Decizia civilă nr. 4454/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4454/R/2012
Ședința publică din 26 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI : I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A.-A. M.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. și recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 528/(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată U. ANA, precum și pe pârâtul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN D. G. A F.-LOR P. C., având ca obiect L. nr. 1..
Mersul dezbaterilor, concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din (...), care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentinț a c iv il ă nr. 528/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr.(...),s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta U. Ana, împotriva pârâților P. municipiului C.-N. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în consecință:
A fost anulată în parte Dispoziția nr. 392/(...), emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a constatat îndreptățirea reclamantei la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din L. nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 310 mp., aferent blocului situat în strada C. F. nr. 81 C.-N., înscris în C.F. nr. 2. C., cu nr. cadastral 2.1-C1, alei de acces la acest bloc și parcările aferente acestui imobil în suprafață de 467 mp, centrală termică nr. 20 în suprafață de 484 mp și aleea betonată care face legătura între strada C. și strada A. în suprafață de 122 mp, conform raportului de expertiză și completării la raportul de expertiză întocmite de expert B. I., care face pare integrantă din prezenta sentință.
S-a menținut restul dispozițiilor deciziei.
S-a constatat îndreptățirea reclamantei la despăgubiri ce se vor acorda în aceleași condiții, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului pentru suprafața de 1.054 mp., înscrisă în C.F. nr.2.C., cu nr.cadastral 2. și suprafața de 1.733 mp., înscrisă în C.F. nr.2. C., cu nr. cadastral 6116/1, conform aceluiași raport de expertiză și a completării.
Cu ocazia stabilirii despăgubirilor se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor primite la expropriere de către persoanele expropriate.
S-a constatat renunțarea reclamantei la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții P. municipiului C.-N. și Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului să achite reclamantei câte 990 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut înconsiderentele sentinței următoarele:
„Conform copiei C.F. nr. 7493 C. imobilul cu nr. topo 21592/2/2, casă, curte și grădină în strada F. nr.127, în suprafață de 1.179 stj.p. a fost înscris în favoarea lui T. V. și soția născută A. B.
În baza D. nr. 315/03 August 1976 a C.ui P. al județului C. imobilul s-a dezmembrat în două parcele, respectiv parcela cu nr. top 21592/2/2/1, casă și teren, în suprafață de 3.811 mp. care s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari și imobilul cu nr. topo 21592/2/2/2, teren în suprafață de 70 mp. care s-a transcris în C.F. nr.1473, în favoarea S. Român (f.41-42).
Ulterior, în baza Decretelor de expropriere nr. 3., nr.3., nr.3. ale C.ui de S., imobilul cu nr. topo 21592/2/2/1 s-a transcris în favoarea S. Român fără a se preciza cartea funciară, cea inițială fiind sistată din lipsă de imobil.
Potrivit referatului privind propunerea de soluționare a revendicării întocmit de C. de A. a L. 1. din cadrul Primăriei C.-N. (fila 37 dosar) imobilele au fost în realitate preluate prin donație, o suprafață de 70 mp., conform D. nr.315/03 August 1976 a C.ui P. al județului C. (f.57-60) și apoi expropriate pe rând: o suprafață de 1.841 mp., o suprafață de 816 mp și o suprafață de 1365 mp și construcția edificată pe acest teren și anexele potrivit Decretelor de expropriere nr. 999/(...) și 3. (filele 48, 61 și 64 dosar).
Pentru exproprierile realizate s-au calculat despăgubiri.
În baza L. nr.1. reclamanta a formulat notificare (f.38), solicitând acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri pentru imobilul cu nr. topo 21592/2/2 înscris în C.F. nr.7493 C., precizându-se că s-a primit o despăgubire derizorie.
Calitatea de persoană îndreptățită a justificat-o prin depunerea unui certificat de legatar de calitate nr.6. O. 2008 eliberat de B. F. C. O. (f.7), prin care s-a constatat că moștenitori ai proprietarilor tabulari T. I., decedat la 25 I. 1984 și V., decedat în 02 Iunie 1987 sunt U. Ana și A., în calitate de legatari, conform testamentului autentificat sub nr.583/19 Ianuarie 1984 eliberat de N. de S. C. și nr.584/19 ianuarie 1984, eliberat de același notariat de stat.
Prin Dispoziția nr. 3. Ianuarie 2010 eliberată de P. municipiului C.-N., s-a respins în parte notificarea formulată pentru imobilul cu nr. topo 21592/2/2 deoarece revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită și s-a declinat competența de soluționare în favoarea A. pentru parcelele cu nr. topo
21592/2/2/1 și 21592/2/2/2/1 înscrise inițial în C.F. nr.7493 C. și transcrise în C.F. nr.1. (f.5).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către d-nul expert B. I. și completarea la raport rezultă că situația parcelei cu nr. topo 21592/2/2 cu o suprafață de 4.244 mp. se prezintă astfel:
70 mp., respectiv parcela cu nr. topo 21592/2/2/2 a fost utilizată pentru modernizarea străzii C. F. și s-a transcris în C.F: nr.1473 C. în urma primei dezmembrări la care s-a făcut referire anterior, reînscriindu-se eronat o suprafață de 3.811 mp. în loc de 4.174 mp.;
310 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1ocupată de blocul situat în C. F. nr.81, înscris în C.F. nr.25238 C. cu nr. cadastral 2.-C1;
467 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1, reprezentând aleile de acces la blocul la care s-a făcut referire și parcările aferente blocului, parcelă înscrisă în C.F, nr.1. C.;
484 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1, reprezentând suprafața ocupată de centrala termică nr.20, înscrisă în C.F. nr.1. C.;
122 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1, careconstituie aleea betonată care face legătura între strada C. și strada A., înscrise în același C.F.;
1.054 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1, reprezentând teren aparținând S. „House & Home"; S.R.L., înscris în C.F. nr.2. C., cu nr. cadastral 2.;
1.733 mp., respectiv o parte din parcela cu nr. topo 21592/2/2/1 aparținând Universității „B. Vodă";, teren înscris în C.F. nr.2. C., cu nr. cadastral 6116/1 (f.215-224, f.236).
Ultimele două parcele au fost înscrise în C.F. nr.1. C., în favoarea S. „."; S., iar mai apoi au fost înstrăinate în favoarea Fundației Universitatea „B. Vodă";
(f.299) și a S. „House & Home"; S.R.L. (f.308).
Așa cum rezultă din adresa nr.1588/20 Februarie 2012 emisă de A. la momentul apariției L. nr.1. această instituție nu mai deținea acțiuni la S. „. C. S., dar a redevenit acționar și în prezent este minoritar, reprezentând doar 3,1715% din valoarea capitalului social total (f.264).
Raportat la cele menționate anterior, tribunalul în baza art.2 alin.1 lit. c, art.11 și art.29 alin.1 din L. nr.1. pentru primele cinci terenuri va stabili despăgubiri, soluționarea notificării fiind pentru acestea în căderea primarului, sens în care va fi anulată dispoziția emisă, iar pentru ultimele două terenuri în condițiile în care au aparținut unei societăți comerciale privatizate la momentul apariției legii, va stabili de asemenea despăgubiri, care însă se impuneau a fi acordate de către A. terenurile neputând fi restituite în natură.
În ceea ce privește această din urmă pârâtă, tribunalul constată că inițial a fost împrocesuată pentru stricta opozabilitate, reclamanta considerând că declinarea competenței de soluționare în favoarea sa pentru o parte din teren este nelegală, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, însă ulterior, constatându-se că acest teren a aparținut unei societăți comerciale privatizate, acțiunea a fost precizată în acest sens.
În baza art.11 alin.7 din L. nr.1. din valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, se vor scădea despăgubirile actualizate primite.
În baza art.274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâții P. municipiului C.-N. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului vor fi obligați să achite reclamantei câte 990 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând
980 lei onorariu expert și 1.000 lei onorariu avocațial, conform chitanței nr.20111022/17 August 2011 eliberată de avocat B. R. (f.333).
Având în vedere declarația de renunțare a reclamantei la judecata acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul în conformitate cu art.246 Cod procedură civilă, va lua act de această poziție procesuală";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al , pe de o p ar te,pârâtul P. municipiului C.-N., iar pe d e al tă p ar te, p âr âta Au tor itate a pen tr uValorificarea Activelor Statului - A.
1. Prin propriul recurs, pârâtul P.municipiului C.-Na solicitat, în temeiulart. 299-316 C., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta si a exonerării pârâtului P. M. C.-N., de la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 990 lei.
În motivarea recursului a fost reprodus petitul cererii de chemare în judecată, dispozitivul sentinței recurate și, în esență, considerentele acesteia, arătându-se că se impune respingerea acțiunii reclamantei pentru următoarele motive:
Potrivit Tabelului Centralizator al Suprafețelor de T. N. M. str. F., în conformitate cu înscrierile din anexa nr. 1, în baza D. nr. 315/1976 C. P. al
Județului C., C. E. se face precizarea - în cuprinsul coloanei 3 ca numiții T. I. si
T. B. sunt proprietari tabulari, în timp ce, în coloana 4 sunt înscriși ca proprietari faptici numiții T. I. si T. V.
In acest sens, apreciază recurentul, ca diferențele existente între numele proprietarilor tabulari față de numele celor înscriși în D. nr. 315/(...), C.F. 7493
C., nr. top 21592/2/2 tabel Anexa nr. 1 C. E. C. nu sunt clarificate prin înscrisurile depuse, pentru a justifica acordarea în favoarea reclamantei a măsurilor reparatorii în temeiul L. 1..
Declarația de notorietate autentificata sub nr. 137 din 5 februarie 2009 vizează identitatea între numita A. V. căsătorita T. si A. Borbara, fara a identifica prenumele proprietarei tabulare „B. A.";, conform C.F. 7493 cu nr. top
21592/2/2.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 23 din L. nr. 1., înscrisul depus privind confirmarea identității celor doua persoane B. V. nu are caracter probant în ceea ce privește îndreptățirea reclamantei la masuri reparatorii după aceasta proprietara tabulara.
In considerarea celor expuse mai sus, privind modul de preluare prin expropriere a imobilului pentru care sunt solicitate acordarea de despăgubiri, se arată că, potrivit testamentului datat si încheiat în anul 1984, numita T. V. (decedata în 1986) nu putea transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, care potrivit înscrierilor din cartea funciara 7493, nr. top 21592/2/2 aparținea numitei A. B.
Prin urmare, nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are, testatoarea T. V./ Borbara nu avea calitatea de proprietara tabulara asupra imobilului incident litigiului, pe cale de consecința, îndreptățirea reclamantei la despăgubirile solicitate este nejustificata.
Recurentul pârât apreciază legalitatea D. nr. 392/(...), arătând ca accesul legatarilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implica o analiza calificata a tuturor actelor doveditoare depuse de către notificatoare, în vederea acordării masurilor reparatorii solicitate, respectiv cuvenite. în acest sens, se arată că, în conformitate cu prevederile D.ui nr. 115/1938, persoana indicata ca fiind testatoarea reclamantei, nu are calitatea de fosta proprietara tabulara.
În ceea ce privește obligația la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de
990 lei în sarcina pârâtului P. M. C.-N., în temeiul art. 304 pct. 9 C., recurentul apreciază nelegalitatea, respectiv netemeinicia acestei soluții, învederând următoarele:
In principal, recurentul arată că nu sunt incidente în prezentul litigiu prevederile art. 274 C., deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, pe cale de consecința, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
Prin urmare, recurentul arată că înțelege sa critice temeinicia si legalitatea hotărârii recurate, întrucât instanța de judecata a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata la fond, în lipsa cuplei procesuale a acestuia.
Prin dispoziția a cărei anulare a fost solicitata prin cererea de chemare în judecata s-a ținut cont atât de aspectele legale, cât si de cele procedurale necesare soluționării notificării formulata în baza L. nr. 1..
Respectarea dispozițiilor normative imperativ instituite prin L. speciala de reparație, L. nr. 1. la emiterea dispoziției si susținerea acestor aspecte prin poziția procesuala formulata la fond (având în vedere diferențele existente intre numele proprietarilor tabulari) nu echivalează cu vinovăția declanșării activității judiciare, respectiv cu o culpa procesuala în baza căreia sa fie stabilite cheltuielile de judecata.
In subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia întemeiata dispunerea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecata în baza culpei procesuale, solicită instanțe diminuarea acestora, având în vedere următoarele considerente:
Față de cuantumul sumei de 990 lei, reprezentând cheltuielile de judecata parțiale, recurentul înțelege sa invoce dispozițiile D. Curții Constituționale nr.
492/(...), publicata în Monitorul Oficial nr. 583/5 iulie 2006.
Având în vedere relația procedurala creata intre partea căzuta în pretenții si cea în favoarea căreia a fost pronunțata soluția în cadrul procesului civil, recurentul învederează instanței ca nu se regăsește caracterul real necesar si rezonabil al cheltuielilor de judecată.
Față de aceste aspecte, apreciază ca onorariul solicitat reprezentând serviciile prestate în vederea soluționării cererii de chemare în judecata este exorbitant, arătând ca exista o vădita disproporție intre onorariile menționate si valoarea pretenției solicitate.
Pentru toate aceste considerente expuse mai sus, recurentul solicită instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C., admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat, respectiv, modificarea sentinței Civile nr.
528/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta intimata si a exonerării paratului recurent de la plata cheltuielilor de judecata.
2. Prin propriul recurs, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statulu - Aa solicitat, în baza art. 304 pct. 4, art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 9, art.
3041si art. 312 alin. 3 C., în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate, deoarece nelegal a fost obligata A. sa acorde despăgubiri pentru suprafața de 1054 mp, înscrisa în CF nr. 2. C., cu nr. cadastral 2. si suprafața de 1733 mp, înscrisa în CF 2. C., cu nr. cadastral 6116/1, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii față de A. În motivarea recursului a fost reprodusă cererea de chemare în judecată, dispozitivul hotărârii recurate, apreciindu-se că această hotărâre este nelegală prin prisma art. 304 pct. 9, pct. 4, pct. 5, art. 3041și art. 312 C., întrucât, au fost interpretate și aplicate eronat dispozițiile art. 29 din L. nr. 1./R, ale L. nr. 247/2005, ale O.U.G. nr. 81/2007, în mod nelegal, stabilindu-se în sarcina A. obligația de a acorda despăgubiri. În raport de aceste dispoziții legale, hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece A. nu are obligația de a acorda despăgubiri (obligație de a da), deoarece nu are temei legal. Prin probele legal administrate si apărările legale depuse de A. în cauza, s-a arătat instanței ca acțiunea nu este întemeiata si legala față de A., iar obligația acordării efective a despăgubirilor solicitate în condițiile L. nr. 1./R, revineinstituției C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005, obligațiile A., conform L. nr. 1./R, limitându-se numai la emiterea unei decizii motivate cu propunere de acordare de despăgubiri conform art. 29 din L. nr.1./R (obligație de a face) si în condițiile L. speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 29 alin. 3 din L. nr. 1., ale art. 13 alin. 1 capitolul II din L. nr. 247/2005, ale art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005, apreciindu-se că A. nu are obligația legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent/despăgubiri, ci doar de a propune acordarea despăgubirilor instituției competente, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005. Acest motiv de recurs, apreciază recurentul, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 si pct. 4 C., "când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești". În speța dedusa judecații, instanța de fond a interpretat abuziv si nelegal L. nr.1./R, așa cum se poate constata, instanța de fond a încălcat norme imperative, care nu pot fi extinse la situații neprevăzute ca atare, adăugând la lege cu nesocotirea legiuitorului. Fără niciun temei legal, A. a fost obligata sa acorde despăgubiri. In consecința, A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - ANRP si F. Proprietatea funcționează legal si au atribuții expres stabilite de actele normative în vigoare arătate, în ceea ce privește regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv si care nu pot fi restituite în natura. Fata de cele arătate, recurenta solicită admiterea acestui motiv de recurs ca fondat deoarece instanțele au depășind atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege si încălcând voința legiuitorului. În ceea ce privește motivul de recurs care se încadrează, în opinia recurentei, în prevederile art. 304 pct. 5 C., "când, prin hotărârea data, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2";, recurenta arată că instanța de fond a admis si excepția lipsei calității procesuale pasive si acțiunea formulata de reclamanta U. Ana în contradictoriu cu o parata care fusese scoasa din cauza. In lipsa declarării unei căi de atac, care poate fi formulata numai odată cu fondul, împotriva hotărârii prin care a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte, instanța de fond nelegal a continuat procesul si în contradictoriu cu A. fiind obligați la acordarea de despăgubiri fata de intimata-reclamanta. Așa cum rezulta din considerentele hotărârii recurate: "In ceea ce privește aceasta din urma parata (A.), tribunalul constata ca inițial a fost împrocesată pentru stricta opozabilitate, reclamanta considerând ca declinarea competentei de soluționare în favoarea sa pentru o parte din teren este nelegala, motiv pentru care a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive...". In aceste condiții si conform art.105 (1) s-a pricinuit A. o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, deoarece în acest caz vătămarea este prevăzuta de lege. Având în vedere aceste aspecte, recurenta solicită, în baza art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 3 C., admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, în mod corect se admisese excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte în prezenta cauza. Calitatea procesuala pasiva este una dintre condițiile instituite de lege pentru ca o persoana fizica sau juridica sa poată fi parte intr-un proces civil, iar ea presupune existenta unei identități intre persoana paratului si cel obligat în raportul juridic dedus judecații. Obligat în raportul juridic devenit litigios si dedus judecații este doar P. M. C.-N., în calitatea sa de organ emitent al dispoziției contestate. Criticile intimatei-reclamante privesc dispoziția nr. 392 emisa de P. M. C.- N. la data de (...) si nu o decizie emisa de instituția noastră în baza dispozițiilor L. nr. 1.. Hotărârea recurată a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 2 si art. 29 din L. nr. 1., motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C., întrucât, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din L. nr. 1., ci prevederile art. 21 alin. 2 din aceiași lege, întrucât, A. era acționar minoritar la SC T. C. SA, deținând un pachet de 29.996 acțiuni cu valoare nominala de 33 lei, reprezentând 3,1715 % din valoarea capitalului social total, astfel încât, în vederea stabilirii competenței de soluționare a notificării intimatei-reclamante, era necesara efectuarea unei expertize de evaluare a imobilelor în suprafața de 1054 mp si, respectiv 1733 mp. Astfel, în mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 2 si art. 29 din L. nr. 1., prin sentința recurată, a fost obligata instituția pârâtă sa acorde intimatei-reclamante despăgubiri pentru suprafețele de teren sus-menționate. De asemenea, în cauza nu a fost îndeplinita procedura administrativa față de instituția pârâtă. Pe cale de excepție, recurenta pârâtă solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile L. nr.1./R, deoarece nu s-a finalizat procedura administrativa fata de A. În susținerea acestui motiv de recurs recurenta a invocat neîndeplinirea de către reclamantă, în contradictoriu cu societatea pârâtă, a procedurii administrative prevăzute de art. 21 și urm. din L. nr. 1., procedură declanșată prin comunicarea unei notificări cu A. și finalizată prin emiterea unei decizii motivate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului , decizie care apoi să poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată. Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, in timata recl aman tă U. An aa solicitat respingerea ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic calitatea reclamantei de persoana îndreptățită; în mod legal pârâtul P. municipiului C.-N. a fost obligat la cheltuieli de judecată, având în vedere că notificarea a fost soluționată doar în parte și doar după nouă ani de la data formulării, pârâtul aflându-se evident în culpă în sensul pretins de art. 274 C., în mod corect instanța de fond a decisobligarea Autorității pentru V. A. S. la despăgubiri, în lumina prevederilor art. 29 din L. nr. 1.; nu sunt incidente în cauză prevederile art. 105 alin. 2 C., nefiind întrunite condițiile pretinse de acest text legal, respectiv, existența unui act de procedură care să fi fost întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent și care să fi produs pății o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului; cererea reclamantei nu este inadmisibilă, întrucât procedura administrativă a fost realizată și finalizată prin notificarea adresată P. municipiului C.-N. Recursurile sunt nefondate. Cu privire la recursul pârâtului P. municipiului C.-N. Motivele de recurs din recursul acestui pârât pot fi circumscrise în două categorii: o primă categorie vizează lipsa calității reclamantei de persoana îndreptățită în temeiul L. nr. 1., pe motiv că nu poate justifica calitatea sa demoștenitoare a foștilor proprietari tabulari; o a doua categorie vizează nelegala stabilire, de către instanța de fond, a cheltuielilor de judecată în sarcina acestui pârât. În ceea ce privește prima categorie a motivelor de recurs din recursulpârâtului P. municipiului C.-N., Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente: Prin Notificarea nr. 2014/(...), formulată în baza L. nr. 1., numita U. Ana, în calitate de moștenitoare a defuncților T. I. și T. V., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul compus din „o cameră + o bucătărie + cameră de alimente+ baie + antreu + pivniță și grădină în suprafață de 1365 mp + anexele gospodărești, înscrise în CF nr. 7493 cu nr. top 21592/2/2";, „pentru că pe ea se află construcții, bloc + fabrica de prefabricate din Mănăștur, situată pe C. F. nr. 1., arătând în motivarea notificării că imobilul revendicat a fost demolat cu D. nr. 3., iar terenul a fost expropriat cu Decretele nr. 9. și nr. 6. (f. 10 dosar fond). Prin Dispoziția nr. 392/(...), emisă de P. municipiului C.-N., prin art. 1 al acesteia, a fost respinsă în parte această notificare, pentru imobilul înscris inițial în CF nr. 7493, nr. top 21592/2/2, situat în C.-N., C. F. nr. 121, pe motiv că revendicatoarea nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de L. nr. 1., după foștii proprietari tabulari ai imobilului revendicat (f. 5 dosar fond). Prin art. 2 din aceiași dispoziție s-a declinat în favoarea A. competența de soluționare a notificării formulată de U. Ana, pentru parcelele cu nr. top 21592/2/2/1 și 21592/2/2/2/1, înscrise inițial în CF nr. 7493, transcrise apoi în CF nr. 1.. Potrivit cărții funciare nr. 7493 C., depusă in extenso în xerocopie la filele 17-21 dosar fond, asupra imobilului cu nr. ser. A + 1, cu nr. top inițial 21592/2, constând din grădină în Șoseaua spre G., nr. 137-139, în suprafață de 1 jugăr, erau coproprietari tabulari, sub B 1 și B 2, în părți egale, numiții T. I. și soția, născută A. B. La data de (...) imobilul de sub A + 1 se împarte în patru parcele cu numere topografice noi, în baza Planului de împărțire aprobat cu autorizația de împărțire nr. 54184/(...), după cum urmează: nr. top 21592/2/1, teren pe str. F., cu suprafața de 20 stj.p.; nr. top 21592/2/2, casă, curte și grădină, în str. F. nr. 127, cu suprafața de 1179 stj.p.; nr. top 21592/2/3, grădină în str. Călățele nr. 118, cu suprafața de 348 stj.p.; nr. top 21592, teren pentru str. Călățele, cu suprafața de 53 stj.p. (f. 18 dosar fond). I.le cu nr. top noi 29592/1 și 29592/4 au fost transcrise în CF nr. 1431 C. în favoarea Sfatului P. al orașului C., operațiune menționată sub B 4 în CF nr. 7493 C.. I.le cu nr. top noi 21592/2/2 și 21592/2/3 s-au adnotat în CF nr. 7493 C., sub nr. ser. A + 2 și A + 3, în favoarea proprietarilor de până atunci de sub B 1 și B 2, T. I. și soția, născută A. B., operațiune menționată sub B 5 în CF nr. 7493 C.. Ulterior, imobilul de sub A + 3, cu nr. top 21592/2/3, grădină în str. Călățele nr. 108, în suprafață de 348 stj.p., s-a transcris în CF nr. 24163 în favoarea lui M. G. și soția, M. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare făcut la N. de S. al orașului C. sub nr. 5048/324/(...) (f. 20 dosar fond). La data de (...) imobilul de sub ser. A + 2, cu nr. top 21592/2/2, constând din casă, curte și grădină în str. F. nr. 127, s-a dezmembrat și s-a dezlipit din această CF, după cum urmează: nr. top nou 21592/2/2/1, casă și teren în suprafață de 3811 mp, care s-a reînscris în CF nr. 7493 sub nr. ser. A + 4, în favoarea proprietarilor de până acum, T. I. și soția A. B. nr. top nou 21592/2/2/2, teren în suprafață de 70 mp, care s-a transcris în CF nr. 1473 în favoarea S. Român. Numiții T. I. și soția, născută A. B., au rămas astfel proprietari tabulari în CF nr. 7493 asupra nr. serial A + 4, reprezentând imobilul cu nr. top 21592/2/2/1, constând din casă, curte și grădină, în suprafață de 3811 mp, în str. F. nr. 121 (f. 17, 20 dosar fond). La data de (...), în baza Decretelor de expropriere nr. 3., nr. 3. și nr. 3. ale C.ui de S., imobilul de sub nr. ser. A + 4, s-a dezlipit din CF nr. 7493 și s-a transcris în CF nou înființată în favoarea S. Român, iar CF nr. 7493 C. a fost sistată din lipsă de imobil, aceste din urmă operațiuni fiind evidențiate sub B 10 și 11, în CF nr. 7493. Din certificatul de legatar nr. 65/(...), emis de BNP F. C. O., rezultă faptul că după defuncții T. I., decedat la (...), și T. V., decedată la data de (...), au rămas ca moștenitori U. Ana și numitul U. A., acesta din urmă decedat la data de (...), în baza testamentului autentificat sub nr. 583/(...) (f. 7, 8 dosar fond), și a testamentului autentificat sub nr. 584/(...) (f. 81 dosar fond). Din Anexa la D. de expropriere nr. 999/(...) rezultă faptul că de la numiții T. I. și soția, A. B., s-a expropriat în baza acestui decret imobilul din C.-N., C. F. nr. 121, constând din teren în suprafață de 1841 mp, cu nr. top 21592/2/2/1, din CF nr. 7493 C. (f. 48-49 dosar fond). În Anexa la D. de exproprierea nr. 624/(...) (f. 61-62 dosar fond) figurează T. I. și soția, născută A. B., cu o suprafață expropriată de 816 mp teren, cu nr. top 21592/2/2/2/1, din CF nr. 7493 C., situat în C.-N., C. F. nr. 121 (f. 61, 62 dosar fond). În D. nr. 315/0(...), emisă de C. E. al F. C. P. al orașului C., (f. 57-60 dosar fond), în scopul acceptării unor donații de terenuri, la pct. 21 figurează imobilului din CF nr. 7493 cu nr. top 21592/2/2, în suprafață de 3881 mp, care s-a partajat în două parcele, una de 3811 mp, cu nr. top nou 21592/2/2/1, și alta în suprafață de 70 mp, cu nr. top nou 21592/2/2/2, de la proprietarii tabulari T. I. și T. B., respectiv, de la proprietarii faptici, T. I. și T. V., imobilul fiind situat în C.-N., str. C. F. nr. 121 (f. 60 dosar fond). Actul de donație în folosul comunității și de dezmembrare a imobilelor îi menționează pe numiții T. I. și T. B. (f. 58 dosar fond), însă, declarația de donație pentru cei 70 mp teren care urmau să fie afectați de drum a fost dată de numiții T. I. și T. V., la data de 20 mai 1976 (f. 91 dosar fond). Din adresa nr. 38916/452/(...), emisă de C. Local al municipiului C.-N. - D. F. I. de S. - S. E. I., (f. 89 dosar fond) rezultă că imobilul situat în C.-N., C. F. nr. 121, compus din teren în suprafață de 1365 mp, și construcții în suprafață de 105,80 mp, a fost expropriat de la numiții T. I. și T. V., prin D. de expropriere nr. 3.. Or, obiectul notificării l-a constituit tocmai acest imobil, teren de 1365 mp și construcții, din C. F. nr. 121, notificatoarea U. Ana prevalându-se la momentul formulării notificării de calitatea sa de moștenitoare a defuncților T. I. și T. V., calitate atestată de certificatul de legatar nr. 65/(...). Actele de stare civilă, aflate la filele 99-100, 124 dosar fond, atestă împrejurarea că numitul T. I., fiul lui G. și Ana, s-a căsătorit cu numita A. V., născută A. Borbara, la data de (...), fiica lui A. I. (Jozsef) și A. Borbara. De altfel, prin declarația de notorietate autentificată sub nr. 137/(...) de BNP F. C. O., s-a atestat faptul că numita A. V., decedată la (...), este aceeași persoană cu A. Borbara, născută la (...) (f. 6 dosar fond). Este nefondată susținerea pârâtului recurent, conform căreia această declarație de notorietate nu are caracter probant și, deci, nu poate fi luată în considerare, în condițiile în care această declarație este un act autentic notarial,neatacată în instanță, și care astfel se bucură de forța probantă absolută conferită de art. 1171 - 1173 C. Pe de altă parte, din Adeverința nr. 118/(...), eliberată de A. R., F. C.-N., rezultă faptul că prenumelui de botez B. sau V., din antroponimia limbii române, îi corespunde, în antroponimia limbii maghiare, numele B. (f. 185 dosar fond). Rezultă, așadar, că T. V., născută A. Borbara, căsătorită cu T. I., (f. 99-100 dosar fond), proprietara faptică menționată în Anexa D.ui de expropriere, de la care s-a expropriat imobilul litigios, este identică cu A. B., proprietara tabulară a imobilului notificat. Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. A.. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Chiar dacă nu ar fi existat identitate între persoanele menționate în Anexele la D. de expropriere și persoanele înscrise în CF ca proprietari tabulari, oricum, reclamantei nu i s-ar fi putut nega calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1., prin prisma art. 24 din această lege coroborat cu art. 4 din L. nr. 1., republicată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din aceeași lege, în absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive, alin. 2 al aceluiași articol precizând că, în aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus in executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar. Se constată, așadar, de către Curte că, raportat la dovezile aflate la dosarul de fond, coroborate cu art. 3 alin. 1 lit. a, art. 4 și art. 24 din L. nr. 1., reclamantei nu i se poate nega calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilul notificat, în calitatea sa de moștenitoare a proprietarilor faptici de la care s-a preluat imobilul, T. I. și T. V., și care au fost identici cu proprietarii tabulari ai aceluiași imobil. T. I. și V. au fost, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, proprietarii faptici ai imobilului preluat de stat și notificat ulterior de U. Ana, dar în același timp aceștia erau și proprietarii tabulari ai imobilului, iar calitatea reclamantei de moștenitor testamentar al acestora se impune a fi analizată nu în raport de anul 1984, când au fost întocmite cele două testamente, ci în raport de data formulării notificării în temeiul L. nr. 1., prin prisma art. 4 din această lege. Drept urmare, Curtea constată că nu poate fi împărtășită susținerea pârâtului recurent P. municipiului C.-N., conform căreia, T. V. nu putea transmite prin testament dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr. 7493 C., nr. top 21592/2/2, pe motiv că acesta era proprietatea tabulară a lui A. B. Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile D.ui-lege nr. 115/1938, în condițiile în care proprietarii faptici de la care s-a preluat imobilul litigios sunt identici cu proprietarii tabulari ai acestuia. Imobilul notificat de reclamantă a fost preluat de la proprietarii faptici T. I. și V., identici cu proprietarii tabulari, după care reclamanta are calitatea de moștenitor testamentar, conform certificatului de legatar nr. 65/(...). Drept urmare, Curtea constată că reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită în temeiul L. nr. 1., cu privire la imobilul notificat. Pe cale de consecință, Curtea constată că acest motiv de recurs din recursul pârâtului P. municipiului C.-N. este nefondat, urmând să fie respins ca atare. În ceea ce privește motivul de recurs, din recursul pârâtului P. municipiului C.-N., prin care se critică obligarea sa la cheltuieli de judecată aferente fonduluicauzei, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru motivele ce urmează a fiexpuse: Potrivit art. 274 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate părții care a câștigat procesul. Pârâtul recurent s-a apărat, susținând că nu datorează aceste cheltuieli de judecată, întrucât, în privința sa, nu poate fi reținută culpa. Această apărare urmează să fie înlăturată de către Curte, având în vedere împrejurarea că P. municipiului C.-N. a soluționat notificarea reclamantei după nouă ani de zile și că poziția manifestată constant de către pârâtul primarul M. C.-N., inclusiv prin recursul pendinte, a fost aceea de opunere la admiterea acțiunii reclamantei. Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze. În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., raportat la modul în care a fost soluționată notificarea reclamantei - durata excesivă a procedurii administrative derulate în fața recurentului P. M. C.- N. și poziția procesuală de opunere la admiterea acțiunii reclamantei manifestată constant de către acest pârât - Curtea constată că reclamanta este îndreptățită la recuperarea acelor cheltuieli de judecată în care se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de reclamantă și care i-au fost ocazionate în mod absolut necesar reclamantei pentru justa soluționare a cauzei în fond. Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale deinstanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil. În același sens s-a pronunțat constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";. Pe cale de consecință, având în vedere argumentele mai sus precizate, precum și prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea constată că în mod legal pârâtul a fost obligat prin hotărârea fondului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și onorariul expert. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului P. municipiului C.-N. Cu privire la recursul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A., Cur te a reț ine ur măto arele: Motivele de recurs din recursul acestei pârâte pot fi circumscrise, practic, în trei categorii: o primă categorie vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, pe motiv că nu s-a urmat procedura administrativă în fața acestei pârâte, categorie circumscrisă punctului 9 al art. 304 C.; o a doua categorie vizează nelegala obligare a Autorității pentru V. A. S. la despăgubiri, în considerarea împrejurării că aceasta nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, o atare calitate revenind, în opinia acestei recurente, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005, categorie circumscrisă prevederilor art. 304 pct. 4 și 9 C.; o a treia categorie vizează incidența în cauză a prevederilor art. 105 alin. 2 C., categorie circumscrisă dispozițiilor pct. 5 al art. 304 C. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se invocă, practic, excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-a urmat procedura administrativă prealabilă cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează: În primul rând, caracterul nefondat rezidă în raport de prevederile D. în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție - care statuează în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate -. În al doilea rând, procedura administrativă prealabilă prevăzută de L. nr. 1. a fost declanșată și urmată de reclamantă, prin formularea notificării în termenul prevăzut de art. 21 din această lege, în redactarea inițială, devenit art. 22 după republicarea legii, notificare a cărei competență de soluționare, în privința imobilelor care au aparținut S. T. C. S., privatizată, a fost declinată prin art. 2 din Dispoziția nr. 392/(...) în favoarea Autorității pentru V. A. S. . Prin această declinare a competenței de soluționare a notificării, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost învestită, în proceduraadministrativă, cu soluționarea notificării în aceste limite, însă instanța de judecată care cenzurează Dispoziția nr. 392/(...), nu este obligată să aștepte soluționarea procedurii administrative de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanța fiind abilitată, conform D. în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, să soluționeze ea însăși, pe fond, notificarea în aceste limite. Pe cale de consecință, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat. Cu privire la motivele de recurs prin care se invocă faptul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are obligația de a acorda despăgubiri șică, prin prisma dispozițiilor art. 29, art. 21 din L. nr. 1., ale L. nr. 247/2005 (art. 13alin. 1 capitolul III), ale O.U.G. nr. 81/2007, ale art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005, aceasta, practic, nu ar avea calitatea procesuală pasivă în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, motivat pe următoarele considerente: Potrivit art. 21 alin. 1 din L. nr. 1., republicată, „imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare";. A.iatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd în ce ipoteze se aplică art. 21 alin. 1, și anume: (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta. (3) Dupa emiterea deciziei de restituire in natura a imobilelor, organele de conducere ale societatilor comerciale prevazute la alin. (1) si (2) vor proceda, potrivit prevederilor L. nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit si la recalcularea patrimoniului. Cota de participatie a statului sau a autoritatii administratiei publice ori, dupa caz, a organizatiei cooperatiste se va diminua in mod corespunzator cu valoarea bunului imobil restituit";. Art. 29 din L. nr. 1., republicată, stipulează următoarele: „(1) Pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate*). (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care imobilele au fost înstrăinate. (3) In situația imobilelor prevăzute la alin. (1) si (2), masurile reparatorii in echivalent se propun de către instituția publica care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile in mod corespunzător";. Prin urmare, în ipoteza în care la data intrării în vigoare a L. nr. 1. privatizarea fusese încheiată, iar statul ori o autoritate a administrației publice centrale ori locale, nu mai era acționar ori asociat majoritar ori minoritar, persoanele îndreptățite vor putea beneficia de măsuri reparatorii în echivalent care se vor propune de către instituția publică care efectuează sau, după caz, aefectuat privatizarea, în speță, de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Conform Adresei nr. P/778/(...), emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A., prin contractul de vânzare de acțiuni nr. 17/(...), s-a vândut pachetul de acțiuni deținut de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la S. T. C. S., astfel încât, începând cu data încheierii acestui contract de vânzare de acțiuni, S. T. C. S. fusese integral privatizată, statul nemaiavând calitatea de acționar ori asociat majoritar ori minoritar la S. T. C. S. (f. 237 dosar fond). Prin Adresa nr. 1588/(...), emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A., se confirmă încă o dată împrejurarea că la momentul apariției L. nr. 1., respectiv, la 8 februarie 2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai deținea acțiuni la S. T. C. S. (f. 264 și urm. dosar fond). Pe cale de consecință, prin prisma art. 29 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului justifică în cauză o calitatea procesuală pasivă în procedura reglementată de L. nr. 1.. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005, astfel cum acestea au fost modificate prin art. 23 al articolului unic din Titlul I al O.U.G. nr. 81/2007, întrucât acest text legal are în vedere ipoteza în care până la data intrării în vigoare a L. nr. 247/2005, notificările formulate în temeiul L. nr. 1. nu au fost soluționate și au fost înaintate C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor. Art. 16 alin. 2, prevede următoarele: „(2) Notificările formulate potrivit prevederilor L. nr. 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire S. C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor";. Or, în speță, nu este vorba despre o notificare soluționată în sensul pretins de art. 16 alin. 1 din același act normativ, astfel încât, acesteia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al L. nr. 247/2005. Drept urmare, Curtea constată că, în speță, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitate procesuală pasivă prin prisma art. 29 alin. 3 din L. nr. 1., republicată. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se invocă încălcareaprevederilor art. 105 alin. 2 C., Curtea constată că acesta este, de asemenea, nefondat, având în vedere că, inițial, în raport de art. 2 al D. nr. 392/(...), reclamanta a opinat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S, însă, ulterior, constatându-se că terenul revendicat a aparținut unei societăți comerciale privatizate, reclamanta și-a extins și precizat acțiunea în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (f. 305, 306, 319 dosar fond), formulând în concret pretenții în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, invocând în susținerea acestor extinderi șicompletări la extinderea de acțiune prevederile art. 29 din L. nr. 1., pentru justificarea calității procesuale pasive a Autorității pentru V. A. S.. Curtea constată, așadar, că, raportat la extinderile de acțiune depuse de reclamantă la filele 305, 306, 319 dosar fond, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 105 alin. 2 C., respectiv, instanța de fond nu a îndeplinit niciun act de procedură cu neobservarea formelor legale și prin care să îi fi pricinuit A. o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură. Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 1 C., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În temeiul art. 274 C., recurenții vor fi obligați să îi plătească reclamantei intimate U. Ana suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat prin factura nr. 2012147/(...) și prin chitanța nr. 20121027/(...), aferent contractului de asistență juridică nr. C. (f. 29-31). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - A., împotriva sentinței civile nr. 528 din 06 iulie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei U. ANA suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. GREFIER A.-A. M. Red.CMC/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 3659/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4994/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
