Decizia civilă nr. 4314/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 4314/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
M.-C. V.
A. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva deciziei civile nr. 3. din 12 iunie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții B. A. și B. C.-M., având ca obiect plângere în baza Legii nr.
10/2001.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2012, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și în consecință menținerea hotărârii recurate. Se solicită de asemenea judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 17.236/07 Noiembrie 2011, pronunțată în dosarul civil nr.10.(...) al J. C.-N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții B. A. și soția B. C.-M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect L. nr.10/2001.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 16.269 lei, reprezentând prețul achitat de către reclamanți în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.32541 din data de 20 I. 1997, contract încheiat între reclamanți și S. C. S., având ca obiect apartamentul nr.1 situat în C.-N., strada S. P. (fostă strada T.) nr. 5, parter, județul C., preț ce a fost actualizat în raport cu rata inflației până la data de
16 Mai 2011, conform raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare efectuat în cauză de către domnul expert ing. Mărie S. Sever, sumă ce a fost actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
De asemenea, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a prețului de piață al apartamentului nr.1 situat în C.-N., strada S. P. (fostă strada T.) nr.5, parter, județul C., în sumă de 32.764
Euro, conform raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare efectuat în cauză de către domnul expert ing. Mărie S. Sever.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu expert, iar suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.32541 încheiat în data de 20
I. 1997, S. C. S., în calitate de mandatar al C. local al municipiului C.-N. a vândut reclamanților B. A. și soția B. C.-M. imobilul situat în C.-N., strada T. nr.5, parter, ap.1, județul C., pentru un preț de 7.433.224 ROL, achitat integral de către cumpărători cu chitanțele nr.88703 și nr.95185 din data de
20 I. 1997.
Prin S. civilă nr.11.895/05 Decembrie 2001 pronunțată de către
Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.9258/2001 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3. I. 1997 încheiat între S. C. S. și reclamanții B. A. și B. C.-M. S. a rămas irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
Din dispozițiile art. 50, 501din L. nr.10/2001, rezultă că sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, însă în mod diferențiat, în funcție de împrejurarea ca respectivele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr.112/1995. Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din L. nr.10/2001. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art.50 alin.2¹ si 3, precum și art.50¹ din L. nr.10/2001. Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de L. nr.10/2001 pentru restituirea prețului la solicitarea chiriașului - cumpărător și, în consecință, stabilirea incidentei textelor legale mai sus menționate, în funcție de distincțiile prezentate mai sus, revine instanței de judecată care este investită cu o acțiune prin care fostul chiriaș, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, solicită restituirea prețului imobilului de care a fost evins. Cât privește condiția ca, contractul de vânzare-cumpărare de care s-au prevalat reclamanții să fie încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, instanța a apreciat că aceasta nu este întrunită în speță. Deși verificarea unui asemenea aspect poate fi făcută, ca regulă, de instanța care soluționează cererea de restituire a prețului de piață, prin administrare de probe, în prezenta cauză rezultă fără urmă de dubiu că această condiție nu este îndeplinită. Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut prin S. civilă nr. 11.895/05 Decembrie 2001 că imobilul din care s-a dezmembrat apoi apartamentul în litigiu a fost proprietatea numiților P. V. și soția P. E., iar S. Român a preluat imobilul prin naționalizare în baza Decretului nr.92/1950. Prima instanță a reținut că reclamanții B. A. și B. C.-M. au fost de rea- credință la cumpărarea apartamentului în litigiu întrucât nu au făcut demersuri pentru a afla situația juridică a imobilului în litigiu: în principal, dacă s-a formulat cerere de restituire în natură în temeiul Legii nr.112/1995 iar, în subsidiar, dacă imobilul a fost preluat de către S. Român cu titlu. Tribunalul Cluj a reținut prin D. civilă nr.255/A/02 Mai 2007 că „La data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995 apartamentul cumpărat de către pârâții apelanți B. A. și B. C. M. era liber în sensul legii, putând fi restituit în natură";. Instanța de apel a constatat că cei doi apelanți nu au așteptat soluționarea cererii de restituire în natură formulată de reclamanta F. F. V., deși puteau și aveau obligația de a se informa cu privire la situația cererii de restituire și aveau obligația de a aștepta soluționarea cererii de restituire formulată de fostul proprietar. În concluzie, instanța de apel a reținut reaua-credință a reclamanților B. A. și B. C.-M. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Curtea de A. C. a reținut că recurenții „nu au fost de bună-credință, ci animați de intenții speculative, întrucât apartamentele au fost vândute și respectiv cumpărate la prețuri derizorii în raport cu prețurile de pe piața liberă a unor locuințe similare"; că, „Chiar prin cercetarea cărții funciare, foștii chiriași și-ar fi putut da seama de modalitatea în care imobilul de pe strada T. nr.5 a fost preluat de stat în mod abuziv. Ei nu au verificat sau nu au ținut seama că reclamanta a revendicat imobilul în baza Legii nr.112/1995"; că „Dacă ar fi avut curiozitatea sau interesul, chiriașii ar fi putut constata că statul a preluat imobilul în litigiu cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr.92/1950, ceea ce nu au făcut";. Instanța de recurs a mai reținut că „Chiar dacă nu a fost notată vreo acțiune în cartea funciară, sau chiriașii nu au fost notificați prin executorul judecătoresc, cumpărătorii au fost de rea-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât cu diligențe minime și-ar fi putut da seama că statul este un „non dominus";, care a preluat imobilul în mod abuziv de la adevăratul proprietar";. Or, considerentele hotărârilor judecătorești mai sus menționate, și care sunt irevocabile, au trecut în puterea lucrului judecat, iar acest aspect nu mai poate fi repus în discuție în prezenta cauză, ci se impune instanței, dată fiind obligativitatea acestor hotărâri. Instanța a mai reținut că puterea lucrului judecat este un efect al hotărârii judecătorești care trebuie recunoscut nu doar dispozitivului, ci și considerentelor, în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în el. Așa fiind, instanța a reținut că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art.50 alin.2¹ și art.50¹ din L. nr.10/2001, iar convingerea subiectivă a reclamanților în ce privește valabilitatea contractului nr.3. I. 1997 nu prezintă relevanță, având doar împrejurarea obiectivă că acest contract a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1997. Drept urmare, nu sunt întemeiate pretențiile reclamanților cu privire la prețul de piață al imobilului mai sus menționat. Reclamanții sunt însă îndreptățiți la prețul actualizat al imobilului în condițiile prevăzute de art.50 alin.2 și 3 din L. nr. 10/2001, fiind întrunite toate condițiile în acest sens. Astfel, reclamanții au achitat integral prețul în sumă de 7.433.224 ROL cu chitanțele nr.88703 și nr.95185 din data de 20 I. 1997, așa cum s-a menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare fiind anulat prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, iar reclamanții au cumpărat imobilul - apartament nr.1 din C.-N., strada S. P. (fostă strada T.) nr.5, parter, județul C., cu încălcarea prevederilor art.9 coroborat cu art.14 din L. nr.112/1995. Valoarea actualizată a prețului plătit în temeiul contractului nr. 3. I. 1997 este de 16.269 lei, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare efectuat în cauză de către domnul expert ing. Mărie S. Sever. Întrucât reclamanții sunt îndreptățiți la o dezdăunare integrală și s-a probat că au plătit un preț ce includea și comisionul de 1%, este întemeiată solicitarea reclamanților de a le fi restituită suma de 16.269 lei, care include și comisionul în discuție. Bineînțeles că pentru a fi vorba de o dezdăunare integrală a reclamanților s-a impus ca suma de 16.269 lei să fie actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. Prin decizia civilă nr. 3./(...) a T.ui C. a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr.17236 din (...) pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., care a fost schimbată parțial, în sensul că pârâtul a fost obligat să achite reclamanților B. A. și soția B. I.-M. suma de 500 lei onorariul avocațial și 300 lei onorariul expert, fiind menținute restul dispozițiilor. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Prima critică formulată se referă la faptul că reclamanții nu au determinat concret suma pe care o solicită să le fie restituită, așa încât să se poată determina calea de atac, însă tribunalul a constatat că prin acțiunea introductivă aceștia au cerut obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață a apartamentului și a prețului plătit pentru acest imobil în cuantum reactualizat, în funcție de rata inflației, pe perioada 20 I. 1997 și până la achitarea integrală. Este evident că pretențiile formulate sunt determinabile, în urma probațiunii administrate reieșind că valoarea de circulație a imobilului litigios este de 32.764 Euro, iar prețul actualizat de 16.269 lei, valori pe care și le-au însușit reclamanții, așa cum de altfel rezultă și din cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, situație în care motivul de apel formulat a fost apreciat neîntemeiat. O altă critică o constituie comisionul pe care l-au plătit reclamanții cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995, însă nici acesta nu a putut fi primită, în condițiile în caresuma de 7.433.224 lei achitată cu titlu de preț a înglobat și comisionul, dispozițiile art.50 alin.2 din L. nr.10/2001 fiind clare, în sensul că se restituie întregul prețul actualizat plătit de chiriași, fără a se face vreo referire sau distincție la suma din preț reținută cu titlu de comision de către unitatea vânzătoare, ori acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă. Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a considerat într-adevăr că acestea nu reflectă culpa procesuală a pârâtului, în condițiile în care s-a acordat în întregime atât onorariul avocațial de 1.000 lei, cât și onorariu de expert de 1.000 lei, deși acțiunea promovată a fost admisă în parte doar în ceea ce privește restituirea prețului actualizat. Raportat la această împrejurare, instanța de apel a socotit potrivit art.276 C.pr.civ. că din onorariul avocațial li se cuvine reclamanților jumătate, iar din onorariu de expert li se cuvine doar 300 lei, în contextul în care munca depusă pentru actualizarea prețului a fost mai redusă față de cea privind stabilirea valorii de circulație. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitândmodificarea în sensul admiterii în tot a apelului și schimbării în parte a sentinței civile nr. 17236/(...), în ceea ce privește partea din dispozitiv de obligare la restituirea sumei de 16.269 lei, reprezentând actualizarea sumei plătite de 743,32 lei și să se dispună cu privire la actualizarea cuantumului de 735,89 lei, care cuprinde suma achitată fără comision. În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, în ceea ce privește obligarea sa la restituirea prețului achitat în întregime, fără a se scădea comisionul, deși obligația restituirii acestuia îi revine Municipiului C.-N.. Din adresa Municipiului C.-N. nr. 139509/413/(...) rezultă că pârâtul nu a încasat comisionul, însă instanța de apel nu a ținut seama de această stare de fapt. Suma reprezentând comision nu a fost virată în contul pârâtului, astfel încât nu există temei legal pentru restituirea acestei sume. Prin întâmpinarea formulată (f. 7), reclamanții au solicitat respingerea recursului, arătând că au achitat integral prețul imobilului, astfel cum acesta a fost menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr. (...), fiind prin urmare îndreptățiți la restituirea întregii sume. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: Reclamanții au cumpărat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 32541/(...) apartamentul nr. 1 situat în C.-N., str. T. nr. 5, prețul fiind stabilit astfel: 6.856.643 lei prețul locuinței, 573.806 lei prețul boxei și 2775 lei împrejmuiri și fiind achitat integral la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Prețul total de 7.433.224 lei a fost actualizat prin expertiza efectuată în fața primei instanțe, suma rezultată prin actualizare fiind 16.269 lei. La plata acestei sume a fost obligat pârâtul. La fel ca instanțele de fond, raportat la dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr.10/2001, curtea constată că reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie întreaga sumă achitată cu titlu de preț, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit în urma anulării contractului de vânzare- cumpărare. Debitor al acestei obligații este pârâtul, întrucât la dispoziția sa a fost constituit fondul extrabugetar în care erau depuse sumele obținute din vânzarea apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995. Art. 50 alin. 3 din L. nr.10/2001, arată că restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, fără a face distincție între comision și suma din preț intrată în contul M.ui F. P.. Prin urmare, nici cu ocazia soluționării cererii de restituire a prețului actualizat nu poate fi stabilită în sarcina altui pârât decât cel expres indicat de legiuitor, obligația de a restitui o parte din preț. Ministerul Finanțelor Publice est obligat să restituie prețul integral, iar în ipoteza în care apreciază că nu avea calitatea de debitor a întregii sume, pentru diferența apreciată ca nedatorată poate recurge la mijloacele procedurale legale de recuperare de la cel pe care îl consideră debitor. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. M. C. V. A. C. M. L.T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel.A.F.Doica, O.C.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 2933/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
