Decizia civilă nr. 117/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/A/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: T. D. - președintele Secției I-a civilă
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B., împotriva sentinței civile nr. 3254 din 31 MAI 2012, pronunțată de
Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâta P. O. B., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
C. este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea părților de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul dimineții, s-a depus la dosar prin fax, din partea reclamantei-apelante, o cerere prin care solicită suspendarea judecării prezentului apel, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul J. Ș. S., privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate 2. și a rectificării de carte funciară aferentă, întrucât de soluționarea acestuia atârnă în parte soluția ce se va pronunța în prezenta cauză. Prin această cerere se solicită de asemenea judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 244 pct. (1) Cod procedură civilă, respinge cererea de suspendare a judecării prezentului recurs, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului J. Ș. S. nr. (...), formulată de reclamanta-apelantă, apreciind că nu există o legătură strânsă între cele două cauze, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 213/84 din (...) la Tribunalul Sălaj, reclamanta P. G.-C. B. a chemat-o în judecată pe pârâta P. O. B., solicitând instanței ca prin hotărârea ca o va pronunța, să se constate nulitatea exproprierii lăcașului de cult din CF nr. 312 B., operată prin D. nr. 3. constatarea nulității absolute a încheierii nr. 117/(...) operată în baza D. nr.
3. revenirea la situația anterioară în CF consfințită prin încheierea din (...) în proprietatea P. G.-C..
Prin sentința civilă nr. 2516 din 24 octombrie 2008 a T. S., s-a admis în parte acțiunea precizată, intentată de reclamanta P. G.-C. B. împotrivapârâtei P. O. B. și s-a dispus rectificarea CF nr. 312 B. în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 117/(...).
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei privind revenirea în CF la situația anterioară înscrierii operate cu această încheiere.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 535,5 lei.
Prin decizia civilă nr. 1. din 8 aprilie 2009 a C. de A. C., s-au admis apelurile declarate de reclamanta P. G.-C. B. și de pârâta P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 2516 din 24 octombrie 2008 a T. S., care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că se impune desființarea sentinței, pentru ca reclamanta să precizeze temeiul juridic al capătului de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciară și să precizeze dacă a înțeles să renunțe la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță.
Prin sentința civilă nr. 714 din 4 martie 2010 a T. S., s-a respins ca nefondată cererea intentată de reclamanta P. G.-C. B., împotriva pârâtei P. O. B., privind rectificarea cărții funciare nr. 312, nr. top 83, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 1., precum și revenirea la situația anterioară.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza raportului oficios și a art. 13 din D. nr. 117 din 4 august 1948 și a D. nr. 358 din 2 decembrie 1948, s-a rectificat numele P. G.-C. din B. Crasnei de sub B3, în acela de P. R., cu încheierea nr. 117 din 6 martie 1967.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 34 pct. 1 alin. (1) din D.-lege nr. 115/1938, renunțând la capătul de cerere privind constatarea nulității exproprierii.
Fără a constata nulitatea preluării imobilelor, instanța nu poate dispune rectificarea cărții funciare, or reclamanta a renunțat la acest capăt de cerere.
Reclamanta a mai susținut că actele normative în baza cărora s-a făcut înscrierea, au fost abrogate prin D.-lege nr. 9. și prin L. nr. 4..
Chiar dacă au fost abrogate, decretele respective au produs efecte juridice în toată perioada în care au fost în vigoare, iar prin abrogarea lor, efectele produse în trecut nu au fost anulate.
Imobilul în litigiu compus din teren și lăcaș de cult, a fost corect intabulat ca aparținând cultului ortodox, în baza prevederilor art. 37 din D. nr. 117/1948, indiferent de condițiile socio-politice și istorice care au stat la baza presupuselor măsuri abuzive ale S.ui Român.
Reclamanta nu a făcut dovada că majoritatea credincioșilor și-ar fi păstrat cultul greco-catolic.
Prin decizia civilă nr. 2. din 23 septembrie 2010 a C. de A. C., s-a admis apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B. împotriva sentinței civile nr.
714 din 4 martie 2010 a T. S., care a fost desființată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la același tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că în măsura în care se dă eficiență motivului principal de apel, prin care s-a criticat sentința pentrunecercetarea fondului cauzei, își găsește aplicarea art. 297 alin. (1) C.pr.civ., impunându-se desființarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, deoarece acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, fără a fi analizat pe fond pretențiile deduse judecății.
Este eronată argumentația primei instanțe potrivit căreia întrucât reclamanta ar fi renunțat la judecata primului capăt de cerere privind constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult, acțiunea în rectificare ar fi inadmisibilă.
Avocatul nu a avut o procură specială în temeiul căreia să poată renunța la judecata primului capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță.
Prin decizia nr. 8012 din 10 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta P. O. B. împotriva deciziei civile nr. 2. din 23 septembrie 2010 a C. de A. C.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a decis că asupra excepției capacității de folosință a reclamantei invocată de pârâtă prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, instanța de apel nu era obligată să se pronunțe, repunând cauza pe rol.
După reînregistrarea cauzei pe rolul T. S. sub nr. (...)*, prin sentința civilă nr. 3254 din 31 mai 2012, s-a respins acțiunea precizată, intentată de reclamanta P. G.-C. B. împotriva pârâtei P. O. B., pentru constatarea nulității absolute a titlului în virtutea căruia s-a făcut înscrierea în CF nr.
312 B., prin încheierea de intabulare nr. 117 din (...), sau chiar inexistența sa, rectificarea CF nr. 312 B., de sub nr. topografic 83, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 117 din (...) și revenirea la situația anterioară, conform încheierii nr. 1096 din (...), de sub B+3.
A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 4.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nici în cel de-al treilea ciclu procesual, reclamanta nu a înțeles să indice în mod expres care este titlul care a stat la baza intabulării și pe care îl consideră nevalabil, respectiv care este textul din D.-lege nr. 115/1938 de care înțelege să uzeze, dar din modul de formulare a acțiunii, rezultă neîndoios că se are în vedere dispozițiile art. 34 pct. 1-3 din D.-lege nr. 115/1938 preluat de art. 34 pct.
1-4 din L. nr. 7/1996, iar titlul a cărui nulitate absolută o invocă, este D. nr.
3., în baza căruia s-a întocmit raportul oficios nr. 117/(...).
Schimbarea numelui titularului dreptului de proprietate din P. G.-C. în P. O., este similară cu schimbarea denumirii unei asociații sau fundații, raportat la specificul activității desfășurate la un moment dat, fără schimbarea membrilor asociației și înstrăinarea patrimoniului către o altă asociație sau fundație, or prin concepție și scop, cartea funciară trebuie să oglindească în permanență situația juridică reală a imobilelor, prin descrierea acestora cât mai exactă și prin înscrierea drepturilor reale existente.
Bunurile imobile în litigiu, au trecut în proprietatea comunității locale a cultului ortodox român, ca urmare a punerii în aplicare a D. nr. 3., prin care s-a constatat revenirea comunităților locale parohii ale cultului greco- catolic la cultul ortodox, încetând să mai existe organizațiile centrale și statuare ale acestui cult art. 1; situația bunurilor mobile și imobile deținutede organizațiile centrale și statutare ale cultului greco-catolic au revenit statului român, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, inclusiv lăcașurile de cult, care au rămas în proprietatea comunității locale, a cultului ortodox român art. 2.
Transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco- catolice către cultul ortodox, nu a urmat procedura prevăzută de art. 37 din D. nr. 177/1948, adică voința credincioșilor, câtă vreme prin art. 1 din D. nr. 3. s-a constatat ope legis revenirea întregii comunități locale la cultul ortodox român, și nici cea prevăzută de art. 17 din D.-lege nr. 115/1938, rectificarea operând în temeiul unui act normativ de autoritate.
Admiterea acțiunii în rectificare întemeiată pe abrogarea D. nr. 3. nu poate fi primită, deoarece s-ar încălca norma constituțională privind neretroactivitatea legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse în art. 3 din D.-lege nr. 126/1990, declarată constituțional prin decizia C. C. nr. 2..
Dreptul de proprietate al fostului proprietar tabular, nu s-a conservatde jure pentru a se putea dispune restabilirea situației anterioare de cartefunciară, iar abrogarea D. nr. 3. produce efecte numai pentru viitor, însă efectele produse în timpul cât a fost în vigoare, rămân valabile și în prezent.
Capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului D. nr. 3. care a stat la baza rectificării CF nr. 312 B., nr. top 83, în baza căruia s-a întocmit raportul oficios nr. 117/(...) care este un act normativ de punere în aplicare, apare ca inadmisibil, nefiind de competența instanțelor judecătorești să cenzureze sub aspectul legalității actele normative cu putere de lege emise înainte de 22 decembrie 1989.
Prin D.-lege nr. 126/1990 a fost recunoscută oficial B. R. Unită cu
Roma G.-C., legiferându-se două situații:
1) bunurile preluate de stat prin efectul D. nr. 3. și aflate în proprietatea statului, care au aparținut organizațiilor centrale și statutare ale cultului (mitropolie, episcopie, congregațiuni, mănăstiri, fundații, asociații ș.a.), după inventarierea cărora s-a emis H. G. nr. 4. cuprinzând 80 de poziții, predate către cultul greco-catolic;
2) lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii
Române Unite cu Roma (G.-C.) ce au fost preluate de B. O. R., a căror situație juridică se stabilește de o comisie formată din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care rețin aceste bunuri, ori decizia de comisie nemulțumește una din părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
„Acțiunea de drept comun"; la care face referire art. 3 din D.-lege nr.
126/1990, este sugerată de decizia C. C. nr. 2..
Reclamanta nu a susținut și nici nu a dovedit că în prezent majoritatea credincioșilor din P. B. ar fi trecut la cultul greco-catolic, urmărind în realitate să stabilească reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor ce au aparținut acesteia, inclusiv a lăcașului de cult și a casei parohiale, în alte condiții decât cele avute în vedere de legiuitor.
Pentru terenul intravilan ce nu este aferent lăcașului de cult sau casei parohiale, procedura ce trebuie urmată este cea prevăzută de O. de urgență a G. nr. 9..
Nu s-a impus suspendarea judecății acțiunii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) al J. Ș. S. în baza art. 244 pct.1 C.pr.civ., întrucât cele două acțiuni sunt supuse unor proceduri administrative și judiciare diferite.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta P. G.-C. B., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că prin decizia civilă nr.
2. a C. de A. C., s-a admis apelul său împotriva sentinței civile nr. 7. a T. S., care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, îndrumările date de instanța de apel fiind obligatorii pentru instanțele de trimitere.
Conformându-se deciziei de trimitere, reclamanta a depus la termenul din (...) o precizare asupra conținutului petitelor așa cum a înțeles să le formuleze, dar prima instanță nu a făcut nici un demers spre a lămuri criticile aduse prin decizia instanței de apel, astfel că atât motivele din apelul formulat în primul ciclu procesual, cât și normele obligatorii stabilite de instanța de apel, trebuie reținute obligatoriu în prezentul apel.
T. a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără să analizeze pe fond chestiunile deduse judecății, reținând că este o acțiune accesorie care se grefează pe o acțiune principală de constatare a nulității actului care a stat la baza înscrierii, or cel puțin în prezent acțiunea a fost precizată de la termenul din (...) ca o cerere de constatare a nulității absolute a titlului în virtutea căruia s-a operat înscrierea în CF nr. 312, titlu pe care l-a explicitat pe larg de fiecare dată ca putând fi circumscris ori art. 2 din D.-lege nr.
348/1948 ca fiind un act administrativ al unei comisii interguvernamentale, ori cel prevăzut de art. 37 din D.-lege nr. 177/1948 fiind o sentință a judecătoriei populare a locului.
Afirmația primei instanțe că bunurile imobile ar fi trecut în proprietatea comunității locale a cultului ortodox român în baza D.-lege nr.
348/1948, nu este acoperită de legislația în materie, întrucât prin acest decret s-a pus problema exproprierii averii Bisericii G.-C. de către S. Român, cu posibilitatea atribuirii unei părți către cultul ortodox și nicidecum către comunitatea locală văzută ca eclesia.
Textul legal în baza căruia își susține acțiunea în rectificare, este art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 115/1938.
Prima instanță avea obligația să cerceteze care dintre cele două titluri indicate în mod concret au stat la baza înscrierii Bisericii Ortodoxe, dacă aceste titluri au existat vreodată în materialitatea lor, sau înscrierea s-a făcut în chip abuziv datorită voinței regimului totalitar, iar măsura în care au existat, dacă au fost respectate necesitățile impuse de legislația în vigoare la acea dată și condițiile de legalitate.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 10 din Constituția în vigoare în anul 1948, coroborate cu cele ale art. 6 din CEDO, raportat la modalitatea în care ar fi fost puse în executare aceste înscrieri abuzive în cartea funciară,fără existența vreunuia din cele două titluri prevăzute de legislația în vigoare la acea dată.
În mod eronat a constatat prima instanță că D. nr. 3. ar fi constatat un transfer de proprietate la o altă comunitate religioasă, ci s-a transferat fără un just titlu valabil proprietate asupra imobilului dedus judecății de la biserica greco-catolică, la cea ortodoxă.
Față de prevederile art. 27 alin. (2) și art. 31 alin. (1) și (2) din L. nr. 4., nu corespunde realității că bunurile proprietatea cultului greco-catolic ar trebui să urmeze destinația eclesiei.
Ultima greșeală făcută de instanța de fond în opinia apelantei, a fost aceea că topograficul 34 din CF nr. 312 B., nu ar putea urma aceeași procedură legală, întrucât nu este aferent nici lăcașului de cult sau casei parohiale, astfel că ar face obiectul OUG nr. 9., însă această problemă a fost tranșată de instanța supremă.
Intimata P. O. B. nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate, curteareține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 213/84 din (...) la Tribunalul Sălaj, reclamanta P. G.-C. B., a chemat-o în judecată pe pârâta P. O. B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să „constate nulitatea exproprierii lăcașului de cult din CF nr. 312 B., operată prin D. nr. 3., nulitate fondată pe dispozițiile art. 3 alin. (2) din D. L. nr.126/1990 și, de asemenea pe prevederile D. L. nr. 9. constatarea nulității absolute a încheierii nr. 117/(...) operată în baza D. 3. revenirea la situația anterioară în CF consfințită prin încheierea din (...) în proprietatea P. G.-C.";.
La termenul din (...), reclamanta a depus la dosar f. 21, o precizare de acțiune, prin care a solicitat „constatarea nulității absolute a titlului în virtutea căruia s-a făcut înscrierea în CF nr. 312 B. prin încheierea de intabulare nr. 117/(...) sau chiar inexistența sa; rectificarea CF 312 B. de sub nr. topografic 83 în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 117/(...); să dispuneți revenirea la situația anterioară conform încheierii nr.1096/(...) de sub B+3";, cu cheltuieli de judecată";.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 312 B., nr. top 81/C grădină în intravilan în suprafață de 200 stjp și nr. top 83 grădină în suprafață de 75 stjp, în total 990 mp, cu încheierea nr. 1096 din 23 iunie 1936, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Bisericii greco-catolice din comuna B. C.
Cu încheierea nr. 117 din 6 martie 1967, în baza raportului oficios emis în temeiul art. 13 din D. nr. 177/1948 și a D. nr. 3., s-a rectificat numele P. greco-catolice din B. Crasnei de sub B3, în acela de P. ortodoxă română.
Prin titlul de proprietate nr. 2. din (...), s-a reconstituit în favoarea pârâtei P. O. B., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3 ha și 8.100 mp, din care 3.000 mp, în intravilanul satului B., parcela nr. 205. Cu privire la acest titlu, reclamanta a intentat o acțiune în constatarea nulității absolute, înregistrată pe rolul J. Ș. S., sub nr. (...), până la a cărei soluționare irevocabilă s-a respins cererea reclamantului în primă instanță și cererea apelantei de către instanța de apel, această suspendare fiindfacultativă, iar acțiunea aflată în apel se poate soluționa independent de soluția ce urmează să fie dată în celălalt dosar.
În CF nr. 113 B., nr. cadastral 205, s-a intabulat cu încheierea nr.
3219 din 6 mai 2007, dreptul de proprietate în favoarea P. Ortodoxe B., notându-se B. ortodoxă română.
Expertul etrajudiciar D. G., a constatat că în nr. cadastral 205 în suprafață de 3.000 mp, se include și suprafața de 270 mp din fostul nr. top
83, asupra căruia a fost proprietară tabulară din anul 1936, B. G.-C. B..
Prin urmare, reclamanta nu a dovedit că a avut intabulată pe parcela cu nr. top 83 din CF nr. 312 B., o biserică și o casă parohială și nici nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite constatarea acestui aspect. Terenul pe care sunt situate aceste construcții, i-a fost reconstituit P. Ortodoxe B. în temeiul Legii nr. 18/1991, titlu care nu este anulat și nici încheierea de carte funciară nr. 3219 din 6 mai 2007 în baza căreia s-a intabulat P. O. B. asupra nr. cadastral 205 în suprafață de 3.000 mp, în care este inclusă și suprafața de 270 mp (75 stjp) a fostei parcele topografice nr. 83 din CF nr. 312 B..
Despre toate aceste schimbări, reclamanta face abstracție totală, solicitând chiar și prin precizarea de acțiune de la termenul din (...)
„revenirea la situația anterioară conform încheierii nr. 1096/(...) de sub
B+3";.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară, apelanta precizează și în motivele de apel că temeiul juridic îl constituie dispozițiile art. 34 pct. 1 din „D. L. 115/193";, cu toate că acest act normativ nu mai este în vigoare, dar chiar și în temeiul dispozițiilor art. 34 pct. 1 din L. nr. 7/1996 care erau în vigoare la data introducerii acțiunii, capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară, având caracter accesoriu față de acțiunea principală (capătul de cerere principal), nu poate fi primită.
După precizarea de la termenul din (...), capătul principal de cerere îl constituie „constatarea nulității absolute a titlului în virtutea căruia s-a făcut înscrierea în CF 312 B. prin încheierea de intabulare nr. 117/(...) sau chiar inexistența sa";.
„Titlul"; ar fi după susținerile apelantei „ca putând fi circumscris, ori art. 2 din D.-L. nr. 3. ca fiind un act administrativ a unei comisii interdepartamentale, ori cel prevăzut de art. 37 din D. L. nr. 177/1948 fiind o sentință a judecătoriei populare a locului";.
Art. 2 din D. nr. 3. se referă la destinația averii mobile și imobile aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1, hotărâtă de comisiainterdepartamentală, iar art. 37 din D. nr. 177/1948 se referă la procentul din numărul credincioșilor care trec de la un cult la altul, cazuri ce se constată și se soluționează de judecătoria populară a locului.
Intabularea pârâtei în cartea funciară, s-a făcut în baza raportului oficios emis în temeiul art. 13 din D. nr. 177/1948 și a D. nr. 3., astfel că lipsa hotărârii comisiei interdepartamentale sau a hotărârii instanței locului, nu constituie un motiv de nulitate a încheierii de carte funciară nr. 3219 din
6 mai 2007.
D. nr. 358 a fost abrogat prin D.-lege nr. 9., iar D. nr. 177/1948 a fost abrogat prin L. nr. 4..
Bunurile preluate și folosite de stat de la B. G.-C., aflate în proprietatea S.ui Român, i-au fost restituite și predate Bisericii G.-C. prin H. G. nr. 4.,
În ceea ce privește însă lăcașurile de cult, care sunt destinate folosinței credincioșilor, aflându-se în uzul public al acestora, precum și casele parohiale ca accesorii ale lăcașurilor de cult, legiuitorul postdecembrist a stabilit în art. 3 din D.-lege nr. 126/1990 cu modificările și completările ulterioare, ca destinația acestora să se facă pe baza opțiunilor credincioșilor din parohia respectivă.
Reclamanta nici nu a susținut și nici nu a dovedit că în localitatea B. din județul S., numărul credincioșilor greco-catolici ar fi mai mare decât cel al credincioșilor ortodocși, care au continuat să rămână majoritari, în condițiile în care după anul 1989 libertatea credinței este garantată, iar cultul greco-catolic funcționează liber.
Prin art. 3 din D.-lege nr. 126/1990, s-a instituit criteriul social al opțiunii majorității credincioșilor pentru determinarea destinației lăcașurilor de cult și a caselor parohiale, ceea ce corespunde principiului democratic al determinării folosinței religioase a acestor bunuri, în funcție de voința majoritară a celor care sunt beneficiarii acestei folosințe.
Dacă statul ar fi dat o normă imperativă, atribuind lăcașurile de cult și casele parohiale celor care le-au avut până în anul 1948, în speță P. G.-C.
B., această soluție ar fi constituit o presiune inadmisibilă la adresa credincioșilor ortodocși care fac parte din biserica expropriată, de trecere a lor la biserica reîmproprietărită, așa cum se arată în decizia C. C. nr. 23 din
27 aprilie 1993.
Prin urmare, nu poate fi primită cererea reclamantei-apelante de constatare a nulității sau a inexistenței titlului în baza căruia s-a dispus înscrierea în CF nr. 312 B., prin încheierea nr. 117/(...).
Față de respingerea capătului principal de cerere, în mod corect prima instanță a respins și capătul accesoriu de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară și revenirea la situația anterioară de carte funciară, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 34 pct. 1 din D.-lege nr. 115/1938 invocate de apelantă, în realitate dispozițiile art. 34 pct.1 din L. nr. 7/1996.
Acțiunea reclamantei nu este întemeiată nici din perspectiva dispozițiilor art. 10 din Constituția României din anul 1948 și a paragrafului
6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
L. nr. 4. nu poate fi aplicată în speță, fără încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G.-C. B., împotriva sentinței civile nr. 3254 din 31 mai 2012 a T. S., pronunțată în dosar nr. (...)*, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
Președinte
Judecător
Grefier
T. D.
T.-A. N.
M. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-5 ex. Jud.fond.Modovan S.
| ← Decizia civilă nr. 36/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1702/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
