Decizia civilă nr. 4141/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4141/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. B. N., împotriva sentinței civile nr.
9. din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul S. G., având ca obiect despăgubiri în baza
Legii nr. 2..
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. este reprezentat de procuror S.
A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. pune concluzii în sensul admiterii recursului și în consecință modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, întrucât instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii condamnării reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 Cod penal, or conform prevederilor art. 1 alin. 2 din L. nr. 2., condamnarea pronunțată pentru faptele prevăzute de art. 209 Cod penal, au caracter politic de drept, astfel că nu se impune constatarea acestuia de către instanță. Față de această situație, solicitarea reclamantului este lipsită de interes, motiv pentru care se impune admiterea recursului și în consecință respingerii acțiunii introductive de instanță.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9. din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...) a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul
Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. B.-N., și, în consecință:
- s-a constatat caracterul politic de drept al condamnării suferite de reclamant prin sentința nr. 2. pronunțată de T. M. de M. C. în dosar nr.
196/1969.
A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 300.000 Euro reprezentând daune morale și materiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 271/8 mai 1969, reclamantul S. G., S. G. în sentință, a fost condamnat la 6 ani de la închisoare și 4 ani de interzicere a unor drepturi, făcându-se aplicarea art. 209 pct. 2 lit. a din Codul penal, art. 13 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 65 Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului S. G. că s-a încadrat în organizația „Martorii lui I. în anul 1960, activând până în anul 1968, în mod sporadic, activitatea sa rezumându-se la studiul literaturii iehoviste și propagarea acestor idei în rândul unor persoane, în condițiile în care acest cult era interzis, iar propagarea ideologiei sale constituia faptă penală, conform art. 209 Cod penal.
L. nr. 2. prevede în art. 1 alin. 2 lit. a că o condamnare pronunțată pentru o faptă prevăzută de art. 209 din Codul penal din 1936 constituie de drept condamnare cu caracter politic. Văzând că și reclamantul a suferit o condamnare pronunțată pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de textul citat, instanța a admis acțiunea referitor la primul petit, constatând că pedeapsa are un caracter politic ex lege, ca satisfacție de ordin moral pentru reclamant prin recunoașterea măsurii contrare drepturilor omului, de altfel singura pe care o poate obține în temeiul Legii 2..
În privința daunelor morale instanța a reținut că dispoziția art. 5 alin.1 lit. a din legea analizată, precum și dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. 62/2010 au fost declarate neconstituționale prin D. nr.1358/2010 și
1.. În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din L. 47/1992 și art. 147 alin.
4 din Constituția R.iei, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cea în care a fost invocată excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitândmodificarea în sensul înlăturării dispoziției instanței de fond prin care s-a constatat caracterul politic al condamnării dispuse împotriva reclamantului.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul, prev. de art. 209 Cod penal, face parte din categoria celor care constituie condamnări politice de drept, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2..
În aceste condiții, fiind o condamnare politică ex lege, instanța nu mai poate constata acest caracter, deoarece acest aspect a fost deja tranșat prin voința exprimată a puterii legiuitoare, iar în ipoteza în care sentința ar fi menținută, s-ar genera o inacceptabilă încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Față de aceste considerente, pârâtul a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, impunându-se modificarea în sensul solicitat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat.
Afirmația pârâtului potrivit căreia prin constatarea caracterului politic al unei infracțiuni cu privire la care L. nr. 2. îi conferă caracter de condamnare politică, s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, este total nefondată.
L. nr. 2. în formularea sa inițială, enumera în art. 1 alin. 2 condamnările calificate ca fiind de drept cu caracter politic, prevăzând în alin. 3 că, de asemenea, este condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice altefapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.
Această distincție era justificată atâta timp cât erau în vigoare dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ, în baza cărora se puteau acorda daune morale, în cazul condamnărilor care nu constituiau de drept condamnări cu caracter politic, acordarea acestor daune fiind condiționată de constatarea pe cale judecătorească a acestui caracter.
În prezent însă, art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. nu mai poate constitui temei de drept pentru acordarea daunelor morale, în acest sens fiind cele statuate prin decizia nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Singura reparație de ordin moral de care mai pot beneficia persoanele care au suferit condamnări politice este aceea ca printr-o hotărâre judecătorească să se consfințească acest caracter.
Faptul că printr-o hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească se constată caracterul politic al unei condamnări pentru o infracțiune din cele prevăzute în art. 2 alin. 2 din L. nr. 2., nu constituie o încălcare a separației puterilor în stat, ci o reparație morală acordată unei persoane persecutate politic, care, în baza principiului universal al accesului liber la justiție, poate să mai obțină doar această unică reparație morală.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 9. din 31 mai 2012 a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. A.-T. N. M. C. V. M. L.T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: C.I.
| ← Decizia civilă nr. 1510/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 72/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
