Decizia civilă nr. 3520/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3520/R/2012
Ședința publică din 07 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C.
G. : A.-A. M.
P. de pe lângă C. de A. C., reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. Ș., M. M. și H. E., împotriva sentinței civile nr. 175 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. M., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror A. S., lipsă fiind reclamanții recurenți personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții S. Ș., M. M. și H. E., a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 4 alin. 4 raportat la art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin încheierea ședinței publice din data (...), judecarea prezentului recurs a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., dosarul fiind trimis la arhivă spre păstrare, până la o nouă stăruință a părților interesate și, de asemenea, constată că din referatul întocmit de grefa instanței la data de (...) rezultă că prezentul dosar a rămas în nelucrare de la data de (...) și s-a înaintat completului de judecată pentru repunerea pe rol, iar pentru prezentul termen de judecată părțile au fost legal citate.
C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1
C.pr.civ. coroborat cu art. 252 alin. 2 C.pr.civ. și art. 248 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția perimării recursului care formează obiectul prezentului dosar, având în vedere împrejurarea că această cauză a rămas în nelucrare de la data de (...), iar de la această dată niciuna dintre părți nu a efectuat nici un act de procedură, astfel încât, această cauză a rămas în nelucrare din vina părților mai bine de un an de zile.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției perimării recursului care formează obiectul prezentului dosar, invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 252 pct. 1 C.pr.civ.
C. reține cauza în pronunțare asupra excepției perimării recursului.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 175 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul S. Ș., în nume propriu și ca mandatar al reclamantelor M. M. și H. E., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că L. nr.
221/2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1949, în art. 3, arată ce înțelege această lege prin măsură administrativă cu caracter politic.
Art. 4 din L. nr. 2. la alineatul al doilea arată că: „Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2., respectiv: „ exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
În speță, din motivarea în fapt a acțiunii, din precizările făcute de reclamant, precum și din probele administrate rezultă că tatăl reclamanților, defunctul S. Ș., născut în anul 1909, 16 august și decedat la data de (...), a fost prizonier de război în U. în perioada (...)-(...).
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile L. nr. 2., deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie
1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile L. nr. 2., deoarece căderea în captivitate nu constituie „condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici „măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de L. nr. 2..
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul L. nr. 2..
În tot cuprinsul legii, legiuitorul a făcut o demarcație clară între persoanele condamnate politic și persoanele care au fost victimele unor măsuri administrative cu caracter politic, iar termenii folosiți au un înțeles bine stabilit.
Demarcația este făcută chiar și în cadrul alin. 1) al art. 5. Astfel, dacă la lit. a) legiuitorul vorbește despre despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit „prin condamnare";, la lit. b) vorbește despre despăgubiri „reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al mãsurii administrative";.
Practic, partea introductiva a art. 5 are un caracter general, iar prin modul de formulare a celor 3 categorii de drepturi la lit. a), b) și c) se circumstanțiaza si restrânge sau, mai bine zis, se individualizează categoria de persoane care pot beneficia de fiecare dintre drepturi.
În acest sens: de dreptul prevăzut la lit. a) poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic; de dreptul prevăzut la lit. b) poate beneficia atât cel care a suferit o condamnare cu caracter politic, cât și cel care a fost victima unei măsuri administrative cu caracter politic; iar de dreptul prevăzut la lit. c) în mod cu totul evident poate beneficia doar cel care a suferit o condamnare cu caracter politic.
Prin urmare, în condițiile în care acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare presupune, în mod logic, existența unei hotărâri judecătorești de condamnare, este exclusă acordarea de despăgubiri, în baza art. 5 din L. nr. 2., persoanelor care nu au suferit prejudiciul moral în baza unei astfel de hotărâri de condamnare.
În actuala sa formă, art. 5 dispune ca ";. persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/. și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea.";.
Se observă că inserarea la pct. 1 al art. 5 a sintagmei ";sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic"; vine aparent în contradicție cu conținutul dispoziției de la lit. a), deși atât pct. 1, cât și celelalte două puncte, ar trebui să se circumscrie limitelor de la lit. a) pe care le detaliază în concret.
Textul de lege menționat autorizează doar interpretarea potrivit căreia persoanele prevăzute la pct. 2 si 3 au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul lor, exclusiv prin condamnare si nu la prejudiciul moral suferit de autorul lor prin masuri administrative cu caracter politic. Legiuitorul dă dreptul la obținerea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prinmăsuri administrative cu caracter politic doar persoanei care a fost victima acestora. Altfel spus, daca reclamantul nu este persoana care a făcut obiectul măsurii administrative (ci este soțul/., descendentul de gradul I ori descendentul de gradul al II-lea) și prin ipoteză nu se pune problema condamnării, instanțele nu pot să acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Pseudo interpretările de genul ";. ar fi trebuit să recunoască dreptul rudelor apropiate la … "; sau de genul ";. eroare legiuitorul a prevăzut expres, doar la punctul 1, posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsuri administrative cu caracter politic"; nu pot fi acceptate deoarece au ca rezultat substituirea voinței legiuitorului cu voința judecătorului. Practicianul dreptului trebuie să respecte limitele interpretării logico-juridice deoarece aplică, iar nu creează legea. Nu se poate interpreta un text de lege în sensul în care acesta nu produce nici un efect și nici în sensul în care ar produce efecte contrare înțelesului clar și lămurit al acestuia.
Corecta interpretare a textului art. 5 iese în evidentă dacă se realizează o lectură independentă a textului de la lit. a) pct. 1, a textului de la lit. a) pct. 2 și a textului de la lit. a) pct. 3. Acest procedeu permite o corectă înțelegere a voinței legiuitorului, deoarece evită capcana subordonării logice a conținutului punctelor
2 si 3, conținutului punctului 1. Atât pct. 2 cât și pct. 3 trebuie înțelese prin raportare la teza din litera a pe care o detaliază în cazuri particulare. În această grilă de lectura lit. a) pct. 2 din art. 5 are următorul conținut: ";acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la 5.000 de euro, pentru soțul/. și descendenții de gradul I";. La fel lit. a) pct. 3 din același articol are următorul conținut: ";acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la 2.500 de euro, pentru descendenții de gradul al II-lea";.
In au fost publicate Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr.
1360/2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
C. a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Conform art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 republicată, dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicare. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din L. nr. 2., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, înprezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea de daune morale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul S. Ș., în nume propriu și în calitate demandatar al reclamantelor M. M. și H. E., a declarat recurs în termen legal,solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a învederat instanței că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât măsura administrativă de luare ca prizonier de război în U. a defunctului S. Istvan în perioada (...) - (...) are caracter politic deoarece România a fost aliata R.iei după data de (...) și a acceptat ca cetățenii săi să fie ținuți în prizonierat pe teritoriul sovietic, iar statul nu a depus diligențe pentru recuperarea deportaților.
Această măsură este una și cu un caracter vădit discriminatoriu pe motive de naționalitate și origine etnică, deoarece s-au încălcat flagrant drepturile și libertățile fundamentale ale omului, drepturile civile, economice, sociale, culturale și politice.
Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 nu sunt aplicabile în prezenta speță întrucât acțiunea a fost introdusă anterior pronunțării acestor decizii, iar a aprecia în alt mod ar însemna să existe un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la despăgubiri pentru condamnări politice în funcție de momentul în care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă deși acestea au depus cereri în același timp și au urmat aceeași procedură prevăzută de L. nr. 2..
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâtul intimat S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică (f.15-19)
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că antecesorul reclamantului a participat la în cel de-al doilea război mondial făcând parte din arm,anta ungară de ocupație, intrând în război la data de (...) , în cadrul Regimentului 27 infanterie maghiară. A fost luat prizonier în U.RS.S. la data de
(...) și a fost eliberat la data de (...).
Prin urmare, măsura prizonieratului antecesorului reclamantului nu are un caracter politic în sensul L. nr. 2..
În ședința publică din 7 septembrie 2012, C., în temeiul art.316 raportat la art.137 alin.1 coroborat cu art. 252 alin. 2 și art. 248 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția perimării recursului.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța mai întâi asupra excepției perimării recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin încheierea civilă din data de (...), C. a dispus în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. suspendarea judecării recursului și trimiterea dosarului spre păstrare la arhivă, până la o nouă stăruință a părții interesate având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 C.pr.civ. (f. 29).
Având în vedere că prezentul recurs a rămas în nelucrare din culpa părții timp de peste un an de zile, perioadă în care nici una dintre părți nu a efectuat niciun act de procedură, C. în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 248 alin. 1
C.pr.civ. va constata perimarea recursului declarat de reclamanții S. Ș., M. M. și H.
E. împotriva sentinței civile nr. 175 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Constată perimat recursul declarat de reclamanții S. Ș., M. M. și H. E. împotriva sentinței civile nr. 175 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A. A. M.
G.,
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex/(...). J.fond: D. T..
| ← Decizia civilă nr. 3536/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 293/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
