Decizia civilă nr. 5115/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.5115/R/2012
Ședința 13 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. J. M. împotriva sentinței civile nr. 712 din 17 octombrie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 decembrie
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Prin cererea formulată de către reclamanta B. J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării al antecesorului său, obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 120.000 Euro pentru prejudiciile morale suferite că urmare a condamnării politice și obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei achitată de antecesor, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de procedura judiciară în care a fost condamnat antecesorul său.
Prin sentința civilă nr.712 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) s-arespins ca lipsit de interes capătul de cerere din acțiunea civilă formulată dereclamanta B. J. M. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice referitor la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale și ca nedovedit capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată, ambele capete de cerere fiind întemeiate pe dispozițiile L. nr.2..
S-a respins ca prescris capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată întemeiat pe dreptul comun.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de constatare a caracterului politic, instanța a apreciat că aceasta este lipsită de interes, atâta timp cât infracțiunea pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei este considerată de drept condamnare cu caracter politic în baza art.1 alin.1 lit. a din Legea nr.2.,
Reclamanta nu are interesul să ceară constatarea caracterului politic al condamnării, dublând practic dispozițiile legale cu o hotărâre judecătorească, nefiind întrunite condițiile de exercitare ale acțiunii civile din acest punct de vedere.
Cât privește cererea de stabilire a daunelor morale, instanța a pus în discuția reprezentantei reclamantei precizarea temeiului juridic al cererii, iar aceasta a arătat că își menține temeiul juridic al cererii, ca fiind fundamentat atât pe dispozițiile L. nr.2. cât și pe dreptul comun.
Indiferent care ar fi temeiul juridic al cererii de obligare a pârâtului la despăgubiri morale, acesta nu poate fi admis.
Pe de o parte, cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul L. nr.2. este inadmisibilă, ca efect al pronunțării Deciziei nr.1358/2010 a C. C. care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.2. iar, pe de altă parte, cererea de despăgubiri întemeiată pe dreptul comun este prescrisă în temeiul dispozițiilor art. 1 și 8 din D.-lege nr.158/1967, dreptul la acțiune prescriindu-se în termen de trei ani calculați cu data abolirii regimului comunist din România.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, acesta ar putea constitui o pretenție materială în sensul L. nr. 2. însă încasarea efectivă a cheltuielilor de către stat nu a fost dovedită.
În ceea ce privește aceleași cheltuieli de judecată întemeiate pe dreptul comun, solicitarea de acordare a acestora este de asemenea prescrisă, la fel ca și solicitarea daunelor morale, pentru motivele mai sus expuse.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța a respins acțiunea formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. J. M. solicitândmodificarea sentinței civile nr. 7. a T. C. în sensul admiterii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește respingerea ca lipsit de interes a capătului de cerere din acțiune referitor la constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului reclamantei, legea nu interzice și nu exclude constatarea caracterului politic al infracțiunilor prevăzute de art. 1 din Legea nr.
2..
Prin modul de soluționare al capătului de cerere având ca obiect daune morale s-a creat o situație discriminatorie față de persoanele care au beneficiat de dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2..
Cu referire la decizia C. C. nr. 1. s-a arătat că prin soluția pronunțată s-a încălcat principiul aplicării egale a legii, rezultatul produs fiind contrar noțiunii de drept în sens moral.
Chiar dacă s-a pronunțat decizia nr. 1358/2010 a C. C. și apoi decizia nr.
12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, aplicarea acestor decizii creează o nedreptate imensă și o discriminare față de soluțiile pronunțate în spețe similare în baza cărora persoanele îndreptățite au obținut daune morale.
În ceea ce privește respingerea ca prescris a capătului de cerere referitor la acordarea daunelor morale întemeiat pe dreptul comun s-a arătat că prescripția a început să curgă numai la data intrării în vigoare a L. nr. 2., acesta fiind momentul la care S. Român și-a recunoscut culpa cu privire la condamnareasuferită. Prin Legea nr. 2. reclamanta a fost repusă în dreptul de a cere despăgubiri.
Soluția pronunțată asupra cheltuielilor de judecată este nelegală. În primul rând există o contradicție între cele consemnate în practicaua hotărârii și considerentele și dispozitivul acesteia. Cheltuielile au fost efectuate și dovedite prin depunerea actului justificativ la dosar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041art. 312 alin. 2 și 3 C.pr.civ. În apărare, S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat de reclamanta B. J. M. împotriva sentinței civilenr.712 din (...) a T. C., C. reține următoarele: În ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării dispuse împotriva tatălui reclamantei, în mod corect a reținut instanța de fond că este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept conform art.1 alin.2 din Legea nr.2., cu această motivare fiind respins acest petit din cererea de chemare în judecată. Practica constantă și unitară a instanței de recurs este însă în sensul admisibilității acestui petit formulat(a se vedea în acest sens decizia civilă nr.3542/2012), de constatare a caracterului politic al condamnărilor prevăzute la art.1 alin.2 din Legea nr.2., persoanele condamnate politic sau succesorii acestora având interes în acest sens. Legea nr.2. prevede la art.1 alin.2 în mod generic caracterul politic de drept al condamnărilor enumerate limitativ de text dar numai prin constatarea instanței în acest sens se individualizează caracterul politic al măsurii, nominalizându-se persoana împotriva căreia a fost luată aceasta. Aceasta cu atât mai mult cu cât în urma declarării neconstituționalității art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.2. prin decizia C. C. nr.1358/2010 nu mai pot fi acordate despăgubiri cu titlu de daune morale pentru condamnările cu caracter politic suferite, singura reparație morală rămânând constarea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative prin hotărârea judecătorească, indiferent dacă este vorba despre o condamnare sau măsură administrativă având de drept caracter politic sau nu. Petitul având ca obiect acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale, întemeiat în drept pe prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.2. și pe dispozițiile dreptului comun a fost însă soluționat legal. Referitor la aplicabilitatea deciziei nr.1358/2010 a C. C. în cauză și consecințele aplicării acesteia, se reține că la data de (...) Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.12, stabilindu-se prin aceasta că urmare a deciziilor C. C. nr.1358/2010 și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Această chestiune a fost deci tranșată, decizia în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțele de judecată conform prevederilor art. 3307alin.4 C.pr.civ, de la momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial. Nu se poate pune problema săvârșirii unui abuz sau a unei discriminări prin aplicarea deciziei C. C., atâta timp cât dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate, acest lucru fiind reținut și de C. E. a D. O.(Cauza Slavov și alții contra Bulgariei). În această hotărâre se apreciază că eventualele efecte negative pentru una sau alta dintre părțile proceselor aflate pe rol, sunt rezultatul funcționării normale a mecanismelorpentru controlul constituționalității în statul de drept, neputându-se pune problema încălcării art.1 din Protocolul nr.1 la C. și în consecință nici a art.14 din C., simpla posibilitate recunoscută prin lege de a obține despăgubiri pentru anumite prejudicii suferite în trecut neavând semnificația unei speranțe legitime, atâta timp cât deznodământul judiciar este incert până la momentul finalizării procesului. Inexistența vreunei încălcari a dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale a fost reținută de Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), motivarea fiind aceea că a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Cererea de acordare a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul penal, întemeiată pe prevederile dreptului comun, este prescrisă, așa cum se arată în considerentele sentinței atacate. Sunt incidente în cauză prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 167/1958, respectiv dreptul la acțiune a început să curgă în anul 1990, anul intrării în vigoare a D.ui -Lege nr.1., act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la (...) precum și a celor deportate în străinătate sau constituite în prizonieri, la acel moment nemaiexistând nici o piedică în calea promovării unei astfel de acțiuni întemeiate pe dreptul comun care să aibă ca obiect repararea pagubelor pricinuite în perioada regimului comunist, pagube care s-ar fi apreciat că nu au fost reparate prin această lege specială. Prin adoptarea D.ui Lege nr. 1. intrat în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada următoare datei de 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituind 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi. Totodată, din considerentele Deciziilor nr. 1358/2010 și 1360/2010 ale C. C. reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost adoptate mai multe acte normative, art.4 din D. lege nr. 1. republicat și art.5 alin.1 lit.a din Legea nr. 2. având aceeași finalitate, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate sau constituite prizonieri. Diferența constă doar în modalitatea de plată, respectiv prestații lunare sau o sumă globală. În consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond că dreptul la acțiunea întemeiată pe dreptul comun nu s-a născut la apariția L. nr. 2. atâta timp cât anterior, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale. Nu se poate pune problema unei repuneri în termenul de prescripție prin intrarea în vigoare a L. nr. 2., aceasta fiind o lege specială care nu poate avea efecte în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dreptul comun. O astfel de interpretare este de natură să aducă atingere principiului securității raporturilor juridice civile, astfel cum acesta rezultă din art.6 al C.i Europene a D. O., instituția repunerii în termenul de prescripție având caracter excepțional. Critica referitoare la cheltuielile de judecată este de asemenea nefondată. Nu există contradicție între mențiunile din practicaua sentinței și considerentele și dispozitivul acesteia, cheltuielile de judecată solicitate nefiindacordate ca urmare a respingerii acțiunii. Aceasta este semnificația sintagmei „fără cheltuieli de judecată"; folosită de către instanța de fond. Nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată parțiale nici ca urmare a admiterii petitului de constatare a caracterului politic al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamantului, raportat la motivele pentru care a fost admis acesta, pârâtul nefiind în culpă procesuală, acesta recunoscând deja prin lege caracterul politic al acestei condamnări anterior promovării acțiunii. Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanta B. J. M. împotriva sentinței civile nr.712 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) , pe care o va modifica în sensul că va fi admisă în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, constatându-se caracterul politic de drept al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamantei, defunctul TĂUTU R. prin sentința penală nr. 1230/1951 a T. Militar Iasi, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.327 alin. 3 C.Civ. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta B. J. M. împotriva sentinței civile nr.712 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) , pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Constată caracterul politic de drept al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamantei, defunctul TĂUTU R. prin sentința penală nr. 1230/1951 a T. Militar Iasi, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.327 alin. 3 C.Civ. Menține restul dispoziților sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi, (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. A. C. A. C. ANA I. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. T.
| ← Decizia civilă nr. 1848/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
