Decizia civilă nr. 320/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/R/2012
Ședința 26 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. ROMÂN
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.
1743 din 29 septembrie 2011 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații . I. G. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 25 ianuarie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat C. I. G., concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. invocă excepția lipsei de interes a pârâtului recurent în ceea ce privește primele două petite din motivele de recurs, arătând că recursul este întemeiat referitor la soluția de constatare a caracterului politic al condamnării.
C. pune în discuția reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. problema nemotivării recursului declarat de pârât și în consecință nulitatea acestuia.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că lasă la aprecierea instanței excepția nulității recursului.
C., reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. M. sub nr. (...), la data de (...), reclamantul C. I. G. a chemat în judecată în calitate de pârât S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul politic al condamnării suferite de reclamant, potrivit art. 1 alin. 3 din L. nr. 2., să constate că reclamantul este îndreptățit la daune morale în cuantum de 100.000 euro șisă dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor morale în cuantum de 100.000 euro, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
La data de (...), reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune,invocând drept temei juridic al acțiunii precizate și art. 998 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1743 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată,formulată de reclamantul C. I. G. în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului prin decizia penală nr. 65/(...) pronunțată de T. S. - Secția penală - Completul militar în dosarul nr. 33/1972.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 cod civil având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamant de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 65/(...), pronunțată de T. S. - Secția penală -
Completul militar, reclamantul C. I. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin.
1 și 2 din Codul penal din 1936; 6 luni închisoare pentru tentativa la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de art. 20 și 245 al. 1-3 din Codul penal din 1936, 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de împiedicare a exploatării aeronavei, prevăzută de art. 20
Cod penal și art. 107/2 al. 2, 4 și 5 din Codul aerian.
Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. a Cod penal, reclamantul a executat
1 an și 6 luni închisoare - fila 93.
Potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 2., infracțiunea prevăzută la art. 323 din Codul penal din 1936 constituie de drept infracțiune cu caracter politic în sensul Legii nr. 2..
Din cuprinsul sentinței penale nr. 244/(...) a T. Militar B., precum și din considerentele deciziei civile nr. 65/(...) a T. S. - Secția penală - Completul militar, rezultă că și celelalte fapte reținute în sarcina reclamantului au un caracter politic, din starea de fapt reținută de instanțele militare care au pronunțat hotărârile penale rezultând intenția reclamantului de exprimare a protestului împotriva dictaturii, terorii comuniste, abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică.
Reclamantul a fost judecat și condamnat de instanțe militare, care judecau infracțiunile cu caracter politic.
Așa fiind, în baza art. 1 alin. 2 și 3 din L. nr. 2., art. 4 alin. 1 din L. nr. 2., tribunalul a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului prin decizia penală nr. 65/(...).
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, sunt de reținut următoarele considerente:
În au fost publicate Deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989.
C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea C. C., decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. 14/2011
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că, urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul O.. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește precizarea de acțiune din (...), s-au reținut în esență următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958, reclamantul ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998
- 999 C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamantul a cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută, este de subliniat faptul că reclamantul a cunoscut atât paguba - ce i-a fost cauzată - cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. Român prin organele sale represive din perioada anterioară anului 1989.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamantul nu putea, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce i-a fost cauzată reclamantului.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamantul ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție întemeiată pe art. 998-999 C., pentru repararea pagubei morale ce i-a fost cauzată, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
T. a apreciat că după data de (...), reclamantul era liber să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnare, mai ales că, la data de (...), în
Monitorul O. al României nr. 50/(...), a fost publicat Decretul-Lege nr.
118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Acordarea de despăgubiri în temeiul art. 998-999 Cod civil nu este posibilă și din următoarele motive:
Așa cum rezultă din deciziile C. Europene a Drepturilor Omului , nu există o obligație a statelor de a acorda despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimurile politice existente anterior în acele state dar dacă aleg să acorde despăgubiri atunci acordarea lor trebuie să fie efectivă. Acordarea despăgubirilor este o reparație în echitate care nu își are izvorul într-un fapt trecut ci reprezintă o despăgubire acordată benevol de stat, de aceea neexistând obligația reparării. S. poate opta să repare sau să nu acorde despăgubiri dar dacă nu optează pentru despăgubiri nu poate fi obligat la aceasta.
În acest sens s-a reținut prin decizia nr. 1. a C. C. că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin H. din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin H. din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodată, instanța de la S. are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun (H. din 23 noiembrie 1983 în Cauza Van der Mussele contra Belgiei, H. din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, H. din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei). Referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de către stat, aceeași Curte a stabilit că nu se poate interpreta că ar exista vreo obligație generală a statului de a restitui proprietăți care au fost expropriate înainte de ratificarea C. ori că ar exista posibilitatea impunerii unor restricții asupra libertății statelor de a stabili scopul și condițiile oricărei restituiri către foștii proprietari. (H. din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecký contra Slovaciei, H. din 4 martie 2003 în Cauza Jantner contra Slovaciei, Decizia asupra admisibilității din 13 decembrie 2005 în Cauza Bergauer și alții contra Cehiei).
Acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale care își are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Prin urmare, Curtea Constituțională constată că, a fortiori, nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul-lege nr.
118/1990 și L. nr. 2., având acest scop.
Declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, echivalează cu lipsa opțiunii statului de acordarea a despăgubirilor în temeiul acestui text legal.
Cât timp nu există obligația reparării rezultă că o acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil ci doar pe dispozițiile unei legi speciale care are semnificația acordării benevole a despăgubirilor de către stat, potrivit practicii CEDO, în sensul celor de mai sus. Nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să se poată constitui în temei al acțiunii.
În ce privește prezenta cauză s-a analizat dacă, având în vedere dispozițiile Legii nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declararea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamantul are un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. Europene a Drepturilor Omului, concluzionându-se în sens negativ, raportat și la considerentele deciziei C. C..
Referitor la o eventuală discriminare, analizându-se deciziile C. C. și practica CEDO s-a statuat că nu se poate pune problema în cazul dedus judecății.
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al condamnării și a respins capătul de cere privind daunele morale, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 1. a T. M. în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării dispuse față de C. I. G.
În motivare se arată că infracțiunile cu caracter politic reprezintă acțiuni împotriva sistemului totalitar care au ca scop răsturnarea regimului comunist, condamnarea suferită neputând fi înțeleasă ca o afectare a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din rațiuni politice deoarece în acea perioadă Constituția garanta libertatea conștiinței, dar în același timp prevedea și obligativitatea stagiului militar.
S-a mai precizat că din probele existente la dosar nu rezultă caracterul politic al condamnării, acestea fiind insuficiente pentru a se putea caracteriza norma legală ca fiind clară și imprevizibilă.
S-au făcut totodată referiri la decizia nr. 1. a C. C. care justifică neacordarea daunelor morale și la excepția prescripției dreptului la acțiune soluționată în mod corect de către instanța de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare, dar la data de (...) a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, cucheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de (...) C. a invocat din oficiu excepțianulității recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Din analiza cererii de recurs formulate de către pârât rezultă că aceasta privește doar petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării dispuse împotriva reclamantului, solicitându-se modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect constarea caracterului politic al condamnării.
Rezultă așadar că susținerile din cererea de recurs referitoare la decizia C. C. nr.1. și la nedovedirea daunelor morale solicitate de reclamant, precum și cele referitoare la prescripția dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun nu au nici o legătură cu obiectul recursului, astfel cum a fost determinat acesta anterior.
Contestându-se soluția instanței de fond în ceea ce privește modul de soluționare a petitului de constatare a caracterului politic al condamnării dispuse împotriva reclamantului, acesta fiind singurul petit din cererea de chemare în judecată admis de către instanța de fond, această critică trebuia motivată sub sancțiunea nulității conform prevederilor art.3021alin.1 lit.c C.pr.civ.
Ori, din motivarea recursului rezultă că se contestă caracterul politic al condamnării deoarece în acea perioadă, deși Constituția garanta libertatea conștiinței, prevedea și obligativitatea stagiului militar.
Se mai arată că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă caracterul politic al condamnării dispuse împotriva reclamantului, probele fiind insuficiente pentru a caracteriza norma legală ca fiind clară și imprevizibilă.
Aceasta în condițiile în care prin sentința atacată se constată caracterul politic de drept al condamnării dispuse pentru infracțiunea prevăzută de art.323 C. în temeiul art.1 alin.2 din L. nr.2. și caracterul politic al condamnării dispuse în baza art.20, 245 alin.1-3 C. și art. 107/2 alin.2,4 și 5 din Codul aerian, în temeiul art.4 alin.1 din legea nr.2..
Rezultă deci că din cererea de recurs nu se poate extrage nici o motivare pertinentă și care să aibă legătură cu critica adusă sentinței atacate, respectiv aceea a constatării în mod greșit a caracterului politic al condamnării dispuse împotriva reclamantului.
Neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanță conform prevederilor alin.2 al art.306 C.pr.civ., C., în temeiul art.3021alin.1 lit.c C.pr.civ, art.306 alin.1 C.pr.civ. va admite excepția invocată, constatând nulitatea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 1743 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...). Nu s-a făcut dovada unor cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 1743 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, ANA I. A. C. A. A. C. G., C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 2603/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 338/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
