Decizia civilă nr. 5112/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.5112/R/2012
Ședința decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 713 din 17 octombrie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă M. C.
N., personal, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 decembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reclamanta recurentă arată că nu are cereri de formulat în probațiune. Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului pentru motivele invocate prin memoriul de recurs pe care îl susține în totalitate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului
și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la data de 13 I. 2012 pe rolul T. C. reclamanta M. C. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice constatarea caracterului politic al măsurii administrative reprezentate de transferul forțat al reclamantei la Ș. P. din Blaj, de obligare a reclamantei să parcurgă de două ori ciclurile școlare, făcând peste 20 de ani pe școală și să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri materiale și morale în cuantum de 45.000 Euro.
Prin sentința civilă nr. 713 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) s-arespins cererea formulată de reclamanta M. C. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R.prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. a județului C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că deși au fost acordate două termene de judecată pentru soluționarea cererii reclamantei, aceasta nu și-a probat acțiunea.
Potrivit dispozițiilor art.1191 din vechiul Cod civil, în vigoare până la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, oricine face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească.
Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri care să poată fi acceptate că probe, din care să rezulte că a fost obligată să părăsească școala din localitatea de domiciliu și să urmeze o altă școală dintr-o altă localitate, datorită unor motive politice.
Este adevărat că la dosar au fost depuse acte din care a rezultat condamnarea tatălui său pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, însă din aceste acte nu reiese atitudinea abuzivă a autorităților din acea perioadă față de familia reclamantei.
Cu privire la solicitarea de daune, atâta timp cât a fost respins capătul principal din cerere, se impune și respingerea solicitării de acordare a daunelor morale și materiale.
Oricum, chiar dacă capătul de cerere principal ar fi fost admis, era admisibilă doar acordarea daunelor materiale, însă cuantumul acestora nu a fost precizat și nici nu a fost motivat în fapt, altfel încât aceste daune nu sunt nici măcar determinabile.
Cu privire la acordarea daunelor morale, acest capăt de cerere apare fie ca inadmisibil, având în vedere că prin D. C. C. nr.1358/2010 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 care făcea posibilă acordarea daunelor morale, fie ca prescris în temeiul art.3 și art.8 din Decretul-lege nr.167/1958.
Dreptul la acțiune pentru obligarea S.ui R. pentru plata daunelor morale pe dreptul comun s-a născut în momentul schimbării regimului comunist, în acest sens fiind jurisprudența Î.C.C.J.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. C. N. solicitând înprincipal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a soluționat acțiunea fără să respecte și să aplice dreptul la apărare al părții și principiul rolului activ al instanței în sensul de a stabili adevărul pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii și prin a ordona administrarea probelor necesare așa cu arată art. 129 alin. 5 C.pr.civ.
Instanța nu a încuviințat probele necesare pentru dezlegarea pricinii deși acestea au fost solicitate prin cererea introductivă și prin precizarea depusă la dosar la data de (...).
Raportat la înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, instanța trebuia să facă o prezumție simplă pentru aprecierea probelor în vederea stabilirii faptului că reclamanta a fost forțată să urmeze cursurile Școlii din Blaj.
Instanța de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept respingerea ca neîntemeiată a acțiunii privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în transferul forțat al reclamantei la Ș. pedagogică din Blaj și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului material și moral.
Nu s-a ținut cont de faptul că al doilea capăt de cerere a fost întemeiat pe dispozițiile noului Cod civil, cu încălcarea principiului disponibilității, instanța refuzând să aplice aceste prevederi.
Judecata în echitate a fost solicitată în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor raportat la practica C. E. a D. O., practică care admite stabilirea unei despăgubiri globale pentru prejudiciul material și moral.
Soluția este nemotivată și raportat la decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de (...), trebuind avute în vedere și considerentele deciziei C. C. nr. 1358/2010.
Și soluționarea petitului de plată a despăgubirilor în sensul prescrierii acestuia este eronată. Reclamanta a cunoscut persoana răspunzătoare de prejudiciul cauzat numai după adoptarea Legii nr. 221/2009 care a repus persoanele în cauză în dreptul de a solicita constatarea caracterului politic al măsurii administrative și în consecință despăgubiri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 și art. 3041C.pr.civ.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare princare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de reclamanta M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 713 din (...) a T. C., C. reține următoarele:
Esențial pentru soluționarea recursului este a se analiza criticile formulate de către reclamantă în ceea ce privește modul de judecare și soluționare de către instanța de fond a petitului având ca obiect constarea caracterului politic al măsurilor administrative menționate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată ca având caracter politic, petitul având ca obiect acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale având în mod evident caracter accesoriu primului, soluția pronunțată asupra acestuia depinzând de soluția petitului principal.
Se susține în recurs că instanța de fond ar fi încălcat în cursul judecării acestei cereri principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul dreptului la apărare, principiul rolului activ al instanței, principiul disponibilității.
În accepțiunea reclamantei aceste principii au fost încălcate de către instanța de fond prin aceea că nu a încuviințat și administrat probele solicitate de către aceasta, nu a administrat probele pe care le aprecia necesare, nu a aplicat o prezumție simplă în aprecierea probelor, prezumție în temeiul căreia se putea constata că în mod forțat urmat cursurile Școlii Pedagogice din Blaj.
Din dosarul de fond rezultă în primul rând că reclamanta a solicitat în probațiune prin cererea de chemare în judecată administrarea probei cu înscrisurile anexate acesteia precum și orice alte probe apreciate ca fiind necesare. Prin precizarea depusă la dosar la data de (...) nu s-au solicitat alte probe.
Rezultă deci că instanța a încuviințat probele solicitate de reclamantă, acestea fiind înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce privește omisiunea instanței de a încuviința și administra din oficiu alte probe, această obligație este prevăzută într-adevăr la art.129 alin.5 din
Codul de procedură, fiind vorba despre o materializare a principiului rolului activ al judecătorului și a principiului aflării adevărului. Însă alin.51a art.129 prevede în mod expres că în căile de atac nu se poate invoca omisiunea instanței de a ordona din oficiu probele pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii. De asemenea, important de precizat este că la alin.1 a art.129 C.pr.civ. se prevede că părțile au obligația să își probeze pretențiile și apărările . În consecință nici această critică nu este fondată. Se mai invocă în recurs, tot raportat la principiul rolului activ al instanței, faptul că nu s-a apelat la o prezumție simplă, fiind evident că nu a fost opțiunea reclamantei să urmeze cursurile unei școli aflate la 100 km distanță de localitatea de domiciliu în condițiile în care exista un liceu de profil în T.-M., localitate aflată la doar 10 km distanță de localitatea de domiciliu. Prezumția este definită în doctrină ca fiind considerarea unui fapt ca existent, dedus din existența altui fapt, vecin și conex sau ca inducerea existențeiunui fapt necunoscut din cunoașterea altui fapt, datorită legăturii ce există între cele două fapte. Fiind vorba în cauză de o prezumție simplă, aceasta rămâne la latitudinea magistratului, putând fi avute în vedere numai prezumțiile care au greutatea și puterea de a naște probabilitatea. Având în vedere că ceea ce s-a dovedit în cauză de către reclamantă este numai faptul că a urmat cursurile Școlii Pedagogice din Blaj, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu se poate concluziona în absența altor probe că reclamanta ar fi fost forțată în acest sens, neputându-se prezuma acest fapt numai raportat la vârsta reclamantei la acea dată și distanța mare față de localitatea de domiciliu. În cererea de recurs chiar reclamanta arată că a optat pentru această școală pentru a evita o eventuală exmatriculare sau o respingere la solicitarea de înscriere la liceul de profil din T. M., din cauza persecuțiilor anterioare împotriva familiei sale. Susținerile de mai sus rămân valabile și în ceea ce privește invocarea faptului că tot din motive de persecuție politică școlarizarea sa a durat mai mult decât în mod normal. Ținând cont de faptul că primul petit din acțiunea formulată a fost soluționat în mod temeinic și legal de către tribunal în sensul respingerii, modul de soluționare al celui de-al doilea, având ca obiect despăgubiri, nu se mai impune a fi analizat raportat la caracterul accesoriu al acestuia, chiar dacă tribunalul a făcut și analiza sa pe fond. Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 713 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține ca temeinică și legală. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 713 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. A. C. A. C. ANA I. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 570/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
