Decizia civilă nr. 1708/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1708/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
I.-D. C.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr.
213 din 13 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul P. D.-N., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror T. V.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat P. D.-N., avocat S. Z., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 aprilie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin fax, întâmpinare.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar delegația de reprezentare în original și copia chitanței prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică
și legală, și obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. I. de fond a constatat în mod corect că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, întrucât măsura condamnării antecesorului reclamantului a avut un caracter politic de drept. Prin urmare, acordarea despăgubirilor civile pentru bunurile confiscate prin procesul-verbal de confiscare este justificată având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și soțul sau descendenții acestuia până la gradul al II-lea inclusiv, în cazul în care aceapersoană este decedată, pot solicita instanței acordarea de despăgubiri. V. bunurilor mobile a fost dovedită cu acte și nu a fost contestată, astfel că în aprecierea sa, în mod corect au fost acordate de către instanța de fond.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat pentru motivele arătate de reprezentantul reclamantului-intimat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 213/(...) a T. S. s-a admis în parte acțiunea reclamantei P. I., decedată pe parcursul judecății, acțiunea sa fiind însușită de moștenitorul P. D. N., împotriva S.ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat să plătească suma de 13.700 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantul P. D. N.
S-a respins cererea pentru acordare daune morale și despăgubiri/restituire imobile.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 128/19 martie 1960 a T. Militar C. s-a dispus condamnarea tatălui reclamantei - V. M. - la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare corecțională, 3 (trei) ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale, pentru delictul de „. contra ordinei sociale";.
În raport de infracțiunea a pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei instanța a reținut ca fiind incidente în cauză prevederile art. 1 alin 2 din Legea 221/2009, condamnarea suferită de antecesorul reclamantului având de drept un caracter politic.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut că prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 care se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, astfel încât în prezent nu mai există un temei de drept pentru admiterea acestei cereri.
Cu privire la plata echivalentului bunurilor confiscate de către autoritățile comuniste, confiscare dispusă prin hotărârea de condamnare, tribunalul a reținut următoarele:
Procesul-verbal de confiscare a averii încheiat de Judecătoria Jibou la data de 10 mai 1960 consemnează ducerea la îndeplinire a măsurii de confiscare a averii bunicului reclamantului, V. M., dispusă prin hotărârea penală de condamnare, mai sus evocată.
S-au confiscat următoarele bunuri:
una casă compusă din două camere și antreu construită din bârne și acoperite cu șindrilă - 14.760 lei;
½ dintr-o casă construită din bârne și cărămidă acoperită cu țiglă - 55.781 lei;
un grajd construit din bârne și acoperit cu paie - 1.025 lei;
teren agricol și fânat în suprafață de 2 ha în valoare de 18.000 lei situat în hotarul comunei L. la locurile denumite I., L. cel mare, R. șigrădina din curtea casei;
o bivoliță - 1.200 lei;
un purcel vărgat - 200 lei;
una căruță cu osie de fier - 1.000 lei
doi viței - 600 lei;
un mânz de culoare negru în vârstă de 1 an și 6 luni - 600 lei;
una scroafă în vârstă de 2 ani - 800 lei;
½ parte dintr-o moară care nu funcționa situată în comuna L.la locul numit G. L. - 2.500 lei.
Parte din aceste bunuri au fost solicitate în baza Legii nr.
10/2001, prin acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului nr. (...), acvirat.
Cererea reclamantei P. I. a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1. a
T. S., obligat fiind pârâtul P. C. L. să acorde despăgubiri pentru casa de locuit situată în comuna L. și moara din locul numit G. L., iar suprafața de 2 hectare teren, arabil confiscat în anul 1959 și suprafața de 400 mp pe care s-a aflat atelierul de cizmărie demolat în anul 1989 au fost restituite în natură.
Întrucât familia reclamantului deține o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la despăgubiri pentru imobile, cererea de suspendare a executării a acelei hotărâri nu este de natură să lase fără efecte cele deja statuate și împiedică instanța - din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat - să mai pronunțe o hotărâre cu privire la aceleași solicitări, chiar în alt cadru procesual și procedural.
În speță nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr.
221/2009, conform cărora acordarea de despăgubiri în condițiile acestei legi atrage încetarea de drept a soluționării notificărilor depuse potrivit Legii nr.
10/2001, căci în cazul de față notificarea este deja soluționată.
În procesul-verbal de sechestru este menționat și un grajd, pentru care s-au acordat despăgubiri prin D. nr. 570 a P. comunei L. (fila 2, dosar acvirat), astfel că pentru motivele sus prezentate nu mai pot fi acordate, din nou, despăgubiri și pentru acest imobil.
Cu privire la animalele confiscate, martora P. V. a declarat valoarea acestora ca fiind următoarea: o bivoliță - 4.000 lei, 2 vițele - câte 2.000 lei, un mânz - 3.000 lei, o scroafă - 800 lei, un purcel - 400 lei. Aceasta mai declară că a fost confiscată și o căruță cu osie de fier în valoare de 1.500 lei.
Raportat la această declarație și ținând cont de cele deja arătate cu privire la imobile, instanța a admis în parte acțiunea și în baza prevederilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009 acțiunea de față a fost admisă în parte, cu obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 13.700 lei despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul a expus ample considerente în temeiul cărora apreciază că respingerea cererii de acordare a daunelor morale și a daunelor materiale pentru imobilele casă, moară și grajd este legală și temeinică, însă aceste considerente nu vor fi expuse întrucât nu vizează aspecte de nelegalitate a sentinței recurate.
Singura critică de nelegalitate vizează greșita acordare a daunelor materiale în sumă de 13.700 lei, în condițiile în care contravaloarea animalelor confiscate nu a fost dovedită în condițiile legii.
În aprecierea recurentului, valoarea acestor bunuri putea fi dovedită cu o expertiză de evaluare care să stabilească valoarea lor la data preluării
și nicidecum nu în baza unei declarații de martor.
Totodată, pârâtul a solicitat respingerea cererii de acordare a unor eventuale cheltuieli de judecată în recurs, având în vedere faptul că raportul juridic obligațional dintre stat și reclamant a încetat în baza deciziilor nr. 1358 /2010 și 1360/2010.
Prin întâmpinarea formulată, (f. 11-14), reclamantul a solicitatrespingerea recursului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării reclamantul a arătat că și-a dovedit valoarea pretențiilor materiale, iar în ipoteza în care pârâtul contesta această valoare, avea posibilitatea să solicite suplimentarea probațiunii, posibilitate de care nu a uzat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Singura critică de nelegalitate vizează greșita acordare a daunelor materiale reprezentând contravaloarea animalelor confiscate de la numitul V. M., în baza sentinței penale nr. 128/1960 a T. Militar C., în condițiile în care, în opinia recurentului, valoarea acestora nu a fost dovedită.
Această critică însă nu este fondată, întrucât din probațiunea administrată în fața primei instanțe (f. 124-129 dosar fond), cuantumul sumei acordate cu titlu de daune materiale a fost dovedit în condițiile art. 1169 C. civil vechi, coroborat cu prevederile Legii nr. 71/2011.
Astfel, pe lângă proba testimonială care a atestat bunurile confiscate de la persoana condamnată - animale și o căruță - precum și valoarea actuală a acestor bunuri, reclamantul a depus la dosar copii de pe anunțuri oficiale de ofertă de vânzare animale, în care se menționează prețul fiecărui tip de animal, similar celor care au făcut obiectul confiscării.
C. apreciază că probele în baza cărora a fost stabilită contravaloarea prejudiciului material rezultat în urma confiscării unor animale și a unei căruțe sunt suficiente și pertinente, pentru determinarea valorii unor atare bunuri, nefiind necesară administrarea unei probe științifice, astfel cum solicită recurentul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului P. D. N. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 18), temeiul acordării acestor cheltuieli constituindu-l culpa procesuală a pârâtului care a exercitat o cale de atac dovedită a fi nefondată, care a cauzat reclamantului cheltuieli de judecată în cuantumul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr.
213 din 13 ianuarie 2012 a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului P. D. N. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A.-T. N. M. C. V. I. D. C. M. L. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: D.D.I.
| ← Decizia civilă nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4954/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
