Decizia civilă nr. 2566/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2566/R/2012
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M.-C. V.
G.:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., împotriva sentinței civile nr. 312 din 23 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții A. I. și O. I., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât acordarea despăgubirilor materiale pentru bunurile confiscate urmare a condamnării penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. IV Cod penal, sunt justificate, iar în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 312 din 23 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții: A. I., și O. I., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B., pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 12.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, au fost respinse toate celelalte capete de cerere având ca obiect daune morale și restul pretențiilor reprezentând despăgubiri materiale, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamanții au fost obligați la plata diferenței de onorariu pentru expertiza tehnică judiciarăefectuată în cauză de expert M. T., în cuantum de 740 lei, în contul dlui expert M.
T., conform decontului final încuviințat prin încheierea ședinței publice din (...).
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 141/(...) a T. M. C., bunicul reclamanților Net I. a fost condamnat la pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art. 209 pct. IV Cod penal.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, condamnarea la care a fost supus bunicul reclamanților constituie de drept o condamnare cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
În ceea ce privește posibilitatea acordării de daune morale tribunalul a reținut că art. 5 al. 1 lit a, din Lg 221/2009, a fost declarat neconstituțional prin
D. C. C. nr. 1. și nr. 1..
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. 14/2011 Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. B. și C. de conducere al C. de A. G. și a stabilit că, urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1., dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.
221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Legea nr. 221/2009 este o lege specială și a creat un cadru special pentru introducerea unei acțiuni civile în reparații patrimoniale a daunei morale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 221/2009, sunt de reținut următoarele: legea civilă este de imediată aplicare de la momentul intrării ei în vigoare.
Legea civilă nouă se aplică atât situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la momentul intrării ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute.
Simpla recunoaștere prin lege a unor drepturi generale și abstracte, nu înseamnă că legiuitorul nu va putea pe viitor modifica (fie în sensul restrângerii, fie în sensul extinderii, fie în sensul suprimării, respectivele prevederi legale. O astfel de modificare, completare sau abrogare este posibilă fără a se încălca principiul neretroactivității dacă drepturile respective au rămas la stadiul de situație legală abstractă sau dacă în urma manifestării de voință a subiectului de drept, respectiva situație legală nu s-a concretizat până la momentul intrării în vigoare a legii noi, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie printr-un alt act de autoritate generator de drepturi concrete.
În consecință, atâta timp cât dreptul persoanei îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii nu era stabilit prin hotărâre definitivă, instanțele trebuie să aplice normele de drept material în vigoare la momentul soluționării pricinii. De asemenea, este de reținut că nu se poate face confuzie între neretroactivitatea unei legi și neconstituționalitatea unei legi. Neconstituționalitatea unei legi are în vedere conformitatea acesteia cu legea fundamentală la momentul adoptării, promulgării și intrării ei în vigoare.
Reclamanții, prin precizarea de acțiune, formulată la (...) înregistrată pe rolul T. M., au investit Tribunalul Maramureș cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998-999 C. civ. având în vedere acest temei juridic, acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958, reclamanți ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999 C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamanții au cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
T. a apreciat că după data de (...), reclamanții erau liberi să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral cauzat antecesorului, mai ales că, la data de (...), în Monitorul Oficial al României nr. 50/(...), a fost publicat Decretul-Lege nr. 118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
În ceea ce privește capetele de cerere vizând despăgubirile materiale solicitate, sunt de reținut următoarele aspecte:
Legea prevede acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare. E. vorba de o dispoziție specială, de strictă interpretare. În ceea ce privește bunurile confiscate, în urma verificărilor efectuate, expertul M. T. a concluzionat că valoarea bunurilor dovedite cu înscrisuri că au fost confiscate este de 12.000 lei.
Cu privire la acest capăt de cerere, în baza art. 5 lit. b din Legea nr.
221/2009, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de
12.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 600 lei reprezentând onorariul provizoriu pentru expert, conform chitanței aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M., solicitând instanței modificarea sentinței recurate în sensul respingerii petitului privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale.
În motivarea recursului s-a arătat că obligarea pârâtei la plata sumei de
12.000 lei este rezultatul unui raport de expertiză supraevaluat, care nu ține seama de natura bunurilor confiscate, printre acestea fiind și bunuri persisabile sau consumabile (cartofi,ovăz, frișcă, fasole, porumb, smântână, etc.), a căror evaluare s-a făcut la prețurile de piață existente la data evaluării.
A doua critică vizează cheltuielile de judecată, recurentul apreciind că petitul cu privire la cheltuielile de judecată este inadmisibil, invocând în acest sens dispozițiile art. 274 Cod proc.civ.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente:
Criticile formulate de pârâtul recurent vizează greșita acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile confiscate și a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește prima critică, curtea constată că s-a făcut dovada că de la bunicul reclamanților s-au confiscat mai multe bunuri mobile enumerate la pozițiile 1-52 din inventarul făcut cu ocazia punerii în executare a sentința penală nr. 141/(...) pronunțată de T. M. C.(f.16)
Pentru a determina valoarea de înlocuire a acestor bunuri s-a efectuat o expertiză contabilă, care a expertizat fiecare bun confiscat. Această lucrare a fost comunicată pârâtului, împrejurare ce rezultă din încheierea de ședință din (...)(f.190) și s-a acordat un termen pentru studiul raportului de expertiză și pentru a se formula eventuale obiecțiuni sau pentru a se solicita, eventual, o contraexpertiză.
La termenul de judecată din (...) recurentul nu s-a prezentat și nu a înregistrat obiecțiuni, potrivit art. 212 al. 2 C.Pr.Civ situație în care, instanța de fond a valorificat concluziile raportului de expertiză.
Pârâtul nu mai poate invoca, cu succes, în recurs critici vizând efectuarea raportului de expertiză, deoarece este decăzut din acest drept, obiecțiunile puteau fi depuse la termenul următor celui în care i s-a comunicat hotărârea.
Așadar, curtea constată că nu poate fi primită critica vizând supraevaluarea bunurilor mobile.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia este inadmisibil petitul privind cheltuielile de judecată.
Art. 274 C.Pr.Civ. prevede obligația părții care a căzut în pretenții de a plăti cheltuielile de judecată. În prezenta speță, pârâtul recurent este căzut în pretenții întrucât s-a admis acțiunea în parte și a fost obligat să repare prejudiciul material cauzat bunicului reclamanților.
C. constată că administrarea probațiunii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, art. 201-241 C.Pr.Civ., iar acordarea cheltuielilor de judecată cu respectarea dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ., motiv pentru care nu este incident motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304. pct. 9 C.Pr.Civ.
Așadar, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 312 din 23 februarie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
312 din 23 februarie 2012 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
G.
M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. fond: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 3295/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1273/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
