Decizia civilă nr. 1848/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1848/R/2012
Ședința publică din 27 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: M.-C. V.
A. C.
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva deciziei civile nr. 5. din 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați L. A.-D. și L. M.-D., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de domnul avocat M. M. D., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 14 din dosar și reprezentantul pârâților intimați, domnul avocat P. B., cu împuternici-re avocațială la f. 17 din dosar, lipsă fiind pârâții intimați personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul M. I. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării cererii de recurs, însă ulterior, la data de (...), recursul a fost parțial timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 442,55 lei (f. 15) și cu timbre judiciare în valoare de 5 lei (f. 16).
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 442,55 lei (f. 23) și timbre judiciare în valoare de 5 lei (f. 24), astfel încât, recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea din oficiu, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate prin reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, ca urmare a reaprecierii probelor administrate în cauză, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantului pârâților intimați pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar, cu mențiunea ca odată cu concluziile pe fond, aceștia să se refere și la excepția invocată din oficiu de către instanță. Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului, dispunând modificarea în parte a sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Turda, în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de către pârâții L. A.-D. și L. M.-D. și a cererii referitoare la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, iar pe cale de consecință, admiterea în întregime a cererii reclamantului în ceea ce privește pierderea de către pârâți a sumelor achitate cu titlu de avans, pentru motivele de recurs dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru achitate de reclamantul recurent. Reprezentantul reclamantului recurent arată că a criticat atât decizia pronunțată de Tribunalul Cluj, cât și sentința pronunțată de Judecătoria Turda, pentru că nu consideră că în prezenta cauză ar fi vorba de o clauză de dezicere, deoarece reclamantul recurent nu avea interesul să-și retragă promisiunea de vânzare-cumpărare și, totodată, precizează că reclamantul nu și-a întemeiat cererea introductivă pe o clauză de dezicere. De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că reclaman- tul a dat dovadă de bună credință și a chemat pârâții pentru a încheia acel contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar pârâții au spus că nu se răzgândesc în ce privește cumpărarea terenului în litigiu, însă nu știu când vor achita diferența de preț, arătând totodată că poate vor achita prețul terenului în unul sau doi ani. De asemenea, reprezentantul reclamantului recurent arată că prevederile art. 1021 C.civ. teza c constituie o excepție lăsată de legiuitor în favoarea părții care este de bună credință, sens în care, arată că reclamantul a obținut titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, l-a înscris în cartea funciară și cu toate acestea pârâții au spus că nu se răzgândesc în ceea ce privește cumpărarea terenului în litigiu, dar nu știu când vor plăti prețul pentru acest teren, motiv pentru care, apreciază că pârâții se află în culpă și caatare, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat sub semnătură privată la data de (...) și a solicitat obligarea pârâților la sancțiuni, respectiv la pierderea avansului achitat. În ceea ce privește excepțiile invocate în cauză, reprezentantul reclaman- tului recurent apreciază că aceste excepții sunt neîntemeiate și solicită respingerea lor. Reprezentantul reclamantului recurent solicită amânarea pronunțării în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise. Reprezentantul pârâților intimați solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că o mare parte a recursului se referă la starea de fapt, care în mare parte a fost tranșată de către instanța de apel, deoarece recursul în mare parte este redactat după modelul cererii de chemare în judecată și al cererii de apel. De asemenea, reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în întregime a hotărârii judecătorești atacate de către reclamantul recurent, pentru motivele arătate prin întâmpina- rea depusă la dosar, pe care le susține verbal. Reprezentantul pârâților intimați arată că reclamantul recurent a făcut o confuzie între instituția rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare șiinstituția dezicerii contractului de vânzare-cumpărare și, totodată, arată că ambele părți contractante au avut o culpă pentru că acel contract de vânzare- cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, având în vedere că reclamantul a promis că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată va obține un extras C.F., însă acesta s-a prezentat cu extrasul C.F. la circa trei, patru ani de la data încheierii acelui contract de vânzare-cumpărare și având în vedere acest asect, instanța de apel a constatat că ambele părți contractante au avut culpă pentru nefinalizarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. De asemenea, reprezentantul pârâților intimați arată că revenirea la situația anterioară înseamnă restituirea avansului încasat de reclamant pentru terenul în litigiu și nu păstrarea acestuia așa cum pretinde reclamantul, având în vedere că acesta nu a suferit un prejudiciu de pe urma nefinalizării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. În concluzie, reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recur- sului, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată și, totodată, arată că se opune încuviințării cererii formulată de reprezentantul reclamantului recurent, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, deoarece apreciază că această cerere este neîntemeiată. În urma deliberării, Curtea va respinge cererea formulată de reprezentantul reclamantului recurent, privind amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru a depune la dosar concluzii scrise, având în vedere că reprezentantul reclamantului recurent a pus pe larg concluzii orale în ceea ce privește recursul declarat de reclamant și nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză. Reprezentantul reclamantului recurent arată că motivele de recurs au fost axate pe greșita interpretare a legii de către instanța de apel și, totodată, arată că prin memoriul de recurs nu a invocat starea de fapt, ci doar a formulat critici cu privire la cele două hotărâri pronunțate în cauză de către instanța de apel și instanța de fond și, totodată, arată că reprezentantul părților adverse a invocat starea de fapt. Reprezentantul pârâților intimați solicită instanței să aibă în vedere răspunsul dat de părți la interogatoriul administrat în cauză. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2699/(...), pronunțată în dosar nr. (...), Judecătoria Turda a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții L. A. - D. și L. M. - D., având ca obiect rezoluțiune contract. A admis cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali L. A. - D. și L. M. - D. în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional M. I., având ca obiect rezoluțiune contract; A dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 noiembrie 2007 intre reclamantul - pârât reconvențional M. I. și pârâții - reclamanți reconvenționali L. A. - D. și L. M. - D. - pe de alta parte având ca obiect imobilul teren în suprafața de 678,125 mp situat in sat. S., com. Săvădisla, jud. C.. A obligat reclamantul - pârât reconvențional M. I. să restituie pârâților - reclamanți reconvenționali L. A. - D. și L. M. - D. suma de 3000 E., reprezentând avans din prețul contractual. A obligat reclamantul - pârât reconvențional M. I. să plătească pârâților - reclamanți reconvenționali L. A. - D. și L. M. - D. suma de 872 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru a pronunța sentința examinată instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin contractul încheiat sub semnătură privata la data de 29 noiembrie 2007, reclamantul M. I. s-a obligat să vândă imobilul teren în suprafață de 678,125 mp, situat în loc. S., com. Săvădisla, în locul numit „., în schimbul prețului de 27.125 E., din care s-a achitat la data încheierii antecontractului un avans în cuantum de 3000 E., restul sumei urmând să fie achitat în momentul în care terenul obiect al contractului va fi întabulat (fila 8). Din conținutul actului sub semnătura privata dedus judecății, rezultă în mod cert intenția părților de a încheia la un moment ulterior actul de vânzare- cumpărare, fapt care duce în mod logic la concluzia ca actul sub semnătura privata ce face obiectul cauzei nu poate fi însuși contractul de vânzare- cumpărare, ci are natura juridica a unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, sau a unui antecontract de vânzare-cumpărare. A., părțile au stipulat ca la un moment ulterior semnării antecontractului - act sub semnătura privata - vor perfecta contractul într-o alta forma, care nu poate fi decât forma autentica. În speță, din probele administrate, respectiv notificarea emisă de reclamant, procesul-verbal încheiat la data de (...), răspunsurile părților la interogatoriu administrat, a rezultat că reclamantul, în calitate de promitent- vânzător, s-a declarat gata să execute contractul și a efectuat demersuri pentru a-și îndeplini obligația asumată prin contractul încheiat sub semnătură privata la data de 29 noiembrie 2007, iar pârâții, în calitate de promitenți - cumpărători, nu și-au îndeplinit obligația corelativă, de plată a prețului bunului. Întrucât din probele administrate nu rezultă elemente care să conducă la concluzia unei imposibilități obiective de executare, instanța a reținut și culpa pârâților în neexecutarea obligației de plată a prețului. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 1020 - 1021 C.civ., instanța a admis primul capăt al acțiunii reclamantului și, pe cale de consecință, a dispus rezoluțiunea contractul încheiat sub semnătură privata la data de 29 noiembrie 2007. Clauza din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 noiembrie 2007, potrivit căreia: „în cazul în care vânzătorul se răzgândește înapoiază suma dublă cumpărătorului, iar dacă cumpărătorul se răzgândește pierde suma";, reprezintă, prin prisma dispozițiilor art.977, art.978 și art.1298 Cod civil, o clauză de dezicere, clară și neechivocă, această clauză oferind fiecărei părți contractante posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, în schimbul unei sume de bani achitate celeilalte părți. Or, în prezentul litigiu nu s-a invocat desființarea unilaterală a contractului, ci rezoluțiunea acestuia, drept sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligației de plată de către promitenții-vânzători, pârâții L. A. - D. și L. M. - D., reclamantul indicând drept temei de drept al acțiunii sale prevederile art. 1020-1021 C.civ. În ceea ce privește consecințele rezoluțiunii, instanța a reținut că, de esența rezoluțiunii este repunerea părților în situația anterioara încheierii convenției. Prin urmare, fiind necontestat în cauză faptul că promitenții cumpărători L. A. - D. și L. M. - D. au achitat vânzătorului un avans în cuantum de 3000 E., la data încheierii antecontractului, instanța a obligat reclamantul să restituie să restituie pârâților - reclamanți reconvenționali suma de 3000 E., reprezentând avans din prețul contractual. Contrar susținerilor reclamantului - pârât reconvențional, cererea promovată pe cale reconvențională privind restituirea sumei de 3000 E., nu este condiționată de formularea unei cereri privind rezoluțiunea antecontractului, având în vedere că pârâții - reclamanți reconvenționali au achiesat la acțiunea reclamantului privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 noiembrie 2007, iar pretențiile ridicate împotriva reclamantului decurg din raportul juridic dedus judecății, potrivit art. 119 alin.1 C.pr.civ. Prin decizia civilă nr. 5.(...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 2699/(...) a Judecătoriei T., care a fost păstrată în întregime. S-a respins cererea intimaților pentru obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de apel a reținut următoarele: Apelantul reclamant nu și-a întemeiat pretențiile pe efectul rezoluțiunii, iar constatarea se impune deoarece nu s-a procedat la justificarea daunelor suferite în sensul arătat. În realitate, s-a solicitat activarea clauzei de răzgândire din antecontractul de vânzare-cumpărare în condițiile în care, în speță, promitenții vânzători au arătat că nu sunt în măsură să achite diferența de preț și nu faptul că s-ar fi răzgândit pentru a se activa respectiva clauză. În acest sens, părțile au stipulat în contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată dedus judecății (f. 8 fond), următoarea clauză: „În cazul în care vânzătorul se răzgândește înapoiază suma dublă cumpărătorului iar dacă cumpărătorul se răzgândește pierde suma";. Părțile s-au referit în clauza menționată la avansul în cuantum de 3.000 E. achitat de către cumpărători. Or, cu ocazia convocării promitenților cumpărători la sediul M. & A. S. din C.-N., Piața Unirii nr. 11, ap. 5, în data de (...) (f. 13 fond), s-a încheiat un proces verbal în care s-a consemnat că promitenții cumpărători nu sunt în măsură să precizeze un termen până la care să poată achita restul de preț, acesta putând fi peste 1 an, 5 ani sau mai mulți. T. a constatat că în cuprinsul întâmpinării formulate la cererea reconvențională apelantul reclamant a arătat expres că prin invocarea dispozițiilor art. 1020-1021 C.civ, odată cu rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din culpa pârâților, a înțeles să solicite doar activarea clauzei contractuale în baza căreia pârâții pierd avansul dat. Reclamantul aarătat de asemenea că apreciază atitudinea pârâților ca fiind un refuz de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare. (f. 34-37 fond). Argumentele expuse de către reclamant la instanța de fond sunt reluate și în motivele apelului, confuzia între cele două instituții ale dreptului civil fiind realizată de către apelant și nu de către instanța de fond în considerentele hotărârii. A., pe de o parte, se susține, pentru prima dată în apel, că despăgubirile au fost cuantificate la nivelul sumei achitate cu titlu de avans, fără a se preciza în concret în ce constă prejudiciul, iar pe de altă parte, se susține că reclamantul a făcut dovada absolută a refuzului intimaților pârâți de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul ce a format obiectul contractului încheiat la data de (...). În lumina considerentelor expuse, T. a apreciat că sunt nefondate în întregime criticile apelantului, sentința fiind menținută ca legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. I., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului, dispunând modificarea în parte a sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Turda, în sensul respingerii cererii reconvenționale formulată de către pârâții L. A.-D. și L. M.-D. și a cererii referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, iar pe cale de consecință, admiterea în întregime a cererii reclamantului în ceea ce privește pierderea de către pârâți a sumelor achitate cu titlu de avans, cu obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru achitate de reclamantul recurent. În motivarea recursului reclamantul a invocat următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie: Prin acțiunea formulată a solicitat rezoluțiunea antecontractului, fără a invoca desființarea unilaterală a acestuia, au reținut instanțele de fond. În opinia recurentului, desființarea unilaterală a contractului rezidă din clauza de dezicere care își are izvorul în acordul inițial de voință a părților, astfel încât ea nu mai depinde în niciun fel de voința celeilalte părți contractante. În speță, instituția desființării unilaterale a contractului nu este aplicabilă reclamantului. De instituția denunțării unilaterale ar fi putut uza pârâții, care, fiind în situația de a nu mai fi dispuși să achite diferența de preț și să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, puteau denunța unilateral contractul, suportând sancțiunea de a pierde avansul, potrivit clauzei contractuale conform căreia „… dacă cumpărătorul se răzgândește, pierde suma";. Reclamantul ar fi putut denunța unilateral contractul în măsura în care nu ar mai fi dorit încheierea în formă autentică a contractului, fiind dispus în acest caz să își asume sancțiunea achitării către cumpărător a dublului avansului. Față de cele arătate, recurentul apreciază că s-a dat o greșită interpretare cererii sale care nu avea ca temei instituția denunțării unilaterale a contractului. Un alt motiv de recurs vizează faptul că plata unor despăgubiri nu este exclusă în cazul rezoluțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 1021 C.civ. În baza acestei prevederi reclamantul avea dreptul ca odată cu cererea de rezoluțiune a antecontractului să solicite despăgubiri părții în culpă, cuantificate în speță în contravaloarea avansului achitat. Solicitarea sa privitoare la pierderea avansului nu putea fi interpretată altfel decât ca o solicitare de obligare a pârâților la plata unor daune-interese. Prevederile art. 1021 teza a II-a C.civ. constituie o excepție de la principiul restituirii prestațiilor executate în cazul rezoluțiunii, lăsată de către legiuitor la dispoziția părții care face dovada bunei sale credințe. În speță, reclamantul a solicitat asemenea despăgubiri, întemeiate pe dispozițiile art. 1021 C.civ., constând în păstrarea sumei achitate de către pârâți cu titlu de avans. Din perspectiva acestei prevederi hotărârile instanțelor de fond sunt nelegale, fiind încălcate dispozițiile legale care protejează partea de bună- credință. Culpa pârâților este pe deplin dovedită, reclamantul făcând dovada refuzului acestora de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul ce a făcut obiectul antecontractului încheiat la (...). Notificărilor adresate pârâților în vederea prezentării în scopul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare aceștia au arătat că nu sunt în măsură să achite restul de preț și nici nu pot indica un termen până la care vor face plata acestuia. A. în condițiile în care reclamantul și-a îndeplinit obligațiile asumate, punând la dispoziția pârâților extrasul de carte funciară ce atestă întabularea terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare. Prin întâmpinarea formulată (f. 18-21), pârâții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că neîncheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare se datorează culpei ambelor părți contractante, din partea reclamantului aceasta constând în faptul că nu a reușit într-un termen scurt să își îndeplinească obligația de a preda pârâților promitenți cumpărători actele apte de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului. Referitor la voința părților, pârâții au arătat că niciuna dintre acestea nu a manifestat intenția de denunțare unilaterală a contractului, de dezicere de la cuprinsul acestuia, conform clauzei inserate în finalul antecontractului. Acestei clauze nu i se poate atribui caracterul unei sancțiuni conform susținerii reclamantului. A. clauză este una de dezicere, de desființare unilaterală a unui contract din partea oricărui contractant care își manifestă în acest sens voința și este independentă de ideea de culpă sau de rezoluțiune. Părțile nu au manifestat niciodată, expres sau tacit, voința de a denunța unilateral contractul, de a se răzgândi în ceea ce privește executarea sa. Față de cele arătate, instanțele de fond au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, dând o soluție legală și temeinică atât acțiunii introductive, cât și cererii reconvenționale. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată căacesta este nefondat. La termenul de judecată din (...) instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care tind la reaprecierea probelor și care vizează netemeinicia hotărârii, admițând această excepție, urmând carecursul să fie analizat numai prin prisma acelor motive care vizează nelegalitatea hotărârii, respectiv, în speță, greșita aplicare a prevederilor art. 1021 teza a II-a C.civ. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între reclamant, în calitate de promitent-vânzător, și pârâți, în calitate de promitenți- cumpărători, cel dintâi s-a obligat să înstrăineze terenul în suprafață de 678,125 mp, pentru prețul de 27.125 E., din care promitenții cumpărători au achitat cu titlu de avans suma de 3.000 E., diferența urmând să fie achitată după întabularea terenului. Potrivit clauzei finale din conținutul antecontractului, „în cazul în care vânzătorul se răzgândește se înapoiază suma dublă cumpărătorului, iar dacă cumpărătorul se răzgândește pierde suma";, La data de (...) promitentul vânzător a promovat prezentul litigiu, solicitând rezoluțiunea actului încheiat la data de (...), cu consecința pierderii de către pârâți a sumei achitate cu titlu de avans. T. de drept al acțiunii invocat de către reclamant este art. 1020, art. 1021, art. 1365 C.civ., acesta arătând, în esență, că neîncheierea contractului în formă autentică se datorează culpei pârâților promitenți cumpărători care nu mai înțeleg să își îndeplinească obligația de achitare integrală a prețului. Pârâții au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la restituirea sumei de 3.000 E. achitată cu titlu de avans. Problema esențială a acestui litigiu o constituie determinarea dacă prin promovarea acțiunii în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare de către promitentu-vânzător se activează clauza din conținutul antecontractului astfel cum aceasta a fost mai sus prezentată, în sensul că promitenții- cumpărători pierd avansul. Curtea constată că, așa cum corect au reținut instanțele de fond, această clauză reprezintă, prin prisma dispozițiilor art.977, art.978 și art.1298 Cod civil, o clauză de dezicere, clară și neechivocă, această clauză oferind fiecărei părți contractante posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, în schimbul unei sume de bani achitate celeilalte părți. Or, în prezentul litigiu nu s-a invocat desființarea unilaterală a contractului, ci rezoluțiunea acestuia, drept sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligației de plată de către promitenții-vânzători, pârâții L. A. - D. și L. M. - D., reclamantul indicând drept temei de drept al acțiunii sale prevederile art. 1020-1021 C.civ. În aceste condiții, clauza nu este activată în favoarea promitentului- cumpărător prin promovarea de către acesta a acțiunii întemeiate pe art. 1021 și urm. C.civ. Reclamantul a promovat acțiunea solicitând rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea de către pârâți a obligației de plată a diferenței de preț. Clauza din conținutul antecontractului, este una de dezicere în ipoteza denunțării unilaterale a contractului de către una dintre părți. Reclamantul era îndreptățit să păstreze suma achitată de către pârâți cu titlu de avans în ipoteza în care aceștia ar fi arătat că nu mai sunt de acord săîncheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, or, nu există nicio probă la dosar care să ateste un atare refuz al promitenților-cumpătători. În lipsa unei manifestări de voință, din partea promitenților-cumpărători, explicite și neechivoce, în sensul că aceștia s-au răzgândit, nu mai doresc încheierea contractului în formă autentică, activarea clauzei de dezicere, în sensul solicitat de către reclamant, nu este posibilă. Rezoluțiunea are ca efect repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii prestațiilor executate până la momentul la care se dispune - în speță, promitentul-vânzător fiind ținut să restituie suma încasată cu titlu de avans. Este adevărat că în ipoteza rezoluțiunii, potrivit art. 1021 Cod civil, partea care, îndeplinindu-și obligația ce-i incumbă, cere desființarea pe motiv că celălalt contractant, în mod culpabil nu și-a executata propria obligație, poate să ceară daune-interese. În speță însă, reclamantul nu a solicitat obligarea pârâților la plata de daune-interese. C. reclamantului a constat în rezoluțiunea antecontractului, cu consecința pierderii de către pârâți a sumei achitate cu titlu de avans, abia în apel precizând că înțelege să ceară păstrarea avansului cu titlu de daune-interese. În mod corect instanța de apel a constatat că o astfel de cerere s-a formulat pentru prima dată în apel, fiind inadmisibilă, în raport de prevederile art. 294 alin. 1 Cod proc. civ. Având în vedere că instanțele de fond au aplicat corect prevederilor art. 1020 și urm. C.civ., raportat la obiectul litigiului, dispunând rezoluțiunea contractului și obligarea promitentului vânzător să restituie suma încasată cu titlu de avans, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins. Critica adusă hotărârii Judecătoriei în apel a vizat atât modul de soluționare a acțiunii introductive, cât și al cererii reconvenționale. Taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului s-a achitat numai pentru cea dintâi critică. Curtea, constatând că apelul nu a fost legal timbrat, raportat la criticile formulate în calea de atac, în temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 37 alin. 1 din Ordinul MJ nr. 760/1999, se va dispune darea în debit a reclamantului cu suma de 422,55 lei taxă judiciară de timbru aferentă judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2699/(...) a Judecătoriei T.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva deciziei civile nr. 5. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar (...), pe care o menține. Dispune darea în debit a reclamantului cu suma de 422,55 lei taxă judiciară de timbru aferentă judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2699/(...) a Judecătoriei T.. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A.-A. P. M.-C. V. A. C. GREFIER A.-A. M. Red.MCV/dact.MS 2 ex./(...) Jud. fond: F.C.Jacotă Jud.apel: E.Luca, M.Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 3693/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 5115/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
