Decizia civilă nr. 4439/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.4439/R/2012
Ședința din 25 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
G.IER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. G. D. împotriva deciziei civile nr. 82 din 27 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC M. B. SA, P. M. L., P. V. D., A. L. F. și A. M., având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate SC M. B. SA, avocat B. L., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 20 septembrie 2012, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent P. G. D., un înscris, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul reclamantei intimate invocă excepția nulității recursului, apreciind că toate motivele de recurs privesc netemeinicia deciziei.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 1 și 3 C. pr. civ., respinge excepția nulității recursului, apreciind că în cererea de recurs există și motive de nelegalitate, acestea urmând a fi analizate de către instanță.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat și menținerea deciziei recurate, fără cheltuieli de judecată.
Cuantumul creanței este confirmat în tabelul definitiv depus la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Reclamanta a formulat acțiune pauliană împotriva pârâților P. G. D., P. M.-L., P. V. D., prin care a solicitat anularea C.ui de D. autentificat prin încheierea de A. nr. 1. 20 mai 2009 pronunțată de N. P. B. E.-F., prin care pârâtul P. G. D. și soția sa, pârâta P. M.-L., au transmis nuda proprietate asupra imobilului reprezentat de cota indiviza de 1/2 din imobilul situat in mun. B., S. C. nr. 13B, jud. B.-N., înscris în CF B. sub nr. 5365, de sub A+1, având număr top. 93/14/2 constând din: Casă cu P+2 etaje și teren, curte și grădina în suprafața totala de 400 mp; cota indiviză de 1/3 dinimobilul situat în mun. B., str. C. nr. 13B, jud. B. - N., înscris în CF B. sub nr. 2751, de sub A+2, având număr top. 93/14/1 constând din teren grădină în suprafața totala de 398 mp, către fiul lor, pârâtul P. V.-D., necăsătorit, ca bun propriu, deoarece, prin semnarea acestor acte, debitorul
și-ar fi diminuat patrimoniul său cu care a garantat restituirea împrumutului către reclamantă.
Ulterior, la data de (...), în cauză au fost introduși în calitate de pârâți și A. L. F. și A. L., solicitând și revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2274/(...) de B. „., tot în vederea readucerii imobilului înstrăinat în aptrimoniul debitorului P. G. D.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr.1199/2012, din data de (...), pronunțată de
Judecătoria Bistrița, a fost admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul P. G. D. și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea pauliană având ca obiect revocarea contractului donație formulată de reclamanta SC M. B. (R.) SA împotriva pârâților P. G. D., P. M. L. și P. V. - D., A. L. F. și A. M.
Starea de fapt
M. B. (R.) S.A. B. - Sucursala B. a acordat societății D. M. S.R.L, în faliment, următoarele împrumuturi: un împrumut în suma de 300.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5413/(...); un împrumut în sumă de
99.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5410/(...), iar pârâtul P. G. D. a semnat aceste împrumuturi în calitate de asociat al D. M. S., cât și în calitate de garant fidejusor, încheindu-se între părți C. de G. P. din data de (...). De asemenea, restituirea împrumutului a fost garantată și de către A. L. M., în calitate de G. fidejusor în baza C.ui de G. P. din data de (...).
Întrucât împrumutatul D. M. S.R.L nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a rambursat sumele datorate în baza împrumuturilor, banca a solicitat începerea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de acordurile de împrumut, constituindu-se dosarul de executare silită nr. 205/2009 instrumentat de B. E. J. A. V. D., cu sediul în B., avându-i ca debitori pe P. G. D. și A. L. M., executarea silită fiind încuviințată de către Judecătoria Bistrița prin încheierea pronunțata la data de (...) in dosarul nr. (...).
Conform acordurilor de împrumut mai sus menționate, pârâtul P. G.
D. datora, la data inițierii procedurii de executare silită, suma totală de
410.176,68 lei.
Potrivit legii, executorul judecătoresc a solicitat organelor competente să îi comunice informații referitoare la eventualele bunuri mobile și imobile pe care debitorul le deține în proprietate.
Reclamanta a formulat prezenta acțiune pauliană, prin care a solicitat anularea C.ui de D. autentificat prin încheierea de A. nr. 1. 20 mai 2009 pronunțată de N. P. B. E.-F., prin care pârâtul P. G. D. și soția sa, pârâta P. M.-L., au transmis nuda proprietate asupra imobilului reprezentat de cota indiviza de 1/2 din imobilul situat in mun. B., S. C. nr. 13B, jud. B.-N., înscris în CF B. sub nr. 5365, de sub A+1, având număr top. 93/14/2 constând din: Casă cu P+2 etaje și teren, curte și grădina în suprafața totala de 400 mp; cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în mun. B., str. C. nr.
13B, jud. B. - N., înscris în CF B. sub nr. 2751, de sub A+2, având număr top. 93/14/1 constând din teren grădină în suprafața totala de 398 mp, către fiul lor, pârâtul P. V.-D., necăsătorit, ca bun propriu,deoarece prin semnarea acestor acte debitorul și-ar fi diminuat patrimoniul său cu care a garantat restituirea împrumutului către reclamantă.
Dezlegarea în drept
Interesul reprezintă folosul material sau moral pe care-l urmărește cel ce pornește acțiunea sau săvârșește un act procedural și trebuie să fie legitim ( în legătură cu pretenția formulată), personal și direct (folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală), născut și actual (partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune).
De regulă, dacă dreptul pretins este actual și interesul este născut și actual, totuși este posibil acest lucru și când dreptul nu este actual : în cazul acțiunilor prev. de art. 110 C. pr. civ., în cazul asigurării dovezilor (art.
235 alin. l ) și în ipoteza cererilor în constatare (art. 111). Excepția lipsei de interes vizează fie inexistența interesului, fie cazul în care interesul nu îndeplinește cerințele de mai sus. Ea este de fond, absolută și peremptorie și poate fi invocată și de procuror sau instanță din oficiu.
De altfel, potrivit opiniilor exprimate în doctrină și în jurisprudență, interesul judiciar, este o condiție necesară pentru dobândirea calității de parte în procesul civil și se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează sa o desfășoare.
Fata de susținerea reclamantei, instanța a fost investită cu o acțiune pauliană, întemeiata pe dispozițiile art.975 Cod civil, acțiune civilă prin care creditorul poate solicita anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. A. acțiune se fondează pe principiul responsabilității delictuale, în sensul că atât debitorul cât si terțul dobânditor trebuie sa fie de conivență la momentul încheierii actelor de înstrăinare și să urmărească fraudarea intereselor creditorului.
Pentru a fi întemeiată acțiunea pauliană, se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv: să existe o fraudă din partea debitorului; sa se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care să constea în micșorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat sa nu constituie exercițiul unui drept strict personal al debitorului; creanța creditorului să fie anterioara actului atacat, să fie certă, lichidă și exigibilă și în cazul actelor cu titlu oneros, terțul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudă.
Prin promovarea prezentei acțiuni, astfel cum este configurată, reclamanta urmărește revocarea unui contract de donație, defăimându-l ca fraudulos, prin mecanismul acțiunii pauliene. În primul rând trebuie plecat de la constatarea ca suntem în fata unui act juridic, care deși este cu titlu gratuit transmite donatarului doar nuda proprietate, iar donatorii își păstrează uzufructul viager, astfel că în principiu nu afectează valoarea activului patrimonial al donatorilor, adică al pârâților P. G.-D. și P. M.-L. Pe de altă parte, în momentul semnării contractului de fidejusiune, pârâtul a garantat cu bunurile sale prezente și viitoare, fără a se menționa care sunt acestea, banca având calitatea de creditor chirografar, iar, în contractul de credit acordat de SC D. M. SRL, reclamanta are calitatea de creditor cu drept de ipotecă înscris în CF asupra unor imobile ale societății împrumutate, care este, de fapt, debitorul obligat față de reclamantă.
Prin intermediul contractului de adeziune, pârâtul P. G. D. a fost nevoit să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune prevăzut de C. civil, iar o condiție de admisibilitate a acțiunii pauliene ce decurge din caracterul său subsidiar este acela că creditorul poate să recurgă la aceasta doar după ce a făcut dovada demarării procedurii executării silite sau că ar fi uzat dealte mijloace prevăzute de lege în vedere recuperării creanței sale, fără rezultat.
În speță, reclamanta a fost în măsură și a avut alte mijloace juridice eficiente pentru realizarea creanței, prin vânzarea altor imobile terenuri care au avut valoarea mai mare decât cea pentru care a început executarea silită, adică 425.000 lei, față de 410.176,68 lei, imobilele adjudecate de reclamantă fiind înscrise în CF 7079 B. nr.top.6685/1/2/2/2 și nr.top.
6685/1/2/2/2/37b, fiind constituite drept garanție imobiliară de societatea debitoare SC D. M. SRL care a contractat împrumutul.
Prin actul de donație a cărui revocare se cere, au fost donate alte bunuri imobile, astfel că interesul reclamantei de a continua prezenta acțiune nu mai este actual și legitim, cu atât mai mult cu cât, prin procesul
- verbal de licitație și adjudecare nr. 4/(...), s-a atestat faptul că parte din bunurile mobile și imobile ale debitorului principal au fost adjudecate la licitația organizată de lichidatorul judiciar tocmai în favoarea reclamantei, pentru o sumă totală de 425.000 lei.
Starea de fapt expusă mai sus reiese din contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 250/(...) de BNP O. C., precum și din procesul-verbal de licitație și de adjudecare amintit mai sus, depus în Dos. nr. (...) al T.ui B.-N., prin care SC D. M. SRL, prin lichidator S. C. management UV IPURL B. a vândut reclamantei la licitație publică activele imobilizate ale acestei societăți constând din trei terenuri situate în B. exact pentru prețul de 425.000 lei, adică suma care reprezenta creanța datorată de debitoare reclamantei-adjudecatare.
Faptul că, între timp, creanța s-ar fi majorat și că garantul personal al băncii reclamante, respectiv pârâtul P. G. D., ar mai datora suma de
217.087,03 lei nu prezintă relevanță, deoarece adresa de la fila 250 depusă de reclamanta nu prezintă nicio justificare, pentru a se putea verifica certitudinea creanței, în condițiile art. 379 al.1 pct. 3 din Cod procedură civilă, și anume „. certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor și recunoscute de dânsul";.
Față de această împrejurare, prima instanță nu a luat în considerare debitul pretins de reclamantă în plus față de cel pentru care s-a pornit executarea silită în dosar nr. 205/ex/2009 de BEJ A. V. D., interesul ei de a promova prezenta acțiune nefiind actual nici prin prisma continuării executării silite, datorită faptului că însăși reclamanta, prin adresa nr.440/(...) a solicitat BEJ A. V. D. în dosarul execuțional nr.205/2009
„suspendarea executării, precum și deblocarea conturilor asupra cărora a fost înființată măsura popririi împotriva garanților A. L. M. și P. G. D. până la data finalizării lichidării societății D. M. SRL";.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a apreciat că interesul promovării prezentei acțiuni nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, personal si direct, deoarece nu există nici un folos practic pentru persoana care a pus în mișcare acțiunea civilă, așa cum a fost formulată, reclamanta recuperând debitul pentru care a început executarea silită față de pârâții debitori. A. în vedere că în speță excepția lipsei de interes primează față de excepția lipsei calității procesuale active, instanța nu a mai analizat-o pe aceasta din urmă. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Apelul reclamantei
Prin decizia civilă nr. 8. iunie 2012 a T.ui B.-N., a fost admis apelul formulat de reclamanta SC M. B. (R.) SA împotriva sentinței civilenr.1199/2012 a J. B., pronunțată în dosarul nr.(...), a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare J. B.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin acțiunea pauliană, reclamanta SC M. B. R. SA a investit prima instanță cu o acțiune împotriva pârâților P. G. D., P. M. L. și P. V. - D., solicitând instanței să dispună anularea contractului de donație cumpărare autentificat de B. B. prin încheierea de autentificare nr. 1.(...), cu consecința întoarcerii imobilelor înstrăinate în patrimoniul debitorului P. G. D.
În motivarea cererii s-a arătat, printre altele, că M. B. (R.) S.A. B. - Sucursala B. a acordat societății D. M. S.R.L în faliment, următoarele împrumuturi: un împrumut în suma de 300.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5413/(...); un împrumut în sumă de 99.000 lei în baza Acordului de împrumut nr. FA 5410/(...), iar pârâtul P. G. D. a semnat aceste împrumuturi în calitate de asociat al D. M. S., cât și în calitate de garant fidejusor, încheindu-se între părți C. de G. P. din data de (...).
Ulterior, reclamanta a depus la dosar a o cerere precizatoare prin care a arătat că solicită atât revocarea contractului de donație anterior arătat, cât și revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat de B. B. prin încheierea de autentificare nr. 2274/(...), chemând în judecată în calitate de pârâți pe A. L. F. și A. M., sens în care s-a dispus citarea acestora la termenul de judecată din 07 septembrie 2011.
Prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății prin admiterea excepției lipsei de interes invocată de pârâtul P. G. D., fiind respinsă acțiunea civilă fără a fi analizată acțiunea pe fond.
T. a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea pe acest considerent pentru că în cauză reclamanta justifica un interes legitim în promovarea acțiunii.
În acest sens, tribunalul a arătat că interesul de a acționa constituie o condiție de exercitare a acțiunii civile și, în consecință, trebuie ca acesta să fie legitim, determinat, personal și actual, iar justificarea acestuia se determină în funcție de data sesizării instanței de judecată, iar nu în funcție de momentele ulterioare investirii instanței de judecată, deoarece dacă interesul reclamantului era justificat inițial la începutul procesului nu se mai poate respinge acțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții de exercitare a acțiunii civile, ci trebuie soluționată cauza fie pe fond cercetându-se dacă sunt întrunite cerințele de temeinicie și legalitate specifice acțiunii respective, asta în situația în care nu se admit alte excepții ce împiedică acest lucru, fie, dacă ulterior investirii instanței se constată că dreptul subiectiv dedus judecății a fost stins în unul din modurile prevăzute de lege ori convenite de părți soluția care se impune este respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
În speță, această condiție de exercitare a acțiunii civile, respectiv justificarea unui interes legitim, determinat, personal și actual era corespunzător îndeplinită la data de 03 iunie 2010, data înregistrării acțiunii pauliene, întrucât reclamanta justifica acest interes de a acționa pe calea acțiunii pauliene împotriva pârâților ca urmare a calității acesteia de creditor chirografar pentru sumele de 300.000 lei și respectiv de 99.000 lei, iar pârâtul P. G. D. era un fideiusor ce a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune și era donator în actul atacat, ceea ce îndreptățea reclamanta să atace actul juridic pretins fraudulos.
Așa fiind, atât timp cât, la data sesizării instanței de judecată, interesul urmărit de reclamantă era determinat, actual, personal și actual,înseamnă că nu putea fi respinsă acțiunea ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes cum eronat a procedat instanța de fond.
În realitate, prima instanță a procedat la verificarea condițiilor de fondale acțiunii pauliene în sensul că a verificat dacă reclamanta mai are calitatea de creditor ulterior sesizării acțiunii și a ajuns la concluzia că nu mai are această calitate față de suma indicată în cererea de executare silită, însă într- un asemenea caz, dacă se ajungea la concluzia că reclamanta nu mai avea calitatea de creditor, în mod firesc ar fi trebuit respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată, nefiind întrunite o cerință specifică de fond a acțiunii pauliene, ori ca lipsită de obiect, dacă se ajungea la concluzia că pretențiile reclamantei față de pârâți au fost stinse integral în cursul procesului, dar nicidecum nu putea fi respinsă acțiunea pentru lipsa interesului.
Mai mult, tribunalul a observat că, din contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 250/(...) de BNP O. C., prin care reclamanta a dobândit imobilele SC D. M. SRL, rezultă cu claritate existența unei creanțe a apelantei mai mare decât cuantumul prețului stabilit, art. 3 din contract menționează existenta unei creanțe de 479.632,08 lei, iar prețul indicat în contract era de 425.000 lei, ceea ce conduce la concluzia, cel puțin la o examinare sumară, fără a analiza fondul cauzei, că reclamanta își menținea calitatea de creditor față de societatea comercială ce a fost beneficiara creditelor și pentru care a garantat ca fideiusor pârâtul intimat P. G. D., situație în care și din această perspectivă nu se putea respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.
A. în vedere această situație, constatând că prima instanță a soluționat acțiunea dedusă judecății fără a cerceta fondul cauzei ca urmare a admiterii în mod greșit a excepției lipsei de interes, tribunalul, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de reclamantă și a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei analizând în prealabil și cealaltă excepție invocată de pârât, iar în situația în care a apreciat că este nefondată a soluționat acțiunea civilă precizată pe fond ținând cont în acest sens de prevederile legale aplicabile în materie raportat la probatoriul administrat în cauză, putându-se efectua verificări suplimentare cu privire la sumele de bani datorate reclamantei de debitori, însă ținând cont de specificul obiectului cauzei.
Recursul pârâtului
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul P.
G. D., solicitând casarea ei, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că, în realitate, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării acțiunii, ci și pe tot parcursul ei, trebuind dovedită dacă intervin modificări față de situația existentă la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Reclamanta a avut un interes, însă la pierdut în momentul în care și-a realizat creanța.
Prima instanță nu a fost investită cu verificarea cuantumului real al creanței, ci raportat la creanța invocată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, care era de 425.000 lei, doar aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă, nedatorându-se dobânzi datorită intrării debitoarei principale în stare de insolvență, iar obligația de garanți nu poate avea o întindere mai mare decât cea principală, pârâtul fiind garant personal.
Reclamanta, prin reprezentantul prezent în fața instanței, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 5 C. pr. civ., în care acestea pot fi încadrate, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, din considerentele sentinței judecătoriei, rezultă că aceasta a analizat condițiile acțiunii pauliene, respectiv existența creanței, apreciind că cea invocată inițial prin cererea de chemare în judecată, respectiv de
425.000 lei, s-a stins prin plată, iar diferența invocată de reclamantă pe parcursul procesului ca fiind majorări de întârziere nu reprezintă o creanță certă în sensul art. 379 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ.. Apreciind că nu sunt îndeplinite aceste condiții ale acțiunii pauliene, dar, în principal, având în vedere împrejurarea că, în opinia sa, creanța era stinsă, instanța a apreciat că reclamanta nu mai are interes în revocarea actului despre care susține că a creat sau mărit starea de insolvabilitate a garantului personal.
Interesul trebuie să existe la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, întrucât, chiar dacă el nu era actual la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dacă devine actual până la momentul pronunțării hotărârii, acțiunea nu poate fi respinsă ca prematură.
T. a apreciat că, dacă interesul exista la data înregistrării cererii de chemare în judecată, nu se mai poate pune problema pierderii acestuia pe parcursul procesului, ci, în măsura în care creanța a fost stinsă în acest răstimp, acțiunea trebuie respinsă ca rămânând lipsită de obiect.
În realitate, cele două instanțe au dezlegat identic problema de drept, pentru că au apreciat ambele că existența și caracterul cert al creanței constituie condiții de admisibilitate ale acțiunii.
Faptul că prima instanță a legat plata creanței de condiția interesului, iar ce-a de-a doua de lipsa obiectului nu justifică sancțiunea anulării sentinței și trimiterii acțiunii spre rejudecare, hotărârea judecătorească reprezentând un întreg, considerentele trebuind luate în considerare în măsura în care dispozitivul reprezintă consecința lor, nefiind contradictorii acestuia, iar, din considerentele sentinței primei instanțe, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de apel, rezultă că aceasta a analizat condițiile acțiunii pauliene.
T. era obligat să reanalizeze, dacă a considerat că este cazul, aceste condiții și să pronunțe o soluție de menținere sau schimbare a sentinței, în temeiul art. 296 C. pr. civ., și nu de anulare și trimitere spre rejudecare, conform art. 297 alin. 1 C. pr. civ.
Pentru că tribunalul nu analizat criticile ce vizau fondul cauzei în apel, în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ., curtea va casa decizia pronunțată în apel și va trimite apelul spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. G. D. împotriva deciziei civile nr. 82 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează și trimite apelul spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M. L. B., G.C.Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 439/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
