Decizia civilă nr. 1845/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1845/R/2012
Ședința publică din 26 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C.
JUDECĂTORI : ANA I.
: A. C.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- recursul formulat de pârâta P. O. R. R., împotriva sentinței civile nr. 85 din (...) a T.ui B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata P. G.-C. U. CU R. R., având ca obiect rectificare de carte funciară.
Se constată că la data de 19 aprilie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate P. R. U. cu R., G. C.
R., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 aprilie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 aprilie 2012.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. (...) la T. B.-N., reclamanta P.
G.-C. U. cu R. R. a chemat-o în judecată pe pârâta P. O. R., solicitând instanței să dispună rectificarea Cf 121 R., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra parcelei cu nr. top 613/2, teren în suprafață de
5317 mp și biserică, restabilind situația anterioară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, să oblige pârâta să-i recunoască dreptul de proprietate asupra acestui imobil și să-i predea posesia și folosința, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta învederează că pârâta a preluat și și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului compus din biserică și teren aferent, în suprafață de 5317 mp, identificat prin nr. top 613/2 din CF 121 R., în temeiul art. 37 din D.-Lege nr.
177/1948 privind regimul general al cultelor religioase.
Această înscriere este lipsită de temei juridic deoarece nu au fost respectate prevederile art. 37 din actul normativ redat, în sensul că nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care să se constate situația existentă și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei.
Nu erau îndeplinite prevederile art. 37 din D.-lege nr.177/1948, deoarece la data efectuării înscrierii nu s-a probat trecerea credincioșilor catolici, la cultul ortodox.
Reclamanta a efectuat demersuri pentru a rezolva pe cale amiabilă situația imobilului în litigiu și în conformitate cu dispozițiile Legii nr.
126/1990, privind unele măsuri referitoare la B. R. U. cu R. modificată prin
L. nr. 1..
Astfel, la data de (...), s-a încheiat un proces-verbal între reprezentații locali ai celor două culte, prin care s-a prefigurat o modalitate de rezolvare a problemelor, dar în final nu s-a ajuns la nici un rezultat concret, deoarece nu s-au continuat demersurile pentru întocmirea documentației cadastrale de dezmembrare a terenului și încheierea actelor în formă autentică.
La termenul de judecată din (...), tribunalul a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind revendicarea imobilului.
Raportat la capătul de cerere rămas nesoluționat, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale și, prin sentința civilă nr. 2104 din
(...) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
N..
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 434/(...) a Judecătoriei N., pronunțată în dosarul nr. (...), acțiunea a fost admisă, dispunându-se rectificarea cărții funciare nr. 121 R. în sensul restabilirii situației anterioare cu privire la parcela cu nr. top 613/2, luându-se act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind revendicarea.
Starea de fapt
Conform extrasului de CF nr. 121 R. nr. top 613/2, cât și implicit prin raportare la toate mențiunile din coala evolutivă a aceluiași CF, instanța a reținut că asupra imobilului cu nr. top 613/2 de natură - terenul bisericii și ruine, în suprafață de 5317 mp, a figurat cu titlu de înscriere inițială și cumpărare, B. greco-catholică din R. (Încheiere CF 2035/1884).
Ulterior în baza dispozițiilor art. 37 din D.-lege nr. 177/1948, publicat în B Of nr. 1. (Încheiere CF 6.), pârâta B. O. din R. și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu și a preluat spre folosință acest imobil.
De asemenea, conform acelorași notări din CF, s-a operat o dezmembrare a imobilului cu nr. top inițial 613 în două parcele noi, respectiv nr. top nou 613/1, cu suprafața de 120 stânjeni și respectiv nr. top nou 613/2, cu suprafața de 1478 stânjeni.
Din considerentele acțiunii, cât și din răspunsul comunicat de către O.
- B. N. s-a reținut că această înscriere în CF s-a operat în temeiul dispozițiilor art. 37 din D.-Lege nr. 177/1948 și în baza cererii adresate în acest sens de către O. P. O. Român nr. 291/(...).
Potrivit acelorași informații s-a reținut că în arhiva O. B. N. nu se regăsește documentația care a stat la baza acestei înscrieri în CF și care a constituit obiectul dosarului de CF nr. 6..
Dezlegarea în drept
Conform dispozițiilor art. 37 alineat ultim din D.-lege nr. 177/1948 - transmiterea dreptul de proprietate de la un cult religios la altul, se putea realiza doar dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege și constatate de „. populară a locului";.
Mai mult, în același context se impunea ca la data efectuării înscrierii să se fi realizat trecerea dreptului de proprietate de la cultul credincioșilor catolici, la cultul ortodox, astfel încât respectiva înscriere și preluare a dreptul de proprietate asupra imobilului compus din biserică și teren aferent, dobândește un caracter abuziv.
În concluzie, s-a apreciat că înscrierea dreptului pârâtei în CF s-a efectuat în absența unui titlu translativ de proprietate, iar pârâta nu apropus administrarea unor probe, prin care să justifice existența unei stări de fapt distincte de cea anterior redată.
În mod corelativ din toate demersurile efectuate între reprezentanții celor două culte, întrunirile stabilite pentru abordarea amiabilă a disensiunilor și în cadrul comisiilor de dialog ale Bisericii O.e Române și ale Bisericii Române Unite, se observă că practic această problemă a cedării de către P. O. R. R. către partea greco-catolică a bisericii vechi, a constituit o problemă constantă și evidențiată pentru tendința de negociere.
Totuși s-a subliniat în cadrul acestor demersuri, recomandarea de a se amenaja o cale de acces separată și pentru evitarea declanșării unor procese civile.
Astfel, în cadrul acestor comisii de dialog s-a abordat ca temă cererea Parohiei G.-Catolice din R. prin care s-a solicitat acces în biserica veche, cu hramul „Sfântul G."; și implicit ipoteza de cedare pentru săvârșirea serviciilor divine, fără vreo tulburare a vieții religios-morale a credincioșilor Parohiei O.e R..
În consecință, între reprezentanții locali ai celor culte s-a întocmit procesul-verbal din data de (...), prin care s-a preconizat modalitatea de rezolvare amiabilă cu respectarea unor condiții, printre care sunt evidențiate:
- amenajarea unei intrări separate din partea dinspre cantina exploatării miniere;
- acceptarea unui spațiu necesar în jurul bisericii potrivit pentru desfășurarea slujbelor religioase;
- delimitarea acestui spațiu printr-un gard împrejmuitor;
- acceptarea bisericii vechi în condițiile existente din momentul predării fără alte pretenții patrimoniale ulterioare;
- retragerea imediată de pe rol a procesului intentat;
- stabilirea unui program religios adecvat care să nu conturbe slujbele comunității religioase alăturate;
- încetarea atitudinii ostile și defăimătoare între reprezentanții comunităților.
Conform dispozițiilor art. 37 din D.-lege nr. 177/1948 publicat în MO nr. 178/(...), în prezent abrogat, există următoarele ipoteze în care se pierde de drept sau se strămută de drept, o parte sau chiar integral patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire și implicit biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni), precum și edificiile anexe.
Astfel se încadrează în aceste circumstanțe următoarele variante:
- dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75 % din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit;
- dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea;
- dacă cel puțin 10 % din numărul credincioșilor comunității locale a unui cult, trec la alt cult.
În acest context s-a subliniat că aceste cazuri prevăzute de dispozițiile legale incidente „vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului";.
În consecință, este cert că nu s-a constatat de către judecătoria populară a locului din acea perioadă, (la nivelul anului 1948) fie Judecătoria rurală R. sau T. Regional N. - o atare circumstanță dintre cele expres evidențiate.
De altfel, nici pârâta prin corelare cu dispozițiile art. 1169 cod civil și respectiv art. 129 Cod procedură civilă, n-a efectuat demersuri propriipentru administrarea unor probe care să ateste contrariul situației de fapt expuse, adoptând o atitudine procesuală pasivă.
De asemenea prin prisma dispozițiilor din L. 1., care modifică unele dispoziții din D.-lege nr. 126/1990, privind unele măsuri referitoare la B. R. U. cu R. (greco-catolică), există posibilitatea de abordare a unor soluții amiabile, de convocare de către partea interesată a celeilalte părți implicate pentru comunicare pretenții și rezolvare implicită a acestor doleanțe.
În cazul final, dacă se efectuează demersurile prealabile pentru conciliere și comisia ajunge la un rezultat nesatisfăcător, pentru una dintre părți sau chiar la un eșec: „partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun";.
Prin prisma stării de fapt expuse, a analizei privind dispozițiile legale incidente instanța va aprecia ca întemeiată prezenta acțiune precizată și care rezidă practic în operarea rectificării de CF nr. 121 R., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei înscris asupra imobilului compus din biserică și teren aferent în suprafață de 5317 mp identificat prin nr. top
613/2 și implicit restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.
În drept sunt incidente dispozițiile art. 17 din D.-Lege nr. 115/1938, coroborat cu art. 35 din L. nr. 7/1996 cu modificările și completările ulterioare și cu prevederile legale anterior redate.
În temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă și prin raportare la opțiunea de renunțare la judecată a reclamantei, scriptul comunicat la dosarul cauzei, cât și implicit poziția exprimată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 0(...), care practic a confirmat acest aspect privind petitul nr. 2, instanța a luat act de această manifestare de voință a reclamantei și care vizează petitul de revendicare imobiliară pe considerentul că se află în posesia reclamantei.
Prin verificare se constată că înscrisul anexat care conține poziția de renunțare la judecată emană de la reprezentanții legali ai comunității religioase locale - P. G.-C. U. cu R. R. (semnătură și parafă).
În speță, în final nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată de către mandatarul reclamantei și prin raportare la poziția procesuală de pasivitate adoptată de pârâtă.
Apelul
Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat recurs, recalificat apel, pârâta P. ortodoxă R. R., care a solicitat: în principal, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii ca fiind atât prescrisă cât și neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și, în subsidiar, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța de fond.
Prin decizia civilă nr. 85/(...) a T.ui B.-N., apelul declarat de pârâta P.
O. R. R. a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că susținerile apelantei în sensul că instanța nu a cercetat fondul cauzei, că nu a administrat toate probele care se impuneau pentru justa soluționare a acesteia nu sunt întemeiate.
Instanța nu are obligația să administreze din oficiu toate probele pe care pârâta le-a apreciat ca fiind necesare soluționării cauzei ci, din oficiu, poate dispune administrarea acelor probe pe care le-a considerat ca fiind necesare sau utile cauzei.
Pe de altă parte, deși calea de atac a fost recalificată, din recurs în apel și apelanta a avut posibilitatea să administreze și alte probe decât celeadministrate de instanța de fond nu a solicitat administrarea probele, în privința cărora, a susținut că prima instanță nu le-a administrat.
Cum anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare este limitativ prevăzută de art.297 C., tribunalul a reținut că nu sunt incidente în speță niciunul din motivele prevăzute de art.297 C. care să determine anularea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nici criticile referitoare la fondul cauzei nu au fost apreciate ca fiind întemeiate:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune în rectificarea intabulării, reclamanta susținând că înscrierea pârâtei apelante în cartea funciară este lipsită de temei, motiv de rectificare ce se încadrează în cel prevăzut de art.34 pct. 1 din D. - lege nr. nr.115/1938 și respectiv art. 36 pct. 1 din L. nr. 7/1996 și, după (...), de art.908 pct. 1 din Noul Cod civil.
Acțiunea fiind formulată de fostul proprietar înscris în cartea funciară împotriva dobânditorului nemijlocit și nu împotriva unui terț subdobânditor, a fost apreciată imprescriptibilă, atât conform art. 36 alin. 1, din DL nr.115/1938, respectiv art. 37 alin. 1 din L. nr. 7/1996, cât și potrivit art.909 din Noul Cod civil, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de apelantă nu este întemeiată.
Neîntemeiată a fost apreciată și apărarea de fond formulată în apel de pârâtă , respectiv invocarea uzucapiunii prevăzută de art. 27 din D. - lege nr. nr. 115/1938 întrucât, această dispoziție prevede două condiții cumulative pentru dobândirea dreptului înscris nelegitim în cartea funciară, respectiv:
1. existența unei înscrieri nevalabile și 2. posesia imobilului de cel înscris în cartea funciară să fie de bună credință.
Or, această cerință ne se poate reține ca fiind îndeplinită în cauză.
Deși intabularea în cartea funciară a avut loc în baza D. nr. 117/1948 (fiind o eroare materială, în privința nr. actului normativ, decretul având nr.
177/1948 iar faptul că este o eroare reiese din nr. monitorului oficial indicat în c.f. ca fiind 1., monitor în care a fost publicat D. nr. 177/1948), tribunalul a constatat că intabularea a fost efectuată doar în anul 1950, după desființarea prin lege a cultului greco-catolic. Astfel acest cult a fost desființat prin decretul nr.358/1948 și acest act normativ a avut un caracter abuziv, în condițiile în care s-au încălcat dispozițiile din D. nr.177/4 august
1948 privind regimul general al cultelor, care, în capitolul 5, reglementa raporturilor dintre culte. Aceasta deoarece prin D. nr.358/2 decembrie 1948 s-a prevăzut că „urmare a revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român"; se reglementează situația juridică a averii, dar, în realitate, prin acest act s-a dispus încetarea oricărei instituții sau organizații, sub această denumire și doar apoi a fost reglementată și situația juridică a averii acestui cult.
Caracterul abuziv al D. nr.358/1948 rezultă din aceea că el a fost edictat în condițiile în care nu existau dovezile impuse de lege în sensul că adepții cultului greco-catolic au părăsit acest cult. Neexistând astfel de dovezi, în realitate, prin edictarea decretului, s-a desființat acest cult, cât timp s-a dispus încetarea existenței tuturor părților componente ale cultului.
Faptul că D. nr.358/1948 a avut un caracter abuziv a fost recunoscut
și prin D.-lege nr.126/1990.
Astfel, până la apariția D.-lege nr.126/1990 nu se poate reține că posesia pârâtei a fost de bună credință cât timp, prin decretul nr.358/1948, nu s-a permis exercitarea libertății de religie iar reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a se apăra și de a-și manifesta opoziția față de posesia reclamantei.
Nici ulterior intrării în vigoare a D.-lege nr. 126/1990 nu se poate reține că posesia reclamantei a fost de bună credință cât timp reclamanta și-a manifestat expres intenția de a reintra în posesia imobilelor, contestând astfel atât dreptul cât și posesia apelantei.
Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea conform căreia intabularea dreptului de proprietate în favoarea apelantei se putea efectua și fără existența unei hotărâri date de judecătoria locală, de la acea dată, justificat de faptul că dreptul ar fi fost dobândit în temeiul legii.
Este real că dreptul se dobândea în temeiul legii dar aceasta numai dacă erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 37 din D. nr. 177/1948, respectiv să fi avut loc o trecere liberă a adepților unui cult la un alt cult, în proporția acolo prevăzută. Or, tocmai acesta aspecte se constatau prin hotărâre judecătorească.
În lipsa unei astfel de hotărâri judecătorești nu s-a putut reține că a avut loc o trecere liberă a credincioșilor de la cultul greco-catolic la cultul ortodox, trecere liberă care, de altfel, putea avea loc doar în perioada cuprinsă între dat intrării în vigoare a D. nr. 177/1948 și data de 2 decembrie 1948, când cultul greco-catolic a fost desființat și, prin urmare, nu s-a putut constata nici că transferul dreptului de proprietate s-a efectuat în temeiul legii, pentru a reține că înscrierea în c.f. a cărei rectificare s-a solicitat este valabilă.
Tocmai, pentru că, în vederea transferării dreptului de proprietate, în temeiul legii, trebuia să existe o hotărâre judecătorească care să constate trecerea credincioșilor la un alt cult, hotărârea judecătorească constituia justul titlu care făcea incidentă dispoziția legală, acesta fiind și motivul pentru care, în actul normativ, nu s-a prevăzut ce se întâmplă dacă nu există o astfel de hotărâre, deoarece în lipsa hotărârii judecătorești nu se putea opera transferul dreptului, ex lege.
Cum, nici în apel, apelanta nu a probat că, la data efectuării intabulării, au fost respectate dispozițiile art. 37 din D. nr.177/1948, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus rectificarea înscrierii efectuate, fără existența unei hotărârii judecătorești constatatoare, așa cum prevedea art.37 din D. nr.177/1948.
Faptul că, în prezent, adepții cultului ortodox constituie majoritatea covârșitoare nu are nicio relevanță în prezenta cauză, cât timp intabularea s- a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale și apelanta nu a probat că, la data efectuării intabulării, adepții cultului ortodox erau majoritatea covârșitoare, în comunitatea credincioșilor din R., urmare a trecerii libere a adepților cultului greco-catolic la cultul ortodox.
Nu s-a putut reține nici intervenirea unei tranzacții în apel, întrucât înscrisul din (...), întitulat „proces verbal"; nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 2267 din Noul cod civil și nici cele de prevăzute de art.271
C., cât timp doar pârâta apelantă a fost de acord să se pună capăt litigiului în baza acestui act, în timp ce reclamanta intimată nu a solicitat tranșarea procesului în baza unei învoieli.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului pârâtei, schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului ei, pârâta arată că procesul verbal din 14 iunie 2011 îndeplinește cerințele prev. de art. 2267 C. civil, părțile intenționând să pună capăt procesului prin cedarea bisericii vechireclamantei, reprezentanții acesteia fiind de acord și semnând un act în acest sens, întocmindu-se și o expertiză extrajudiciară, care a fost depusă în apel, tocmai pentru a se partaja terenul cu cele două biserici între cele două părți. În apel, reclamanta a declarat că nu mai este de acord cu înțelegerea anterioară dintre părți, însă instanța nu trebuia să țină seama de această revenire.
Acțiunea este prescrisă raportat la dispozițiile art. 27 alin. 1 din D. - lege nr. 115/1938, titlul reclamantei consolidându-se prin aceea că nu a fost atacat timp de 10 ani, aceasta rămânând în posesia imobilului și fiind de bună credință în tot acest răstimp.
În principal, pârâta a arătat că este de acord să respecte înțelegerile anterioare, materializate prin convențiile încheiate și reflectate în raportul de expertiză depus în apel.
Întâmpinarea reclamantei
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că procesul verbal despre care se susține că ar fi o tranzacție are ca obiect transmiterea posesiei asupra bisericii vechi și a terenului aferent acesteia, acesta fiind și motivul pentru care s-a renunțat la capătul de cerere privind revendicarea.
Obiectul procesului a rămas rectificarea cuprinsului cărții funciare în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei.
Motivele de recurs vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, neîncadrându-se în cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În ceea ce privește uzucapiunea tabulară, pârâta nu este posesor de bună credință, ea înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară, cunoscând împrejurarea că reclamanta a fost lipsită abuziv de dreptul de proprietate.
Reclamanta și-a manifestat în mod explicit intenția de a reintra în proprietatea imobilelor.
În temeiul art. 306 alin. 2 Cod proc. civ., curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a primei instanțe de a soluționa cauza, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de (...), nefiind, astfel, aplicabile în cauză dispozițiile art. 1591alin. 2 Cod proc.civ., introduse prin L. nr. 2., raportat la dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXII alin. 2 din lege, privind invocarea excepției in limine litis, sub imperiul vechii reglementări, excepția de necompetență materială putând fi invocată în orice stadiu al pricinii, inclusiv pentru prima dată în recurs. Pârâta recurentă a fost de acord cu admiterea excepției, pe motiv că acțiunea este una în revendicare, în timp ce reclamanta intimată a solicitat respingerea ei, pe motiv că a renunțat la capătul de cerere privind revendicarea, pentru că a intrat în posesia imobilului. Potrivit dispozițiilor art. 3 din D. - lege nr. 126/990, situația juridicăa lăcașurilor de cult ce au constituit proprietatea Bisericii Române Unite cu R. (greco-catolică), preluate de B. O. R., se va stabili de o comisie mixtă, formată din reprezentanții celor două culte, iar, dacă nu se ajunge la o înțelegere, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun, soluționarea acțiunii fiind de competența în primă instanță a tribunalului. Prin acțiunea exercitată, reclamanta urmărește reglementarea situației juridice a terenului pe care este edificat lăcașul de cult, respectiv biserica veche, teren din care, o parte, conform expertizei extrajudiciare depusă în apel, este folosită ca fiind teren aferent noii biserici, solicitând aducerea situației tabulare în acord cu situația juridică reală a imobilului,susținând că ea este proprietară, pentru că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei s-a făcut cu nerespectarea disp. art. 37 din D. nr. 177/1948. Faptul că o porțiune din acest teren se află deja în posesia reclamantei nu schimbă calificarea juridică a acțiunii, prin aceasta urmărindu-se reglementarea situației juridice și nu de fapt a imobilului, acțiunea fiind de competența în primă instanță a tribunalului, conform dispozițiilor art. 3 din D. - lege nr. 126/1990. Întrucât judecătoria s-a pronunțat în primă instanță fără a fi competentă, în temeiul art. 312 alin. 6 Cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 3 Cod proc. civ., curtea va admite recursul, va casa decizia pronunțată în apel, rejudecând apelul, în temeiul art. 297 alin. 2 Cod proc.civ., va anula sentința judecătoriei și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță T.ui B.-N.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta P. O. R. R. împotriva deciziei civile nr. 85 din 26 octombrie 2011 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează, rejudecând, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 434/(...) a Judecătoriei N., pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță T.ui B.-N.. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. A. C. C. B. Red. CAA dact. GC 3 ex/(...) Jud. apel: R.I.Berari, C. Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 4385/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
