Decizia civilă nr. 5129/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. NR. 5129/2012
Ședința publică din la 17 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva deciziei civile nr. 184 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)*, privind și pe intimații G. G. și B. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 decembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2012.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. (...), reclamantul G. G. i-a chemat în judecată pe pârâții B. M. și C. Local al municipiului C.-N., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40117, încheiat între pârâți la data de (...), având ca obiect apartamentul nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 112, cu nr. top 9055/2/S/II și 9057/4/S/II, înscris în CF ind. 1. C., cu părțile indivize comune înscrise în CF col. 1. C., să constate preluarea fără titlu valabil a imobilului de către stat, cu cheltuieli de judecată.
Primul ciclu procesual
Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 7245 din (...) a J. C. N., acțiunea a fost respinsă ca prescrisă.
Judecata în apel
Prin decizia civilă nr. 124/(...) a T. C., a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 7. a J. C.-N., ce a fost desființată în parte și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe cu privire la capătului de cerere privind constatarea preluării fără titlu.
Judecata în recurs
Prin decizia civilă nr. 1499/(...) a C. de A. C., recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.
Al doilea ciclu procesual Judecata în fața primei instanțe Precizarea de acțiune
În rejudecare, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând instanței să constate că dreptul său de proprietate asupra apartamentului în litigiu este preferabil celui al pârâtei B. M. și să o oblige pe aceasta să-l recunoască.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 14844/(...) a J. C.-N., a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul de constatare a faptului că apartamentul cu nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12, jud. C. a fost preluat fără titlu valabil și s-a respins acest petit, constatând existența autorității de lucru judecat.
S-a admis în rest acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul
G. G. în contradictoriu cu pârâții: B. M. și C. Local al M. C.-N.
S-a constatat că dreptul reclamantului asupra apartamentului cu nr.
2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12, jud. C., înscris în C.F. nr. 1. C., sub nr. top. 9055/2/S/II și 9057/4/S/II, cu părțile indivize comune înscrise în C.F. col nr. 1. C. este preferabil față de dreptul pârâtei B. M. asupra aceluiași apartament.
Pârâta B. M. a fost obligată să recunoască reclamantului dreptul de proprietate și liniștita posesie asupra apartamentului cu nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12, jud. C., înscris în C.F. nr. 1. C., sub nr. top.
9055/2/S/II și 9057/4/S/II, cu părțile indivize comune înscrise în C.F. col nr. 1. C..
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40117/(...), C. local al municipiului C.-N. a înstrăinat pârâtei B. M. apartamentul nr. 2 din imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12, în schimbul prețului de 63.608.243 lei vechi. Înstrăinarea s-a făcut în baza L. nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 4. pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr.
32/2004, s-a constatat că întregul imobil situat la adresa C.-N., str. C., nr.
12, jud. C. (cu excepția apartamentului nr. 8) a fost preluat fără titlu valabil, așadar și apartamentul cu nr. 2, care face obiectul prezentei acțiuni, a fost preluat fără titlu valabil.
Dezlegarea în drept
Având în vedere că apartamentul care face obiectul prezentei acțiuni a fost preluat fără titlu valabil, dreptul de proprietate asupra acestuia nu s-a transferat în patrimoniul statului și nici mai departe în patrimoniul pârâtei, rămânând în patrimoniul antecesorilor reclamantului, transmițându-se acestuia pe cale succesorală (calitatea de moștenitor a reclamantului după persoanele de la care s-a preluat apartamentul în cauză a fost reținută în cuprinsul deciziei 4. pronunțată de Curtea de A. C.).
În consecință, instanța a constatat că dreptul reclamantului asupra acestui apartament este preferabil față de dreptul pârâtei B. M. și prin urmare a admis acțiunea, în temeiul art. 480 din Codul civil, obligând-o pe pârâta B. M. să îi recunoască reclamantului dreptul de proprietate și liniștita posesie asupra apartamentului în cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată, prima instanța a constatat că, la ultimul termen, reprezentantul reclamantului a precizat că nu le mai solicită.
A.ul
Prin decizia civilă nr. 1. din (...) a T. C., apelul declarat de C. local al municipiului C.-N. fost respins ca nefondat, apelantul fiind obligat să-i plătească intimatului G. G. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
S-a dispus darea în debit de către D. T. și I. din cadrul Primăriei C. a intimatului G. G. cu suma de 6182,12 lei taxă timbru.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 14764/(...) a J. C.-N., reclamanții K.
A. M., S. Eva M. și G. G. au chemat în judecată pârâtul S. Român prin C. local al municipiului C.-N. pentru a constata nulitatea titlului de naționalizare și a înscrierii în CF a dreptului de proprietate al S. Român și a dispune restabilirea situației anterioare de CF. I., prin sentința civilă nr. 3. a J. C.-N. a fost respinsă acțiunea. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel, iar, prin D. civilă nr.,1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. 4. apelul a fost respins. Prin D. civilă nr. 6. pronunțată de Curtea de A. C., s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr.
1., care a fost casată, s-a admis apelul, s-a desființat sentința civilă nr. 3. a
J. C.-N. și s-a trimis cauza spre rejudecare T. C. în primă instanță.
În rejudecare, s-a format dosarul civil nr. 4., însă reclamanții, la data de (...), au înregistrat o nouă acțiune înregistrată sub nr. 5620/1999 la Tribunalul Cluj, în care au solicitat și constarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate pentru apartamentele situate în imobilul din C.-N., str. C., nr. 12, jud. C.. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1., anterior dispunându-se conexarea dosarului nr.
5620/1999 cu dosarul nr. 4.. Împotriva sentinței civile nr. 1., reclamanții au declarat apel, respins de Curtea de A. C. prin D. civilă nr. 1. în dosar civil nr.
3.. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, iar, prin D. nr. 4. a C. S. de Justiție, s-a admis recursul, cu consecința casării deciziei date în apel și a sentinței civile nr. 1. a T. C., dispunându-se trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 8. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2442/2003, a fost respinsă acțiunea reclamanților și s-au admis cererile de intervenție formulate de cumpărătorii apartamentului nr. 8, F. I.
și F. G., precum și de cumpărătoarea apartamentului nr. 5, G. M. Donata.
Pin D. civilă nr.1. pronunțată de Curtea de A. C., a fost admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 8., care a fost schimbată în parte în sensul că au fost admise în parte acțiunile formulate de reclamanți, s-a constatat că imobilul situat în C.-N., str. C. nr. 12 a fost preluat fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 36741/1999 încheiat între Purcelean I. și SC Construct Ardealul SA, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de F. I. și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Prin D. civilă nr. 4. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul civil nr. (...), au fost admise în parte recursurile declarate de reclamanți, precum și recursul C.ui local al municipiului C.-N. împotriva Deciziei civile nr. 1. a C. de A. C., ce a fost modificată în parte, în sensul că admițându-se în parte apelurile reclamanților împotriva sentinței civile nr. 8., aceasta a fost schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunilor formulate de reclamanți, a constatării preluării de către S. Român, fără titlul valabil a imobilului situat în C.-N., str. C., nr. 12, cu excepția apartamentului nr. 8, edificat ulterior. S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3. încheiat între SC Construct Ardealul SA și Antonesei E. cu privire la apartamentul nr. 4 și s-au menținut restul dispozițiilor deciziei atacate.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 6 din HG nr. 11/1997, în cazul în care pe rolul instanțelor judecătorești se află cereri referitoare la imobilele prevăzute la alin. 5, imobile care nu intră sub incidența dispozițiilor L. nr. 112/1995, procedurile de restituire în natură, de acordare despăgubiri sau de vânzare-cumpărare se suspendă de drept până lasoluționarea irevocabilă a cererilor respective. La momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, nu exista o asemenea acțiune pe rol, iar C. local nu a făcut dovada afișării listei cu imobilele revendicate. Reclamanții nu au notificat chiriașii cu privire la intenția de revendicare, iar C. local a fost notificat la (...) pentru a sista orice vânzare.
Prin urmare, la apariția L. nr. 1., reclamanții aveau pe rol o acțiune în revendicare pe dreptul comun, iar dispozițiile art. 46 din Legea nr. 1. le permitea continuarea acestor acțiuni sau formularea unora noi pe baza acestui din urmă act normativ. În atare condiții, susținerile apelantului potrivit cărora reclamanții aveau obligația de a uza de prevederile L. nr. 1. sunt neîntemeiate, D. X. pronunțată de I. în recurs în interesul legii nefiind incidentă în cauză, în condițiile în care reclamantul dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., str. C., nr.12 printr-o hotărâre pronunțată într-o acțiune promovată anterior intrării în vigoare a legii nr. 1.. Această opinie este în acord cu statuările I. prin D. nr. X., care se referă la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-
22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a legii nr. 1.. În cauză, practic, reclamantul se prevalează de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocolul adițional și trebuie să i se asigure accesul la justiție.
La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare între B. M. și SC Construct Ardealul S.A , S. Român era înscris ca și proprietar în cartea funciară, însă nu trebuie uitat că acesta fusese chemat în judecată într-o acțiune în revendicare cu privire la acest imobil încă din anul 1997. Mai mult, la data de (...), reclamanții au solicitat C.ui local al municipiului C.-N. să sisteze orice vânzare cu privire la apartamentele din imobilul în litigiu și, cu toate acestea, S. vinde apartamentul nr. 2 pârâtei B. M. la (...).
De menționat că, la data de (...), anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4. ce constituie titlul de proprietate al pârâtei B. M., reclamanții își notaseră acțiunea în revendicare cu nr. 5620/1999 în cartea funciară 1. C.. În aceste condiții, cumpărătorul nu mai poate fi considerat de bună-credință, contrar susținerilor apelantului potrivit cărora în cartea funciară proprietar era S. Român, iar fostul proprietar nu promovase o acțiune în revendicare. Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 7/1996 în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4. (1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, iar, dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există, iar, conform art. 31, cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
În speță, deși proprietar figura S. Român, împotriva acestuia fusese promovată o acțiune în revendicare, acțiune care era notată în cartea funciară, astfel că B. M. nu poate fi considerată că a dobândit imobilul cu bună-credință.
În ceea ce privește motivul de apel potrivit căruia dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 1., prin derogare de la dreptul comun, indiferent decauza de nulitate, acțiunea se prescrie în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a investit instanța cu o acțiune în constarea nulității contractului de vânzare cumpărare, ci cu o acțiune în revendicare bazată pe compararea de titluri, dispozițiile art. 45 alin. 2 nefiind aplicabile.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâtul C.
Local al municipiului C.-N., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului pârâtului și schimbării sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului său, pârâtul învederează că, la data la care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, proprietar al imobilului era S. Român, nefiind notată în cartea funciară vreo acțiune care să conteste cuprinsul ei, astfel că pârâta B. M. a dobândit dreptul de proprietate cu bună credință, imobilul putând fi înstrăinat în baza dispozițiilor L. nr.
112/1995, la data încheierii contractului nefiind încă în vigoare Legea nr. 1., care, în art. 2 lit. a considera preluarea în baza Decretului nr. 92/1950 ca fiind una abuzivă, fără titlu. În plus, la data înregistrării cererii, acțiunea era prescrisă.
După intrarea în vigoare a legii speciale de reparație, respectiv a L. nr.
1., o acțiune fundamentată pe dreptul comun, de comparare a titlurilor, nu mai este admisibilă, legea specială aplicându-se cu prioritate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 46 alin. 4 din Legea nr. 1., în același sens pronunțându-se și Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii prin D. nr. 5..
Cererea de intervenție accesorie în recurs
În recurs, a formulat cerere de intervenție accesorie intervenientul C. C., cu motivarea că, în prezent, este proprietarul tabular al imobilului în litigiu, care se altă în posesia sa încă din anul 2000, de când a încheiat cu pârâta B. M. un antecontract de vânzare-cumpărare, iar, de la acea dată, pârâta nu mai locuiește în imobil, astfel că procedura de citare cu aceasta a fost viciată pe tot parcursul procesului. Reclamantul nu este unicul moștenitor al fostei proprietare tabulare Vitalyos, moștenitori alături de acesta fiind și numitele S. Eva M. și K. A. Eva M., aceasta din urmă formulând o acțiune distinctă în dosarul nr. (...) al J. C.-N., acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N., irevocabilă.
Așadar, chiar în cazul în care acțiunea ar fi apreciată ca justificată, reclamantul are calitate procesuală activă numai în ceea ce privește cota de
1/3 parte din imobil, care-i revine în calitate de moștenitor al fostei proprietare tabulare.
Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu prin încheierea ședinței publice din (...).
Întâmpinarea reclamantului intimat din recurs
Reclamantul intimat, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în principal pentru că nu se invocă motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate în apel, ci ale sentinței primei instanțe, în subsidiar, pe fond, pentru că acțiunea reclamantului, alături de ceilalți moștenitori ai fostei proprietare tabulare a fost notată în cartea funciară la data când a fost încheiat contractul de închiriere în baza căruia ulterior s- a întocmit și contractul de vânzare-cumpărare între pârâți, pârâtul recurent invocându-și propria culpă în condițiile în care nu a înscris această înstrăinare în cartea funciară pentru ca reclamantul și ceilalți moștenitori să o poată cunoaște.
Față de cererea de intervenție accesorie, a solicitat respingerea acesteia, inițial opunându-se încuviințării în principiu, pe motiv că intervenientul cu rea credință nu a adus la cunoștința instanței împrejurările învederate în cererea de intervenție decât în etapa recursului, iar, pe fond, reclamantul are calitate procesuală activă, fiind moștenitorul fostei proprietare tabulare, acțiunea fiind una în revendicare prin compararea titlurilor și nu una în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, cum este cea respinsă irevocabil promovată de o altă moștenitoare, soluție care, de altfel, nu este opozabilă reclamantului, pentru că nu a fost parte în proces.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, având în
vedere și motivele de ordine publică invocate de intervenientul accesoriu,
raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în care acestea pot fi
încadrate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, recursul vizează 4 aspecte, și anume: inadmisibilitatea acțiunii de drept comun privind compararea titlurilor, buna credință a cumpărătoarei, lipsa calității procesuale active a reclamantului pentru cotele ce revin celorlalți moștenitori și lipsa de procedură cu pârâta B. M.
În realitate, nu este vorba despre o acțiune în revendicare fundamentată pe dreptul comun introdusă sub imperiul legii speciale, inadmisibilă în lumina Deciziei nr. 33/2008 a Î., pronunțată în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 330 ind. 7 alin. 4 C. pr. civ., decizie care se pronunță cu privire la inadmisibilitatea unei astfel de acțiuni mai cu seamă în condițiile în care s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al unui terț și securității raporturilor juridice.
Reclamantul, alături de alți comoștenitori, a exercitat o acțiune în revendicare fundamentată pe dreptul comun împotriva statului și a acelora care au cumpărat de la stat apartamente din imobilul în litigiu și erau înscriși în cartea funciară anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație, acțiune ce a fost notată în cartea funciară nr. 1. C. sub B3, cu încheierea nr. 12124 din 30 iunie 1999 (f. 13 verso, dosar judecătorie, f. 54 dosar curte), ea nefiind radiată nici în prezent, așa cum rezultă din copia cărții funciare a apartamentului în litigiu nr. 2. - C1-U4, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1. C. (f. 13 dosar curte).
Contractul de vânzare cumpărare privind ap. nr. 2 din imobil a fost încheiat ulterior notării acțiunii (chiar contractul de închiriere ce a stat la baza sa fiind încheiat pe parcursul procesului). În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data notării („dacă acțiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă și terțelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere";), privind opozabilitatea hotărârii pronunțată într-o acțiune în rectificare notată în cartea funciară oricărui dobânditor ulterior.
Acțiunea prezentă, precizată în rejudecarea după retrimiterea cauzei din apel, se referă la compararea titlurilor în baza acestui text, așa cum a reținut și prima instanță, hotărârea judecătorească pronunțată în acțiunea în rectificare fiind opozabilă dobânditorilor ulteriori, în timp ce titlurile acestora, ulterioare și ulterior înscrise nu sunt opozabile reclamantului, preferința acordată de instanțele de fond dreptului acestuia fiind, astfel, pe deplin justificată.
Nu poate fi vorba de buna credință a cumpărătoarei, câtă vreme acțiunea era notată în cartea funciară a imobilului la data când ea a contractat.
Este adevărat că a fost omisă înscrierea transferului în CF ind. 1. C., în care era notată acțiunea, deschizându-se o carte funciară nouă în care s-a omis transcrierea notării.
Intervenientul accesoriu a încheiat un antecontract cu pârâta B. M. de îndată ce aceasta a cumpărat imobilul, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare nou deschise nr. 1., în care a fost omisă notarea acțiunii.
Așadar, moștenitorii fostului proprietar tabular și-au conservat dreptul prin notarea acțiunii și nu puteau cunoaște existența unei cărți funciare nou deschise, care nu a fost evidențiată în vechea carte a imobilului. În același timp, cumpărătorul subsecvent, inițial promitent cumpărător (el obținând hotărâre ce ține loc de act autentic doar în anul 2011 și înscriindu-și dreptul de proprietate în 2012, așa cum rezultă din extrasul privind CF 2.-C1-U4, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1. C., de la f. 14 din dosarul curții), a contractat întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare nou deschise.
Suntem sau nu în situația în care dobânditorul subsecvent, intervenient accesoriu ar putea invoca buna sa credință și paraliza o eventuală acțiune în rectificare împotriva sa, invocând dispozițiile din legea cadastrului referitoare la prescriptibilitatea acțiunii în rectificare împotriva terțului subdobânditor de bună credință, dacă cel cu care a contractat a stat înscris fără a-i fi contestat dreptul timp de 3 ani?
De observat că prezenta acțiune nu are vreun capăt de cerere vizând rectificarea cuprinsului cărții funciare, tocmai pentru că acțiunea în rectificare exercitată împotriva statului a fost notată ca să nu mai fie nevoie să fie chemați în judecată dobânditori subsecvenți.
În plus, acțiunea în compararea titlului a fost exercitată doar împotriva pârâtei care a cumpărat de la stat, nu și împotriva celui care a dobândit de la aceasta, astfel că dispozitivul hotărârii se referă la obligații în sarcina acestei pârâte.
Nefiind formulată o cerere de intervenție principală, nu s-a pus problema în prezentul proces de a se compara, eventual, titlul reclamantului cu cel al intervenientului accesoriu.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului raportat la cotele altor moștenitori care nu au formulat acțiuni în compararea titlurilor, această excepție de fond este neîntemeiată, în condițiile în care jurisprudența fundamentată recunoaște legitimare procesuală activă pentru a exercita acțiunea în revendicare și unui singur coproprietar (în special după pronunțarea hotărârii CEDO în cauza Lupaș contra României din 14 decembrie 2006).
Intervenientul accesoriu nu justifică un interes pentru a invoca lipsa de procedură cu pârâta B. M., însă instanța de recurs a restituit dosarul în vederea comunicării deciziei pronunțată în apel acestei pârâte la adresa indicată în recurs, respectiv pe str. H. nr. 63, ap. 19, unde procedura de comunicare a fost îndeplinită prin afișare (f. 78 dosar tribunal), așteptând împlinirea termenului de recurs pentru această pârâtă înainte de a pronunța hotărârea.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., din considerentele arătate, recursul pârâtului C. local al Mun. C. N. va fi respins ca nefondat.
Raportat la soluția dată asupra recursului, cererea de intervenție accesorie în favoarea recurentului va fi și ea respinsă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1, 298 și 316 C. pr. civ., recurentul va fi obligat să-i plătească reclamantului intimat cheltuieli dejudecată în recurs în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la f. 81.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva deciziei civile nr. 184 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr.
(...)*, pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul
C. C. A.
Obligă recurentul să-i plătească intimatului G. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. A. C. ANA I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: A.S. Seleșiu, O.R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
