Decizia civilă nr. 3926/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3926/R/2012
Ședința publică din 27 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S. împotriva sentinței civile nr. 1. din 13 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul G. C. S., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat B. C., care depune împuternicire avocațială la dosar, intimatul G. C. S., asistat de avocat G. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 septembrie
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți, un înscris la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 10177,86 lei și 5 lei timbru judiciar, astfel cum a fost stabilită prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 21 iunie 2012.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului și, ca urmaremodificarea în parte a deciziei civile nr. 1./(...) a T. C., în sensul admiterii în integralitate a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 14025/(...) a J. C.-N., urmând ca pe fond să se dispună, în principal, partajarea în natură a terenului, în sensul atribuirii către intimat a suprafeței de 255 mp, reprezentând cota sa parte de
1/6 din curte și grădină, și stabilirea unei sulte corespunzătoare cotei de 1/6 din valoarea de circulație a construcției, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită recalcularea sultei cuvenite intimatului pentru cota sa parte de 1/6 din curte, grădină și construcție, cu luarea în considerare a valorii comune a construcției și după revizuirea valorii de 251,63 E., stabilită prin expertiză pentru totalul terenului și nu pentru cei 255 mp teren, corespunzători cotei de proprietate a intimatului.
Apreciază că sentința civilă nr. 1. a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 673 5alin. 2 teza I, art. 673 10alin. 1 C.proc. civ. întrucât instanța de apel a ignorat în cauză obligația prioritară de partajare în natură a terenului supus împărțelii judiciare, acordul părților în acest sens, precum și condițiile limitative în care este permisă realizarea împărțelii într-un alt mod. În urma partajării în natură, atât lotul de teren care ar urma să fie atribuit recurenților, cât și acela care ar urma să fie atribuit intimatului, își păstrează valoarea juridică și economică. Arată că art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, reținut de instanța de apel, este irelevant în cauză, întrucât scopul împărțelii judiciare nu a fost acela al edificării unei construcții, ci a unei simple ieșirii din indiviziune. O altă critică vizează faptul că împărțeala judiciară poate să privească numai bunurile asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună și nu bunurile la care s-a stabilit deja ca se află în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari. O altă critică vizează modul de soluționare a criticilor privind cheltuielile de judecată stabilite la fond, cât și cu privire la cheltuielile de judecată stabilite în sarcina părților în apel. În măsura admiterii în parte atât a cererii principale cât și a celei reconvenționale, chiar dacă au acceptat varianta compensării cheltuielilor de judecată făcute de părți, instanța de apel trebuia să observe că această compensare nu putea fi făcută decât până la limita celei mai mici dintre cheltuieli, respectiv aceea făcută de intimat. Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală a hotărârii ce face obiectul acestui recurs, cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar. Arată că critica de nelegalitate formulată în cadrul motivelor de recurs este nefondată, instanța de fond și apel aplicând corect dispozițiile legale la care recurenții fac trimitere în raport de situația imobilului, a drepturilor părților asupra imobilului din litigiu, precum și a raporturilor dintre aceste părți care face imposibilă conviețuirea lor în același imobil. Prin poziția procesuală constată în fața instanței de fond pârâții apelanți au solicitat atribuirea întregului imobil pe seama lor și partajarea lui intre ei. R. la cota de proprietate pe care reclamantul intimat o deține în imobil, de numai 1/6 nu permite atribuirea unei locuințe. Apreciază că instanțele au avut în vedere și faptul că parcela de 255 mp cu privire la care recurenții au solicitat ai fi atribuită în natură, este străbătută de branșamente de electricitate, gaz, apă, canalizare, care face legătura dintre construcția existentă pe teren și branșamentele stradale, situație care face inaptă această parcelă pentru construirea unei locuințe. O altă situație avută în vedere de cele două instanțe este starea conflictuală permanentă dintre părți, care demonstrează imposibilitatea conlocuirii în același imobil a tuturor părților. Arată că este nefondată și critica privind încălcarea de către instanța de fond și implicit de instanța de apel a dispozițiilor art.6731C.proc. civ., în sensul că nu a exclus din valoarea construcției a îmbunătățirilor despre care recurenții susțin că s-au făcut de către soțul recurentei C. S. L. Solicită respingerea și a criticii privitoare la încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 C.proc., cu privire la soluționarea cheltuielilor de judecată decătre instanța de fond, fiind o critică ce nu poate fi primită pentru prima dată în recurs atâta timp cât în apel o astfel de critică a sentinței instanței de fond nu a fost formulată. C U R T E A Prin actiunea civila formulată, reclamantul G. C. S. a chemat in judecata pe paratii C. S., P. R. S. si C. M. B. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispuna sistarea stării de indiviziune privind imobilul inscris in CF 9075 C.-N., A+1, nr. top 2176, compus din casa curte si gradina in suprafața de 448 stj.p., situat in C.-N., str. Ady Endre nr. 3, fosta Greceanu nr. 4, jud. C., asupra caruia sunt coproprietari in cote de 1/6 parte, respectiv parata de rând 1 in cota de 2/6 parte, in natura, in sensul atribuirii in favoarea sa a unui apartament cu terenul aferent cotei sale de proprietate si, eventual, stabilirea de sulte compensatorii si sa se dispună intabularea in CF a drepturilor de proprietate asupra loturilor nou formate, cu titlu de mostenire, cumparare si partaj, ca bunuri proprii, cu cheltuieli de judecata. Reclamantul si-a completat acțiunea, solicitând sa se constate ca investițiile in suma de 157500000 lei, menționate in contractul de vânzare-cumpărare autentificatsub nr. 2630/(...) de BNP V. S. B. constituie proprietatea sa, echivalând cu prețul de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/6 parte din imobil ce a fost înstrăinata paratului P. R. S. si pe cale de consecința sa fie avute in vedere la stabilirea sultelor deoarece investițiile profita întregului imobil. Prin completare de acțiune, reclamantul a mai solicitat sa se dispunărectificarea CF 9075 C.-N., nr. top 2167, in sensul înscrierii in foaia A a suprafetei reale de teren existenta, de 1576,5 m.p. Prin note de ședința, reclamantul a mai solicitat ca varianta de partaj in natura, atribuirea in favoarea sa a unui lot compus din teren pentru construcții, corespunzător cotei sale ideale de proprietate, si compensarea cu sulta, iar paratii formarea a 3, respectiv 4 apartamente si atribuirea lor către parți, precum si compensarea prin sulte, in măsura in care se impune. Prin Sentința civilă nr.14.025/27 Octombrie 2010, pronunțată în dosarul civilnr.19.(...) al J. C.-N., a fost admisă in parte acțiunea civila formulata de reclamantul G. C. S., in contradictoriu cu paratii C. S., P. R. S. si C. M. B.. A fost respinsă ca inadmisibila cererea reconvenționala formulate de paratul, reclamant reconvențional P. R. S. in contradictoriu cu reclamantul, parat reconvențional și admisă în parte cererea reconvenționala formulata de parata, reclamanta reconvenționala C. S.. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 1. C.- N., nr. cad. 22612 in natura, prin formarea de loturi conform variantei G2, parțial, din Raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de experții tehnici judiciari P. O., B. G. si S. A., care vor fi atribuite după cum urmează: otul 1, identificat cu nr. cad. nou 22612/I compus din Apartamentul nr. 1, + pivnița, împreuna cu cota de ½ parte din partile indivize comune constând in fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care se atribuie paratei, reclamanta reconvenționala C. S.; otul 2, identificat cu nr. cad. nou 22612/II compus din Apartamentul nr. 2, demisol, compus din camera, sas si baie, împreuna cu cota de ¼ parte din partile indivize comune constând in fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care se atribuie paratului P. R. S. ș otul 3, identificat cu nr. cad. nou 22612/III compus din Apartamentul nr. 3, mansarda, compus din camera, veranda, coridor, baie, dressing si logie, împreuna cu cota de ¼ parte din partile indivize comune constând in fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care se atribuie paratului C. M. B. S-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra loturilor nou formate. Au fost obligați parați la plata către reclamantul, parat reconvențional a sumeide 1. E., in echivalent lei, la cursul de schimb al BNR din data plații, cu titlu de sulta. Totodată, au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principala sicererea reconvenționala formulata de parata, reclamanta reconvenționala C. S. șicompensate cheltuielile de judecata. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Asupra imobilului inscris in CF nr. 9075 C., sub nr. crt. A+1, nr. top 2167 reprezentand casa din beton si cărămida, acoperita cu țigla, compusa din: la parter - 3 camere, bucătărie, dependințe si pivnița, iar la mansarda - camera si dependințe, curte si gradina in suprafața de 448 stj.p. au fost coproprietari reclamantul si paratii C. M. B. si P. R. S. in cote de cate 1/6 parte si parata C. S. in cota de 3/6 parte, conform copiei CF de la filele 7-10 dos. Paratul P. R. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 1/6 parte din imobil prin C. de vânzare-cumpărare incheiat in forma autentica incheiat cu reclamantul, in schimbul prețului de 157500000 lei, care s-a stabilit ca se achita de către cumparator prin realizarea unor investiții de aceasta valoare, ce profita întregului imobil, ce constau in: realizarea unui sistem de încălzire centrala - centrala termica si instalații aferente, precum si renovarea in interior a parterului si a subsolului, in termen de 6 luni, respectiv pana la data de (...). Conform răspunsului la cererea reconvenționala formulata de paratul P. R. S. si răspunsurilor date de reclamant la interogator - f. 105-108 dos., paratul P. R. S. si-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate si chiar a executat investiții in plus. In timpul procesului, prin C. de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 413/(...), reclamantul si paratii au vândut numiților B. I. si B. M. terenul in suprafața de 55 m.p., parte din cel inscris in CF nr. 9075 C., nr. top 2167, caruia i s-a atribuit nr. cadastral, proprietatea parților fiind reînscrisa in CF nr. 1. C.-N., sub nr. crt. 1, nr. cad. 22612, compusa din aceeași construcție si terenul aferent in suprafața de 1530 m.p., astfel cum rezulta din extrasele CF, contractul sus menționat, încheierea CF nr. 26241/(...) si actul de dezmembrare incheiat in forma autentica, atașate la filele 362-370 dosar. Din Certificatul de urbanism nr.413/(...) eliberat reclamantului de P. municipiului C.-N., rezulta ca parcelele de teren construibile in zona in discuție se impune sa aibă o suprafața de minim 500 m.p. si un front la strada de minim 12 m,ori un acces carosabil de minim 4 m latime dintr-o circulație publica, in mod direct sau prin drept de servitute de trecere. Prin raportul de expertiza in specialitatea topografie administrat in cauza, întocmit de expert tehnic judiciar F. F., s-a stabilit ca valoare terenului in litigiu este de 348 E., iar prin raportul de expertiza refăcut după modificarea datelor de identitate ale imobilului din sistemul de publicitate imobiliara, s-a concluzionat ca terenul in cauza are suprafața reala de 1530 m.p., rezultând astfel o valoare a întregului de 5. E., si s-au formulat propuneri de partaj in modalitățile pretinse de parți. Evaluarea terenului din raportul de expertiza tehnica in specialitatea construcții întocmit in cauza, realizat de comisia de experți tehnici judiciari P. O., B. G. si S. A., a fost înlăturat de instanța întrucât acesta lucrare nu a avut încuviințat acest obiectiv. Conform concluziilor raportului de expertiza in specialitatea construcții, valoarea construcției supusa partajului, astfel cum este descrisa in cartea funciara si cererile parților, este de 85300 E., fara garajul care nu este evidențiat in cartea funciara si asupra caruia nu s-a solicitat partajul, din care valoarea investitiilor realizate de paratul P. R. S. este de 16064 E., peste prețul de vânzare-cumpărare convenit cu reclamantul pentru cota de 1/6 parte din imobil, stabilit potrivit C.ui de vânzare-cumpărare incheiat de aceștia in anul 2001, care in prezent reprezintă 6911,26 E.. În acelasi timp, prin raportul de expertiza in specialitatea construcții s-au stabilit si alte investiții, realizate in perioada 1991-1993 de familia paratei C. S., care nu au fost luate in considerare de instanța întrucât sunt străine de obiectul cauzei si exced obiectivelor lucrării de specialitate dispusa in cauza. Conform raportului de expertiza in specialitatea construcții au fost identificate mai multe variante de partaj a construcției, fiind descrise si avantajele si dezavantajele acestora. În drept, potrivit prevederilor art.728 C. civ. nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, iar conform dispozițiilor art. 6735alin. 2, teza I C. proc. civ., instanța a făcut împarteala, cu precădere, in natura. Conform dispozițiilor art.969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante, iar prevederile art.111 C. proc. civ., sunt in sensul ca acțiunea in constatarea existentei unui drept nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Raportând starea de fapt reținuta pe baza probelor administrate la normele de drept incidente, instanța a retinut ca atât acțiunea principala formulata de reclamant, cat si cererea reconvenționala formulata de parata C. S. sunt in parte întemeiate, in timp ce cererea reconvenționala formulata de paratul P. R. S. este neîntemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare. Astfel este fara îndoiala ca imobilul in discuție este in parte comod partajabil in natura, iar varianta care răspunde cel mai bine componentei imobilului, posibilităților de exploatare a acestuia si inlaturarii stării conflictuale existenta intre familiile reclamantului si paraților, deopotrivă recalcitrante, dovedita cu repetatele plângeri penale si procese purtate de aceștia de-a lungul timpului, potrivit înscrisurilor existente la dosar si răspunsurile date la interogatorii, având in vedere ca toate partile litigante au avut sau au in proprietate o locuința, proprie sau împreuna cu familia, iar cota parte ideala de proprietate a reclamantului este de 1/6 parte si ceilalți parați au agreat împreuna o varianta de partaj in natura, instanțaurmează a dispune sistarea stării de coproprietate asupra construcției, in natura, prin atribuirea in favoarea paraților a cate unui apartament, conform acordului acestora, urmand ca terenul sa ramana in indiviziune, iar reclamantului îi va fi stabilita sulta corespunzatoare cotei sale ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului. In acelasi sens, instanța a avut in vedere ca propunerea reclamantului privind atribuirea in favoarea sa a unei parcele de teren pentru edificarea unei locuințe nu este viabila, dat fiind faptul ca suprafața terenului ce i se poate atribui raportat la cota sa ideala de proprietate este mai mica decât ar avea acesta nevoie pentru a dobândi autorizația de construire, respectiv de numai 255 m.p. fata de 500 m.p. cat s-a menționat in certificatul de urbanism si in plus s-ar impune instituirea unui drept de servitute asupra terenului paraților, care ar diminua valoarea acestuia si corelativ sulta care s-ar cuveni reclamantului si ar înlătura posibilitatea separării totale a proprietatilor si a evitării continuării conflictelor. Mai mult, data fiind valoarea relativ mare a imobilului, sulta care i se cuvine reclamantului ii conferă acestuia posibilitatea de a-si procura fara mari impedimente o alta locuința, care sa asigure liniștea raporturilor dintre parți. Relativ le pretenția reclamantului de stabilire ca investiția in suma de 157500000 lei, actualizata prin raportul de expertiza la suma de 6911,26 E., îi aparține, instanța a retinut ca nu poate fi primita cata vreme din C. incheiat cu paratul P. R. S. rezulta ca aceștia au convenit ca aceasta profita întregului imobil, independent de titularii dreptului de proprietate asupra acestuia. De asemenea, cu probele administrate, capătul de cerere având ca obiect rectificarea CF cu privire la suprafața terenului in cauza nu se verifica, drept care s- a impus a fi respins ca neîntemeiat. In ce privește cererea reconvenționala formulata de paratul P. R. S., instanța a retinut ca nu poate fi primita întrucât acesta avea la indemana calea procedurala a realizarii dreptului, de care nu a inteles sa se prevaleze, investiția sa putând fi avuta in vedere doar la stabilirea sultei in raport cu reclamantul, ceea ce înseamnă ca valoarea investiției urmează a se deduce din aceea a construcției, după care se va stabili sulta cuvenita reclamantului. In acest context de fapt si de drept, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului inscris in CF nr. 1. C.-N., nr. cad. 22612 in natura, prin formarea de loturi conform variantei G2, parțial, din Raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de experții tehnici judiciari P. O., B. G. si S. A., care vor fi atribuite după cum urmează: lotul 1, identificat cu nr. cad. nou 22612/I compus din Apartamentul nr. 1, parter, compus din doua camere, antreu, hol, coridor, baie, bucătărie si cămara + pivnița, împreuna cu cota de ½ parte din partile indivize comune constând in fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care s-a atribuit paratei, reclamanta reconvenționala C. S.; lotul 2, identificat cu nr. cad. nou 22612/II compus din Apartamentul nr. 2, demisol, compus din camera, sas si baie, împreuna cu cota de ¼ parte din partile indivize comune constând in fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care s-a atribuit paratului P. R. S. si lotul 3, identificat cu nr. cad. nou 22612/III compus din Apartamentul nr. 3, mansarda, compus din camera, veranda, coridor, baie, dressing si logie, împreuna cu cota de ¼ parte din partile indivize comune constândin fundații, pereți, planșee, acoperiș tip șarpanta, învelitoare, apoi instalații interioare si exterioare, electrice, sanitare, gaz metan si încălzire centrala, curte si gradina in suprafața de 1530 m.p., care s-a atribuit paratului C. M. B.. Pe cale de consecința a fost respins si capătul de cerere din acțiunea reconvenționala formulata de parata C. S. privind partajul in natura asupra terenului aferent construcției, care ramane in coproprietate. Apoi, in temeiul art.20 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra loturilor nou formate, astfel cum au fost atribuite, reclamantului revenindu-i in raport de cota sa ideala din dreptul de proprietate asupra imobilului suma de 1. E., in echivalent lei, la cursul de schimb al BNR din data plații, cu titlu de sulta, la care vor fi obligați paratii. Având in vedere ca partajul profita tuturor parților si ca onorariile experților au fost distribuite in sarcina fiecăreia dintre acestea, in temeiul art. 276, 277 C. proc. civ., instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecata. Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s- a admis în parte apelul declarat de pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S., împotriva Sentinței civile nr.14.025/27 Octombrie 2010, pronunțată în dosar nr.19.(...) al J. C.- N., pe care a schimbat-o parțial, în sensul obligării pârâților la plata în favoarea reclamantului G. C. S. a sumei de 75.700 în echivalent lei la cursul de schimb al B. din data plății, cu titlu de sultă. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat intimatul G. C. S. să achite apelanților suma de 2255,2 lei, cheltuieli de judecată în apel. Au fost obligați apelanții să achite intimatului suma de 2.680 lei, cheltuieli dejudecată în apel. S-au compensat cheltuielile de judecată în apel în limita celei mai mici, apelanțiiurmând să achite în favoarea intimatului suma de 424,8 lei, cheltuieli de judecată înapel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Apelul promovat de către pârâți vizează în esență două critici, și anume: modalitatea de partajare, respectiv reevaluarea sultei, raportat la prețul actual al terenului și avându-se în vedere necesitatea scăderii din valoarea construcției a valorii garajului, a terasei, cât și a celorlalte investiții care nu reprezintă proprietate comună. În ceea ce privește prima critică, referitoare la modalitatea de partajare, în sensul atribuirii în natură în favoarea reclamantului a unei suprafețe de 255 mp., reprezentând cota sa parte de 1/6 parte din curtea și grădina casei, poziționată în fața imobilului, în stânga, la stradă, tribunalul a constatat că deși prevalează în cazul partajării respectarea principiului atribuirii în natură către fiecare copărtaș a unei părți din bun, conform art. 67310alin.1 Cod procedură civilă, nu se poate da eficiență acestei prevederi deoarece se încălcă rigorilor urbanismului. Astfel, conform art.6 alin.6 din Legea 50/1991 "Certificatul de urbanism seemite și în următoarele situații: c) pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile juridice menționate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate";. Conform certificatului de urbanism nr.1413/14 A. 2006, eliberat de P. municipiului C.-N. în favoarea reclamantului privind terenul litigios se recomandălotizarea terenului în parcele având minim 500 mp. și un front la stradă de minim 12 metri (f.38 dosar fond). Drept urmare, partajarea terenului în varianta solicitată de către apelanți nu poate fi agreată de către instanță pentru că parcela creată în favoarea reclamantului ar fi mai mică de 500 mp., operațiunea de împărțeală fiind astfel lovită de nulitate absolută, regimul terenurilor în zonă fiind cel arătat în certificatul de urbanism. Referitor la scăderea din valoarea de circulație a casei, atât a valorii garajului, a terasei cât și a celorlalte investiții, tribunalul a constatat următoarele: Așa cum rezultă din motivarea sentinței judecătoriei, valoarea construcției supuse partajului este de 85.300 E., fără garajul care nu este evidențiat în cartea funciară și asupra căruia nu s-a solicitat partajul. Deci, valoarea de 1.800 E. a garajului, s-a scăzut din valoarea casei de 87.050 E., rezultând diferența arătată. Celelalte investiții de care se prevalează apelanții nu au fost luate în calcul de către judecătorie, așa cum în mod temeinic s-a apreciat, acestea neputând fi scăzute datorită faptului că nu s-au formulat pretenții în acest sens, în conformitate cu art.119 alin.2 Cod procedură civilă, coroborat cu art.112 Cod procedură civilă, texte de lege care stabilesc că dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cele ale reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională care însă trebuie să îndeplinească condițiile pentru cererea de chemare în judecată, respectiv: să arate numele părților, obiectul cererii, valoarea, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și a dovezilor pe care se sprijină. Apelanții nu au înțeles să se conformeze acestor exigențe procedurale și, implicit, nu au timbrat la valoare aceste pretenții, rezumându-se doar să formuleze obiective în acest sens pentru comisia de experți constructori (fila 349—350, 415 dosar fond) , sens în care instanța nu se poate socoti investită cu asemenea pretenții de recunoaștere a creanței lor față de reclamant, cu consecința imputării din valoarea de circulație a construcției. Întemeiat este însă motivul de apel referitor la valoarea terenului, în condițiile în care sulta a fost calculată avându-se în vedere un preț de 338 euro/mp stabilit la momentul ianuarie 2010, fiind de notorietate că în prezent acestea au mai scăzut (fila 473 dosar fond). În fața instanței de apel au fost administrate două expertize, prima fiind contestată de către intimat, însă raportat la cea de-a doua, părțile au achiesat, neînțelegând să formuleze obiecțiuni, ci doar scurte observații în ceea ce privește pe intimat. Așadar, raportat la modalitatea de calcul a judecătoriei în ceea ce privește sulta, reținând pentru construcție o valoare de 69.236 lei, tribunalul stabilind pentru întregul teren valoarea de 385.000 euro echivalentul a 1.671.600 lei (fila 178 dosar apel), va calcula o sultă în favoarea reclamantului 75.700 E. în echivalent lei, la cursul de schimb al B. din data de plății, cu titlu de sultă. În baza art. 276 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, l-a obligat să achite apelanților suma de 2.255,2 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxe timbru aferente criticii privind contestarea sultei din perspectiva valorii terenului. Totodată, raportat la soluția de admitere în parte a apelului, a obligat pe apelanți să achite intimatului suma de 2.680 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând o parte, și anume, 2.000 lei, din onorariul total de 3.000 lei, achitat de reclamant doamnei avocat M. G. (f.46, f.80 dosar fond) și 1.360 lei, adică ½ dinonorariul cuvenit expertului C. S. achitat de către intimat deoarece s-a dovedit că acesta a avut dreptate în privința primei expertize pe care a contestat-o, pe de o parte, iar această expertiză a profitat în cele din urmă apelanților, pe de altă parte. S-au compensat cheltuielile de judecată în apel în limita celei mai mici, apelanții urmând să achite în favoarea intimatului suma de 424,8 lei, cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S. solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 1. a T. C. în sensul admiterii în integralitate a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., urmând a se dispune în principal partajarea în natură a terenului, cu stabilirea unei sulte corespunzătoare valorii de circulație a construcției, din care să se scadă valoarea garajului, a terasei și a celorlalte investiții care nu reprezintă proprietate comună. În subsidiar s-a solicitat recalcularea sultei raportat la valoarea comună a construcției și după revizuirea valorii stabilite prin expertiză pentru terenul în suprafață de 255 m.p. S-au solicitat cheltuieli de judecată. Pârâții au solicitat prin cererea de recurs și admiterea apelului declaratîmpotriva încheierilor de ședință din (...) și (...) pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, cu consecința includerii sumelor la care recurenții au fost greșit obligați cu titlu de onorariu expert în rândul cheltuielilor de judecată datorate de intimat. În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, arătându-se că decizia civilă nr. 1. a T. C. a fost pronunțată cu încălcare art. 6735alin. 2 teza I, art. 6739și art. 67310alin. 1 C.pr.civ., s-a făcut greșita aplicare a art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, au fost încălcate prevederile art. 6731C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ. și art. 129 alin. 5 C.pr.civ., fiind deci incident pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. Totodată, este incident și pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. în ceea ce privește soluția pronunțată referitor la încheierile de ședință din (...), respectiv (...) pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca. Dezvoltându-se motivele de recurs s-a arătat că raportat la textele de lege indicate anterior împărțeala trebuia să se facă cu precădere în natură, fiind practic obligatorie partajarea în natură a terenului, aceasta fiind posibilă și fiind solicitată de toate părțile litigante, prin această partajare nu se aduce o scădere a valorii terenului, nemodificându-se în mod păgubitor destinația sa economică. Art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 nu este incident în cauză, referindu-se la autorizarea construcțiilor. În cauză nu există nicio normă legală care să impună partajarea terenurilor în loturi care să asigure posibilitatea dobândirii ulterioare a unei autorizații de construire și nici o suprafață minimă de teren de cel puțin 500 m.p. În mod greșit au fost incluse în masa bunurilor de împărțit și partajate și bunuri care se află în proprietatea exclusivă a coproprietarilor, respectiv îmbunătățirile în valoare de 8.600 euro efectuate în cursul anilor 1991-1993 la imobil de către familia pârâtei C. S. L. Î. în valoare de 16.064 euro efectuate de pârâtul P. R. S. au fost scăzute din valoarea casei, în același sens trebuind procedat și cu îmbunătățirile efectuate de familia pârâtei C. S. L. A. operațiune trebuia făcută chiar dacă nu s-a formulat cerere reconvențională pentru identitate de rațiune. În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că acestea au fost greșit stabilite atât la fond cât și în apel, intimatul trebuind obligat să achite diferența necompensată a cheltuielilor de judecată. Referitor la cheltuielile de judecată dinapel, în urma admiterii în întregime a acestuia, singurul obligat la plata cheltuielilor trebuie să fie intimatul G. C. S. Instanța de apel a încălcat principiul prevenirii oricărei greșeli în aflarea adevărului prin aceea că a ales să țină cont de prețul cel mai mare pentru teren, raportându-se la valoarea stabilită pentru întregul teren, iar nu la valoarea stabilită pentru lotul în suprafață de 255 m.p. S-a stabilit astfel în mod greșit sulta cuvenită pârâtului intimat. Prin decizia atacată instanța a respins implicit apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din (...) și (...), fără a motiva însă soluția pe acest aspect. Intimatul G. C. S. a formulat întâmpinare la recursul declarat solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că în ceea ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. aceasta este neîntemeiată, instanța de fond și cea de apel aplicând corect în speță dispozițiile legale a căror încălcare este invocată de către pârâții recurenți. Prevederile art. 6739C.pr.civ. enumeră criteriile care trebuie avute în vedere de instanță la formarea loturilor, acestea nefiind limitative, trebuind a se ține cont de alte aspecte concrete ale fiecărei cauze, astfel încât soluția să fie una legală și echitabilă pentru toate părțile litigiului. În acest sens instanțele de fond au avut în vedere poziția procesuală constantă a pârâților în fața primei instanțe, aceea de atribuire a întregului imobil, cota de proprietate pe care reclamantul o deține din imobil și poziția procesuală a acestuia. S-a avut totodată în vedere faptul că parcela de 255 m.p. cu privire la care se solicită atribuirea în natură este străbătută de branșamente de electricitate, gaz, apă, canalizare, aceasta nefiind construibilă, suprafața fiind insuficientă în vederea construirii conform normelor legale în vigoare. Instanța a ținut cont și de starea conflictuală permanentă dintre părți, fiind imposibilă conlocuirea în același imobil. Este nefondată și critica vizând încălcarea art. 6731C.pr.civ., instanța neputând să se pronunțe din oficiu, în afara limitelor în care a fost investită asupra îmbunătățirilor despre care se susține că au fost făcute de soțul recurentei C. S. L. Cu respectarea art. 129 pct. 5 C.pr.civ. instanțele nu au luat în considerare aceste investiții în lipsa unei cereri în acest sens. Critica privitoare la aplicare greșită a art. 274 C.pr.civ. este formulată pentru prima dată în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond, nefiind formulată prin cererea de apel. A. este deci inadmisibilă. În ceea ce privește greșita aplicare a art. 274 C.pr.civ. de către instanța de apel s-a arătat că s-a făcut în mod corect aplicarea acestui text de lege, cheltuielile de judecată fiind stabilite raportat la măsura în care a fost admis apelul pârâților. Valoarea terenului avută în vedere de către instanță a fost stabilită pe baza expertizei întocmite de către expertul C., pârâții achiesând la această valoare. Atâta timp cât obiectul partajului l-a constituit întreaga suprafață de teren, sulta a fost calculată în mod corect raportat la prețul de circulație al întregii suprafețe de teren supuse partajului. Nelegalitatea deciziei din perspectiva pct. 7 al art. 304 C.pr.civ. nu se poate pune în discuție atâta timp cât prin apelul formulat pârâții nu au adus în concret critici referitoare la încheierile din (...) și (...), formularea acestor critici pentru prima dată în recurs fiind inadmisibilă. În subsidiar s-a arătat că oricum critica este nefondată deoarece încheierile premergătoare au fost pronunțate legal, în cadrul proceselor de sistare a indiviziunii, părțile având dublă calitate de reclamanți șipârâți, cheltuielile făcute pentru soluționarea litigiului profitând tuturor părților și urmând a fi suportate raportat la cotele de proprietate. Analizând recursul declarat de pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S. împotrivadeciziei civile nr. 168 din 13 martie 2012 a T. C., Curtea reține următoarele: Toate criticile formulate de către pârâți prin cererea de recurs sunt neîntemeiate. 1.Prima critică formulată referitor la decizia nr. 1. a T. C. privește încălcarea dispozițiilor art.6735alin. 2 teza I, art.6739și art.67310alin. 10 C.pr.civ., respectiv regula partajării în natură. Art. 6735alin. 2 C.pr.civ. stipulează că instanța va face împărțeala în natură, la art. 67310alin. 1 C.pr.civ. prevăzându-se care este soluția în cazul în care împărțeala în natură nu este posibilă sau prin aceasta s-ar cauza o scădere importantă a valorii bunului ori s-ar modifica în mod păgubitor destinația acestuia. Astfel cum în mod corect precizează recurenții regula în materie de partaj este aceea care rezultă din dispozițiile alin. 2 al art. 6735C.pr.civ., dar aceasta devine aplicabilă numai în măsura în care partajarea în natură este posibilă, coproprietarii neajungând la un acord în ceea ce privește modalitatea de partajare a bunului în natură. Important de reținut în cauză este poziția pârâților recurenți în fața instanței de fond, aceștia solicitând atribuirea în întregime a imobilului care face obiectul cauzei în favoarea lor, cu obligarea la plata unei sulte în favoarea reclamantului, răzgândindu-se ulterior și optând pentru partajarea în natură a imobilului. Independent însă de această poziție oscilantă a pârâților referitor la modalitatea de partajare se apreciază de către Curte că în mod corect și cu respectarea prevederilor Capitolului VII din Cartea a VI a Codului de procedură civilă s-a optat de către instanțele de fond pentru atribuirea imobilului în favoarea pârâților. S-a ținut cont pentru a se proceda astfel de prevederile art. 6739C.pr.civ., respectiv de mărimea cotelor părți ce se cuvin părților în litigiu, de consecințele unui eventual partaj în natură al terenului aflat în coproprietate, de relațiile deosebit de tensionate dintre părți, statuându-se raportat la ansamblul probelor administrate în dosar că nu este oportună partajarea în natură în varianta agreată de către pârâții recurenți. Parcela în suprafață de 255 m.p. referitor la care pârâții solicită atribuirea în natură în favoarea reclamantului este raportat la suprafața acesteia și amplasarea sa(aspecte stabilite de către instanțele de fond) o parcelă care nu poate fi utilizată de către persoana care ar deveni proprietara exclusivă asupra acesteia, fiind practic lipsită de valoare. A. ținând cont și de poziționarea parcelei într-o zonă rezidențială a orașului și de intenția declarată a reclamantului în sensul edificării unei locuințe pe aceasta. Chiar dacă operațiunea de împărțeală a imobilului în această variantă nu ar fi lovită de nulitate raportat la prevederile art. 6-7 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 astfel cum a invocat instanța de apel, aceste dispoziții legale nu pot fi ignorate, ținând cont de acestea neputându-se dispune în sensul partajării în natură a terenului care face obiectul cauzei. Într-adevăr conform regulilor în materie de urbanism în vigoare la această dată nu se mai poate construi în zonă pe o suprafață de teren mai mică de 500 m.p. astfel cum rezultă și din certificatul de urbanism nr. 1. eliberat de P. municipiului C.-N. Ori, atâta timp cât reclamantul a susținut pe durata desfășurării procesului în mod constant că are nevoie de o locuință este evident că acest deziderat al său nu ar putea fi sub nici o formă îndeplinit în cazul în care s-aralege varianta partajării în natură a terenului în litigiu. Este de asemenea discutabilă valorificarea ulterioară a acestei suprafețe de 255 m.p. teren, posibil a fi atribuită în favoarea reclamantului în urma partajării în natură, la valoarea reală a terenului din zonă, având în vedere imposibilitatea construirii pe aceasta raportat la regulile de urbanism menționate mai sus. Singurii interesați ar putea fi tot pârâții, însă nu se pune problema de a se ajunge în această situație, în mod clar defavorabilă reclamantului, în lipsa acordului său în acest sens. A fost înlăturată prin considerentele de mai sus și critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991. 2.În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 6731C.pr.civ., prin aceea că au fost partajate și bunuri cu privire la care s-a stabilit că se află în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari se constată că nici această critică nu este întemeiată. În mod corect a arătat instanța de apel că în ceea ce privește îmbunătățirile efectuate în cursul anilor 1991-1993 de familia pârâtei C. S. la construcția în litigiu nu s-a formulat nicio cerere în dosar, în aceste condiții instanța neputându-se pronunța asupra acestora. Având în vedere principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil în mod corect a constatat instanța de apel că nu se poate considera investită în ceea ce privește aceste pretenții atâta timp cât nu a existat o cerere formulată în dosar având acest obiect. Faptul că s-au formulat obiective ale expertizei încuviințate în cauză în acest sens nu este suficient pentru ca instanța să fie investită și să se pronunțe referitor la aceste pretenții. 3.În ceea ce privește cheltuielile de judecată, respectiv greșita aplicare a prevederilor art. 274 C.pr.civ. se constată că, astfel cum s-a invocat în întâmpinare, prin cererea de apel formulată de către pârâți nu s-a criticat modul de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, în aceste condiții critica formulată omisio medio direct prin cererea de recurs fiind inadmisibilă. Stabilindu-se că nu s-a criticat modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată în dosarul de fond apare ca lipsită de interes critica formulată de către recurenți în ceea ce privește încheierile de ședință din (...), respectiv (...), ambele pronunțate în dosarul J. C.-N., prin aceste încheieri fiind stabilite numai măsuri premergătoare referitoare la avansarea cheltuielilor de judecată de către una sau cealaltă parte. Numai în momentul pronunțării, când instanța stabilește și asupra cheltuielilor de judecată în baza art. 274 și urm. C.pr.civ. se statuează definitiv, conform textelor de lege indicate, asupra părții care trebuie să suporte cheltuielile de judecată și măsura în care trebuie să le suporte. Partea din hotărârea judecătorească care statuează asupra cheltuielilor de judecată este deci cea care trebuie atacată de către partea interesată care consideră că în mod nelegal sau netemeinic instanța a rezolvat această problemă. 4.S-a mai invocat în cererea de recurs încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 C.pr.civ. de către instanța de apel, aceasta având obligația să stăruie pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului, obligație încălcată prin ignorarea concluziilor expertizelor efectuate în legătură cu reevaluarea terenului. Susținerea este de asemenea neîntemeiată, instanța raportându-se la valoarea stabilită pentru teren conform expertizei judiciare întocmite în mod legal de expertul C., înlăturând motivat cealaltă expertiză întocmită de către expertul judiciar F. În mod corect s-a raportat instanța la valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. S., în materia partajului valoareabunului fiind stabilită unitar, iar nu raportat la o parte din acesta, instanța de judecată fiind obligată să stabilească în lipsa acordului părților valoarea bunului supus împărțelii, art. 6736stipulând în mod expres că în acest sens instanța va apela la o expertiză de specialitate. 5.Cheltuielile de judecată au fost stabilite în mod corect în faza apelului, instanța făcând aplicarea art. 276 C.pr.civ., apelul fiind admis în parte, neindicându-se în cererea de recurs chestiuni de nelegalitate în ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată în situația menținerii soluției pronunțate de instanța de apel. Având în vedere considerentele de mai sus, ținând cont de faptul că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C.pr.civ., motive invocate prin cererea de recurs, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S. împotriva deciziei civile nr. 168 din 13 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține ca legală. În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța va obliga recurenții să-i plătească intimatului G. C. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. S. L., C. M. B. și P. R. S. împotriva deciziei civile nr. 168 din 13 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Obligă recurenții să-i plătească intimatului G. C. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. C. A. A. C. ANA I. GREFIER, C. B. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: O. C. Tatu, Alin Florin Doica Jud.fond: F. M.
| ← Decizia civilă nr. 4548/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 4679/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
