apel, la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj. În aceste condiții Curtea apreciază că este inutilă analiza motivului de recurs subsidiar privitor la faptul că s-a făcut o greșită apreciere a întregii situații litigioase dedusă judecății, acesta urmând a fi analizat de instanța de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite în parte recursul declarat de pârâta L. L. împotriva deciziei civile nr. 730 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare, ca apel, la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.R. C.. Jud.tribunal:Drăgan G.;Kende M;I. D.D.
| ← Decizia civilă nr. 4454/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2807/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
