Decizia civilă nr. 2923/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2923/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta V. C., privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 926 din 3 februarie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 29 mai
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de către reclamanta recurentă și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 5 iunie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente V. C., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către pârâtul recurent și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că recursul declarat de reclamanta recurentă este fondat în parte, doar în ce privește cheltuielile de judecată.
În ce privește recursul declarata de către pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice solicită respingerea acestuia, ca fiind lipsit de interes privind daunele morale și ca nemotivat în ceea ce privește petitul privind caracterul politic al condamnării.
C U R T E A
Prin cererea sa, reclamanta V. C. a chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care acesta din urmă să fie obligat la daune morale în cuantum de 300.000 Eur, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR la data plății.
Printr-o precizare ulterioară, reclamanta apreciază că în cauză se impune constatarea caracterului politic al condamnării tatălui său, atâta timp cât legea în conținutul ei nici nu exclude și nici nu interzice de la constatarea caracterului politic condamnările pentru infracțiunile menționate în art. 1 din lege.
Prin sentința civilă nr. 926 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea precizată a reclamantei V. C. (născută Ț.) împotriva S.UI R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a constatat caracterul de drept politic al condamnării tatălui reclamantei, defunctul Ț. G., prin sentința penală nr. 500/1959 a T.ui Militar Timișoara.
S-a respins ca nefondată cererea pentru obligarea pârâtului la daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este fiica lui Ț. G., decedat la data de 10 septembrie 1996 (filele
10-13).
Prin sentința penală nr. 500/1959, a T.ui Militar Timișoara, astfel cum aceasta a fost modificată în recurs prin D. penală nr. 1604/(...) a T.ui Militar C., tatăl reclamantei a fost condamnat la 6 (șase) ani închisoare corecțională și 4 (patru) ani interdicție corecțională.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în anul 1953 acesta a luat legătura cu membrii din conducerea pe țară a sectei „martorii lui I., anume M. I. și Man I., întâlnindu-se de mai multe ori la domiciliul său, cu care ocazie a fost instruit despre modul cum să activeze clandestin, pentru a nu fi descoperit de organele de scop.
Fiind numit șef de grupă, a ținut adunări ilegale, la care a luat cuvântul și a îndemnat pe membrii să nu participe la viața politică și culturală a statului și să nu se supună legilor.
În drept, prin schimbarea calificării juridice în recurs, fapta a fost încadrată în prevederile art. 209 pct. 2 lit. a) Cod penal (fila 145).
T. a subliniat că art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009 consacră de drept caracterul politic al condamnării reclamantului, aspect de care a luat act.
În privința daunelor morale pretinse de reclamant este necesară precizarea esențială că prin D. nr. 1358 și nr. 1. Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 221/2009, care reglementează acordarea acestor daune.
În motivarea deciziei s-a reținut că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, există două norme juridice - art. 4 din D.-Lege nr. 1. și art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - cu aceeași finalitate și anume acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Întrucât dispozițiile L. nr. 221/2009 au același scop ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din D.-Lege nr. 1., ele nu pot fi considerate drepte, echitabile
și rezonabile.
Curtea Constituțională a constatat că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda, toate aceste dispoziții ale evocatelor decizii fiind obligatorii pentru instanțe .
Așa fiind, cererea reclamantului pentru despăgubirile morale a fost respinsă, în lipsa unui text legal în vigoare care să permită acordarea acestora.
Urmare a respingerii acțiunii, cheltuielile de judecată solicitate nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. C. și pârâtul S. R.prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
1. Prin recursul declarat de reclamanta V. C. s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și precizate, cu cheltuieli de judecată în toate etapele procesuale.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală prin aplicarea deciziilor C. C. nr. 1358/2010 și 1., dând naștere unor situații discriminatorii față de persoanele care au beneficiat de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, reclamanta fiind defavorizată prin încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art. 6 din C.
În acest sens s-a făcut referire la decizia C. C. nr. 1., apreciindu-se că sunt pe deplin aplicabile situației din speță considerentele acestei decizii.
Obligația S.ui R. de a repara prejudiciul moral produs persoanelor care au suferit persecuții politice nu este una morală ci una legală prevăzută de art. 998
Cod civil.
S-a arătat că aplicarea deciziei C. C. nr. 1358/2010 și a deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 1. creează o nedreptate imensă și o discriminare față de soluțiile pronunțate în spețe similare, încălcându-se principiul egalității în fața legii care rezultă din jurisprudența C. C..
S-a mai arătat că reclamanta în calitate de moștenitoare a antecesorului său are dreptul la despăgubiri în temeiul L. nr. 221/2009, acest drept concretizându-se în noțiunea de bun în sensul C.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 decizia nr. 1358/2010 a C. C. trebuie aplicată doar acelor raporturi juridice născute ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, altfel încălcându-se caracterul accesibil și previzibil al normelor legale dar și principiul egalității armelor, și, deci prevederile art. 6 și 14 din CEDO și cele ale art. 1 din Protocolul 1 la C.
În acest sens sunt deciziile pronunțate de C. E. a D. O., fiind apreciate ca relevante cauza Thorne c. Marii Britanii, cauza Marckx c. Belgiei, cauza C. c. R.iei și cauza Klaus și Iouri Kiladze c. Georgiei prin care s-a reținut că existența unei legi cu caracter general de reparație pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic reprezintă o speranță legitimă chiar dacă la momentul sesizării primei instanțe legea în cauză făcea trimitere la un alt act normativ care să detalieze condițiile obținerii unei reparații morale.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că acestea trebuiau acordate integral conform chitanțelor depuse la dosar, soluția impunându-se în lumina jurisprudenței CEDO și a art. 274 C.
Pârâtul se află în culpă procesuală deoarece după ce a acordat dreptul de a solicita daune morale, în cursul procesului și ulterior efectuării cheltuielilor de judecată a lipsit de efecte juridice dispozițiile legale prin care a instituit acest drept.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 2 și 3 C.
În apărare S. R. prin D. G. a F. P. S. a formulat întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat, invocându-se decizia în interesul legii nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a arătat că reclamanta nu avea o speranță legitimă de a obține despăgubiri prin formularea acțiunii, neexistând certitudinea că la finalul procesului persoanele îndreptățite vor avea în mod sigur câștig de cauză invocându-se și cauza Slavov c. Bulgariei.
2. Prin recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE s-a solicitat desființarea în parte a sentinței cu privire la constatareacaracterului politic al arestării, în consecință solicitându-se respingerea acțiuniiformulate.
În motivare s-a arătat că antecesorul reclamantei nu a suferit o condamnare care să poată fi calificată ca având caracter politic în înțelesul art. 1 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referire și la daunele morale, arătându-se care sunt considerentele pentru care acestea nu pot fi acordate, considerente neavenite raportat la soluția instanței de fond care a fost în sensul respingerii petitului având acest obiect.
S-a reiterat și poziția referitoare la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, poziție exprimată prin întâmpinarea formulată la recursul formulat de către aceasta.
Reclamanta V. C. a formulat întâmpinare la recursul declarat de către pârâtsolicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În motivare s-a arătat că pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul său prin art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009 s-a stabilit caracterul politic de drept.
Analizând recursurile declarate de reclamanta V. C. și de pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 926 din (...) a T.ui
S., C. reține următoarele:
1.Recursul declarat de reclamantă.
Referitor la aplicabilitatea deciziilor C. C. în cauză și consecințele aplicării acestora se reține că la data de (...) Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.12, stabilindu-se prin aceasta că urmare a deciziilor C. C. nr.1358/2010 și 1. dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Această chestiune a fost deci tranșată, decizia în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțele de judecată conform prevederilor art. 3307alin.4 C.pr.civ, de la momentul publicării în Monitorul Oficial, impunându-se deci a fi avută în soluționarea recursului. Nu se poate pune problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelor pentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Se apreciază însă ca fiind întemeiată critica referitoare la modul de soluționare a petitului având ca obiect cheltuielile de judecată, raportat la art.274 C. Problema cheltuielilor de judecată în litigiile întemeiate pe prevederile L. nr.221/2009 a primit o rezolvare constantă și unitară în practica judiciară. Considerentul pe care se acordă cheltuielile de judecată în această situație este acela că nu există o culpă procesuală a reclamantului căruia i-a fost respinsă acțiunea, culpa aparținând S.ui R. care prin intermediul C. C. a invalidat un text de lege pe care a fost întemeiată acțiunea, în cursul soluționării acesteia. 2. Recursul declarat de pârât. Ceea ce se contestă prin recursul declarat de pârât este caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul reclamantei, motivându-se prin aceea că nu se mai pot acorda despăgubiri bănești conform actului normativ incident în vigoare. Instanța de fond a reținut că antecesorul reclamantei a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.209 pct.2 lit. a C. pen, prin decizia nr.1604/(...) a T.ui Militar C., condamnare care are de drept caracter politic conform art.1 alin.2 lit. a din Legea nr.221/2009. În aceste condiții faptul că în prezent mai pot sau nu fi acordate despăgubiri reprezentând prejudiciu moral pentru aceste condamnări nu are nici o relevanță în ceea ce privește constatarea caracterul politic al acesteia, fiind vorba despre chestiuni diferite care se impun a fi rezolvate distinct, conform prevederilor legale aplicabile fiecăreia. Având în vedere considerentele de mai sus, C., în temeiul art.312 alin. 3 C. va admite în parte recursul declarat de reclamanta V. C. împotriva sentinței civile nr. 926 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport, menținând restul dispozițiilor sentinței, în temeiul art 312 alin.1 C. urmând a respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe. În temeiul art.274 alin.1, art.276 C.pr.civ instanța va obliga intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească recurenților suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta V. C. împotriva sentinței civile nr. 926 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe. Obligă pe intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească recurenților suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. A.-A. P. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: D. D. I.
| ← Decizia civilă nr. 97/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2927/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
