Decizia civilă nr. 2933/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...) Cod operator 8428

D. CIVILĂ NR. 2933/R/2012

Ședința publică din 15 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.

JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ

I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.

S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții D. A. D. și S. D. P., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr.

128 din 10 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. C.-N., PRIN P., având ca obiect plângere la L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat F. E.-M., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 9 din dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți personal, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanții D. A. D. și S. D. P., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din L. nr.

10/2012.

Recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 14 din O.M.J. nr.

760/C/1999.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (pe verso-ul f. 11 din dosar), pârâtul recurent P. M. C.-N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că pe terenul în litigiu nu există utilități publice și, de asemenea, arată că are cunoștință despre faptul că luciu de apă nu este întreținut corespunzător.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar adresa formulată de reclamanții recurenți, prin intermediul doamnei avocat F. E.-

M., către Agenția Națională pentru Protecția Mediului C., înregistrată sub nr.

2858 din (...), prin care aceștia au solicitat să le comunice dacă L. I Est G. este întreținut în condiții bune de salubritate, iar dacă nu, în ce condiție se află și ce măsuri s-au luat față de proprietarul lacului, adresă în care s-a menționat că răspunsul este necesar în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. și, totodată, arată că până în prezent nu a primit un răspuns la această adresă.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar răspunsul la adresa menționată anterior sauinstanța să dispună efectuarea unei noi adrese, având conținutul celei menționate mai sus, având în vedere că Agenția Națională pentru Protecția Mediului C., va răspunde instanței mult mai repede decât reclamanților sau avocatului ales de către aceștia.

În urma deliberării, Curtea respinge cererea în probațiune formulată de reprezentanta reclamanților recurenți, având în vedere că un astfel de înscris nu a fost solicitat prin cererea de recurs și din dezbateri nu rezultă necesitatea efectuării unei asemenea adrese, precum cea solicitată de reprezentanta reclamanților recurenți și, de asemenea, având în vedere că reclamanții aveau posibilitatea ca până la prezentul termen de judecată să depună la dosar răspunsul la adresa înaintată de către aceștia Agenției Naționale pentru Protecția Mediului C..

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamanților recurenți asupra celor două recursuri care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată în recurs, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține verbal.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că neexistând un act valabil pentru S. Român, prin C. Local al mun. C.-N. cu privire la terenul în litigiu, acesta putea fi restituit reclamanților, astfel încât, aceștia puteau primi suprafața de teren care se află înafara luciului de apă și, totodată, arată că instanța de fond a dispus modificarea Dispoziției emisă de P. mun. C.-N., în sensul că, pentru suprafața de teren care se află înafara luciului de apă a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2., însă pentru suprafața de teren care se află sub luciu de apă, instanța de fond nu a dispus în nici un fel și nerestituirea acestui teren către reclamanți, echivalează cu o nouă naționalizare a acestui luciu de apă.

De asemenea, reprezentanta reclamanților recurenți arată că la dosarul cauzei există dovezi cum s-a format acest luciu de apă și, totodată, arată că niciodată nu a fost luat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului care se află sub luciu de apă și, de asemenea, arată că există dovezi din care rezultă că în anul 2008 s-a dorit o amenajare a acestui teren, însă aceasta nu s-a mai realizat din considerente financiare.

Reprezentanta reclamanților recurenți arată că instanța de fond nu a făcut nici un fel de motivare cu privire la luciu de apă, iar balanța între dreptul de proprietate care ar fi obținut în interesul public și dreptul de proprietate al reclamanților, înclină în favoarea reclamanților.

În concluzie, reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului declarat de reclamanți așa cum a fost formulat în scris, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea acestui recurs, având în vedere că instanța de fond a cuantificat în mod corect cheltuielile de judecată care se cuvin reclamanților, întrucât aceasta a avut în vedere că la dosarul cauzei există un proces-verbal prin care se arată că reclamanții au fost notificați pentru a primi despăgubiri pentru un teren în suprafață de peste 10.000 mp și nu pentru osuprafață de teren de 9.832 mp, așa cum s-a menționat de către pârâtul recurent în memoriul de recurs, iar în ceea ce privește onorariul avocațial, reprezentanta reclamanților recurenți arată că instanța de fond a încuviințat cererea formulată de reclamanți doar în parte.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 128/(...), pronunțata de T ribun alul Cl u j în dosar nr(...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D. A. D. și S. D. P., împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. și, în consecință:

S-a dispus modificarea Dispoziției nr.8. septembrie 2007 emisa de P. M. C., în sensul că persoanele îndreptățite sunt reclamantul D. A. D. și S. D. P., ultima în calitate de moștenitoare a defunctei I. M. I. stabilind dreptul la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. nr. 2. și pentru diferența de teren de 825 mp, teren preluat de la D. A. în cotă de 5/8 - a parte, respectiv D. A. D. și I. M. I. proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte.

S-a respins restul pretențiilor.

Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat și expert.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:

„Prin D. nr. 8401/2007 emisă la (...) de P. M. C.-N. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlu VII din L. 2., pentru terenul revendicat în suprafață de 9832 mp, situate în str. Sarmisegetuza nr.1-

3, în favoarea lui D. A. D. și I. M. I. (fila 7 din dosar ).

Terenul în suprafață totală de 14.463,4 mp din str. Sarmisegetuza nr. 1-3 , în care este cuprins și terenul în litigiu de 10686 mp, este înscris în CF 7919 C., cu C. cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de 230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp, în favoarea lui P. A. sub B2, D. A. sub B7 ( identică cu P. A. de sub B2), reclamantul D. A. sub B8 și I. M. I. sub B9 (fillele

13-16 din dosar).

În conformitate cu certificatul de moștenitor nr.124 emis de către BNP A.

S. B. la data de 16 noiembrie 2006 tribunalul reține că moștenitoarea defunctei I. M. I., decedată la data de 21 aprilie 2006, este reclamanta din prezentul dosar, respectiv S. D. P.(fila 9 din dosar).

În conformitate cu Referatul privind propunerea de soluționare a notificării nr. 66733/2001/3/452 din (...) (fila 36 din dosar), la punctul „. de preluare"" se indică faptul că D. nr. 450 din 10 iunie 1969, bazată pe art. 17.din Constituția R.P.R. Teren preluat fără titlu" , aceleași mențiuni existând și în Referatul Comisiei pentru aplicarea L. 1. întocmit în (...) conform procesului-verbal încheiat în ședința din (...) al acestei comisii (fila 49).

În cauză, s-a administrat ca probă tehnică expertiza în specialitatea topografie (filele 188-193 ) care prin concluziile sale au relevat următoarele aspecte:

Din suprafața de 13160 mp aferentă nr. topo 15.532/6, 15.532/4/3,

15.532/5 , municipiul C.-N. ocupă fără titlu suprafața de 10657 mp.

În cuprinsul acestei suprafețe există următoarele amenajări de utilitate publică:

3.1 O porțiune din lacul I Este din cartierul G. cu destinația de agrement, în suprafață de 9842, pe plan între punctele 29, 28, 27, 26, 25, 24, 23, 22, 21,

20, 19, 31, 32, 29 evidențiată cu albastru pe planul de situație.

3.2 O porțiune din aleea riverană lacului, în suprafață de 815 mp , pe plan între punctele 17, 16, 15, 30, 14, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6, 19, 20, 21, 22, 23,

24, 25, 26, 27, 28, 29, 27 evidențiată cu portocaliu pe același plan.

În răspunsul la obiecțiunile formulate de către reclamanți (filele 257-259 din dosar) domnul expert C. G. a arătat următoarele aspecte :

Pe planul anexă nr.1 (fila 259 din dosar ) a suprapus imobilele din CF

7919 C., nr. topo 15.532/4/3, 15.532/5, 15.532/6 ce a aparținut familiei reclamanților, suprafața conturată cu roșu iar suprafața acoperită cu apa provenită din lac cu albastru, iar în jurul acesteia din urmă a evidențiat cu verde o parte din nr. topo care constituie imobilul " Lac I G.";.

Expertul precizează că se observă că terenul din CF a fost enclavizat prin omitere și ocolire, din motive neclare , însă apreciază că în realitate s-a considerat că întregul luciu de apă a făcut obiectul asocierii în participațiune.

De asemenea expertul precizează că acest aspect reiese din studiul documentației aferentă Hotărârii de asociere în participațiune cu SC I. M. C. S.R.L , în care nu a găsit un plan care să redea numerele topo , care constituie imobilul "Lac I G."; , ele fiind dosar enumerate , însă există un plan , anexa 2 la răspunsul la obiecțiuni(fila 260 din dosar) - Plan Amenajare Lac - conform căruia întreaga suprafață a lacului de 53 120,17 mp urmează să fie amenajată, inclusiv suprafața reclamanților.

În finalul răspunsului la obiecțiuni expertul topograf conchide că terenul revendicat rămâne tot în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al M. C.-N. , deși, dacă se vede anexa acestuia în secțiunea bunuri imobile-anexa

4, pentru Lac I G. , nu sunt înscrise nr. topo respective CF - uri aferente,implicit cele din prezenta speță.

La filele 325-326 din dosar s-a depus o expertiză extrajudiciară topografică efectuată de către domnul expert B. M. , care la punctul 2.1 precizează că studiind documentele aflate la dosar se desprinde faptul că întreaga suprafață delimitată de topograficele de la punctual 2.1 este cuprinsă în perimetrul L. I Est G. - inclusiv o parte din parcela reclamanților ( anexa 2-Plan amenajare lac - fila 328 din dosar).

Raportându-ne atât la expertiza topografică judiciară ordonată în cauză , cât și la punctul de vedere statuat prin expertiza extrajudiciară , tribunalul apreciază că imobilul teren în litigiu , în suprafață de 10 657 mp, este cuprins în perimetrul L. I Est G., o suprafață de 9842 mp fiind ocupată efectiv de L. I din cartierul G., suprafața de 815 mp făcând parte din aleea riverană lacului.

Pentru ca imobilele-terenuri să facă obiect al restituirii în natură în virtutea dispozițiilor L. 1., este necesar ca acestea să fie "libere";.

În sensul legii sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

În speță, așa cum am evocat anterior, prin raportare la concluziile raportului de expertiză topografică și a punctului de vedere al domnului expert B. M., tribunalul constată că terenul în litigiu este afectat unei utilități publice, respectiv lac pentru agrement și cale de acces aferentă acestuia, fiind astfel pe deplin incidente dispozițiile art.10 alin 2 din L. 1..

De altfel, așa cum se prevede și în HG 250/2007 sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație

(străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Or, din punctul de vedere al tribunalului, imobilul cu destinația de Lac I Est G. se circumscrie sintagmei amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

De altfel, prin notificarea adresată P. mun. C.-N. reclamantul D. A. D. și I. M. I. a precizat că solicită în principal acordarea unui teren în echivalent în schimbul terenului situate în C.-N. str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF

7919 nr. topo 15.532/6,15.532/4/3, 15.532/5 expropriat fără titlu pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din cartierul G. - C. T.

În aceste condiții tribunalul va respinge ca fiind nefondată solicitarea reclamanților de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 10686 mp , este înscris în CF 7919 C., cu C. cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de

230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp.

Deși în Referatul privind propunerea de soluționare a notificării nr.

66733/2001/3/452 din (...) la punctul „. de preluare"" se indică faptul că D. nr.

450 din 10 iunie 1969, bazată pe art. 17.din Constituția R.P.R , statuându-se în final că terenul în litigiu este preluat fără titlu , tribunalul nu poate reține ca pertinentă nici această solicitare a reclamanților , întrucât însuși decizia anterior menționată reprezintă titlu, eventual putându-se discuta despre incidența în speță a noțiunii imobilelor preluate abuziv în înțelesul art.2 din L. 1..

În schimb tribunalul apreciază că sunt întemeiate celelalte solicitări ale reclamanților având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:

A., cercetându-se cartea funciară CF 7919 C., cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de 230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp, tribunalul constată că proprietari tabulari sunt următorii : P. A. sub B2 în cota de ½ a parte , D. A. sub B7 ( identică cu P. A. de sub B2) în cotă de 1/8 a parte , reclamantul D. A. sub B8 și I. M. I. sub B9 în cotă de 3/8 a parte din cota de 1/2 , D. A. având cota de 5/8 a parte , reclamantul D. A. și I. M. I. având cota de 3. a parte fiecare.

În aceste condiții , tribunalul , în temeiul art. 26 alin 3 din L. 1. va admite în parte acțiunea civilă formulată de, reclamanții D. A. D. domiciliat în C.-N., str. F., nr. 42, jud. C. și S. D. P., domiciliată în B., sector 3, str. M. B. nr. 101, bl.,64, et.7, ap.32, împotriva pârâților P. M. C.-N. și M. C.-N. , cu sediul în C.-N., str. M., nr. 1-3, jud. C. , va dispune modificarea Dispoziției nr.8. septembrie 2007 emisa de P. M. C., cu sediul în sensul că persoanele îndreptățite sunt reclamantul D. A. D. și S. D. P., ultima în calitate de moștenitoare a defunctei I. M. I. stabilind dreptul la despăgubiri în condițiile T.ui VII din L. 2. și pentru diferența de teren de 825 mp, teren preluat de la D. A. în cotă de 5/8 a parte, respectiv D. A. D. și I. M. I. proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte, respingând restul pretențiilor.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat și expert";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter m en legal, pe de o parte,

recl amanț ii D. A. D. ș i S. D. P., iar pe de al tă p ar te, p âr âtul P. mun ic ip iulu i C. -N.

Pr in propr iul recurs, r ecl amanț ii D. A. D. ș i S. D. P.au solicitat modificarea înparte a sentinței în sensul admiterii cererilor privind: anularea Dispoziției de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 8401/(...) emise de pârâți; constatarea că preluarea de către stat a suprafeței de 10.686 mp din totalul de

14.463,4 mp teren proprietatea antecesorilor lor D. S. și D. A., situat în str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF 7919 C. cu nr. top. 14909/1/20 în suprafață de 230 stp, 14.909/1/21 în suprafață de 130 stp, 15.532/6 în suprafață de 1434 stp și 15.532/4/3, 15.532/5 în suprafață de 1 iugăr și 625 stp, în favoarea lui P. A. (decedată, căs. D.) sub B2, D. A. sub B7 (decedată, identică cu P. A. de sub B2), subsemnatul reclamant D. A. sub B8 și defuncta I. M. I. sub B9 (decedată) s- a făcut fără titlu; restituirea în natură a terenului preluat fără titlu în suprafață de 10686 mp, situați în str. Sarmisegetuza nr. 1-3 identificat mai sus; cu obligarea la plata în întregime a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului reclamanți au arătat că, instanța fondului a soluționat cererile reclamanților în urma unei analize superficiale a stării de drept

și de fapt.

În ceea ce privește cererea reclamanților de a se stabili că terenul în litigiu a fost preluat fără titlu, instanța arată că D. nr. 450 din 10 iunie 1969, bazată pe art. 17 din Constituția R.P.R. reprezintă titlu, acesta putând fi interpretat. eventual, doar ca unul abuziv.

Există o mare diferență între existența unui titlu și calificarea lui ca abuziv. T. abuziv este unul care era legal la data emiterii lui. Există apoi titlul nevalabil cel care se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară in raport cu legislația de la data emiterii lui și există situația lipsei titlului în care se încadrează și actul administrativ inexistent.

Instanța nu a făcut nicio referire la argumentele reclamanților, conform cărora, însăși autoritatea deținătoare a terenului a calificat această preluare ca fiind fără titlu; actul nu poartă nicio ștampilă sau sigiliu al unității emitente pentru a se putea susține că a fost emisă de persoane având calitatea de reprezentanți ai acesteia.

Conform dispozițiilor L. nr. 57/1968, consiliile populare municipale și orășenești aveau ca atribuții adoptarea proiectelor planurilor de sistematizare ale unităților administrativ-teritoriale în care au fost alese (art. 15 lit. a) și adoptarea hotărârilor cu privire la dezvoltarea multilaterala și complexa a municipiilor sau orașelor; (art. 17 lit. a). Comitetele executive, ca autorități executive emiteau decizii prin care erau transpuse în practică hotărârile consiliilor populare (art. 36 lit. a).

În aceste condiții, preluarea unui teren nu era atribuția C.ui executiv al municipiului.

Art. 7 al Constituției în vigoare la acea dată făcea o afirmație cu caracter general cu privire strict la "ape", în cuprinsul căreia terenul în litigiu oricum nu se încadra, având destinația de .. arător și mlăștinos".

Decretul 143/1953 nu există sau nu a fost niciodată publicat, iar Decretul nr. 39/1956 reglementează apele teritoriale ale României, definite în art. 1: "A.e teritoriale ale Republicii P.e Romane se întind pe o lățime de 12 mile marine

(22.2.) de la țărmul mării spre larg și se despart de apele teritoriale ale țărilor vecine, la sud prin paralela geografică a punctului frontierei de uscat care atinge țărmul mării. iar la nord printr-o linie stabilită convențional intre Republica P.a Romana și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste".

În aceste condiții, fiind vorba de un act emis de autorități vădit necompetente și fără respectarea condițiilor de formă care să ateste de la ce autoritate emană, actul este inexistent, conform doctrinei de drept administrativ mai vechi și actuale [P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, B., 1934, p. 34 și urm.; T. Drăganu, Actele de drept administrativ, Editura Științifică, B., 1959, pp. 149- 156; 1. Iovănaș, Dreptul administrativ și elemente ale științei administrației, Editura Didactică și Pedagogică, B., 1977, p. 26 1; A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ. vol. IL ALL BECK, B.. 200 1, p. 761. Instituțiainexistenței actului administrativ este consacrată de texte constituționale, cum ar fi art. 100 alin. (1) și art. 108 alin. 4 din Constituția din 1991 republicată, Prezumția de legalitate nu operează În cazul actelor inexistente și nimeni nu poate fi obligat să se supună acestora [1. Iovănaș, Dreptul administrativ și elemente ale științei administrației, Editura Didactică și Pedagogică, B., 1977, p.

261].

"D." 4. nu a produs efecte juridice, nu s-a operat o identificare în teren a suprafeței la care face referire s-au operat dezmembrări, întabulări în favoarea statului, așa cum s-a întâmplat în cazul altor terenuri preluate. Urmare a dezbaterii succesorale după D. S., în anul 1970, după emiterea "D." nr. 4., au fost înscriși ca proprietari în CF 7919 C. subsemnatul D. A. D., D. A. și I. M. I.

Conștient de inexistența oricăror efecte ale "D." 4., C. local al municipiului C.-N., în HCL nr. 1. s-a arătat la art. I că terenul L. 1 Est G. nu face obiectul nici unui proces de revendicare iar în cazul în care printr-o expertiză judiciară, confirmată printr-o hotărâre definitivă, s-ar constata o suprapunere a suprafețelor de teren, participațiunea C. se va diminua corespunzător. A., nu corespund adevărului concluziile instanței, preluate din expertiza judiciară, potrivit cărora întregul luciu de apă a făcut obiectul asocierii în participațiune. Nu cunoaștem semnificația juridică a expresiei "";enclavizat prin omitere și ocolire" și nici instanța nu a determinat o asemenea semnificație, chiar dacă a sesizat faptul că terenul nostru a fost omis din HCL 1..

C. dacă acea hotărâre a fost desființată ulterior, este evident că administratorul bunului, C. local C.-N., a înțeles, la data adoptării HCL 1., să nu se opună cererii de revendicare (hotărârea nu vorbește de o hotărâre judecătorească prin care terenul ar fi restituit, ci de una prin care se constată că o porțiune de teren este revendicat de foștii proprietari) și nu dorește să amenajeze ceea ce este revendicat. O lucrare de amenajare a lacului, ar presupune secarea acestuia și dispariția calității de teren aflat sub luciu de apă ceea ce în niciun caz nu ar mai justifica opoziția la restituire, mai ales că municipiul nu deține niciun titlu asupra terenului. Ca urmare a restituirii în natură a terenului reclamanților, lacul nu ar dispărea, ci și-ar micșora doar suprafața, situație acceptată de C. local prin HCL 1..

Nicio întabulare a dreptului de proprietate în favoarea municipiului C.-N. nu este posibilă în acest moment și nu a fost posibilă nici anterior, după anul

1969, tocmai pentru că nu există un titlu în baza căreia să se facă. Nu este vorba despre necesitatea întabulării pentru a exista dreptului de proprietate, ci despre posibilitatea efectivă ca o întabulare în favoarea statului sau a municipiului C.-N. să se fi făcut sau să se poată face în prezent, datorită lipsei oricărui titlu.

A. aspect este demonstrat de o hotărâre a J. C.-N., pronunțată într-o situație în care, foști proprietari ai unui teren învecinat cu al reclamanților, au vândut în 1968 o suprafață de 500 mp din totalul de 1584 mp, situat în C.-N., str. Între Lacuri nr. 48.

După anul 1990, cumpărătorii au promovat o acțiune în prestație tabulară împotriva vânzătorilor. Vânzătorii, la acea dată, se aflau în aceeași situație ca și reclamanții, în sensul că din totalul de 1584 mp teren, 964 mp se aflau sub apa lacului.

S. civilă nr. 1. a J. C.-N. a dispus dezmembrarea din 1.587 mp, proprietatea vânzătorilor, a suprafeței de 500 mp, întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor asupra acestei suprafețe conform contractului încheiat între părți și întabularea diferenței de teren rămasă în afara luciului de apă pe numele vechilor proprietari, fără a ține însă cont de suprafața aflată sub luciul apei.

A., după o operațiune matematică de scădere, pornind de la situația de C. F. inițială, respectiv de la 1.587mp, scăzând 500 mp, instanța decide că rămân doar 122 mp în proprietatea vânzătorilor, în loc de 1.087 mp și dispune întabularea în C.a F. doar a acestei suprafețe de 122 mp. Nu se dispune nimic în legătură cu restul de 964 mp, aflați sub apă.

Întabularea drepturilor de proprietate ca efect al acestei sentințe a fost una atipică. Dacă în mod obișnuit terenul vândut se dezmembra din cartea funciară veche și se înscria într-o carte funciară nouă, iar vânzătorii, proprietarii din cartea funciară veche, erau reînscriși în aceasta pentru suprafața de teren rămasă în urma dezmembrări, în această situație s-a procedat invers: s-a dezmembrat suprafața de 500 mp vândută, care a fost reînscrisă în CF nr. 23336

C. cu nr. top. nou 15532/9/3/(...)2/1 011/2, numărul top vechi

15532/9/(...)2/10/1 fiind în întregime radiat, iar suprafața de 122 mp cu nr. top nou 15532/9/(...)2/101111, fiind înscris într-o carte funciară nouă în favoarea vânzătorilor.

Prin acest procedeu suprafața de 964 mp a fost scoasă din cartea funciară veche fără a mai fi înscrisă într-o carte funciară nouă in care să fie identificată cu nr. top și în care să se arate cine sunt proprietarii, operațiune contrară dispozițiilor legale de la acel moment (Decretul-L. nr. 115/1938).

Reclamanții nu sunt azi în posesia acestei sentințe, dar ea există cu siguranță la mapa de sentințe a J. C.-N. și poate fi consultată de instanță. Reclamanții se întreabă, în situația în care terenul în litigiu nu va fi restituit în natură, împotriva cui se vor îndrepta reclamanții pentru a promova o acțiune de partaj, pentru a delimita terenul rămas în folosința lor de cel ocupat de apă și așa-zisa "alee pietonală" și cum vor face dovada calității procesuale a pârâtului.

În aceste condiții, a nu dispune reîntregirea dreptului de proprietate al reclamanților cu dreptul de folosință al terenului în litigiu echivalează cu o nouă naționalizare.

Instanța a reținut în mod eronat că terenul ar aparține proprietății publice.

În Anexa la H. nr. 1. L. 1 Est G. nu este identificat cu nr. top și nicio înscriere în

CF nu se va putea face în baza acestei HG.

În răspunsul depus de P. municipiului C.-N., prin care se arată care este situația juridică a terenurilor cu nr. top menționate, ca formând lacul 1 Est G. în HCL 1., se arată că majoritatea acestor terenuri sunt înscrise în cărți funciare în favoarea unor persoane particulare.

Nicio mențiune nu se face privind apartenența la domeniul public a acestor terenuri.

Prin D. nr. 73/1995, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul explicit că imobilele preluate în baza unui act administrativ ilegal au intrat în posesia statului fără titlu.

Aceeași este și situația în care actul administrativ este ilegal fiind emis fără bază legală [a se vedea în acest sens F. A. Baias, B. Dumitrache, M. N., Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. L. 1.] comentată și adnotată, Ed. Rosetti, B.,

2002, p 76.].

C. dacă litigiul este în fața unei instanțe civile, aceste aspecte sunt valabile

și instanța nu a prezentat niciun argument în favoarea prezumției de legalitate a "D." 4., în contra argumentelor reclamanților și a mențiunii din Referatul întocmit de autoritatea deținătoare ce a stat la baza dispoziției contestate.

În ceea ce privește existența utilității publice, instanța se mărginește la a cita textul pct. 10.3 din H. nr. 250/2007, arătând că, în opinia sa, imobilul cu destinația de Lac I Est G. se circumscrie sintagmei amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale. Instanța mai arată că, potrivit concluziilor expertizei judiciare și celei extrajudiciare, utilitatea publică este cea de agrement.

Nu există nicio dovadă concretă asupra faptului că acest luciu de apă are destinația de "agrement". Nu există nicio dovadă că acest luciu de apă a fost "amenajat" sau că terenul nostru urmează să facă parte din vreo amenajare (a se vedea concluziile de la pct. 1. d).

În Cap. 1, pct. 2, alin. 2 al H. nr. 250/2007 se arată:

«Prezintă relevanță deosebită pentru domeniul de aplicare al L. nr. 1. respectarea exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la C., potrivit căruia:

"Art. 1. - Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl au statele de a pune in vigoare legi pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții ori amenzi."»

Existența utilității publice se apreciază în concret, de la caz la caz, așa cum se arată În practica C. Noțiunea "echilibrului echitabil" între interesul general al comunității și cel al individului a fost conturată de Curte în cauza Sporrong &

Lonnroth c. Suediei (1982). Și în acea cauză premisa era aceea a păstrării dreptului de proprietate al reclamanților, golit însă de substanță prin ingerința statului.

În cazul în care nu ar fi apărut dispozițiile L. nr. 1., recurenții ar fi putut să promoveze o acțiune în revendicare potrivit dreptului comun, fiind în situația proprietarilor care au pierdut posesia. L. nr. 1. a condiționat însă păstrarea dreptului de proprietate de lipsa unor amenajări de utilitate publică. Dar, interpretând dispozițiile H. nr. 250/2007 în conformitate cu art. 1 din Protocolul

1 la C., rezultă că "utilitatea publică" trebuie să fie reală, semnificativă și, în opinia reclamanților, ireversibilă, ca în cazul străzilor, construcțiilor de blocuri, conductelor de alimentare cu utilități.

Or, în speță, lacul "de agrement" ar rămâne la locul lui, având o suprafață micșorată, așa cum a fost de acord să îl amenajeze chiar C. Local. Însă, nici nu s- a făcut dovada utilizării sale în scop de agrement, această utilizare rămânând la nivel declarativ.

În realitate, acest "lac" s-a format prin exploatarea unei balastiere care a existat în anii 1969-1968 pentru construirea carterului G.. Apa era deversată după spălare prin canalul figurat pe harta de carte funciară (depusă de reclamanți împreună cu expertiza extrajudiciară la (...)), suprafața acestui canal având număr top propriu. A.e concluzii se desprind din expertiza extrajudiciară (luată în considerare de instanța fondului și față de care nu s-au făcut obiecțiuni de pârât) și din D. civilă nr. 1., depusă de pârât. A., terenul mlăștinos din jurul canalului, prin colmatarea acestuia, a fost „acoperit"; cu apă.

Ulterior, așa cum rezultă din D. civilă nr. 1., municipiul doar a efectuat lucrări de igienizare, fără să facă niciun fel de amenajări. A. aspect reiese și din răspunsul P. C. în Dosarul nr. (...), unde se arată că nu a fost realizată nicio documentație cu privire la acest lac, prin urmare, în mod evident nu au fost realizate nici un fel de amenajări asupra terenului reclamanților și nici nu a fost inclusă suprafața înscrisă în CF nr. 7919 C. într-un teren al municipiului sau statului. Nu se desfășoară activități de recreere pe lacul în litigiu și municipiul nu execută lucrări de întreținere asupra acestuia (nu există asemenea dovezi depuse la dosar). O perioadă de timp lacul a fost utilizat ca bazin de retenție pentru reducerea nivelului de inundații, existând și în prezent conducta care conduce apele ce se varsă în pârâul B.. După construirea Barajului și a lacului de acumulare T., robinetul pentru regularizarea nivelului apelor nu a mai fostniciodată acționat, lacul pierzându-și această utilitate. În prezent, conform constatărilor autorităților de mediu, lacul este un focar de infecție, autoritățile locale neefectuând nicio lucrare de curățire a apei sau de amenajare de orice fel.

În materia exproprierii, prin D. VI pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție la (...) s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.35 din L. nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze utilitate publică sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a L. nr. 33/1994.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că în materia restituirii imobilelor preluate de stat, L. nr. 1. este o lege generală in raport cu L. nr. 33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi și continuă sub imperiul legii noi, cât și efectelor pe care le generează acest fapt.

C. dacă pentru imobilele expropriate în perioada (...) - (...) L. nr. 1. prevede măsuri speciale de restituire, există o diferență de reglementare, întrucât in cazul cererilor formulate în temeiul art. 35 din L. nr. 33/1994, nu există o limitare temporală pentru cererea de restituire, decât în cazul unei noi declarații de utilitate publică. Dincolo de această limitare temporală, nu există diferențe de interpretare și nu poate fi confundată realizarea unei investiții cu o acumulare naturală de apă.

Din D. civilă nr. 1. aflată la dosar rezultă că acea acumulare de apă a existat anterior terenul fiind în categoria "mlăștinos" și anterior că apa s-a acumulat în mod „natural"; (ca și cum s-ar forma o baltă în curtea unei proprietăți) și că „preluarea"; s-a făcut tocmai considerându-se că formarea "pe cale naturală" a lacului aduce terenul automat în proprietatea statului și că ar fi necesară igienizarea acestei acumulări de apă. Nu suntem în situația unui teren expropriat, ci într-una mai favorabilă reclamanților, de preluare fără titlu însă raționamentul este același.

Pe terenul recurenților nu există construcții, nu au fost autorizate construcții sau lucrări și nu s-a făcut dovada aprobării unor lucrări de interes public. Nu există nicio documentație privind efectuarea în fapt a unor lucrări de interes public, în mod legal sau nelegal, instanța considerând că terenul reclamanților a fost trecut în domeniul public prin H. nr. 1..

În Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C.- N., însușit de C. local prin HCL nr. 682/(...), ce a stat la baza acestei H., la poziția

1952 figurează Lac 1 Est G. cu o suprafață de 53.120.17 mp.

Spre deosebire de L. II și L. II G., care sunt identificate prin numerele topografice aferente, suprafața L. 1 nu are o asemenea identificare, anul dobândirii menționat este 1974, or, niciun act de dobândire din anul 1974 nu a fost depus în ce privește terenul recurenților. Nicio documentație sau operațiune de partaj nu a fost întocmită pentru a identifica terenul pe care municipiul susține că l-a preluat (sunt relevante cele cuprinse în recursul P.ui M. C.-N. formulat în dosarul nr. (...), aflată la dosar).

Instanța nu a făcut referire la concluziile expertizei extrajudiciare sub acest aspect, nu a făcut referire la concluziile privind diferența dintre suprafața reală a lacului și suprafața menționată ca trecută în proprietatea publică prin H. nr. 1., deși a luat în considerare alte afirmații.

Prin urmare, nu s-a realizat nicio investiție, nu s-a demonstrat nicio utilitate publică reală și nici dispariția utilității publice prin restituirea în natură a unei părți din terenul aflat sub luciul de apă.

Refuzul de restituire în natură, practic a posesiei asupra respectivului teren, ar constitui la acest moment consacrarea unei încălcări a art. 1 din Protocolul 1 la C.

Cum recurenții nu au pierdut nicio clipă proprietatea, doar posesia terenului în litigiu, nerestituirea în natură constituie o încălcare a art. I din Protocolul I la C. E. a D. O. C. dacă s-ar aprecia că există un titlu al statului, în numeroase hotărâri pronunțate, C. a arătat că statele nu sunt obligate, în virtutea C.i să restituie bunurile confiscate de stat anterior aderării la acest act internațional; totodată a subliniat însă faptul că în măsura în care după aderarea la C. a fost emisă o legislație care să dispună restituirea bunurilor confiscate, se naște un drept de proprietate protejat de C. [. c. S. 2004 par. 35]. În hotărârea

Loizidou c. T.iei (1996) C. arată că subscrie la noțiunea de violare continuă a C.i și a efectelor sale asupra competenței temporale a organelor C.i [par. 41].

Ocuparea terenului reclamanților este nelegală, potrivit Constituției din

1965, care garanta dreptul de proprietate privată și dreptul la moștenire conform art. 36 și art. 37. În temeiul acestor drepturi s-au și dezbătut și înscris în cartea funciară drepturi succesorale asupra terenului în litigiu, după emiterea "D." 4..

Nicio schimbare juridică privind titularii dreptului de proprietate (conform legislației din perioada 1965-1989) nu a intervenit asupra terenului în litigiu.

Instanța nu a comentat asupra argumentului potrivit căruia, în anul 2006, nu putea fi trecut în domeniul public un teren asupra căruia M. C.-N. nu avea un drept de proprietate legal constituit. Oricum, nu putea fi considerat trecut legal în domeniul public un teren complet neidentificat. C. dacă ar fi în domeniul public, terenul ar putea fi restituit, în Normele metodologice menționate, la pct. 6.1. arătându-se că în cursul procedurii de soluționare a notificărilor, nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate fiind fără relevanță juridică calificarea L. nr. 2., sau acte subsidiare acesteia, deținătorul bunului care ar fi calificat ca aparținând domeniului public având competența de a dispune restituirea bunului în natură. fără parcurgerea procedurii prevăzute de L. nr. 2..

Hotărârea pilot Atanasiu c. României (2010) a calificat deja procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de L. nr. 2., T. VII, ca încălcând art. 1 al

Protocolului nr. I al C., iar, față de această hotărâre, nu s-a produs nicio modificare legislativă sau de fapt, astfel încât, în prezent, singura modalitate de satisfacere a dreptului de proprietate al reclamanților, așa cum a fost el definit de jurisprudența C., în raport cu legile de restituire a proprietății, rămâne restituirea în natură, care păstrează în cazul recurenților, așa cum s-a arătat, un echilibru față de interesul public.

Prin propriul recurs, pârâtul P. municipiului C.-N., a solicitat, în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului s-a reprodus dispozitivul hotărârii primei instanțe, arătându-se că, prin S. civila nr. 1. instanța a admis in parte acțiunea civila formulata de reclamanții D. A. D. si S. D. P., împotriva pârâților P. municipiului

C.-N. si M. C.-N. si in consecința a dispus modificarea Dispoziției nr. 8401/(...) emisa de P. municipiului C.-N., in sensul ca persoanele îndreptățite sunt reclamantul D. A. D. si S. D. P., ultima in calitate de moștenitoare a defunctei I. M. I. stabilind dreptul la despăgubiri in condițiile T.ui VII din L. nr.2. si pentru diferența de teren de 825 mp, teren preluat de la D. A. in cota de 5/8 a parte, respectiv D. A. D. si I. M. I. proprietari in părți egale asupra cotei de 3/8 parte; a respins restul pretențiilor; a dispus obligarea pârâților la plata in favoarea reclamanților a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata" reprezentând onorarii avocat si expert.

Recurentul pârât invocă nelegalitatea hotărârii recurate, apreciind că instanța de fond a pronunțat în mod eronat aceasta hotărâre judecătorească.

Prin D. nr. 8401 din (...), emisa de P. municipiului C.-N., s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - T. VII din L. nr. 2., pentru terenul revendicat in suprafața de 9.832 mp, situat in C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, in favoarea lui D. A. D. si I. M. I.

La baza emiterii Dispoziției nr. 8401 din (...) a stat N. nr. 2035 din (...) înregistrata la B. C. M., prin care s-a solicitat, in principal atribuirea unei suprafețe de teren in intravilanul mun. C.-N. in schimbul suprafeței de teren de

9.932 mp deținuta, iar in subsidiar acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul situat in mun. C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris in CF nr. 7919

C.-N., cu nr. topo. 15532/(...)2/5 si 15532/6 in suprafața de 9.832 mp, care a trecut in proprietatea S. Roman in D. nr. 450 din (...) a C.ui executiv al C. popular al mun. C.-N., a Decretelor nr. 143/1953 si nr. 39/1956, de la numiții D. S. si P. A., si nu cererea (revenire la notificare) nr. 77039/3 din (...), înregistrata la B. S. R. M. sub nr. 452 din (...), prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamanților prin atribuirea in natura, a terenului situat in C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1- 3, identificat in CF 7919 C.-N. sub nr. top. (...)2/5 si 15532/4/3, in suprafața de 10.685,26 mp; cerere care nu îndeplinea condițiile legii speciale, fiind înregistrata peste termenul general de depune a notificărilor. De asemenea, la emiterea prezentei dispoziții contestate s- a avut in vedere faptul ca imobilul revendicat se afla in inventarului bunurilor din domeniul public al M. C.-N. - H.C.L. nr. 402/2006, atestat prin H. nr. 1., respectiv - Lac 1 Est G., înscris la poziția nr. 1952.

Raportat la situația mai sus prezentata, in mod corect pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile ce cădeau in sarcina sa, conform dispozițiilor legii speciale, respectiv, a soluționat notificarea prin emiterea unei dispoziții motivate, in speța, apreciind ca nu este posibila restituirea in natura, astfel încât a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafața revendicata, in condițiile T.ui VII din L. nr. 2., in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2, art. 10 alin. 1 si art. 10 din L. nr. 1..

De altfel, așa cum a rezultat si din concluziile raportului de expertiza topografica efectuat in cauza - terenul revendicat este afectat unei utilități publice, respectiv lac pentru agrement si cale de acces aferenta acestuia! fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 din L. nr. 1..

Concluzii, la care a subscris si paratul, in sensul ca pentru acest teren sa se stabilească dreptul la despăgubiri in condițiile T.ui VII din L. nr. 2..

Consideră pârâtul recurent ca soluția instanței de fond, de obligare la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorarii avocat și expert, este netemeinică și nelegală, fiind pronunțata cu interpretarea eronată a prevederilor legale incidente.

In acest sens, solicită, în principal, exonerarea pârâtului recurent de la plata acestora, raportat la culpa procesuala, iar in subsidiar, sa acorde eficiența art. 274 alin. 3 C.pr.civ., in sensul reducerii cuantumului acestor cheltuieli, având în vedere condițiile concrete ale prezentei cauze, atâta timp cât acțiunea reclamanților a avut mai multe capete si a fost admis numai unul dintre ele, apreciază ca in mod eronat instanța de fond a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata in cuantumul integral solicitat de reclamanți.

Prin urmare, in subsidiar, solicită sa dispună reducerea proporționala a cuantumului cheltuielilor de judecata imputate.

Totodată, invocă dispozițiile D. Curții Constituționale nr. 492 din (...), publicata in Monitorul oficial nr. 583 din (...).

A., Curtea Constituționala a reținut ca, prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea si complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț in raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța, hotărârea judecătoreasca fiind cea prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil.

In sensul celor arătate este si jurisprudența Curții Europene a D. O. care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute in limita unui cuantum rezonabil. Ori, in prezenta cauza, sub nicio forma nu consideram ca suma de 3.000 lei - cheltuieli de judecata in prima instanța - este una rezonabila.

Pr in în tâmp in are a f or mul ată, recurenț ii recl amanț i D. A. D. ș i S. D. Pausolicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de P. municipiului C.-N.

Cu cheltuieli de judecată în cazul respingerii recursului.

Cheltuielile de judecată acordate de instanța fondului sunt justificate și proporționale, având în vedere admiterea în parte a acțiunii.

Emiterea Dispoziției nr. 8401/(...) emisă de pârât s-a făcut fără a avea la bază vreo măsurătoare care să stabilească suprafața pentru care subsemnații avem calitatea de persoane îndreptățite. Nu a exista vreodată vreo măsurare a terenului la momentul inundării acestuia sau la vreun alt moment. Însă, la (...) s- a încheiat un Proces-verbal de divergență (depus la dosarul cauzei de pârât împreună cu dosarul de L. 1.), din care rezultă că s-au oferit despăgubiri autorilor Notificării nr. 2035/(...) pentru suprafața de 10.685,26 mp, determinată prin efectuarea unei expertize la acea dată. Este evident că pârâtul și-a însușit această valoare a suprafeței, de vreme ce a determinat oferta de despăgubire raportat la ea. În D. nr. 8401/(...) însă, s-a referit doar la suprafața de 9832 mp. A. a condus la promovarea cererii pentru stabilirea valorii corecte, În speță, În urma expertizei judiciare aceasta fiind de 10657 mp, apropiată de cea menționată În Procesul-verbal de divergență. Rezultă că expertiza a fost necesară pentru stabilirea suprafeței reale de care am fost lipsiți, acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul expertului fiind deplin justificată, cheltuiala fiind provocată de modul defectuos de soluționare a notificării de către pârât.

Cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului au fost acordate proporțional cu admiterea cererii. Au fost admise: cererea privind stabilirea suprafeței corecte, cererea privind corecta menționare a beneficiarilor dispoziției, cererea privind conținutul corect al dispoziției în ce privește temeiul care îndreptățește măsurile reparatorii pentru suprafața stabilită. Având în vedere că actele pentru corecta emitere a dispoziției, respectiv certificatul de moștenitor după defuncta I. M. I. și CF nr. 7919 C., au fost depuse de subsemnații la dosarul administrativ anterior soluționării notificării, îi sunt imputabile emitentului Dispoziției nr. 8401/(...) erorile din acest act.

Recurenții reclamanți solicită instanței să observe că, scăzând onorariul expertului din totalul cheltuielilor de judecată, ceea ce reprezintă onorariul avocațial nu poate fi privit ca o sumă nerezonabilă în raport cu activitatea depusă.

Recur su l reclaman ților e s te n ef onda t, iar recur su l p âr â tu lu i e s te fondat în parte.

Motivele de recurs ale reclamanților pot fi împărțite în două categorii: o primă categorie vizează preluarea, în opinia recurenților, fără titlu a imobilului în litigiu; o a doua categorie are în vedere, potrivit susținerii recurenților, posibilitatea restituirii în natură a imobilului solicitat, datorită inexistenței utilității publice pretinse de pârât, în condițiile în care refuzul de restituire în natură ar constitui, în accepțiunea reclamanților, o încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O.

În ceea ce privește recursul pârâtului, acesta vizează doar cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa prin sentința fondului, pârâtul solicitând, în principal, exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli, iar în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.

Cu pr iv ire l a recursul recl amanț ilor.

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat: anularea Dispoziției nr. 8401/(...); constatarea preluării de către stat, fără titlu, a suprafeței de 10686 mp din totalul de 14463,4 mp, proprietatea antecesorilor reclamanților, D. S. și D. A., teren situat în str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF nr. 7919 C., nr. top 14909/1/20, în suprafață de 230 stj.p.; nr. top

14909/1/21, în suprafață de 130 stj.p.; nr. top 15332/6, în suprafață de 1434 stj.p.; nr. top 15532/(...)2/5, în suprafață de 1 iugăr și 652 stj.p.; obligarea pârâților, în principal, la restituirea în natură a terenului preluat fără titlu, în suprafață de 10686 mp, iar în subsidiar, restituirea acestui teren în echivalent, prin acordarea de teren pe aceeași valoare din patrimoniul pârâtului de rândul 1, iar dacă nici acest lucru nu este posibil, într-un al doilea subsidiar, obligarea pârâților la emiterea dispoziției de propunere pentru despăgubiri și pentru diferența de suprafață preluată în realitate fără titlu față de dispoziția contestată, respectiv, suprafața de 854 mp.

Ulterior, reclamanții și-au precizat și completat acțiunea în funcție de concluziile expertizei și de mersul dezbaterilor (f. 123, 263, 268, 295 dosar fond).

Circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin D. nr. 8401/(...), emisă de P. municipiului C.-N., a fost soluționată N. nr. 2035/(...), formulată de numiții D. A. D. și I. M. I., în baza L. nr. 1., în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII din L. nr.

2., pentru terenul revendicat, în suprafață de 9832 mp, situat în str.

Sarmisegetuza nr. 1-3 (f. 7 dosar fond).

În considerentele acestei dispoziții s-a reținut faptul că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 27/(...), notificatorii sunt moștenitorii în parte ai fostului proprietar tabular, iar în parte foști proprietari, ai imobilului înscris în

CF nr. 7919 C., având așadar, calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din L. nr. 1..

S-a reținut, totodată, faptul că terenul revendicat a trecut în proprietatea S. Român prin D. nr. 450/(...), bazată pe art. 17 din Constituția R.P.R., de la P. A., proprietară în cotă de 1/8 parte, D. A., proprietară în cotă de 1/8 parte, D. A. și I. M. I., proprietari în părți egale asupra cotei de 3/8 parte, în prezent terenul fiind situat în zona sistematizată, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement a C. G. - C. T. (f. 7, 36 dosar fond).

Prin N. nr. 2035/(...), expediată prin intermediul executorului judecătoresc

C. M. R., notificatorii D. A. D. și I. M. I., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei D. A., au solicitat, restituirea în echivalent, în principal prin atribuirea, în schimbul terenului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3,identificat în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, expropriat fără titlu, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din Cartierul G. - C. T., în suprafață de 9832 mp, a unei suprafețe de teren situată în intravilanul municipiului C.-N., iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești în sumă de

737.400 USD (f. 40, 39 dosar fond), notificatorii arătând că formulează notificarea în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei D. A., foști coproprietari ai imobilului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, înscris în CF nr. 7919 C.- N., nr. top 14909/(...)9/1/21, (...)2/(...)2/5.

Din certificatul de deces seria DP nr. 6. rezultă faptul că numita I. M. I., fiica lui D. S. și D. A., născută la (...), a decedat la data de (...), moștenitorul acesteia fiind numita S. D. P., fiica defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 24/(...) (f. 8-11 dosar fond).

Din certificatul de deces seria DR nr. 1. rezultă faptul că mama lui I. M. I., numita D. A., a fost fiica lui P. D. și P. M., fiind decedată la data de (...) (f. 12 dosar fond).

Din certificatul de moștenitor nr. 27/(...), rezultă că de pe urma defunctei

D. A., decedată la (...), au rămas ca moștenitori numiții D. A. D., în calitate de fiu, în cotă de ½-a parte și I. M. I., în calitate de fiică, în cotă de ½-a parte (f. 71-72 dosar fond).

Din xerocopia cărții funciare nr. 7919 C. rezultă faptul că în această carte funciară erau întabulate mai multe imobile, după cum urmează: A + 1, cu nr. top

14909/1/19, arător în str. Dunărei, în suprafață de 435 stj.p.; A + 2, cu nr. top

14909/1/20, arător în suprafață de 230 stj.p.; A + 3, cu nr. top 14909/1/21, arător în suprafață de 130 stj.p.; A + 4, cu nr. top 15532/4, arător Între Lacuri, în suprafață de 1123 mp; A + 5, cu nr. top 15532/5, arător în suprafață de 1320 stj.p.; A + 6, cu nr. top 15532/6, arător în suprafață de 1634 mp; A +7 , cu nr. top 15532/4/3 și 15532/5, mlaștină și arător Între Lacuri, în suprafață de 1 iugăr și 625 stj.p. (f. 13-16 dosar fond).

Inițial, sub B 1, B 2 au fost proprietari, asupra imobilelor cu nr. ser. A + 1,

A + 6, numiții D. S. și soția, născută P. A..

Ulterior, asupra porțiunii de proprietate de sub B + 1, a lui D. S., sub B 7, B 8 și B 9, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept moștenire, în favoarea numiților D. A., soție, în cotă de 1/8 parte, D. A., fiu, și I. L. M. I., fiică, acești doi din urmă între ei în părți egale, în cotă de 3/8 parte, făcându-se mențiunea că porțiunea de proprietate de sub B 1 a lui D. S. reprezintă cota de

4/8 din imobilele cu nr. ser. A + 2, A +3, A + 6, A +7.

Practic, moștenitorii lui D. S. și-au întabulat dreptul de proprietate sub B

7, 8, 9, asupra imobilelor cu nr. top 14909/1/20 (A + 2), 14909/1/21 (A + 3),

15532/6 (A + 6), 15532/4/3 și 15532/5 (A + 7).

Reclamanții au, așadar, calitate de persoane îndreptățite în temeiul L. nr.

1., cu privire la imobilul notificat înscris în CF nr. 7919 C.-N., nr. top

(...)(...)2/4/3, calitate, de altfel, atestată și prin D. nr. 8401/(...).

Din adresa nr. 67646/68/XII/(...) a C. P. al municipiului C. - S. G. C. și L., rezultă faptul că sistematizarea C. G. C. este în contradicție cu partea de hotar numită „. B., acoperită cu ape stătătoare, bălți și lacuri, și care inițial avea o suprafață de 200 iugăre, dar care în prezent se întinde pe o suprafață de 14,55 ha, iar pentru remedierea acestei situații, la cererea C. P. al municipiului C.-N. - S. G. C. și L., s-a întocmit detaliul de sistematizare nr. 3., denumit „. E., detaliu în cadrul căruia este prinsă o pânză de apă de aproximativ 25 hectare, împărțită de pe mai multe oglinzi de apă, iar între acestea, cea mai apropiată de microraionul I G., e cuprinsă între str. Soporului, Sarmisegetuza, Între Lacuri și fostul Depozit Militar (f. 45 dosar fond).

În aceeași adresă s-a arătat faptul că, pentru a se lichida aspectul necorespunzător al bălții, și pentru a se da populației orașului C., posibilitatea de a avea acolo un lac de agrement, justificat și de faptul că lacul din Parcul Mare al municipiului este departe de a satisface cerințele populației, C. Executiv al C. P. al municipiului C. a apreciat că este necesar să procedeze la realizarea primului lac din șirul celor propuse a fi amenajate.

În acest scop s-a propus emiterea unei decizii în temeiul art. 7 din Constituția R.S.R., text constituțional care, între bogățiile naturale ce formează proprietatea socialistă de stat, enumeră și apele, indiferent dacă sunt curgătoare sau stătătoare - bălți, lacuri, mlaștini, etc.

S-a menționat, prin aceeași adresă, că urmează să facă obiectul deciziei ce se va emite mai multe terenuri, printre care, și terenul cu suprafața de 0,96 ha, aparținând lui D. S. și soția, P. A., aferent nr. top 15532/(...)2/5 și 15532/6.

Prin D. nr. 450/(...), emisă de C. executiv al Fostului Consiliu P. al municipiului C. în baza Decretului nr. 143/1953 și a Decretului nr. 39/1956, coroborat cu art. 47 din L. nr. 57/1968, s-au considerat trecute în proprietatea statului și în administrarea operativă a C. P. al municipiului C., mai multe lacuri și bălți, printre care și suprafața de 0,96 ha, cu nr. top 15532/(...)(...)2/6, proprietatea numiților D. S. și soția, P. A. (f. 44 dosar fond).

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în fața primei instanțe de către expert inginer C. G. - expertiză care avea ca obiectiv identificarea în teren a suprafeței din CF nr. 7919 C., nr. top 14909/(...)9/1/21, (...)2/(...)2/5 -, rezultă faptul că, din suprafața totală aferentă acestor numere topografice, suprafața de 9842 mp, evidențiată cu albastru în planul de situație anexă la raportul de expertiză, este afectată, respectiv, ocupată de o porțiune din L. I Est G., având destinația de lac de agrement, în timp ce o porțiune din aleea riverană lacului, în suprafață de 815 mp evidențiată cu portocaliu în planul de situație, poate fi considerată ca fiind neafectată de lacul de agrement (f. 188-193 dosar fond).

Ca urmare a formulării de către părți a obiecțiunilor la acest raport de expertiză, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, expertul C. G. a arătat că suprafața de 9842 mp se include în suprafața totală de 53120,17 mp, care constituie imobilul Lac I Est G. (f. 257-258 dosar fond).

Din referatul nr. 8386/451.2/(...), întocmit de M. C.-N. - S. A. C., rezultă faptul că prin A. nr. 64091/2/(...), S. I. M. S. a solicitat C. Local al municipiului C.-N. asocierea în vederea administrării în comun a L. I Est din Cartierul G., lac care are o suprafață de 53120,17 mp, și care este cuprins în inventarul domeniului public al municipiului C.-N., la poziția nr. 2281, în cadrul asocierii, S. I. M. S. obligându-se să execute toate lucrările de reabilitare ce se impun (f.

143 dosar fond).

Prin H.C.L. nr. 188/(...), s-a aprobat asocierea C. local al municipiului C.- N. cu S. I. M. S., privind administrarea în comun a L. I Est G. (f. 194-196 dosar fond).

Prin H.C.L. nr. 293/(...) s-a revocat H.C.L. nr. 188/(...), privind asocierea C. Local al municipiului C.-N. cu S. I. M. S., vizând administrarea în comun a L. I Est G. (f. 261 dosar fond), pe motiv că imobilul face parte din domeniul public al M. C.-N., conform Anexei nr. 4, poziția nr. 1952, la H. nr. 9. (f. 262 dosar fond).

În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, respectiv în planul de situație anexă la răspunsul la obiecțiuni, expertul C. G. a evidențiat cu culoare albastră suprafața numerelor topografice ce au aparținut familiei reclamanților și care în prezent este acoperită cu apa L. I Est G. (expertul evidențiind cu culoare verde și numerele topo ce constituie de asemenea, L. I Est G.), iar cu culoare roșie - în realitate, pe planul de situație culoarea este roz -, s-a delimitatsuprafața de 815 mp care nu este acoperită de apa L. I Est G. (f. 259-260 dosar fond).

Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză. Cu privire la caracterulnefondat al susținerilor reclamanților.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., republicată, în înțelesul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv, se înțeleg imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din L. nr. 2..

Art. 6 alin. 1 din L. nr. 2., prevede că „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de către stat";.

Art. 7 din Constituția R.S.R. din 1965 statua următoarele: „Bogățiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturala, fabricile și uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport și telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri și locuințe, baza materială a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sînt proprietate de stat";.

În conformitate cu art. 47 din L. nr. 57/1968, deciziile consiliilor populare, deci și D. nr. 450/(...), trebuiau adoptate cu un anume qvorum, respectiv, potrivit acestui text legal, „consiliile populare lucrează în prezenta a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al deputaților, iar lucrările sesiunii sînt conduse de un prezidiu alcătuit din 3-9 membri. Prezidiul alege, dintre membrii săi, președintele sesiunii consiliului popular.

C. popular adopta hotărîri prin vot deschis, în afară de cazul în care consiliul popular hotărăște ca votul sa fie secret. Hotărîrile se adopta cu votul majorării deputaților care compun consiliul popular și se semnează de președintele sesiunii. Hotărîrile adoptate în cazul art. 45 și 5 se semnează de președintele de vîrsta";.

Prin prisma acestor texte legale mai sus citate, Curtea constată că în speță a operat o preluare cu titlu a imobilului litigios, putându-se discuta, cel mult, despre o preluare abuzivă în sensul art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr. 1., republicată.

L. nr. 1., republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.

Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din L. nr. 1., republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

A.. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie

1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituireavând valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Prin prisma dispozițiilor art. 3 și 4 din L. nr. 1., republicată, mai sus citate, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza L. nr. 1. pentru imobilul notificat, respectiv, pentru terenul în suprafață de 9832 mp, înscris în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, având în vedere că prin notificarea nr. 2035/(...), notificatorii au solicitat în temeiul L. nr. 1. restituirea în echivalent doar a acestui teren, în suprafață de 9832 mp..

Art. 10 din L. nr. 1. reglementează distinct, în aliniatele 1-10, condițiile concrete în care se va dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, alin. 2 prevăzând că n cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren ramase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent";.

Art. 10.3 din H. nr. 250/2007 prevede următoarele:

„În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. P. alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică";.

P. exprese ale art. 10.3 din H. nr. 250/2007 instituie principiul esențial, conform căruia, nu pot fi restituite în natură acele imobile care sunt afectate unor amenajări de utilitate publică, ori care sunt supuse unor amenajări destinate unei utilități publice sau pentru a deservi nevoile comunității.

În speță, L. I Est G. reprezintă o amenajare de utilitate publică, este afectat unei utilități publice, respectiv, lac pentru agrement, astfel încât, în privința acestuia, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din L. nr. 1., republicată, - text legal care interzice restituirea în natură a terenurilor afectateservituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale -, respectiv, ale art. 10.3 din H. nr. 250/2007.

Drept urmare, Curtea constată că nu este posibilă, în temeiul L. nr. 1., restituirea în natură, în întregime, a terenului notificat, în suprafață de 9832 mp, aferent numerelor top (...)(...)2/4/3.

Este nefondată susținerea reclamanților, în sensul că nu s-a făcut dovada destinației de agrement a lacului, în condițiile în care, pentru toți locuitorii M. C.- N., este de notorietate publică faptul că L. I Est G. are destinația de lac de agrement, fiind amenajat chiar și de un mic debarcader, iar în perioada în care condițiile de climă o permit, pe suprafața lacului există bărci de agrement, hidrobiciclete, etc.

Nu se aplică în cauză D. nr. VI/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, așa cum nefondat susțin recurenții, ci D. în interesul legii nr. LIII/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 769/(...), Partea I, și care prevede că „dispozițiile art. 35 din L. nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că, aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - (...), introduse după intrarea în vigoare a L. nr. 1.";.

Cu alte cuvinte, terenului litigios îi sunt aplicabile exclusiv dispozițiile L. nr. 1..

Pe de altă parte, nu era posibilă nici restituirea în natură a terenului de

815 mp (suprafață menționată în expertiza lui C. G.), respectiv, 825 mp.

(suprafață eronat menționată în hotărârea fondului, pornind de la menționarea eronată a suprafeței în precizarea de acțiune depusă de reclamanți la fila 263 dosar fond), având în vedere că aceasta reprezintă o servitute de trecere, o cale de acces, care se încadrează în textul art. 10 alin. 2 din L. nr. 1. și a art. 10.3 din H. Nr. 250/2007, însă, raportat la împrejurarea că pârâtul nu a criticat prin propriul recurs această împrejurare, Curtea constată că nu se poate înlătura această dispoziție din hotărârea primei instanțe.

Susținerea reclamanților recurenți, în sensul că li se cuvine în realitate suprafața de 10686 mp, din totalul de 14463,4 mp din CF nr. 7919 C., și că se impune să le fie restituită în natură întreagă această suprafață, nu poate fi împărtășită de către Curte, având în vedere că prin N. pe care au formulat-o în baza L. nr. 1., în termenul legal prevăzut de art. 21 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, numiții D. A. D. și I. M. I. au solicitat restituirea în echivalent, în principal prin atribuirea, în schimbul terenului situat în C.-N., str. Sarmisegetuza nr. 1-3, identificat în CF nr. 7919 C.-N., nr. top (...)(...)2/4/3, expropriat fără titlu, pentru amenajarea lacului și aleilor din zona de agrement din Cartierul G. - C. T., în suprafață de 9832 mp, a unei suprafețe de teren situată în intravilanul municipiului C.-N., iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești în sumă de

737.400 USD (f. 40, 39 dosar fond).

Potrivit art. 22 alin. final din L. nr. 1., republicată, fost art. 21 din L. nr. 1., în redactarea sa inițială, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, fiind vorba, evident, despre termenul inițial de 6 luni prevăzut de alin. 1 și prelungit apoi succesiv prin O. nr. 1. și O. nr. 1..

Prin urmare, față de împrejurarea că prin notificarea formulată în termen legal, s-a solicitat doar terenul de 9832 mp, reclamanții de azi sunt îndreptățiți la a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1. doar cu privire la acest teren în suprafață de 9832 mp.

N. formulată la data de (...), probabil în temeiul L. nr. 2. (f. 41 dosar fond), și prin care s-a solicitat terenul de 10685,26 mp, de către D. A. D. și I. M. I., nu poate fi luată în considerare, dat fiind că L. nr. 2. nu a prevăzut o prelungire atermenului de depunere a notificărilor, reglementat inițial de art. 21 din L. nr. 1., în redactarea inițială, și nici nu a operat o repunere a celor îndreptățiți într-un nou termen de formulare a notificărilor.

Prin L. nr. 2. nu s-a instituit un nou termen de depunere a notificărilor, nu s-a prelungit termenul inițial prevăzut de L. nr. 1., astfel încât, singura notificare care poate fi luată în considerare în mod legal este N. nr. 2035/(...), și care avea ca obiect doar terenul în suprafață 9832 mp, aferent nr. top (...)(...)2/4/3 din CF nr. 7919 C.-N.

Revendicarea pe dreptul comun a imobilului nu este posibilă, așa cum nefondat apreciază reclamanții recurenți, dată fiind incidența în cauză a D. în interesul legii nr. 33/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

După pronunțarea Hotărârii Pilot împotriva României, în cauza Atanasiu și Poenaru, Solon contra României, Curtea E. a D. O. a admis că prin adoptarea L. nr. 2., S. Român s-a angajat pe o direcție bună prin faptul că prevede o procedură administrativă simplificată de despăgubire comună, S. trebuind să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară, precum și punerea lor în aplicare. De această perspectivă, plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.

În Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României, s-a statuat (paragraful

164) că art. 1 din Protocolul 1 nu garantează un drept de a dobândi bunul și nu le impune statelor contractante nicio restricție asupra libertăților de a determina câmpul de aplicare a legislațiilor pe care le pot adopta în materie de restituiri de bunuri și să aleagă condițiile în care acceptă să restituie drepturi de proprietate persoanelor deposedate.

În temeiul art. 1 din Protocolul 1, statul are dreptul să exproprieze bunuri, inclusiv toate drepturile de despăgubire stabilite de lege, și să reducă, chiar notabil, nivelul despăgubirilor prin metode legislative. Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca cuantumul despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate realizată de către stat să fie rezonabilă în raport cu valoarea bunului. O lipsă totală a compensației poate fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 doar în cazuri excepționale (paragraf 174).

Art. 1 din Protocolul 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate cazurile, o compensație care este doar parțială nu face privarea de proprietate nelegală eo ipso în toate cazurile. Mai precis, obiective legitime de utilitate publică, ce sunt urmarea unor măsuri de reformă economică sau de justiție socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii totale de piață

(paragraf 175).

Mai mult, reiese în mod evident din jurisprudența Curții, că dacă C. E. a D. O. a putut estima că legile de restituire înființate pentru a atenua consecințele gravelor încălcări ale dreptului de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăresc un scop legitim, a considerat totodată că este necesar de a se face în așa fel ca atenuarea vechilor violări să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea în acest sens cauza Pincova și Pinc contra Republica Cehă, paragraful 58), (paragraful 177).

O decizie administrativă a autorității locale competente, care recunoaște interesatului un drept de reparație, este suficientă pentru a se crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul 1 (a se vedea în acest sens cauza

Viașu contra României, paragraful 59, 60), (paragraf 180).

Este adevărat că în Hotărârea Pilot M. Atanasiu ș.a. contra României s-a statuat în sensul că neexecutarea unei decizii administrative ori a unei hotărârijudecătorești care recunoaște dreptul la o despăgubire, fie al cărui cuantum este stabilit, fie chiar dacă nu este stabilit și cuantumul, constituie o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului aliniat al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea în acest sens cauza Elias contra României, cauza D. ș.a. contra României), (paragraf 181, 182), dar nu este mai puțin adevărat că, în speță, reclamanții nu se găsesc în situația de a le fi refuzată la executare o decizie prin care li s-a stabilit dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, T. VII al L. nr. 2., în condițiile în care D. nr. 8401/(...), prin care li s-a stabilit acest drept, a fost contestată chiar de către reclamanți pe calea unei plângeri întemeiată pe dispozițiile L. nr. 1..

În prezenta cauză, dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile T.ui VII al L. nr. 2. a fost inițial recunoscut prin D. nr. 8401/(...), iar împrejurarea că nu este posibilă restituirea în natură a terenului notificat, de 9832 mp, în niciun caz nu echivalează, așa cum nefondat susțin recurenții, cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., câtă vreme, reclamanții vor avea posibilitatea, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, să își valorifice dreptul la despăgubiri în condițiile acestei proceduri speciale.

Reclamanții nu pot susține, întemeiat, faptul că nu au pierdut niciodată proprietatea imobilului litigios, în condițiile în care textul art. 2 alin. 2 din L. nr.

1. a fost abrogat prin art. I pct. 2 din L. nr. 1/(...).

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.

Cu pr iv ire l a recursul p âr âtulu i, ref eritor l a chel tu iel ile de jude c ată.

Pârâtul a solicitat, în principal, exonerarea sa în totalitate de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa prin hotărârea fondului, însă Curtea constată că această solicitare nu poate fi primită raportat la dispozițiile art. 274 și art. 275 C.pr.civ. - prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâtul solicitând respingerea acțiunii reclamanților (f. 28 dosar fond) -, însă, prin prisma art. 274 alin. 3 C.pr.civ., este fondată solicitarea pârâtului de micșorare a cheltuielilor de judecată.

Cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților cu judecarea cauzei în fond au constat în suma de 1.320 lei onorariu expertiză (f. 187 dosar fond) și

5.000 lei onorariu avocațial (suma de 300 lei justificată prin chitanța nr.

2654450/(...) - f. 336 dosar fond; suma de 2.200 lei justificată prin chitanța nr.

2654458/(...) - f. 337 dosar fond; suma de 2.500 lei, justificată prin chitanța nr.

2654459/(...) - f. 338 dosar fond), totalul cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, suportate de reclamanți, fiind în sumă de 6.320 lei.

Reclamanții au notificat în termenul legal prevăzut de L. nr. 1. un imobil teren în suprafață de 9832 mp, din care, prin sentința fondului, li s-a restituit în natură suprafața de 825 mp, aproximativ 10% din pretențiile reclamanților fiind astfel admise de prima instanță.

În consecință, proporțional cu pretențiile admise, de aproximativ 10% din totalul pretențiilor solicitate de reclamanți, reclamanții sunt îndreptățiți de a benefica de recuperarea, de la pârât, a 10% din cheltuielile de judecată ce le-au fost ocazionate cu purtarea procesului în fața primei instanțe, adică 630 lei.

Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, în aplicarea art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul este îndreptățită să solicite instanței obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate celui care a câștigat procesul, cu purtarea respectivei cauze.

În speță, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. și a dispozițiilor art. 274

C.proc.civ., Curtea constată că reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea doar a acelor cheltuieli de judecată în care se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor.

Curtea Constituțională a României, prin D. nr. 401/(...), respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., a statuat în sensul că nimic nu se opune, în absența unei prevederi constituționale exprese în acest sens, ca instanța să cenzureze, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.

Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.

În același sens s-a pronunțat constant și Curtea E. a D. O. prin jurisprudența sa, când, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

A., în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva României

(cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/(...), Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului";.

Pe cale de consecință, având în vedere argumentele mai sus precizate, precum și prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să admită în parte recursul pârâtului, strict cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărârea fondului, conform dispozitivului prezentei decizii.

Față de soluția de respingere a recursului reclamanților, în recurs nu au fost acordate cheltuieli de judecată în favoarea acestora.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N., împotriva sentinței civile numărul 128 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar număr (...), pe care o modifică în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâților, în sensul că, obligă pârâții să le plătească reclamanților suma de 630 lei, cheltuieli de judecată parțiale pentru fondul cauzei, în loc de suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. A. D. și S. D. P., în contra aceleiași sentințe.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.

GREFIER A.-A. M.

Red.CMC/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: A.F.D.

← Decizia civilă nr. 4314/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă		Decizia civilă nr. 4523/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1848/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 5115/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4314/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 4523/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 1403/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 562/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă Decizia civilă nr. 438/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă