Decizia civilă nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/RC/2012
Ședința publică din 24 mai 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : ANA I. JUDECĂTORI : A. C.
: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorii G. L., D. I. și G. L., împotriva deciziei civile nr. 5113 din 7 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al C.i de A. C., privind și pe intimații Ș. G. C., S. G. D. A., R. A.-D., B. T. A., B. N., D. I.,B. R., E. R., T. T. V.,T. M., G. S. I., F. S. F., L. G., C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. PRIN
P.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul contestatorilor, avocat M. N. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, pune în discuția reprezentantului contestatorilor excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată prin întâmpinarea depusă de intimatul Ș. G. D..
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției tardivității având în vedere că aceasta a fost introdusă în termenul legal. Arată că a ridicat copie după decizia contestată la data de 9 februarie 2012, prin colaboratorul acestuia, domnul avocat D. P.-T., căruia i s-a eliberat o copie de pe decizia, fără a i se solicita să semneze de primire.
Curtea, în urma deliberării, raportat la prevederile art.319 alin. 2 ultima teză Cod proc.civ., respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimați prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul contestatorilor arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, declară închisă faza cercetării judecătorești, acordă cuvântul în susținerea contestație și solicită reprezentantului contestatorilor să pună concluzii și cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, excepție invocată prin aceeași întâmpinare depusă de Ș. G. D..
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 2.011 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 2 iunie 2011, cu motivul că în anul 1949, când imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere pentru cauza de utilitate publică prin efectul D. nr. 2., toate apartamentele din acel imobil, aveau destinația de locuință, iar la data cumpărării ap.9 de către antecesorii contestatorilor această destinație de locuință era neschimbată, păstrându- se ca atare și ulterior.
C U R T E A
Prin contestația înregistrată la (...) contestatorii G. L., D. I. și G. L. au solicitat anularea deciziei civile nr. 5. pronunțată de Curtea de A. C. la (...), rejudecarea recursului și în consecință, admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În motivarea contestației, contestatorii au invocat două motive.
Primul motiv se referă la faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate prin memoriul de recurs.
Astfel, din următorul pasaj al deciziei contestate aflat la pag. 40 „. îndeplinită cerința respectării prevederilor Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cauza nulității absolute a acestora avându-și originea în această încălcare, nu se mai impune a fi analizate cele două motive de recurs invocate de pârâți ca și condiții de valabilitate ale contractelor de vânzare-cumpărare: buna credință a cumpărătorilor la momentul perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, regăsită ca motiv de recurs în toate cele 6 recursuri promovate, constând în esență în încrederea pe care la momentul perfectării contractelor o conferă titlul de proprietate al statului intabulat în CF; principiu error comunis facit ius-eroare în care s-au aflat subdobânditorii imobilelor în baza Legii nr. 112/1995, la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare cu privire la valabilitatea titlului de proprietate al statului";.
Din această redactare rezultă neanalizarea tuturor motivelor de recurs prin considerentele deciziei contestate, fiind evident că cerința instituită de art. 138 Cod proc.civ., pentru admisibilitatea contestației în anulare este îndeplinită, decizia contestată fiind lovită de nulitate absolută.
Cea de-a doua condiție invocată de contestator se referă la săvârșirea de către instanță a unor erori materiale grave prin aprecierea în considerentele deciziei contestate, potrivit căreia „contractele de vânzare- cumpărare încheiate de pârâți în perioada 1996-1998 au ca obiect apartamente situate într-un imobil care nu intră sub incidența Legii nr.
112/1995, întrucât nu îndeplinește una din cerințele impuse prin art. 1 al aceluiași act normativ, aceea de a fi preluat la stat cu destinația de locuință
… imobilele neintrând sub incidența Legii nr. 112/1995, apartamentele din componența sa nu puteau fi înstrăinate în baza acestui act normativ";.
Această reținere reprezintă o eroare materială în condițiile în care în anul 1949, când imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere pentru cauză de utilitate publică prin D. nr. 2., toate apartamentele din alcătuirea lui, inclusiv apartamentul în litigiu aveau destinația de locuință, destinație păstrată ulterior, până în prezent. Din această perspectivă, scoaterea imobilului de sub incidența Legii nr.
112/1995 de către instanța de recurs s-a făcut prin omiterea sau confundarea acestui element important, acela al destinației pe care acesta trebuia să o aibă la data preluării de către stat și menținerea destinației imobilului de locuință la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.
În speță, sunt îndeplinite toate cele 3 cerințe care rezultă din art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, pentru că în anul 1949, data preluării de către stat, imobilul în litigiu avea destinația de locuință, la data de (...) se afla în posesia ICRAL C. tot cu destinația de locuință, iar trecerea lui în proprietatea statului s-a făcut cu titlu, respectiv în temeiul decretului nr.
2..
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 din aceeași lege, reclamanții intimați sunt lipsiți de calitate procesuală activă, ei neîntrunind niciuna din condițiile prevăzute de legiuitor pentru a putea promova acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare având c obiect imobilul în litigiu, lucru neobservat de instanța de apel și recurs.
Contestatorii au mai invocat săvârșirea de către instanța de recurs a unei alte erori materiale, constând în omiterea faptului că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu, sens în care invocă Decizia nr.
5. a Î. C. de C. și Justiție pronunțată într-un dosar în care acțiunea acelorași reclamanți a fost respinsă față de contestatorii din prezentul dosar.
Pe de altă parte, cele statuate prin H. nr. 5. au puterea lucrului judecat raportat la datele existente în momentul pronunțării hotărârii contestate, ele nu se impuneau instanței de recurs în prezentul dosar, câtă vreme din actele acestuia rezultă că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu de lege. I. de recurs a omis să observe acest element material important și anume acela că prezumția relativă a puterii lucrului judecat a fost răsturnată, că acest lucru se impunea a fi avut în vedere raportat la faptul că la data pronunțării hotărârii contestate, contestatorii au făcut dovada existenței unei alte realități juridice.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ș. G. D. s-a opus admiterii contestației în anulare, invocând în principal respingerea contestației în anulare ca fiind tardiv formulată, cu motivarea că, în speță, s-a dovedit că data la care li s-a eliberat contestatorilor o copie a deciziei contestate, conformă cu originalul a fost (...), situație în care raportat la data de (...) când a fost înregistrată contestația, termenul legal prev. de art. 319 alin. 2 teza finală Cod proc.civ., a fost depășit.
În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, arătând că motivele invocate de contestatori nu pot fi subsumate noțiunii de eroare materială gravă, ci ar fi putut fi asimilate eventual unei erori de judecată, care însă nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare:
Pentru contestația în anulare specială legea prevede o singură condiție de admisibilitate referitoare la obiectul acesteia, anume să se atace, pe această cale, o hotărârea pronunțată în recurs. În speță, hotărârea atacată este deciziei civile nr. 5113/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 2. iunie 2011 a T.ui C..
Așadar, excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de pârâți nu poate fi primită.
În ce privește fondul contestației în anulare:
Art. 318 Cod proc.civ. prevede că „hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare";.
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale -are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință, darea unei soluții greșite.
Sunt greșeli materiale în sensul art. 318 Cod proc.civ., greșelile de ordin procedural, greșelile de fapt, iar nu greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță, contestatorii invocă faptul că, constituie greșeală materială gravă aprecierea din considerentele deciziei contestate potrivit căreia
„contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți în perioada 1996-
1998 au ca obiect apartamente situate într-un imobil care nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995, întrucât nu îndeplinește una din cerințele impuse prin art. 1 al aceluiași act normativ, aceea de a fi preluat la stat cu destinația de locuință … imobilele neintrând sub incidența Legii nr.
112/1995, apartamentele din componența sa nu puteau fi înstrăinate în baza acestui act normativ";, omiterea sau confundarea elementului ce rezultă din D. nr. 2. prin care imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere pentru cauză de utilitate publică și faptul că la acea dată toate apartamentele din alcătuirea lui, inclusiv apartamentul în litigiu aveau destinația de locuință, destinație păstrată ulterior, până în prezent.
De asemenea, contestatorii invocă și faptul că, constituie eroare materială omiterea de către instanța de recurs a faptului că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu.
Din conținutul deciziei civile nr. 5113/(...) a C.i de A. C. ce face obiectul prezentei contestații în anulare, rezultă că obiectul cauzei l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare privind apartamentul în litigiu, analiză făcută de instanța de recurs prin raportare la decizia civilă nr. 5. a Î. C. de C. și Justiție prin care s-a reținut irevocabil preluarea imobilului fără titlu valabil, pretinsa încălcare a prevederilor Legii nr. 112/1995 derivând din împrejurarea că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor acestui act normativ.
Rezultă că, contestatorii se plâng în cadrul contestației de modul în care instanța a soluționat cauza lor, respectiv de greșita apreciere a probelor și dispozițiilor legale ce se aplică în cauză, de modul cum instanța a dezlegat o problemă de drept. A accepta criticile contestatorilor, ar însemna să li se acorde posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul cum a stabilit raporturile dintre părți, ceea ce ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, care s-ar adresa aceleiași instanțe, ar deveni recurs la recurs.
Cu privire la cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 Cod proc.civ., - omisiunea instanței de a analiza toate motivele de recurs:
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală. Rezultă așadar că ce-a de-a doua teză a art. 318 Cod proc.civ., are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod proc.civ. și nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte.
Contestatorii susțin că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, fapt ce rezultă din reținerea acesteia : „. îndeplinită cerința respectării prevederilor Legii nr.112/1995 la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cauza nulității absolute a acestora avându-și originea în această încălcare, nu se mai impune a fi analizate cele două motive de recurs invocate de pârâți ca și condiții de valabilitate ale contractelor de vânzare-cumpărare: buna credință a cumpărătorilor la momentul perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, regăsită ca motiv de recurs în toate cele 6 recursuri promovate, constând în esență în încrederea pe care la momentul perfectării contractelor o conferă titlul de proprietate al statului intabulat în CF; principiu error comunis facit ius- eroare în care s-au aflat subdobânditorii imobilelor în baza Legii nr.
112/1995, la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare cu privire la valabilitatea titlului de proprietate al statului";.
Curtea constată că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate prin motivele de recurs, concluzionând că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și că nefiind îndeplinită cerința respectării prevederilor Legii nr. 112/1995 la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs privind buna credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și principiul error comunis facit jus, eroare în care s-au aflat subdobânditorii imobilelor în baza Legii nr. 112/1995, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la valabilitatea titlului de proprietate al statului.
Curtea constată că susținerea contestatorilor este scoasă din contextul întregii motivări a instanței de recurs, instanță care nu are obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivele de casare, printr-un considerent comun, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o, analizând fiecare motiv de casare, grupând în acest sens argumentele aduse de părți.
Pentru considerentele reținute, în baza art. 318 și 320 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii G. L., D. I. și G. L. împotriva decizei civile nr. 5113 din 0(...) a C.i de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare declarată de contestatorii G. L., D. I. și G. L. împotriva deciziei civile nr. 5113 din 0(...) a C.i de A. C. pronunțată în dosar nr. (...).
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii G. L., D. I. și G. L. împotriva deciziei civile nr. 5113 din 0(...) a
C.i de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 1702/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 113/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
