Decizia civilă nr. 403/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 403/R/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., precum și recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N., împotriva deciziei civile nr. 4. din 27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta K. A., având ca obiect plângere în baza L. nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate K. A., avocat C. C., lipsă fiind reprezentanții pârâților-recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 24 ianuarie 2012, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N., întrucât petitul cu privire la nevalabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a fost soluționat în contradictoriu cu acest pârât. A. în vedere poziția procesuală a acestuia, clar exprimată, de opunere la admiterea acestuia petit, este parte căzută în pretenții, potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că trebuie să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acesta este mult sub limitele stabilite de U. A. pentru litigiile evaluabile în bani, reprezentând doar
0,005% din valoarea totală a acestuia, astfel că nici această critică nu este fondată, și se impune a fi respinsă.
Referitor la recursul declarat de pârâtul S. Român prin MFP - D. C., pune concluzii în sensul respingerii acestuia ca fiind nefondat. Cu privire la problema nelegalității hotărârii, raportat la faptul că aceasta nu ar fifost pronunțată în contradictoriu și cu C. Local se poate constata că acest pârât-recurent a uitat de existența deciziei nr. 5. pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, prin care s-au îndreptat și erorile materiale strecurate în dispozitivul sentinței inițiale, astfel că această critică nu poate fi primită. Referitor la susținerea potrivită căreia ministerul a fost chemat în judecată în calitate de reprezentant al statului și nu în nume propriu, trebuie reținut faptul că în baza D. nr. 3. S. Român este reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice, iar dispoziția art. 50 alin. 21se referă doar la executantul obligației de plată. În aceste condiții, consideră că această critică este nefondată, în mod corect reținând instanța de apel corecta împrocesuare a acestui pârât-recurent. A. privind excepția prescripției dreptului la acțiune și realizarea unei adevărate exproprieri , sunt nu numai străine cauzei, dar și anacronice, prin referire la prescripția privind organizațiile socialiste care ar fi de 18 luni. Pârâtul- recurent a uitat de excepțiile prevăzute de D. nr. 1., excepții care se referă la imprescriptibilitatea acțiunilor privind drepturile reale, dar și faptul că la situația actuală s-a ajuns urmare a conduitei culpabile a comisiei care a analizat situația juridică a imobilului din litigiu, vechiul proprietar nefiind în nici un fel expropriat încă odată de pe o proprietate pe care o deținea la acea dată S. Român în mod nelegal. Cea privată de exercițiul dreptului de proprietate a fost reclamanta, care se află în situația de a achita taxele și impozitele aferente acestei proprietăți de care însă nu se poate în nici un fel bucura. Față de cele anterior expuse, solicită respingerea celor două recursuri, cu cheltuieli de judecată în cuantum, de 1240 lei, conform dovezii depuse la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.15919/(...), pronunțată în dosarul nr.(...), Judecătoria Cluj-Napoca s-a admis cererea de chemare în judecatăformulată de reclamanta K. A. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr.32687/(...) încheiat între antecesoarea reclamantei, defuncta S. M. și S. C. A. S. A fost obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 189.830 lei, reprezentând valoarea de piață a imobilului apartament situat în C.-N., str. Moților nr.9, parter, ap.4, jud. C. Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.10266/211/(...) reclamanta K. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local Al M. C.-N., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32687/1997 încheiat între defuncta S. M. și S. C. A. S., să fie obligat pârâtul de rândul 1 la restituirea prețului de piață al imobilului situat în C.-N., str. Moților nr.9/4, dobândit dereclamantă prin moștenire după defuncta S. M., preț stabilit conform standardelor internaționale de evaluare; cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din (...), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român reprezentat prin C. Local al M. C.-N., invocată de către acest pârât prin întâmpinare, și, prin urmare, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu S. Român prin C. Local al M. C.-N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; de asemenea, prin aceeași încheiere a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material al reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.32687/(...) încheiat între S. C. A. S. și antecesoarea reclamantei, pentru motivele expuse pe larg în considerentele respectivei încheieri de ședință. Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.32687/(...), S. C.ardealul S., în calitate de mandatar al C. Local al M. C.-N., a vândut numitei S. M., în temeiul L. nr.1., imobilul situat in C.-N., str. Moților nr.9, ap.4, jud. C., pentru un preț de 10879503 ROL . Conform certificatului de moștenitor nr. 167/(...) eliberat de B. E. M. în dosarul nr. 201/1998 reclamanta are calitatea de legatară universală a numitei S. M. (decedată la data de (...), cu ultimul domiciliu în C.-N., str. Moților nr.9, jud. C.), în baza testamentului autentificat sub nr.224/(...) de B. E. M. de asemenea, potrivit aceluiași certificat de moștenitor, masa succesorală rămasă de pe urma defunctei S. M. este compusă din apartamentul nr.4 situat în C.-N., str. Moților nr.9, jud. C., dobândit prin cumpărare în baza L. nr.1.. Prin sentința civila nr.2562/(...) pronunțată în dosar nr. 5574/2003 al J. C.-N. a fost admisă în parte acțiunea reclamantului P. Z. I. împotriva pârâților S. Român prin C. Local al M. C.-N. și K. A., având ca obiect nulitatea titlului de proprietate al S. Român, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, nulitatea certificatului de moștenitor și rectificarea înscrierilor în CF și, în consecință, s-a constatat că imobilul înscris inițial în CF nr.6556 C., nr. top.11000/1, cotă parte indiviză comună înscrisă în CF colectivă 2772 C. de 7. parte, a fost preluat de S. Român fără titlu valabil; totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește petitele având ca obiect nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare, nulitatea certificatului de moștenitor și rectificare CF și, prin urmare, acestea au fost respinse ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă. Această sentință a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sa de reclamantul P. Z. I. (soluționat prin decizia civilă nr.1760/(...) a C. de A. C.), iar la data de (...) a devenit irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia civilă nr.2443/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.16028/2005. În considerentele acestei din urmă decizii, pronunțată de instanța de recurs, s-a reținut, în analizarea petitului privind constatarea nulitățiiabsolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul L. nr.1. cu privire la apartamentul nr.4 din imobilul situat în C.-N., str. Moților nr.9, faptul că prin hotărârea nr.175/(...) a Comisiei de A. a L. nr.1. s-a dispus restituirea în natură către reclamant a unei cote de 52,69% din imobil, corespunzătoare corpului A de clădire, iar pentru restul cotei de 47,31%, corespunzătoare corpului B, s-a aprobat acordarea de despăgubiri. Prin sentința civilă nr.3543/(...) a J. C.-N. pronunțată în dosarul nr.16930/1996, rămasă definitivă și executorie prin decizia nr.1239/(...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.4515/1997 și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1120/(...) a C. de A. C., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea reclamantului formulată împotriva hotărârii nr.175/(...). În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 32687/(...), instanța de recurs a reținut că acesta a făcut obiectul unor litigii soluționate irevocabil prin decizia civilă nr.2313/1999 a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.2392/1999, și respectiv decizia civilă nr.70/(...) a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.5360/2000. Astfel, prin decizia civilă nr.2313/1999 a C. de A. C. s-a reținut că raportat la cererea reclamantului de anulare a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între S. M. și S. C.ardealul S. C. acest contract a fost încheiat cu respectarea condițiilor reglementate de dispozițiile L. nr.1., existând și buna-credință a cumpărătoarei, din considerentele acestei hotărâri rezultând că instanța a statuat că terțul subdobânditor a fost încredințat că persoana de la care a cumpărat imobilul avea toate calitățile prevăzute de lege pentru a transmite dreptul de proprietate asupra bunului și ca atare s-a reținut aplicabilitatea principiului bunei- credințe. U., prin sentința civilă nr.434/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...) (număr în format vechi 15127/2006) - rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a apelului în termenul prevăzut de lege - s-a constatat, în urma comparării titlului reclamantei K. A., constând în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul L. nr.1. de antecesoarea sa, cu titlul de proprietate invocat de subdobânditorii apartamentului în litigiu de la fostul proprietar P. Z. I. I. (respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.824/(...) de B. S. T. D.), faptul că aceștia din urmă sunt proprietarii apartamentului nr.4, situat în C.-N., str. Moților nr.9, înscris în CF nr.1. C., nr. top 11000/VI, dispunându-se radierea înscrierilor din CF nr.1. C. și sistarea acestei cărți funciare. Așadar, având în vedere că prin hotărârile judecătorești s-a reținut, cu putere de lucru judecat, faptul că antecesoarea reclamantei a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.32687/(...) cu respectarea condițiilor reglementate de dispozițiile L. nr.1., existând, totodată, și buna-credință a cumpărătoarei, rezultă că în speță este îndeplinită în mod evident prima din cele două cerințe impuse de prevederile art. 501alin.1 din L. nr.10/2001, astfel cum a fost modificata prin L. nr.1/2009, pentru restituirea prețului de piață al imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1., și anumeaceea ca cererea de restituire a prețului de piață să privească un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor L. nr.1.. În ceea ce privește cealaltă cerință prevăzută de textul de lege în discuție, respectiv existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi dispus desființarea contractului de vânzare- cumpărare încheiat în temeiul L. nr.1., instanța a apreciat că raportat la finalitatea avută în vedere de legiuitor prin adoptarea disp. art.501din L. nr.10/2001 - și anume, despăgubirea la nivelul valorii de piață a foștilor dobânditori în temeiul L. nr.1., care au cumpărat cu respectarea prevederilor acestui act normativ și care au fost deposedați de imobilele cumpărate în urma demersurilor de retrocedare efectuate de către foștii proprietari ai acestora în temeiul L. nr.10/2001 - cerința existenței unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă de desființare a contractului de vânzare-cumpărare, anterioară demarării procedurii judiciare privind restituirea prețului de piață, trebuie interpretată în mod extensiv, și anume în sensul că în sfera sa de aplicare se înscriu și acele hotărâri judecătorești prin care deși, precum este cazul în prezenta speță, contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1. nu au fost desființate stricto sensu, au fost totuși golite de efecte în ceea ce privește caracterul lor de titlu de proprietate, prin confirmarea dreptului de proprietate al foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv, în virtutea preeminenței și anteriorității acestuia. O astfel de interpretare se impune întrucât ceea ce condiționează, în opinia instanței, dreptul cumpărătorilor în temeiul L. nr.1. la restituirea prețului de piață, din perspectiva cerinței legale analizate, este pierderea în mod definitiv și irevocabil a prerogativelor lor de proprietari asupra imobilelor, prerogative conferite de aceste contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1.. Or, în prezenta cauză, în condițiile în care prin sentința civilă nr.434/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...) (număr în format vechi 15127/2006) a fost constatată în mod irevocabil calitatea de proprietari asupra apartamentului în litigiu în favoarea titularilor contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu fostul proprietar P. Z., rezultă că și această cerință prevăzută de disp. art.501din L. nr.10/2001 trebuie considerată ca fiind îndeplinită, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de antecesoarea reclamantei fiind invalidat pe cale judecătorească, ca urmare a operațiunii de comparare de titluri realizată în cadrul dosarului mai sus menționat. De altfel, în speță, problema valabilității contractului de vânzare- cumpărare încheiat între autoarea reclamantei și S. C. A. S. C.-N. în anul 1997 a fost dedusă judecății de către fostul proprietar P. Z. în dosarele nr.2392/1999, nr.5360/2000 și 5574/2003 ale J. C.-N., prin decizia civilă nr.2313/1999 a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.2392/1999, statuându-se cu putere de lucru judecat faptul că acest contract a fost încheiat cu respectarea condițiilor reglementate de dispozițiile L. nr.1., existând și buna-credință a cumpărătoarei. Or, acest fapt prezintă relevanță, în opinia instanței, atât din perspectiva condiției existenței unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr.1., care să dea dreptul reclamantei la restituirea prețului de piață al imobilului, cât și în ceea ce privește motivul inexistenței unei hotărârijudecătorești prin care să fi fost desființat contractul de vânzare- cumpărare în litigiu, în raport de această împrejurare apărând și mai evident faptul că o interpretare stricto sensu a sintagmei „hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul L. nr.1."; din cuprinsul art.501alin.1. din L. nr.10/2001 ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor prin aceste prevederi legale, deoarece ar conduce la respingerea de plano a acelor cereri de restituire a prețului de piață formulate de persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare nu au putut fi anulate în condițiile art.45 alin.2 din L. nr.10/2001, tocmai pentru că au fost încheiate cu respectarea L. nr.1., precum și cu bună- credință din partea cumpărătorilor. Mai mult, instanța a apreciat că întrucât condiționează dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor cumpărate în temeiul L. nr.1. atât de încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor acestui act normativ, cât și de desființarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a respectivului contract de vânzare-cumpărare, dispozițiile art.501alin.2 din L. nr.10/2001 conțin o contradicție de ordin logic, de natură să conducă la lipsa de aplicabilitate practică a acestui text de lege (fiind, prin ipoteză, exclus ca persoanele care solicită restituirea prețului de piață în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1., inclusiv în ceea ce privește condiția bunei-credințe, să se poată prevala și de o hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi constatat nulitatea contractelor lor de vânzare-campare, în cadrul procedurilor judiciare inițiate de foștii proprietari în temeiul art.45 alin.2 din L. nr.10/2001, din moment ce constatarea respectarii cerințelor prevăzute de L. nr.1. la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare conduce la respingerea cererilor având ca obiect anularea acelor contracte de vânzare-cumpărare). Această inaplicabilitate la nivel practic a dispozițiilor art.501alin.2 din L. nr.10/2001 poate fi înlăturată doar printr-o astfel de interpretare extensivă a noțiunii de desființare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul L. nr.1., sau prin formularea de către cumpărătorii în temeiul L. nr.1., care au fost evinși de către foștii proprietari pe calea unor acțiuni în revendicare formulate pe dreptul comun, a unor cereri de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare pentru lipsa de obiect a acestora sau pentru lipsa calității de proprietar a statului la momentul încheierii respectivelor contracte de vânzare- cumpărare. De altfel, o astfel de cerere a fost formulată și de reclamanta din prezenta cauză, care prin petitul I al cererii de chemare în judecată a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de nr.32687/(...) încheiat între antecesoarea sa, defuncta S. M. și S. C. A. S., pentru lipsa obiectului acestuia, invocând în drept dispozițiile art.948 C. civ. Analizând această cerere, în lumina celor statuate prin sentința civilă nr.4341/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...) (nr. în format vechi 15127/2006), prin care s-a reținut, cu putere de lucru judecat, lipsa calității de proprietar a S. Român la momentulîncheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.32687/(...), instanța a apreciat că acest contract a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de valabilitate impuse de disp. art.948 C. civ., motiv pentru care a admis acest capăt al cererii reclamantei și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare în discuție. Pe cale de consecință, în raport de ansamblul considerentelor mai sus expuse și ținând cont și cont și de concluziile raportului de expertiză de evaluare a proprietății imobiliare întocmit în prezenta cauză de către dl. expert B. C. A. - potrivit cărora valoarea actuală de piață a imobilului situat în C.-N., str. Moților nr.9, ap.4, jud. C., obiect al contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, este de 189.830 lei, precum și de faptul că pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat obiecțiuni cu privire la această valoare de piață a imobilului stabilită de către expert, instanța a admis și cel de-al II-lea petit al acțiunii și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.501din L. nr.10/2001, a obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 1. lei, reprezentând valoarea de piață a imobilului apartament situat în C.-N., str. Moților nr.9, parter, ap.4, jud. C. Prin sentința civilă nr. 5900/(...), pronunțată în același dosar, Judecătoria Cluj-Napoca a îndreptat din oficiu erorile materiale strecurate în cuprinsul primului paragraf al practicalei și respectiv al dispozitivului sentinței civile nr.15919/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...) în sensul menționării în cuprinsul acestora și a pârâtului S. Român prin C. Local al M. C.-N., urmând ca acestea să aibă următorul conținut „Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta K. A., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect L. nr.10/2001"; și respectiv „. cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta K. A., cu domiciliul procesual ales la C. I. de Av. C. C., situat în C.-N., str. Pavel R. nr.4, ap.20, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la sediul D. C., situat în C.-N., P-ța. A. I. nr.19, jud. C. și cu pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C.-N., cu sediul în C.-N., str. Moților nr.1-3, jud. C."; A admis cererile de completare a hotărârii formulate de către reclamanta K. A. și pârâtul S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M. C.-N. A dispus completarea paragrafului nr.4 din cuprinsul aceleiași sentințe civile care va avea următorul conținut „Obligă în solidar pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S. Român prin C. Local al M. C.- N. la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial."; A dispus introducerea unui nou paragraf după paragraful nr.4, respectiv paragraful nr.41care va avea următorul conținut „Obligă pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu pentru expert."; Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ședința publică de la termenul curent, față de conținutul cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă, prin care aceasta asolicitat completarea sumei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată cu suma de 500 lei reprezentând onorariu de expert, instanța a apreciat că aceasta reprezintă în realitate o cerere de completare a hotărârii în sensul disp. art.2812C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul disp. art.84 C. proc. civ., a recalificat-o din oficiu ca atare. Analizând cererile în discuție prin prisma înscrisurilor existente la dosar, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea de ședință din data de (...) pronunțată în dosarul nr.(...) instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului S. R. reprezentat prin C. Local al M. C.-N. cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la restituirea prețului de piață al imobilului situat în C.-N., str. Moților nr.9, ap.4, jud. C. și, pe cale de consecință, a respins capătul de cerere în discuție formulat în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva. Prin sentința civilă nr.15919/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32687/(...) încheiat între antecesoarea reclamantei, defuncta S. M. și S. C. A. S. și s-a dispus obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 1. lei, reprezentând valoarea de piață a imobilului apartament situat în C.-N., str. Moților nr.9, parter, ap.4, jud. C.; de asemenea, s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Din considerentele sentinței civile în discuție reiese că la soluționarea petitului având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată instanța a avut în vedere disp. art.274 C. proc. civ., precum și onorariul avocațial achitat de reclamantă conform bonului fiscal existent la fila 6 din dosar. Examinând în acest context mai întâi cererea de completare a sentinței civile nr.15919/(...) formulată de reclamantă, în sensul includerii în cuantumul cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate, pe lângă suma de 1190 lei constând în onorariul avocațial, și a sumei de 500 lei reprezentând onorariu pentru expert, având în vedere chitanța seria TTD nr.7278251/(...) care atestă achitarea de către reclamantă a sumei de 500 lei în favoarea d-lui. expert B. C. A., cu titlu de onorariu pentru expertiza de evaluare efectuată de către acesta în dosarul nr.(...) și ținând cont, totodată, și de disp. art.272 alin.2 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii nu pot micșora, între altele, nici cheltuielile de judecată reprezentând plata experților, instanța a apreciat cererea reclamantei ca fiind pe deplin întemeiată, motiv pentru care a admis-o ca atare. În ceea ce privește partea ținută să suporte această cheltuială de judecată efectuată de reclamantă, ținând cont că suma de bani în discuție a fost achitată de reclamantă în vederea efectuării expertizei de evaluare a imobilului în litigiu în vederea stabilirii valorii de piață a acestuia, valoare necesară pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect restituirea prețului de piață al acestui imobil, iar prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român reprezentat prin C. Localal M. C.-N. (prin încheierea de ședință din (...) - filele 48, 49 din dosar), acest capăt de cerere a fost soluționat exclusiv în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ținând cont și de principiul independenței procesuale care guvernează raporturile între coparticipanții în procesul civil, conform disp. art.48 alin.1 C. proc. civ., instanța a considerat că această cheltuială ocazionată reclamantei de soluționarea petitului mai sus menționat îi incumbă exclusiv pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care instanța a stabilit că doar acesta are calitate procesuală pasivă cu privire la acest petit. Referitor la cererea de completare a dispozitivului aceleiași sentințe civile formulată de pârâtul S. Român prin C. Local al M. C.-N., prin care s- a solicitat menționarea expresă în cuprinsul acestuia a pârâților obligați să achite reclamantei suma de 1190 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, instanța a constatat mai întâi că, într- adevăr, în cuprinsul primului paragraf din dispozitivul sentinței civile nr.15919/(...), precum și în cuprinsul primului paragraf din practicaua aceleiași sentințe figurează în calitate de pârât doar S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nu și S. Român prin C. Local al M. C.-N. Or, în condițiile în care prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată ambii pârâți, iar prin încheierea de ședință din (...) a fost admisă excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtului S. Român prin C. Local al M. C.-N. doar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului în litigiu, este evident că acest pârât a rămas ca parte în prezentul litigiu și ulterior termenului de judecată din (...), respectiv în ceea ce privește primul petit al cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat în temeiul L. nr.1. de antecesoarea reclamantei (cu privire la care, de altfel, nici nu și-a invocat lipsa de calitate procesuală pasivă). Ca atare, instanța a apreciat că nemenționarea atât în cuprinsul primului paragraf din dispozitivul sentinței civile nr.15919/(...), cât și în cuprinsul primului paragraf din practicaua aceleași sentințe și a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezintă o omisiune ce se înscrie în sfera erorilor materiale prevăzute de disp. art.281 alin.1 C. proc. civ. Prin urmare, ținând cont de faptul că potrivit disp. art.281 alin.2 C. proc. civ. erorile materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor sau al încheierilor judecătorești pot fi îndreptate atât la cererea părților, cât și din oficiu (prin încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părților, deci fără a fi puse acestora în discuție), instanța, în temeiul acestor dispozitii legale, a procedat din oficiu la îndreptarea erorii materiale mai sus menționate. Cât despre solicitarea pârâtului S. Român prin C. Local al M. C.-N. de a se menționa în mod expres în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr.15919/(...) care dintre pârâți trebuie să achite reclamantei suma de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, întrucât onorariul în discuție a fost achitat de reclamantă pentru serviciile de asistență juridică prestate de reprezentanta sa cu privire la ambele petite ale cererii de chemare în judecată, și având în vedere și pozițiaprocesuală a pârâtului S. Român prin C. Local al M. C.-N. pe parcursul soluționării cauzei, care s-a opus în mod constant admiterii cererii formulată de reclamantă (împrejurare ce exclude posibilitatea aplicării în privința sa a disp. art.275 C. proc. civ.), instanța a apreciat că suma de 1190 lei achitată de reclamantă cu titlu de onorariu avocațial se impune a fi suportată, în solidar, de către ambii pârâți, conform disp. art.277 C. proc. civ. Prin urmare, în temeiul art.2812C. proc. civ., instanța a admis și cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.15919/(...) formulată de pârâtul S. Român prin C. Local al M. C.-N. Prin decizia civilă nr. 4./(...) a T.ui C. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva hotărârii primei instanțe, care a fost păstrată în întregime. Au fost obligați apelanții în solidar să achite intimatei K. A. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.4341/2008 a J. C.-N. s-a constatat că reclamanții reconvenționali P. M. și P. V. sunt proprietari ai apartamentului nr.4 situat în C.-N. str. Moților nr.9, înscris în CF 1., cu nr. top 11000/VI, s-a constatat identitatea dintre imobilul înscris în CF 1. în favoarea reclamanților reconvențional și imobilul înscris în CF 1. C. în favoarea pârâtei reconvențional K. A., s-a dispus radierea înscrierilor din CF 1. C., respectiv sistarea acestei cărți funciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în esență că imobilul în litigiu a fost restituit în natură în favoarea numitului P. Z. I. I. prin H. nr.175/(...) a Comisiei județene de aplicare a L. nr.1. C. U., acesta și-a înscris dreptul de proprietate în CF 1. C., iar la data de (...) a vândut imobilul reclamanților reconvențional P. M. și P. V.. Același imobil a fost vândut de stat defunctei S. M., în baza dispozițiilor L. nr.1., prin contractul nr.32687/(...), fiind înscris în CF 1. C. în favoarea acesteia și ulterior în favoarea pârâtei reconvențional K. A., cu titlu de moștenire. Instanța a reținut că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil celui al pârâtei K. A., întrucât provine de la adevăratul proprietar, în timp ce titlul pârâtei provine de la un neproprietar. T. a mai reținut că anterior acestei sentințe, prin decizia civilă nr.2313/1999 a C. de A. C. și prin decizia civilă nr.2443/R/2005 a C. de A. C. s-a stabilit în privința contractului de vânzare-cumpărare nr.32687/(...) că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor L. nr.1., existând și buna credință a cumpărătoarei. Conform dispozițiilor art.50¹ alin.1 din L. nr. 10/2001 "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";. T. a reținut că dispozițiile legale menționate mai sus fac distincție între desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștiichiriași ca efect al eludării prevederilor L. nr.1. și desființarea acestor contracte ca efect al altor cauze, esențial fiind ca actele să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. În prima categorie intră anularea contractului pentru nerespectarea prevederilor L. nr. 1. (imobilul nu făcea obiectul L. nr.1., nu putea fi înstrăinat, etc.), iar în cea de-a doua întră admiterea acțiunii în revendicare a fostului proprietar, în cadrul căruia se compară titlurile, precum și orice altă acțiune care are ca efect lipsirea de efecte juridice a contractului, fără să se constate eludarea prevederilor L. nr.1.. În speță, din considerentele hotărârii judecătorești menționate mai sus rezultă că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.32687/(...) s-a stabilit că acesta a fost încheiat de antecesoarea reclamantei K. A. cu respectarea prevederilor L. nr. 1., însă contractul a fost desființat ca urmare a admiterii acțiunii numiților P. M. și P. V., prin care s-a dat preferință titlului acestora și s-a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al reclamantei. În consecință, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe privind îndeplinirea condițiilor stabilite prin dispozițiile art.50¹ alin.1 din L. nr.10/2001, reclamanta fiind îndreptățită să solicite restituirea prețului de piață al imobilului. Totodată, tribunalul a considerat nefondate criticile apelantului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice privind soluționarea de către prima instanță a petitului având ca obiect constatarea nulității contractului doar în contradictoriu cu acest apelant, în condițiile în care prin sentința civilă nr.5900/(...) s-a dispus îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr.15919/(...), în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin C. local al municipiului C.- N. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că prin încheierea din (...) prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin C. local al municipiului C.-N. doar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea acestui pârât la restituirea prețului de piață a imobilului, nu și cu privire la petitul având ca obiect constatarea nulității contractului. De asemenea, nu au putut fi luate în considerare afirmațiile aceluiași apelant privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât desființarea contractului reclamantei nu s-a dispus prin decizia civilă nr.2313/1999 a C. de A. C., ci prin sentința civilă nr.4341/2008 a J. C.- N., așa cum s-a arătat mai sus. În ceea ce privește chemarea în judecată a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că prin dispozițiile art.50 alin.3 din L. nr.10/2001 s-a prevăzut doar că achitarea efectivă a sumelor prevăzute la alin.2 și 2¹ se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, fără să se stabilească în cadrul proceselor privind îndreptățirea la obținerea acestor sume calitatea procesuală a acestui minister În fine, în privința cheltuielilor de judecată, tribunalul a considerat nefondate criticile ambilor apelanți, prima instanță dispunând în modcorect obligarea ambilor pârâți la plata sumei de 1190 lei, onorariul avocațial și obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 500 lei, onorariul expertului evaluator, în condițiile în care pârâții sunt în culpă procesuală. Contrar susținerilor apelantului C. local al municipiului C.-N., acțiunea reclamantei nu a fost respinsă integral față de această parte, întrucât, așa cum s-a menționat mai sus, excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului a fost admisă doar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la restituirea prețului de piață a imobilului, acțiunea reclamantei în contradictoriu cu apelantul fiind admisă în privința petitului având ca obiect constatarea nulității contractului. Pe de altă parte, tribunalul consideră că nu sunt incidente dispozițiile art.276 C.proc.civ. și nu se impune reducerea onorariului avocațial, suma de 1190 lei fiind corect acordată raportat la complexitatea cauzei și la munca îndeplinită de avocat. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâții C. Local almunicipiului C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, cu consecința respingerii acțiunii. În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte: Instanța de apel nu analizează aspectul legat de obligarea S. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la restituirea prețului de piață a imobilului în discuție deși, potrivit dispozițiilor legale pe care își motivează soluția pronunțata, plata respectivă se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al S. R. În acest sens, se face trimitere la dispozițiile art.50 alin.2¹ si alin.21și alin. 3 din L. nr.10/2001. Prima instanță a pronunțat sentința în contradictoriu cu S. R. întrucât, în considerentele hotărârii se prevalează și de dispozițiile de drept comun, în speță art.948 din Codul civil, respectiv lipsa obiectului întrucât, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, prin neexercitarea căii legale de atac în termenul legal, în speța sentința civilă nr. 4. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, și-a pierdut proprietatea asupra imobilului in discuție. În cuprinsul deciziei se menționează pe scurt faptul că există mai multe hotărâri judecătorești, din cuprinsul cărora rezultă că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea reclamantei s-ar fi încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. În opinia recurentei niciuna din instanțele de fond nu au apreciat în mod corect considerentele din cuprinsul acestor hotărâri judecătorești, prin care se constată că reclamanta și-a pierdut dreptul de proprietate, întrucât contractul de vânzare-cumpărare în discuție s-a încheiat cu nerespectarea dispozițiilor L. nr. 1. și nu prin raportare la dreptul comun. Dispozițiile L. nr.10/2001 care au prioritate în baza principiului general de drept "specialia generalibus derogant", stipulează expres în art. 501că numai proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate, prinhotărâri judecătorești irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Din dispoziția legală menționată, rezultă cu claritate faptul că pentru a fi îndreptățiți la restituirea prețului de piață, proprietarii trebuie să dețină o hotărâre judecătorească prin care să le fie desființat „contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul L. 1., cu toate că la încheierea acestuia au fost respectate prevederile acestui act normativ. În speță, în contradictoriu cu reclamanta s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca în anul 1999, respectiv decizia nr. 2313/1999 a C. de A. C., de beneficiile căreia nu se poate prevala întrucât, în privința acesteia a intervenit prescripția extinctivă in baza prevederilor art. 2500 C. civil, art. 2517 Cod civil. Totodată, consideră că trebuie avute în vedere și considerentele sentinței civile nr. 4., pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, din care rezultă faptul că ulterior restituirii dispuse față de fostul proprietar fără nici o prealabila și justă despăgubire, se realizează o adevărata expropriere a acestuia, întrucât statul înțelege să îi preia abuziv imobilul, transmițându-l prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuție către antecesoarea reclamantei. II. Prin recursul declarat de pârâtul C. local al municipiului C.-N., s-a solicitat modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5. a J. C.-N. și exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâtul consideră că în mod eronat a fost obligat la plata în solidar cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, către reclamantă, a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, atâta timp cât, acțiunea reclamantei a fost respinsă față de acest pârât - pe cale de excepție - a lipsei calității procesuale pasive. Greșit s-a respins apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe. Cu toate că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, iar instanța de apel a menținut această soluție, în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de apel ar fi trebuit să aplice art. 274 alin. 3, art. 276, coroborat cu art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc. civ. Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului si a respingerii acțiunii reclamantei ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoana lipsită de calitate procesuală pasivă, precum și față de prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., consideră că prima instanță trebuia să oblige doar pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial. Totodată, a invocat dispozițiile Deciziei C. Constituționale nr. 492 din (...), precum și jurisprudența CEDO privind rambursarea cheltuielilor de judecată, precum și jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului. Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând în esență că recursul declarat de pârâtul C. local al mun. C.-N., prin care se solicită modificarea deciziei pronunțate în apel, sub aspectul înlăturării obligației stabilite în sarcina acestuia la plataîn solidar a cheltuielilor de judecată, este nefundat întrucât: acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare s-a admis în contradictoriu cu acest pârât . Privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, acesta cuprinde și contravaloarea TVA, onorariul stabilit - în sumă de 1000 lei- este mult sub limitele stabilite de U. A. pentru litigiile evaluabile în bani . referitor la recursul pârâtului S. Român prin M. F. P., reclamanta a arătat că acesta este nefondat întrucât, contrar susținerilor acestui recurent, sentința nr. 5. s-a pronunțat în contradictoriu și cu acest pârât, unul dintre petitele acțiunii fiind formulat în contradictoriu cu acest pârât. Susținerea potrivit căreia în mod greșit a fost chemat în judecată ca reprezentant al statului, este nefondată, raportat la dispozițiile D. nr. 3. , în conformitate cu care S. Român este reprezentat de către M. F., iar dispozițiile art. 50 alin. 2/1 si alin. 3 din L. nr.10/2001 se referă doar la executantul obligației de plată. M.ivul vizând greșita reținere a dispozițiilor art. 948 cod civil , deși există un temei legal special în materie, nu este fondat. Este adevărat că instanța invocă și acest text legal , dar abia după o largă descriere a situației de fapt a imobilului, total atipică raporturilor aflate sub incidența L. nr. 1. și ale L. nr. 10/2001. A. referitoare la prescripția dreptului la acțiune sunt străine cauzei și anacronice. Dispozițiile art. 2500 și 2517 Cod civil în mod evident nu sunt incidente în cauză, raportul juridic născându-se anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Analizând recursurile formulate curtea constată că acestea suntîntemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:l. Recursul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Greșita împrocesuare a pârâtului S. Român din perspectiva art. 50 alin. 3 din L. nr.10/2001 nu este întemeiată. Potrivit art. 50 alin. 3 din L. nr.10/2001, restituirea prețului prevăzut la alin. 2 și 21(prețul actualizat și prețul de piață), se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare. Această prevedere legală vizează procedura efectivă de executare a hotărârilor prin care se restituie prețul actualizat sau prețul de piață, faza de executare a hotărârii. Litigiul propriu-zis în urma căruia se obține o hotărâre de restituire a prețului nu se poartă în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu ci, cu S. Român, cel care, de altfel, este și vânzătorul imobilelor înstrăinate în temeiul L. nr. 1., reprezentat în cadrul acelor tranzacții prin consiliul local. Or, potrivit art. 25 din D. nr. 3., S. Român este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția situațiilor în care prin lege specială se stabilește un alt reprezentant (de ex. în litigiile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza L. nr. 1., calitate procesuală pasivă are S. Român prin consiliul local al unității administrativ-teritoriale prin intermediul căreia s-a încheiat contractul). Întrucât în litigiile având ca obiect angajarea răspunderii statului pentru evicțiune - pe dispozițiile art. 50, 501din L. nr.10/2001 - nu se prevede în mod expres cine reprezintă S. Român, devine aplicabilă norma generală instituită prin art. 25 din D. nr. 3.. De altfel, este de remarcat faptul că deși pârâtul S. Român invocă excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că are calitate de parte în proces Ministerul Finanțelor Publice, recursul este promovat chiar de către acesta din urmă, aspect care rezultă atât din antetul care poartă denumirea și sigla M.ui F. P., cât și din semnăturile și ștampila de pe declarația de recurs, aparținând tot M.ui F. P., respectiv persoanelor care îl reprezintă - directorul executiv și șeful serviciului juridic. Reiese că arătată ca fiind titulară a calității procesuale pasive - Ministerul Finanțelor Publice - este tocmai cea care promovează recursul, fiind, prin urmare, prezentă efectiv în cadrul procesual al litigiului dedus judecății. Nici invocarea art. 2500, 2517 din Codul civil nu este fondată, aceste prevederi intrând în vigoare ulterior datei promovării acțiunii. Litigiul este supus reglementărilor Codului civil pus în aplicare la 1 decembrie 1865, care în art. 1 prevedea principiul neretroactivității legii, stipulat și de art. 15 alin. 2 din Constituție. Instanțele de fond au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate buna-credință a cumpărătoarei S. M., precum și respectarea cerințelor L. nr. 1. la încheierea de către aceasta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32687/(...). Această reținere este însă contrazisă de următoarele împrejurări: Prin H. nr. 175/(...) a Comisiei Județene de aplicare a L. nr. 1. s-a dispus restituirea în natură către numitul P. Z. I. a cotei de 52,69% din imobilul situat în C.-N., str. Moților nr. 9, cotă corespunzătoare Corpului A de clădire. Plângerea exercitată împotriva acestei hotărâri de către beneficiarul ei a fost respinsă. Apartamentul nr. 4, cumpărat în baza L. nr. 1. de către antecesoarea reclamantei face parte din Corpul de clădire A (cel restituit în natură în baza Hotărârii nr. 175/(...) a Comisiei județene pentru aplicarea L. nr. 1.). Acest aspect s-a stabilit irevocabil în litigiul derulat în dosarul nr. 10894/2001 al T.ui C., însă, independent de acesta, este evident că toate persoanele care locuiau în imobil, aveau cunoștință despre amplasamentul apartamentelor pe care le ocupau, precum și de demersul întreprins de fostul proprietar în vederea redobândirii dreptul de proprietate asupra imobilului. Autoarea reclamantei a cumpărat la data de (...) apartamentul nr. 4 din imobil, în temeiul L. nr. 112/1996, în condițiile în care, întregul Corp A, în care este amplasat și acest apartament, fusese deja, restituit în natură, fostului proprietar, în baza Hotărârii nr. 175/(...) a Comisiei județene pentru aplicarea L. nr. 1.. În aceste condiții, atât buna-credință cât și respectarea prevederilor L. nr. 1. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt evident înlăturate: Buna-credință a cumpărătorului, întrucât a cumpărat un apartament, în temeiul L. nr. 1., în condițiile în care, la data cumpărării, același apartament, împreună cu întregul corp de clădire în care este amplasat, fusese deja restituit fostului proprietar, în baza aceluiași act normativ. Faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, demersul întreprins de fostul proprietar, de revendicare a imobilului era deja soluționat, înlătură prezumția de bună-credință a cumpărătorului. Restituirea bunurilor în baza L. nr. 1. constituie o măsură precedată de o serie de demersuri din partea revendicatorului, despre care aveau cunoștință atât vânzătorul - C. Local - cât și potențialul cumpărător - chiriașul. Condiția respectării prevederilor L. nr. 1. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare este de asemenea înlăturată. Potrivit art. 9 alin. 1 din L. nr. 1., chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 (care reglementa termenul înăuntrul căruia persoanele îndreptățite la restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri urmau să depună cereri în acest sens), pentru cumpărarea acestor apartamente. Or, din perspectiva acestei prevederi, încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către autoarea reclamantei s-a făcut cu încălcarea sa: numita S. M. a cumpărat un apartament care, la data achiziționării, era deja restituit în temeiul L. nr. 1. fostului proprietar, ceea ce , evident, implica întreprinderea de către fostul proprietar a demersurilor prealabile, prevăzute de L. nr. 1., în scopul redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului. Din cele arătate, reiese că în cauză condiția prevăzută de art. 501din L. nr.10/2001 - aceea ca pentru a beneficia de valoarea de piață a apartamentului, cumpărarea acestuia trebuia să se fi operat cu respectarea dispozițiilor nr. 1. - nu este îndeplinită, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., se impune modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe, cu consecința schimbării acesteia în sensul respingerii acțiunii sub acest aspect. În privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3., nulitate invocată de reclamantă, în calitate de succesoare a cumpărătoarei S. M., curtea constată că și modalitatea de soluționare a acestuia de către instanțele de fond se impune a fi modificată, în sensul respingerii. Potrivit celor anterior arătate, în favoarea antecesoarei reclamantei nu se poate reține nici buna-credință la încheierea contractului de vânzare- cumpărare și nici respectarea prevederilor L. nr. 1.. În aceste condiții, solicitarea de anulare a contractului de vânzare- cumpărare se face prin invocarea propriei culpe. Culpa aparține într-adevăr cumpărătoarei, care este autoarea reclamantei, însă aceasta, în calitate de succesoare în drepturi și obligații, nu poate invoca nulitatea actului încheiat în mod culpabil de către autoarea sa, pentru a beneficia de o prevedere care, în ipoteza absenței culpei, i-ar fi favorabilă. Aceasta întrucât, în raporturile contractate de decuius cu terții ( în speță, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3.), moștenitorul va lua locul acestuia. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 cpt. 9 Cod proc. civ., recursul pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi admis. 2. Recursul pârâtului C. Local al municipiului C.-N. Calea de atac exercitată de acest pârât vizează exclusiv greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. În condițiile în care, în urma admiterii recursului promovat de celălalt pârât, hotărârile instanțelor de fond au fost modificare, în sensul respingerii acțiunii, incidența art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. este înlăturată. În această situație, întrucât pârâții în contradictoriu cu care acțiunea promovată de reclamanți a fost respinsă, aceștia nu mai sunt părți căzute în pretenții, astfel încât nu mai subzistă nici un temei pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. l, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., se va admite și recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L. DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 4. din 27 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică și rejudecând, admite apelurile declarate de pârâții C. Local al municipiului C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 15919 din 26 noiembrie 2010 și a sentinței civile nr. 5900 din 8 aprilie 2011 ambele ale J. C.-N.,pronunțate în dosar nr. (...) pe care le schimbă, în sensul că respinge acțiunea civilă intentată de reclamanta K. A., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C.-N. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32687 din 21 ianuarie 1997 și obligarea la plata prețului de piață al apartamentului nr. 4 situat în C.-N., str. Moților nr. 9, parter, județul C. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. T. D. M. C. V. M. L. T. Red. MV dact. GC 3 ex/(...) Jud.apel: M.O.S., D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4957/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
