Decizia civilă nr. 4130/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4130/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- reședintele C. de A. C.Judecători : D.-L. B.- icepreședinte al C. de A. C
A. C. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. împotriva sentinței civile nr. 413 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta K. L. în calitate de moștenitoare a reclamantului decedat S. D., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., reclamanta intimată K. L. asistată de domnul avocat Puț S. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul recurent a solicitat recalificarea căii de atac având în vedere că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în mod corect calea de atac împotriva sentinței civile nr. 4. este apelul iar nu recursul, cum a stabilit instanța de fond.
Reprezentantul reclamantei intimate se opune recalificării căii de atac, precizând că acest dosar este practic în rejudecare ca urmare a casării această chestiune fiind invocată în mod tendențios.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac apreciind calea de atac ca fiind recursul.
Instanța, după deliberare, constată că în această cauză a mai existat un ciclu procesual , respectiv C. de A. C. a judecat recursul formulat de pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R., considerându-se învestită cu calea de atac a recursului, făcând obiectul dosarului nr. (...) în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2. .
În considerarea acestei aprecieri pe care C. de A. C. a făcut-o în primul ciclu procesual s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, C. de A. dispunând aceasta în calitate de instanță de recurs.
Față de aceste particularități ale cauzei rezultate din hotărârile pronunțate până în prezent, ținând seama de toate dispozițiile legale incidente în cauză, C. apreciază că recursul este calea de atac ce trebuie avută în vedere.
La data de 26 septembrie 2012, reclamanta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare la recursul declarat de pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. solicitând respingerea lui.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită în probațiune instanței a încuviința înscrisul anexat întâmpinării.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului în integralitatea acestuia și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate pronunțată de Tribunalul Cluj ca fiind legală.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 413 din 17 mai 2012 a T.ui C., pronunțată înrejudecare după casare în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. D., decedat în cursul procesului, continuată de K. L. (decedat în cursul procesului, moștenitor fiind K. L.), împotriva pârâtului S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S.
În consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei K. L., în calitate de succesoare a reclamantului S. D., decedat în cursul procesului, suma de
15.514,91 euro, echivalentul în lei la momentul plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 579 mp., arabil intravilan, tarla 8, parcelele 1,2, identificat prin număr cadastral 3263, din localitatea V., expropriat conform Hotărârii nr.38/(...), emisă de C. pentru aplicarea Legii nr.198/2004 din cadrul Consiliului local S.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei K. L., succesoare a reclamantului S. D., suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin Hotărârea nr.38/(...), emisă de C. pentru aplicarea Legii nr.198/2004 - Consiliul local S., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea V., comuna S., în suprafață de 579 mp., făcând parte din tarlaua 8, parcela 1,2, identificat sub număr cadastral
3263, evidențiat în Titlul de proprietate nr.3125/1281/(...), în cuantum de
14.032,18 lei, reprezentând echivalentul a sumei de 3937,2 E. raportat la cursul de 1 E. = 3,5640 lei din data de (...).
Potrivit îndrumărilor din decizia de casare, în rejudecare, s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului, în temeiul dispozițiilorart.9 alin.3 din Legea nr.198/2004 coroborat cu art.26, 27 din Legea nr.33/1994.
Prin raportul de expertiză depus la data de (...), comisia de experți a concluzionat în sensul că valoarea de piață a ternului în litigiu, la data întocmirii lucrării, era de 11.900 euro, iar partea din imobil neexpropriată, nu dobândește nici un spor de valoare ca urmare a realizării autostrăzii, ci dimpotrivă, valoarea acestuia se diminuează, cu 3.581,72 euro.
Răspunzând apoi obiecțiunilor formulate de parat față de raportul menționat, comisia de experți a arătat că prețul stabilit prin lucrarea inițială este corect, și că nu au putut fi avute în vedere contracte autentice de vânzare- cumpărare, întrucât, în pofida demersurilor efectuate, nu au putut fi identificate asemenea acte în perioada contemporană întocmirii raportului.
În plus, ca o confirmare a justeței prețului stabilit de experți, s-a menționat că, urmare a unui litigiu asemănător, un teren aflat în imediata vecinătate a celui în litigiu, a fost evaluat la suma de 22,14 euro /mp., apropiat așadar, celui stabilit în prezentul litigiu (f.144-154).
Parata a formulat noi obiecțiuni, în susținerea cărora a depus copii ale unor contracte-autentice de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2011, vizând imobile de pe raza comunei S.
Prin răspunsul depus la data de (...), experții au precizat că actele depuse de parată nu sunt relevante întrucât imobilul obiect al contractului din (...) este un teren cu construcție, spre deosebire de cel în litigiu, respectiv teren arabil în intravilan, cel din contractul datând din (...), este un teren extravilan, fără localizare certă, iar cel vizat de cel de-al treilea contract de asemenea un teren cu construcție, diferit de cel din prezenta cauză . Au mai arătat apoi experții că valoarea de 22,14 euro /mp. o consideră reală și aplicabilă și terenului în litigiu, față de 20,61 euro/mp. cat s-a stabilit inițial.
Instanța a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, valoarea imobilului și a despăgubirilor, astfel cum au fost ele stabilite prin raportul de expertiză depus la dosar la data de (...), în total suma de15.514,91 euro, apreciind că au fost respectate dispozițiile art.26 din Legea nr.33/1994 .
Astfel, experții au precizat criteriile pe baza cărora s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului, fiind indicată în mod detaliat metoda de calcul și menționați toți factorii care au condus la valorile rezultate.
Este adevărat că nu au fost avute în vedere contracte autentice de vânzare-cumpărare, dar acest criteriu nu trebuie absolutizat, în contextul în care nu au fost identificate astfel de contracte, pentru imobile similare celui în litigiu, încheiate în aceeași perioadă.
În acest sens, s-a reținut că actele autentice depuse în probațiune de către parată nu vizează imobile similare celui care face obiectul prezentei cauze, împrejurare relevată și de experți în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni depus la data de (...). Ca atare, comparația nu este relevantă, două dintre contracte referindu-se la imobile constând în teren și construcție, iar cel de-al treilea la un teren extravilan, în timp ce imobilul în litigiu este teren arabil în intravilan.
Un argument în plus pentru acceptarea valorii cuprinse în raportul de expertiză din data de (...), respectiv de 20,61 euro/mp, este acela că această valoare este foarte apropiată de cea avută în vedere la pronunțarea S. civile
220/(...) a T.ui C. și a Deciziei civile nr.2142/R/2011 a C. de A. C., în speță
22,14 euro/mp. și care vizează un teren similar, situat în imediata vecinătate a celui al reclamantului.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. de A. și D. N. din R. S., solicitând în principal modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare la prima instanță, deoarece:a) Soluția primei instanțe este întemeiată pe un raport de expertiză care nu reflectă prețul cu care se vând imobilele de același fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză. Valoarea propusă de experți este viciată prin utilizarea unor oferte de vânzare și prin stabilirea nelegală a presupusului prejudiciu suferit ca urmare a exproprierii.
C. de experți a nesocotit prevederile legale în materie, precum și obiectivele stabilite de instanță, ea neavând în vedere prețul, cu care se vinde în zonă terenuri similare la momentul realizării expertizei. Or, experții au ținut seama de concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, fără a proceda la o nouă evaluare. De asemenea, nu au prezentat nicio dovadă în susținerea valorilor propuse, raportându-se la oferte de vânzare.
Experții au înlăturat în mod nejustificat contractele autentice depuse de către pârâta care puneau imobile situate în aceeași unitate administrativ- teritorială cu imobilul în litigiu.
Prima instanță ar fi trebuit să observe că deși dintre imobilele menționate în contractele depuse de către pârâtă au caracteristici superioare celui în litigiu (ele fiind reprezentate de un teren intravilan, curți și construcții), imobilului în litigiu i s-a stabilit o valoare mai ridicată.
Experții numiți în cauză puteau solicita informații inclusiv de la S. de T.
și I. din cadrul Primăriei S., precum și de la O. de C. și P. I. C. și de la notariatele din zonă.
Referirea făcută de prima instanță la valoarea stabilită printr-o altă decizie este nelegală, căci practica judiciară nu este izvor de drept.
Este total nedovedită și valoarea prezumtivului prejudiciu suferit de parcela rămasă în urma exproprierii, experți însușindu-și și sub acest aspect valoarea stabilită prin expertiza administrată în primul ciclu procesual. b) Prin acte autentice depuse la dosar pârâta a dovedit faptul că valoarea stabilită prin hotărârea de expropriere a fost una corectă, ea fiind susținută de trei contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei. c) Deși s-a solicitat o contraexpertiză, solicitarea pârâtei a fost respinsă, astfel că dreptul la apărare și interesele ei au fost prejudiciate. Nejustificat a fost respinsă acestei pârâte dreptul de a solicita de la O. de C. și P. I. C. și S. de taxe și I. L. S. copii ale unor acte autentice de vânzare-cumpărare privitoare la terenuri situate în aceeași unitate administrativ-teritorială. Este de observat și jurisprudența în materie a instanței supreme, care confirmă poziția procesuală a pârâtei. d) Suma de 3581,72 E. reprezentând prejudiciu cauzat proprietarului a fost greșit stabilită de experți, nefiind depusă nicio dovadă din care să rezulte că prejudiciul există și că este cert.
Totodată, nu există nici dovada că valoarea parcelei rămase neexpropriate se reduce cu 17,5 %, așa cum experții au susținut. Soluția experților nu poate fi rezultatul exclusiv al unei aprecieri subiective și generale a acestora.
Faptul că în hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubiri nu s-a menționat în mod expres că despăgubirea stabilită cuprinde și valoarea prejudiciului suferit în urma exproprierii nu înseamnă că acest prejudiciu nu a fost reparat. Mai mult, reclamanta era datoare să aducă dovezi din care să rezulte prejudiciul produs. e) Sub aspectul casării hotărârii, este de reținut că această soluție trebuie avută în vedere în cazul în care Capă ar aprecia că administrarea unei noi expertize tehnice este necesară, în condițiile în care prima instanță nu a analizat fondul obiecțiunilor formulate de pârâtă.
III. Reclamanta intimată K. L. a formulat întâmpinare, solicitândrespingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în scris (f. 45-50).
IV. Cu privire la acest recurs, C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, în situația exproprierii, despăgubirea cuvenită proprietarului expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calculul despăgubirilor experții, precum și instanța, urmând a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Rezultă din cele de mai sus că la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului expropriat trebuie, între altele, să se țină seama și de prețurile cu care se vând în mod obișnuit în aceeași unitate administrativ- teritorială, fiind necesar și ca imobilele să fie de același fel.
Așa fiind, trebuie înțeles că referirea legală la prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel implică, în mod necesar, raportarea în scop comparativ la mai multe contracte de vânzare-cumpărare privitoare la imobile aflate într-o situație de fapt și de drept asemănătoare, astfel că din observarea tuturor acestora să se poată conchide că pentru unitatea administrativ-teritorială respectivă prețul imobilelor precum a celor în litigiu este, cu o consecvență rezonabilă, relativ același.
Prin urmare, nu este suficientă depunerea unui singur contract privitor la un imobil asemănător pentru a se conchide cu privire la prețul imobilelor din zonă, după cum nu corespunde cerințelor stabilite de lege nici depunerea unor contracte care privesc imobile de altă natură decât cele cu privire la care a intervenit exproprierea.
În prezentul proces instanța de rejudecare a solicitat comisiei de experți să procedeze la stabilirea valorii terenului expropriat ținând seama de exigențele impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, însă nu au putut fi identificate contracte de vânzare-cumpărare cu adevărat relevante atât sub aspectul numărului lor, cât și al tipului de imobil la care se referă și al amplasării acestora, ceea ce în mod obiectiv a obligat la luarea în considerare și a altor elemente care, în circumstanțele cauzei, să conducă la o determinare cât mai corectă a valorii terenului expropriat.
Astfel cum bine a statuat prima instanță, cele trei contracte de vânzare- cumpărare depuse de pârâta recurentă nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, sus-arătate, unul dintre contracte referindu-se la imobil teren și construcție, iar nu doar teren, altul la un teren situat în extravilan, iar cel de-al treilea la teren și construcție.
Ori, terenul în litigiu este intravilan situat în satul V., comuna S., iar nu teren cu construcție sau teren extravilan.
Nu poate fi primită nici critica recurentului privitoare la reiterarea de către experții numiți în rejudecare a unor valori apropiate de cele stabilite prin expertiza administrată în primul ciclu procesual, simpla asemănare între valori nefiind, prin ea însăși, un element de nelegalitate a probei cu expertiza ori care să trezească neîncredere în valoarea ei științifică. În condițiile unei piețe imobiliare extrem de pasive, pe fondul crizei care durează de câțiva ani, menținerea la un nivel prea puțin fluctuant a valorii de piață a unor imobile apare ca posibilă.
Proba cu contraexpertiza, la care recurenta face referire, s-ar fi dovedit necesară numai în măsura în care ar fi intervenit unele elemente noi (precum unele contracte de vânzare-cumpărare care, prin raportare la prevederile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 să fi putut conduce la alte concluzii) față de cele existente la data efectuării expertizei în rejudecare.
Or, pârâta nu a făcut dovada intervenirii unor asemenea elemente de noutate, astfel că întemeiat prima instanță a apreciat că nu este oportună o nouă expertiză.
Jurisprudența instanței supreme nu a fost nesocotită de către prima instanță, câtă vreme principiile ce au întemeiat sentința sunt, în circumstanțele cauzei, conforme cu legea, așa cum s-a arătat mai sus. Nu a existat un refuz al instanței sau al expertului de a se raporta la alte contracte de vânzare-cumpărare privitoare la imobile de același fel, ci o imposibilitatea obiectivă de a identifica, în numărul și cu obiectul cu adevărat utile, asemenea contracte.
Fără temei afirmă recurenta și că despăgubirea stabilită în beneficiul reclamantei aferent terenului neexpropriat este eronată, precum și că ar exprima o simplă apreciere subiectivă a experților. C. are a observa, sub acest aspect, că la capitolul 4 al raportului de expertiză s-a arătat (f. 69) că poluarea sonoră, poluarea cu praf și alte noxe, ca urmare a aproprierii de autostradă, sunt factori ce influențează negativ gospodăriile amplasate în imediata apropiere a autostrăzii, prețurile de piață ale acestora scăzând.
Această motivare este una convingătoare și putea sta la baza sentinței, nefiind necesare, așa cum pârâte pretinde, și alte probe în completare.
Față de cele ce preced, se va respinge recursul ca nefondat, prima instanță hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligată pârâta recurentă la a-i plăti intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f.51).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S. împotriva sentinței civile nr. 413 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei K. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
V. M. D.-L. B. A. C.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 4679/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 556/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
