Decizia civilă nr. 2924/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2924/R/2012
Ședința publică din 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții P. M. S. ȘI F. T. A., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 659 din 26 ianuarie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 29 mai
2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ., un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de către reclamanții recurenți. În ce privește recursul declarat de către pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., arată că acesta este nefondat cu privire la petitul privind daunele morale și ca lipsit de interes cu privire la daunele materiale.
Notă: După luarea cauzei se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat P. C. A., care depune la dosar, concluzii scrise, o adeverință emisă de către SC C. S. SA și decizia nr. 1217/R/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C., pentru practică judiciară.
Solicită admiterea recursului formulat și respingerea recursului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice S., pentru motivele invocate prin concluziile scrise depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 659 din 26 ianuarie 2012 a T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. M. S. și F. T. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, s-a constatat caracterul politic a condamnării defunctului F. I., pronunțată prin sentința penală nr. 57/(...) de T. M. C., în dosarul nr.
49/1950, iar pârâtul a fost obligat să achite reclamanților suma totală de
27.229 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând valoarea actuală a motocicletei JAWA și a batozei pentru treierat cereale.
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 187 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin sentința penală nr. 57/(...) pronunțată de T. M. C., inculpatul F. I. a fost condamnat la 6 (șase) ani închisoare corecțională, 3 (trei) ani interdicție corecțională și confiscarea averii, pentru crime de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută de art. 209 pct. III C.P. comb. cu art. 157 C.P. și D. 212/1948.
Conform biletului de liberare nr. 7., condamnatul F. I. a executat pedeapsa închisorii în perioada 5 iunie 1949-3 iunie 1955.
Reclamanții F., (căs. P.) M. S. și F. T. A. sunt descendenții de gradul 1 ai condamnatului F. I., decedat la data de 16 martie 1999.
La data promovării acțiunii, reclamanții și-au întemeiat cererea de acordare a daunelor morale pe dispozițiile art. art. 5 din L.a nr. 221/2009, care, la acea dată, avea următorul conținut:
Prin decizia nr. 1358 C. Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin.(1) lit. 1) teza întâi din L.a nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a pronunțat și decizia civilă nr. 1360 prin care a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L.a nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Prin decizia nr. 12/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, urmare a deciziilor C. Constituționale nr. 1. și nr. 1., dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din L.a nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Această decizie este obligatorie pentru instanță, potrivit art. 330 ind. 7 alin.4 din C.Proc.Civ. de la data publicării în Monitorul Oficial al R.iei, respectiv de la data de 7 noiembrie 2011.
Prin urmare, la data pronunțării prezentei, cererea reclamanților de acordare a daunelor morale ca urmare a condamnării suferite de antecesorul lor, nu mai are temei juridic.
Din deciziile C. E. a D. O. reiese că nu există o obligație a statelor de a acorda despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimurile politice existente anterior în acele state dar, dacă aleg să acorde despăgubiri atunci acordarea lor trebuie să fie efectivă.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor materiale, instanța a reținut următoarele:
Prin hotărârea de condamnare s-a dispus și confiscarea averii condamnatului F. I. Instanța a constatat că pe copia sentinței penale depusă în probațiune, există, în colțul dreapta, sus, mențiunea ";Prin D.180/1971 F. Ion grațiat de confiscarea averii";.
Reclamanții au susținut că antecesorului lor i s-a restituit în temeiul acestui decret, nepublicat de altfel, doar bunul imobil confiscat, respectiv a casei cu terenul aferent din localitatea M.
Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că acest bun imobil a fost restituit, antecesorul reclamanților vânzându-l martorului F. A. după executarea pedepsei cu închisoarea, în anul 1957 .
Reclamanții au depus la dosar, o copie a acestui Decret obținut de la A. N. și în care se precizează, la art. 1 că se grațiază de pedeapsa complimentară a confiscării averii și se restituie persoanelor prevăzute în tabelul anexă, sau, după caz, moștenitorilor lor, casele de locuit și construcțiile gospodărești anexe împreună cu terenurile pe care se află, precum și curțile, trecute în patrimoniul statului prin efectul hotărârilor judecătorești definitive de condamnare.
Instanța a reținut așadar că antecesorului reclamanților i s-a restituit din totalul bunurilor confiscate, doar imobilul constând în casă și teren.
Cu privite la bunurile mobile, instanța a reținut următoarele:
În precizarea la acțiune formulată, reclamanții au arătat că antecesorului lor li s-au confiscat următoarele: materiale de construcții, cca
60 metri cubi, mobila din casă compusă din patul de dormitor, bibliotecă, două fotolii din piele și o comodă, o motocicletă de producție C. marc Jawa
11 Perak, un pick-up pentru discuri de vinil, metale prețioase, respectiv aur, o treierătoare pentru cereale.
Analizând probele testimoniale administrate în cauză pentru dovedirea existenței acestor bunuri și a măsurii confiscării lor, instanța apreciază că aceste aspecte nu au fost dovedite în totalitate în condițiile art. 1169 C.Civil, astfel:
Reclamantul a susținut că a achiziționat o cantitate de aproximativ 60 metri cubi de cărămidă, în vederea edificării unei case.
Din cei trei martori audiați, doar martorul W. I. a cunoscut faptul că au fost confiscate materiale de construcții, respectiv cărămidă, însă nu a putut indica cantitatea, cel puțin cu aproximație, avută în proprietate, în vederea determinării valorii corecte a prejudiciului încercat în urma confiscării.
Cu privire la mobila din casă, nici unul din martorii audiați în cauză nu au putut individualiza, nici măcar parțial părțile de mobilier confiscate antecesorului reclamanților. E. evaluator a determinat valoarea actuală a unei biblioteci, a două fotolii din piele, a unei comode și a unui pat de dormitor, însă existența acestora în patrimoniul condamnatului nu a fost dovedită.
Martorul F. A. a declarat generic că s-au confiscat toate bunurile mobile din casă, însă nu le-a individualizat, iar martorul W. I. a declarat de asemenea, tot generic, că s-a confiscat mobilier din casă (f.124, 175).
Bunurile nefungibile la care reclamanta a făcut referire nu pot fi evaluate în lipsa individualizării lor concrete, prejudiciul invocat a fi încercat, nefiind astfel determinat sau determinabil.
În ceea ce privește susținerea referitoare la obiectele din aur, respectiv, ceas DOXA, inele, lănțișoare, cercei, reclamanții au indicat o cantitate aproximativă de 100 g, însă martorii I. M. și W. I. nu au putut indica nici cu aproximație greutatea acestora.
De altfel, declarațiile martorilor nu se coroborează între ele, primul martor declarând că aceste obiecte au fost găsite sub o piatră în curte, iar cel de-al doilea că au fost găsite în casă.
Acesta reprezintă un aspect secundar, principala motivație pentru care instanța apreciază că nu se impune acordarea despăgubirilor pentru aceste obiecte de aur este aceea a nedovedirii cantității de aur confiscate și a neindividualizării acestor bunuri.
Cu privire la pick-ul pentru plăci de vinil, nici un martor nu a confirmat existența lui, și implicit măsura confiscării lui.
Dimpotrivă, instanța a apreciat ca dovedite susținerile reclamanților referitoare la confiscarea unei treierătoare despre existența și confiscarea căreia au declarat toți cei 3 martori audiați în cauză.
Martorii I. M. și F. A. au făcut referire expresă la o treierătoare, iar martorul W. I. la un utilaj mecanizat.
E. tehnic evaluator a determinat valoarea actuală a acestei batoze pentru treierat cereale la suma de 20.945 lei, însă, fără ca instanța să fi încuviințat acest obiectiv, și fără ca reclamanții să formuleze o astfel de cerere, expertul a determinat și valoarea despăgubirilor prin aplicarea la această valoare a ratei dobânzii de referință a B.
Gradul de uzură de 20% indicat de reclamanți a fost apreciat de expert ca rezonabil, având în vedere perioada îndelungată de utilizare a acestor utilaje agricole, precum și faptul că acestea s-au produs în perioada 1920-
1940.
De asemenea, susținerea cu privire la confiscarea unei motociclete este apreciată de instanță ca fiind dovedită, martorul W. I. făcând referire expresă la confiscarea unui astfel de bun.
E. evaluator a determinat valoarea actuală a acestui bun la suma de
6284 lei, acesta apreciind totodată că gradul de uzură de 10% este unul rezonabil.
Cu privire la caracterul politic al condamnării, instanța a reținut incidența prevederilor art.1 alin.1,2 lit.a din L.a nr. 221/2009
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ., reclamanții au arătat că din probele administrate în cauză rezultă că antecesorului lor i-au fost confiscate toate bunurile, între care se include cărămida și mobilierul din casă, fapt dovedit cu martorii audiați în cauză. Faptul că nu au nominalizat fiecare piesă de mobilier confiscată, nu poate duce la respingerea acțiunii, sub acest aspect prejudiciul produs fiind cel puțin determinabil.
În ce privește aurul confiscat, martorii audiați au enumerat bijuteriile despre care au avut cunoștință că au fost confiscate în mod abuziv și chiar dacă nu au menționat o anumită cantitate, aceasta putea și trebuia să fie stabilită de instanța de judecată.
Recurenții au criticat sentința atacată și sub aspectul valorii pe care instanța a înțeles să o aibă în vedere când a stabilit cuantumul sumei în privința căreia le-a admis acțiunea. Contrar aprecierii primei instanțe, ei au solicitat în obiectivele la expertiza tehnică efectuată în cauză determinarea valorii despăgubirilor cuvenite pentru fiecare bun în parte și nu doar valoarea actuală a bunurilor al căror echivalent bănesc îl revendică. Prin încuviințarea acestor obiective instanța a încuviințat implicit determinarea valorii despăgubirilor cuvenite.
Ultima critică a recurenților se referă la cuantumul sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, critică în legătură cu care au arătat că suma de 187 de lei la plata căreia pârâtul a fost obligat este infimă, comparativ cu cheltuielile de judecată pe care le-au dovedit cu acte.
Recurenții nu au arătat care dintre motivele invocate se încadrează în textele invocate, art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ.
Sentința a fost atacată cu recurs și de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului care nu a fost întemeiat în drept, pârâtul a invocat D. nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, D. nr. 1. și 1. ale
C. Constituționale, reținând pe larg argumente din considerentele acestor decizii.
Cu privire la despăgubirile materiale acordate, pârâtul a arătat că confiscarea averii se referă numai la averea personală a condamnatului și nu la cea a membrilor de familie, că nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor cu înscrisuri, că daunele materiale nu au fost dovedite, declarațiile martorilor nu pot fi luate în considerare pentru dovedirea confiscării cantității, calității și vechimii lor.
Pârâtul a criticat hotărârea și sub aspectul evaluării bunurilor a căror contravaloare instanța de fond a acordat-o arătând că nu se cunoaște modalitatea în care expertul a ajuns la valoarea de 6284 lei.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a opus admiterii recursului declarat de reclamanți, solicitând instanței să mențină sentința civilă nr. 659/(...) a T.ui S., cu privire la respingerea daunelor morale și a daunelor materiale neacordate.
Reclamanții au invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod proc.civ., fără a arăta însă care dintre motive se încadrează în dispozițiile acestor texte de lege.
Examinând recursul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege în care instanța apreciază că se încadrează motivele invocate de recurenți și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
În ce privește critica privind daunele materiale, curtea apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 1358/(...), Curtea Constituțională a declarat art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din L.a nr. 221/2009 ca neconstituțional. A. excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L.a nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L.a nr. 47/1992.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L.a nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr. 1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-L. nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
De altfel, prin D. nr. 1. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că urmare deciziilor C. Constituționale nr. 1. și 1. dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a Teza 1 din L.a nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, decizie obligatorie pentru instanță potrivit art. 3307alin. 4 Cod proc.civ., de la data de (...), data publicării în Monitorul Oficial. Critica privind modul de acordare a despăgubirilor materiale și cuantumul acestora, pune în discuție dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din L.a nr. 221/2009, care poate fi încadrată în cazul de modificare prev. de art.304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia curtea va proceda la analizarea ei. Prin sentința penală nr. 57/(...) pronunțată de T. M. C. s-a dispus condamnarea inculpatului F. I. la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională, de ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crime de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 pct. III Cod penal, comb., cu art. 157 Cod penal și D. nr. 212/1948. Pe copia sentinței penale depuse în probațiune la dosarul cauzei se află mențiunea „prin D. nr. 180/1971 F. I. grațiat de confiscarea averii";. Copia acestui act normativ depus la dosarul cauzei confirmă prin art. 1 că se grațiază de pedeapsa complementară a confiscării averii și se restituie persoanelor prevăzute în tabelul anexă sau, după caz moștenitorilor lor, casele de locuit și construcțiile gospodărești anexe împreună cu terenurile pe care se află, precum și curțile trecute în patrimoniul statului prin efectul hotărârilor judecătorești definitive de condamnare. Recurenții au susținut că antecesorului lor i s-au mai confiscat și materiale de construcții, mobila din casă compusă din pat de dormitor, bibliotecă, 2 fotolii din piele și o comodă, apoi o motocicletă marca Jawa, un pick-up, 100 gr aur și o treierătoare pentru cereale. Prin probele administrate în cauză, reclamanții nu au dovedit faptul că de la antecesorul lor au fost confiscate și aceste bunuri, martorii audiați cu privire la aceste aspecte nu au putut declara concret dată aceste bunuri au existat în realitate, în ce cantitate și dacă au fost confiscate cu ocazia condamnării antecesorului recurenților. Singurele bunuri în legătură cu care există o declarație concretă, cea a martorului W. I., sunt batoza pentru treierat cereale și motocicleta Jawa, în legătură cu care martorul a arătat în mod expres că i-au fost confiscate numitului F. I. Prin urmare, critica recurenților cu privire la neacordarea despăgubirilor materiale cu privire la celelalte bunuri, cu excepția motocicletei Jawa și a batozei pentru treierat cereale, este nefondată. Motivul de recurs invocat de reclamant privitor la faptul că instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtului S. R. la plata cheltuielilor de judecată este întemeiat, aspect sub care în bata art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Reclamantul a promovat acțiunea la data de 26 mai 2010 sub imperiul Legii nr. 221/2009. În urma dispariției temeiului legal al acțiunii prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din L.a nr. 221/2009, S. este în culpă procesuală, dat fiind că acesta a provocat existența prezentului proces, introducerea acțiunii fiind datorată apariției Legii nr. 221/2009, iar dispariția acestui temei legal nu se datorează în nici o măsură reclamanților, ci doar S.ui care trebuie să răspundă pe tărâmul culpei procesuale prin acordarea cheltuielilor de judecată. Având în vedere că există în mod mai mult decât evident o culpă a legiuitorului care a bulversat din nou sistemul judiciar prin edictarea unui act normativ ce a fost declarat neconstituțional și a născut pentru persoanele ce au formulat acțiuni doar speranțe care s-au dovedit nefondate prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale, pe principiul echității, curtea apreciază că statul trebuie să suporte plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 Cod proc.civ. Instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 187 lei, fără a arăta din ce se compune această sumă. Din actele de la dosarul cauzei, respectiv contravaloarea expertizei efectuată în cauză de 800 lei (f. 218), onorariul de avocat de 1000 lei (f. 251), actele de la f. 242-250, rezultă că totalul cheltuielilor de judecată efectuate de recurenți este de 1866 lei. În consecință, curtea va admite în parte recursul, va modifica parțial sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 1866 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond. În ce privește recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a J. S. curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente: Infracțiunea pentru care autorul reclamanților a fost condamnat are caracter politic în virtutea art. 1 alin. 2 lit. a din L.a nr. 221/2009, infracțiunea regăsindu-se printre cele pentru care condamnarea pronunțată are caracter politic prin voința legiuitorului. C. constată că motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de pârât este nefondat, deoarece chiar dacă caracterul de drept al condamnării politice a lui F. I. pentru infracțiunea prev. de art. 209 pct. 4 din Codul penal, reiese din prev. art. 1 alin. 2 lit. a din L.a nr. 221/2009, aceasta nu înseamnă că instanța nu poate să constate această situație, deoarece partea din hotărâre care se pune în executare este dispozitivul acesteia, ori constatarea de drept al caracterului politic al condamnării doar prin considerentele unei hotărâri judecătorești ar lipsi de eficiență textele Legii nr. 221/2009, mai ales în condițiile în care acest act a fost lipsit de efecte juridice cu privire la acordarea daunelor morale, singura eficiență juridică ce se poate da în marea majoritate a cauzelor fiind doar această chestiune a constatării caracterului politic al condamnării. Critica privind despăgubirile materiale acordate, este nefondată pentru aceleași considerente reținute cu privire la acest motiv din recursul reclamanților. Critica privind acordarea cheltuielilor de judecată motivat pe faptul că, urmare pronunțării deciziilor nr. 1. și 1. ale C. Constituționale, S. R. nu mai datorează cheltuielile de judecată este nefondată, pentru aceleași considerente reținute în recursul reclamanților. Celelalte motive de recurs invocate de pârât se referă la daunele morale, la faptul că acestea nu mai sunt acordate urmare pronunțării deciziilor nr. 1. și 1. ale C. Constituționale și nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, nu vor fi analizate, având în vedere că, sub acest aspect acțiunea promovată de reclamanți a fost respinsă. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de reclamanții P. M. S. ȘI F. T. A.,împotriva sentinței civile nr. 659 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să achite reclamanților suma de 1866 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. P. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: P. A.R.
| ← Decizia civilă nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1510/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
