Decizia civilă nr. 4993/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4993/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P. J.ECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
G. : A.-A. M.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta P. C. B. și recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. M. și prin A. F. P. S.-M., împotriva deciziei civile nr. 1. iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați G. I. și G. M., precum și pe pârâta intimată P. C. P.-VA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta P. C. B., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior, la data de (...) a fost timbrat cu timbru judiciar în valoare de 1 leu (f. 25) și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de
4 lei (f. 26).
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M. și prin A. F. P. S.-M. a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că atât pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice, reprezentat prin D. a jud. M. și prin A.-trația F. P. S.-M., prin memoriul de recurs (f. 7 din dosar), cât și reclamanții intimați G. I. și G. M., prin întâmpinare (f. 13 din dosar) și pârâta recurentă P. C. B., prin întâmpinare (f. 24 din dosar) au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), a fost înregistrată la dosar o cerere, care a fost expediată prin poștă de către reclamanta intimată G. M., prin care aceasta solicită judecarea cauzei în lipsa ei de la dezbateri, fiind grav bolnavă, cerere la care a fost anexată adeverința medicală eliberată de dr. G. - medic medicină generală, din care rezultă bolile de care suferă reclamanta intimată G. M.
De asemenea, Curtea constată că prin încheierea dată în ședința Camerei de C. din data de (...) a fost respinsă cererea formulată de petiționara D. G. a F. P. a J. M., împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. T., Curtea constată că pentru termenul de judecată de azi, pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M. a fost legal citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada achităriipentru recurs a unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, așa cum rezultă din mențiunile de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare care se află la f. 51 din dosar.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice, reprezentat prin D. a jud. M., Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316
C.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995 invocă excepția netimbrării recursului și, totodată, în temeiul art. 302 alin. 1 și 2 C.pr.civ., art. 303 și art. 306 C.pr.civ., invocă excepția tardivității formulării recursului având în vedere că decizia civilă nr. 1./(...) a T. M. a fost comunicată acestui pârât la data de (...), iar pârâtul S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. M. a declarat recurs împotriva deciziei anterior arătată și l-a înregistrat la Tribunalul Maramureș în data de (...), însă termenul prevăzut pentru promovarea căii de atac a recursului s-a împlinit la data de (...). De asemenea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reexaminarea probelor administrate în cauză și, în consecință, la reanalizarea stării de fapt, având în vedere că art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Curtea reține cauza în pronunțare asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar. C U R T E A Prin decizia civilă nr. 1. iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis apelul declarat de apelanții G. I. și G. M., împotriva sentinței civile nr. 750 din data de 15 martie 2011, pronunțată J. V. de Sus în dosarul nr. (...), pe care a desființat-o în parte în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea autorităților competente la plata de despăgubiri și a trimis cauza spre rejudecarea acestui petit primei instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul J. V. de Sus la data de (...), astfel cum aceasta a fost precizată la (...), reclamanții G. I. și G. M. i-au chemat în judecată pe pârâții P. C. B. prin C. Local, P. C. P. prin C. Local și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că terenul în suprafață de 24.784 mp, înscris in C. nr. 360 P., nr. topo. 2792/6, proprietatea reclamanților, a fost preluat de către stat fără existența unui titlu valabil si fără acordarea unei juste si prealabile despăgubiri; să oblige autoritățile competente la plata către reclamanți a unor despăgubiri corespunzătoare suprafeței de teren preluate in raport cu valoarea de circulație a acestuia, sub sancțiunea achitării de daune cominatorii de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere până la plata integrală a sumei. Prin sentința civilă nr. 1. ianuarie 2006, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul civil nr. 1., a fost admisă acțiunea reclamantului C. B. prin P., împotriva pârâților G. I., G. M. și S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în sensul anulării încheierii de întabulare nr. 775 C. aprilie 1999, prin care pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în CF 3932 P. asupra imobilului cu nr. top. 2792/6. S-a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâților de rândul I și II și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al C. B. asupra imobilului din CF 3932 P. nr. topo. 2792/6. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de CF nr. 5., terenul din CF 360, nr. top. 2792/6, în suprafață de 24784 mp, proprietatea C. P., a fost trecut în administrarea operativă directă a C. B. Prin sentința civilă nr. 2., J. V. de Sus a admis plângerea apelanților G. I. și G. M. pentru reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 2792/6. U., în baza acestei hotărâri și a sentinței civile nr. 5. a J. V. de Sus s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea acestora. Cei doi apelanți nu au fost puși în posesie și nu li s-a eliberat niciodată titlu de proprietate asupra terenului, iar acțiunea în justiție promovată de aceștia având ca scop obținerea titlului a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 4. a T. M., cu motivarea că, potrivit procesului verbal de executare nr. 2., pe terenul în litigiu se află construite 15 case, un dispensar uman, teren de fotbal, ultimele obiective fiind de interes public, aparținând Satului C., C. B., anexa 17 a H. nr. 934/2002. Reținând ca fiind incidente prevederile art. 36 pct. 3-4 din L. nr. 7/1996, respectiv art. 34 pct. 3 din D.-Lege nr. 115/1938 și prevederile art. 7 din L. nr. 213/1998, raportat la prevederile titlului XII din L. nr. 69/2000 și art. 121 din L. nr. 215/2001, instanța a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al apelanților și intabularea dreptului de proprietate publică al C. B. Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 1. iunie 2006, a respins cu majoritate de voturi ca nefondat apelul declarat de apelanții G. I. și M. contra sentinței primei instanțe, menținând-o ca legală și temeinică. S-a reținut în considerentele deciziei că terenul de 2 ha 4784 mp de la locul numit „. M., înscris în CF 360 P., cu nr. cadastral 2792/6, a format proprietatea C. P., conform încheierii nr. 3432/1806 CF. Acest teren a fost și este situat în satul C. V., aparținând administrativ de comuna B., jud. M.. U. anului 1945, conform legislației și practicii de atunci, acest teren a fost preluat de S. R. și a devenit proprietate publică, fără a fi necesară înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în sensul prevederilor art. 16 și art. 26 din D.-Lege nr. 115/1938. Că este așa rezultă din faptul că S. R., prin organele sale, a dispus în timp de acest teren, chiar dacă el a fost înscris în favoarea C. P. Astfel, în baza deciziei nr. 749 din 24 noiembrie 1986 a fostului C. P.ular al J. M. s-a renotat nr. top. 2792/6 în suprafață de 24.784 mp în favoarea proprietarilor de până acum, deci a C. P. Apoi, în baza prevederilor D.ui nr. 4., terenul aferent acestui număr topografic a fost transmis în administrarea directă a Biroului Executiv al C.ui P.ular al comunei B. U., acest organ, în baza prevederilor Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 4/1973, prin decizii, a atribuit în folosință pe durata existenței construcției, din terenul proprietatea statului, câte 250 mp, lui B. V., T. V., B. G. și F. S., precum și a altor persoane neidentificate. Urmare a acestor acte de dispoziție, a rezultat fără echivoc că, în perioada colectivizării, acest teren nu a avut calitatea de proprietate cooperatistă, ci de teren proprietate de stat. Intimata a și depus la dosar copia Hotărârii nr. 11/6 august 2001 prin care C. local B. a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al C. B. În anexa 1 a hotărârii, la pct. 10-15 a fost cuprins și terenul de 24.784 mp, cu nr. top. 2792/6 din CF 3932 P., fost nr. 360, pe care sunt situate două locuințe, două terenuri de sport, dispensarul, parcare și o parte a drumului comunal DC 7 P.-C. Acest inventar a fost aprobat în baza Legii nr. 213/1998 prin H. nr. 934 din 9 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 665 și 665 bis/2002 anexa 17 pentru atestarea domeniului public al comunei B., jud. M., aptă să producă efecte juridice de sine stătătoare. Cum Hotărârea de G. și celelalte acte administrative prealabile nu au fost atacate de către apelanți pe calea contenciosului administrativ, față de forța probantă a actelor, Tribunalul Maramureș a apreciat legală hotărârea primei instanțe. S-a mai reținut în considerentele opiniei majoritare a instanței că niciuna din criticile aduse sentinței nu sunt întemeiate, deoarece apelanții nu au un titlu valid eliberat conform prevederilor imperative ale Legii fondului funciar și nu pot opune vreun alt act care să infirme dreptul de proprietate al C. B. Se mai arată că asupra acestui teren antecesorul lor nu a avut niciun drept, dreptul antecesorului purtând asupra unui alt număr topografic. Prima instanță a admis acțiunea în baza art. 34 pct. 3 din D.-Lege nr. 115/1938, întrucât nu erau întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris pe numele apelanților, pentru a putea fi opus dreptului S.ui R., cât timp acesta nu a renunțat la dreptul său în condițiile legii. Prin decizia civilă nr. 2., pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâții G. I. și G. M. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1806/2006. În considerentele deciziei, Curtea de A. C. a reținut că acțiunea în rectificare promovată de reclamanți nu se îndreaptă împotriva hotărârii judecătorești în temeiul căreia s-a făcut intabularea și nu încalcă principiile autorității de lucru judecat a sentințelor invocate în recurs, ci împotriva înscrierii, mai exact a viciilor încheierii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al recurenților cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 1. în lipsa titlului menționat de actul judecătoresc al înscrierii. În concret, dacă înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară urma a se face cu titlu de reconstituire a dreptului, în condițiile art. 7 și 8 din L. nr. 1., atunci era obligatorie prezentarea originalului titlului. Singură, sentința instanței de intabulare a dreptului în cartea funciară cu titlu de reconstituire în baza Legii speciale nu era aptă de intabulare, deoarece în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar instanțele nu pot emite ele însele titluri, nu se pot substitui comisiilor de fond funciar, iar hotărârea judecătorească în această materie specială nu ține loc de titlu. În concluzie, dacă hotărârea judecătoriei nu indică titlul de proprietate în baza căruia se va face intabularea, atunci acesta trebuia prezentat separat, alăturat sentinței, împreună cu documentația cadastrală de intabulare. Lipsa dovedită a titlului de proprietate, emis în baza Legii nr. 1., corespunde noțiunii de neîntrunire a condițiilor de existență a dreptului, așa cum corect s-a confirmat în decizia majoritară a tribunalului, situație în care acțiunea în rectificare de C. și anulare a încheierii C. nr. 775/8 aprilie 1999 este legală. Sentința civilă nr. 5. martie 1999 a J. V. de Sus nu este opozabilă reclamantei - C. B., al cărei drept era înscris în cartea funciară 360 P. sub B 207, ci C. P. În această situație sentința irevocabilă invocată de recurenți nu putea să țină loc de acord de voință cerut nici în vederea radierii din CF a dreptului C. B. și nici pentru transferul dreptului la recurenți. Încheierea de carte funciară, nerespectând dispozițiile privind procedura de înscriere în C. a drepturilor reale și lezând drepturile unuia dintre proprietarii tabulari căruia hotărârea nu i s-a comunicat și pe care nu a avut posibilitatea de a o ataca, nu poate crea titularului dreptului și nici chiar pentru un terț o situație de neclintit. Raportat la hotărârile judecătorești menționate, tribunalul a apreciat că în mod corect a respins prima instanță capătul de cerere privind constatareapreluării suprafeței de teren de 24.784 mp, de către stat, fără existența unui titlu valabil. În ceea ce privește daunele cominatorii, tribunalul a reținut că acestea nu pot fi acordate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 64 din L. nr. 1.. Nu mai puțin însă, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."; T. a apreciat că reclamanții aveau un „bun";, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Astfel, prin sentința civilă nr. 502 din data de 31 martie 1999, pronunțată de J. V. de Sus în dosarul nr. 657/1999, rămasă definitivă prin neapelare, s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna P., înscris în C. nr. 360, nr. topo. 2792/6, în suprafață de 24.784 mp. Dreptul de proprietate al reclamanților, astfel recunoscut, nu era revocabil. Pentru a se stabili dacă a existat o privare de bunuri în sensul celei de-a doua norme a art. 1 din Protocolul 1 trebuia să se examineze nu doar dacă a existat o lipsire de proprietate sau o expropriere formală, ci, dincolo de aparențe, să se analizeze circumstanțele faptelor. Hotărârea judecătoriei prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților și s-a dispus înscrierea acestuia în cartea funciară devenise definitivă și irevocabilă. Imposibilitatea reclamanților de a obține executarea acestei sentințe a constituit o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor. Hotărârile pronunțate ulterior i-au lipsit pe reclamanți de toate efectele sentinței definitive pronunțate în favoarea lor, constatându-se că statul a făcut dovada dreptului său de proprietate. O lipsire de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și a avut un temei legal. În plus, orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate. Astfel, s-a impus a fi menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă. R. au fost lipsiți de bunul lor fără să fi încasat vreo despăgubire care să reflecte valoarea reală a acestuia, iar eforturile depuse pentru a-și recupera proprietatea au fost până în prezent zadarnice. În aceste condiții, admițând că ingerința statului era prevăzută de lege și a servit unei cauze de interes public, lipsa totală a despăgubirilor le-a impus reclamanților o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Raportat la considerentele mai sus-expuse, reținând că prima instanță nu a soluționat pe fond capătul de cerere privind obligarea autorităților competente la plata de despăgubiri, apreciind că nu se poate substitui procedurilor administrative, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, tribunalul a admisapelul declarat, a desființat în parte sentința civilă nr. 750 din data de 15 martie 2011, pronunțată J. V. de Sus în dosarul nr. (...) și a trimis cauza spre rejudecarea acestui petit primei instanțe. În ceea ce privește soluția dată de judecătorie excepției lipsei calității procesuale pasive a S.ui R., tribunalul a reținut că acest pârât nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 750 din data de 15 martie 2011, pronunțată J. V. de Sus în dosarul nr. (...), astfel încât această dispoziție a intrat în puterea de lucru judecat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât P. C. B. cât și pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. A J. M. și prin A. F. P. S.-M. Recurentul P. C. B. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondata, nelegala și netemeinica și menținerea sentinței civile nr. 750 din (...) pronunțata în dosarul nr. (...) de J. V. de S. În motivarea recursului recurenta a arătat că se opune aplicării Deciziei civile nr. 190 /. pronunțata în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș prin care se admite desființarea sentinței civile nr. 7., pronunțata de J. V. de Sus în dosarul nr. (...), prin care obliga autoritățile competente la plata de despăgubiri pentru terenul cuprins în CF 360, nr. topo 2796/6, în suprafața de 24.784 mp în favoarea numiților G. I. și G. M. În fapt, petenții solicită despăgubiri pentru terenul cuprins CF 360, nr. 2792/6 în suprafața de 24.784 mp, teren ce formează proprietatea comunei B., drept înscris actualmente în carte funciara. Terenul în litigiu, în suprafața de 24.784 mp nu a aparținut niciodată reclamanților și nici antecesorilor G. M., născuta R.. Acest imobil a figurat pe C. comunei P. până-n 1945, perioada în care satul C.-V. a aparținut administrativ de comuna P. Din 1945 până în prezent satul C.-V. aparține comunei B., iar prin decretul nr. 4. imobilul cu nr.topo. 2792/6, CF 360 s-a trecut în administrare directa a Biroului executiv al C.ui P.ular al comunei B. A. este realizat schimbul de teren cu A. C. P. Părinții reclamantei G. M., R. I. a. l. I. au deținut în vecinătatea imobilului cu nr.topo. 2792/6 imobilul cu nr.topo. 2791 în suprafața de 2345 mp așa cum reiese din Expertiza realizata de expertul tehnic judiciar, G. M., teren pe care moștenitorii l-au vândut la diverși cetățeni din localitatea C.-V. - singurul teren aflat în "Dealu-Morii" cu suprafața de 2345 mp operat în C. cu nr.top. 2791 are ca proprietari pe R. I., tatăl vitreg al soției G. M., în consecința reclamanții nu au fost lipsiți de bunul lor moștenit de la părinți, ei au valorificat bunul dobândit. Soții G.u s-au intabulat în baza sentinței civile nr. 502/(...), invocând art. 7 si 8 din L. Fondului Funciar cu referire expresa la membrii cooperatori. Terenul cuprins în C. 360, nr.top. 2792/6 a trecut în baza decretului 4. în administrarea operativa directa a Biroului Executiv al C.ui P.ular al comunei B. acest imobil nefăcând parte niciodată din C.A.P., intabularea reclamanților în baza S.C. 5. s-a făcut fără citarea C.ui Local B., pe administrativul căruia se afla acest teren și care nu avea cum să facă parte din CAP-ul P., comuna B. fiind cuprinsa în zona necooperativizata. Solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondata, nelegala și netemeinica, menținerea sentinței civile nr. 750 din (...) pronunțata în dosarul nr. (...) de J. V. de S. Recurentul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. a județului M. și prin A. F. P. S. - M. solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulata de către reclamant - în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Pârâții G. I. și G. M. prin întâmpinare (f.12-13) au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate. Pârâta recurentă P. C. B. prin întâmpinare (f. 23-24) a solicitat anularea deciziei recurate ca fiind nefondată, netemeinică și nelegală și menținerea sentinței civile nr. 750/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) de J. V. de S. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: În prealabil trebuie arătat că partea din hotărârea primei instanțe ce privește respingerea petitului de constatare a preluării terenului cu nr top 2792/6 fără titlu valabil și fără acordarea unei juste și prealabile despăgubiri, cu privire la care instanța de apel a menținut hotărârea, nu a fost atacată de către reclamanți cu recurs, și nici de către pârâți. Prin urmare această chestiunea a intrat în puterea lucrului judecat, așa cum a fost reținută de instanța de apel și de instanța de fond. În acest sens prima instanță reține că terenul cu nr top 2792/6 a fost dezmembrat din nr top 2792/4, proprietar fiind C. P., de la care S. a preluat terenul, iar nu de la reclamanți. R. nu au făcut dovada că ei sau antecesorii lor au fost proprietari ai terenul cu nr top 2792/6 sau al celui cu nr top 2792/4, din care s-a dezmembrat nr top 2792/6, hotărârile judecătorești anexat menționând doar registrul agricol. Mai reține prima instanță cu privire la același petit că sentințele nr. 2664/(...) și nr. 2670/(...) nu s-au pronunțat în contradictoriu cu fostul proprietar cf C. P. și nici cu S. R., succesor al C. P., până la reînființarea acestuia potrivit Legii nr. 1/2000. În decizia nr. 1./(...) a T. M. se menționează expres că antecesorul reclamantei a fost proprietar asupra unui alt nr. top. Cu privire la același prim petit instanța de apel din prezenta cauză arată că prin decizia civilă nr. 1. iunie 2006 s-a reținut că terenul de 2 ha 4784 mp de la locul numit „. M., înscris în CF 360 P., cu nr. cadastral 2792/6, a format proprietatea C. P., conform încheierii nr. 3432/1806 CF. Acest teren a fost și este situat în satul C. V., aparținând administrativ de comuna B., jud. M.. Instanța de apel mai reține că ulterior anului 1945 acest teren a fost preluat de S. R. și a devenit proprietate publică, fără a fi necesară înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în sensul prevederilor art. 16 și art. 26 din D.-Lege nr. 115/1938. Că este așa rezultă din faptul că S. R., prin organele sale, a dispus în timp de acest teren, în baza deciziei nr. 749 din 24 noiembrie 1986 a fostului C. P.ular al J. M. s-a renotat nr. top. 2792/6 în suprafață de 24.784 mp în favoarea proprietarilor de până acum, deci a C. P. Apoi, mai reține că în baza prevederilor D.ui nr. 4., terenul aferent acestui număr topografic a fost transmis în administrarea directă a Biroului Executiv al C.ui P.ular al comunei B. U., în baza prevederilor Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 4/1973, prin decizii, a atribuit în folosință pe durata existenței construcției, din terenul proprietatea statului, câte 250 mp, lui B. V., T. V., B. G. și F. S., precum și a altor persoane neidentificate. Urmare a acestor acte de dispoziție, a rezultat fără echivoc că, în perioada colectivizării, acest teren nu a avut calitatea de proprietate cooperatistă, ci de teren proprietate de stat. Toate aspectele arătate mai sus au intrat în puterea lucrului judecat, prin urmare trebuie ca în soluționarea recursului să se țină cont de aceasta, opinia primei instanțe și a instanței de apel fiind corectă, analizând pertinent primul petit. Curtea constată că reclamanții nu au un titlu valid eliberat conform prevederilor imperative ale Legii fondului funciar și nu pot opune vreun alt act care să infirme dreptul de proprietate al C. B. Cu privire la recursul formulat de recurentul P. C. B., acesta arată că terenul în litigiu, în suprafața de 24.784 mp nu a aparținut niciodată reclamanților și nici antecesorilor G. M., născuta R.. Acest imobil a figurat pe C. comunei P. până-n 1945, perioada în care satul C.-V. a aparținut administrativ de comuna P. Din 1945 până în prezent satul C.-V. aparține comunei B., iar prin D. nr. 4. imobilul cu nr.topo. 2792/6, CF 360 s-a trecut în administrare directa a Biroului executiv al C.ui P.ular al comunei B. Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat, pentru că reclamanții s-au intabulat în baza sentinței civile nr. 502/(...), invocând art. 7 si 8 din L. Fondului Funciar, cu referire expresă la membrii cooperatori. Terenul cuprins în C. 360, nr.top. 2792/6 a trecut în baza D.ui 4. în administrarea operativa directa a Biroului Executiv al C.ui P.ular al comunei B., acest imobil nefăcând parte niciodată din C.A.P. Drepturile obținute de reclamanți prin sentința civilă nr. 2664/(...) pronunțată de J. V. de Sus în dosar nr. 2175/1990 urmează să fie finalizate în procedura prevăzută de legile fondului funciar, fiind chiar astfel de drepturi reconstituite pe baza dreptului de proprietate avut de către reclamanți anterior preluării de către stat. Reconstituirea dreptului de proprietate urmează a se face potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 2664/(...), ținând seama și de modificările legislative ulterioare. Faptul că amplasament cerut de reclamanți este ocupat, după cum ar rezulta din sentința civilă nr. 117/(...) pronunțată de J. V. de Sus în dosar nr. 1., nu înseamnă decât că reclamanții își pot valorifica drepturile lor doar în cadrul legilor fondului funciar, respectiv, dacă vechiul amplasament sau amplasamentul cerut nu este liber, se va atribui teren pe un alt amplasament sau despăgubiri, dar toate acestea doar în procedura legilor fondului funciar, iar nu pe dispozițiile dreptului comun, și cu atât mai puțin invocând art. 1 din Protocolul 1, pentru că dreptul pe care îl au reclamanții îl pot valorifica în procedura specială, iar o procedură specială are prevalență față de dreptul comun. Nu este cazul a se apela nici la dreptul comun și nici la art. 1 din Protocolul 1 pentru că procedura de reconstituire în baza legilor fondului funciar este o procedură eficientă în marea majoritate a cazurilor, neexistând până în prezent deficiențe majore sesizate cu privire la această procedură. Pe de altă parte reclamanții nu au dovedit că au încercat să ducă această procedură la bun sfârșit prin punerea în aplicare efectivă a dreptului lor obținut în baza sentinței civile nr. 2664/(...). Sentința nr. 502/(...), chiar dacă a devenit irevocabilă, prin decizia civilă nr. 2..2006 pronunțată de Curtea de A. C., s-a statuat că acțiunea în rectificare promovată de reclamanți nu se îndreaptă împotriva hotărârii judecătorești în temeiul căreia s-a făcut intabularea, adică a sentinței nr. 502/(...), și nu încalcă principiile autorității de lucru judecat a sentințelor invocate în recurs, ci împotriva înscrierii, mai exact a viciilor încheierii de înscriere a instanței de carte funciară a dreptului de proprietate al recurenților cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 1., în lipsa titlului menționat de actul judecătoresc al înscrierii. R. au obținut dreptul lor prin sentința civilă nr. 2664/(...), iar nu, cum greșit reține instanța de apel din prezenta cauză, prin sentința nr. 502/(...). Față de aceasta și față de constatarea că reclamanții își pot valorifica dreptul lor obținut prin sentința civilă nr. 2664/(...), rezultă că invocarea art. 1 din Protocolul 1 este nefondată. După cum se reține în aceași sentință civilă nr. 117/(...) (pagina 3 alin. 3 din aceasta), reclamanții au încercat punerea în posesie, dar cererea lor a fost respinsă prin sentința nr. 4. a T. M. pentru că pe terenul respectiv suntamplasate 13 case, dispensar uman, teren de fotbal al satului, parcare și drum comunal. Față de cele reținute prin sentința nr. 4. a T. M. reclamanții trebuiau să continue procedura în temeiul legilor fondului funciar și să ceară punerea în posesie pe un alt amplasament sau despăgubiri în baza acestei legi speciale. Nu reiese de nicăieri că reclamanții ar fi făcut aceste demersuri, singurele la care ar fi fost îndreptățiți, prin urmare reclamanții nu au fost puși în posesie și nu li s-a eliberat niciodată titlu de proprietate asupra terenului. În aceași idee, prin decizia civilă nr. 2..2006 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a statuat că dacă înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară urma a se face cu titlu de reconstituire a dreptului, în condițiile art. 7 și 8 din L. nr. 1., atunci era obligatorie prezentarea originalului titlului. Or acest titlu de proprietate lipsește, astfel că, singură, sentința nr. 5. martie 1999 a J. V. de Sus ca instanță de intabulare a dreptului în cartea funciară cu titlu de reconstituire în baza legii speciale, nu era aptă de intabulare, deoarece conform legii speciale, în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar, instanțele nu pot emite ele însele titluri, nu se pot substitui comisiilor de fond funciar, iar hotărârea judecătorească în această materie specială nu ține loc de titlu. Mai reține Curtea de A. C. prin decizia civilă nr. 2..2006 că lipsa dovedită a titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 1. corespunde întrutotul noțiunii de neîntrunire a condițiilor de existență a dreptului. Or, dacă titlul de proprietate nu există, și s-a reținut deja neîntrunirea condițiilor de existență a dreptului, iar de la acel moment până azi nu s-a modificat această stare, în sensul că nu s-au întrunit nici până în prezent condițiile de existență a dreptului, iar sentința nr. 5. martie 1999 a J. V. de Sus singură, în absența și în prezent a titlului de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, nu dă drept reclamanților de a cere nimic - pentru că dreptul lor este încă inexistent, rezultă că singura oportunitate ce poate fi folosită de reclamanți este aceea de a apela la legile fondului funciar și să continue procedura începută prin sentința civilă nr. 2664/(...). În același fel s-a pronunțat corect și instanța de fond din prezenta cauză atunci când reține că reclamanții nu și-au finalizat procedurile prevăzute de L. nr. 1. prin punere în posesie și obținerea titlului de proprietate. Mai trebuie amintit că prin sentința civilă nr. 1. ian. 2006, pronunțată de J. V. de Sus în dos. civ. nr. 1., ce a făcut obiectul recursului cu privire la care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2..2006, a reținut că terenul de 2 ha 4784 mp de la locul numit „. M., înscris în CF 360 P., cu nr. cadastral 2792/6 a format proprietatea C. P. conform încheierii nr. 3432/1806 CF, după cum rezultă de altfel și din extrasul de carte funciară, prin urmare reclamanții sau antecesorii lor nu au deținut dreptul de proprietate tabulară asupra acestui imobil. Prin urmare, terenul nu a fost preluat de către stat ci, prin efectul sentinței civile nr. 1. ian. 2006, pronunțată de J. V. de Sus în dos. civ. nr. 1., s-a anulat încheierea de intabulare nr. 775 C. apr. 1999 prin care reclamanții din prezentul dosar și-au înscris dreptul de proprietate în CF 3932 P. asupra imobilului cu nr. top. 2792/6 și s-a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate a pârâților de rândul I și II și înscrierea în CF a dreptului de proprietate a C. B. asupra imobilului din CF 3932 P. nr.top. 2792/6 În consecință, dreptul C. B. a fost analizat în opoziție cu dreptul reclamanților G. în dos. civ. nr. 1. și s-a dat prevalență dreptului C. B., prin urmare nu putem vorbi de o preluare de către stat ci de o analiză a drepturilor preferabile, urmând ca reclamanții din prezenta cauză să valorifice drepturile rămase, potrivit celor de mai sus. Față de faptul că reclamanții au încă la îndemână o procedură pentru emiterea titlului de proprietate, cât și față de respingerea petitului principal din prezenta cauză, rezultă că singura soluție ce privește petitul pentru acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun este respingerea. În ce privește celălalt recurs, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. A J. M. și prin A. F. P. S.-M. confirmă împrejurarea că acestui recurent i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei (f. 18-19) în conformitate cu dispozițiile art. 19 din L. nr. 146/1997. Cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de acest recurent a fost respinsă prin încheierea din data de (...). Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea Constituțională prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra R.ia, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul P. C. B. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge în întregime apelul declarat de reclamanții G. I. și G. M. în contra sentinței civile nr. 750/(...) a J. V. de Sus, pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o va menține în tot. Constatând că recurentul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. A J. M. și prin A. F. P. S.-M., deși legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, urmează a se aplica sancțiunea anularii ca insuficient timbrat a acțiunii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul P. C. B. împotriva deciziei civile nr. 1. din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot, în sensul că respinge în întregime apelul declarat de reclamanții G. I. și G. M. în contra sentinței civile nr. 750/(...) a J. V. de Sus, pronunțată în dosar civil nr. (...), pe care o menține în tot. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. A J. M. și prin A. F. P. S.-M., în contra aceleiași decizii. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, J.ECĂTORI, A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. M. G., Red. I.D.C./dact. V.R. 2ex./(...) J.fond. M. S. - J. V. de Sus J. apel Haidu D. M./Țiplea D. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1795/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
