Decizia civilă nr. 5119/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5119/R/2012
Ședința publică din 14 decembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. (O.) N. E., împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. G., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat T. Ț., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru asistență și reprezentare, precum și reprezentanta reclamantei intimate, doamna avocat P. P., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat O. P., conform delegației pe care o depune la dosar, împreună cu împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta intimată l-a împuternicit pe domnul avocat O. P. pentru redactarea și susținerea concluziilor scrise și pentru reprezentare, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta I. (O.) N. E., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 3.756,16 lei și timbre judiciare mobile în valoare de 10 lei, potrivit mențiunilor de pe citația pe care pârâta recurentă a primit-o pentru prezentul termen de judecată.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
După deliberare, în temeiul art. 306 alin. 2 C., Curtea, din oficiu, invocă un motiv de recurs de ordine publică întemeiat pe art. 304 pct. 1 C., respectiv greșita componență a completului de judecată care a soluționat calea de atac promovată de pârâta I. (O.) N. E. împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, având în vedere că obiectul cauzei este reducțiunea unei liberalități succesive, această reducțiune urmând să opereze pentru cota de ½ și, de asemenea, având în vedere că în masa succesorală a intrat un apartament care a fost evaluat, conform raportului de expertiză întocmit de C. N. P., la valoarea de 168.608,76 lei, iar cota de ½, care formează de fapt obiectul acestui litigiu, are o valoare de
84.304,38 lei și raportat la obiectul litigiului, care se situează sub plafonul de
100.000 lei, prevăzut de art. 2821C., împotriva hotărârii fondului, calea de atac era recursul și nu apelul. I. acordă cuvântul reprezentanților părților asupra motivului de recurs de ordine publică invocat, din oficiu, de către C. Reprezentantul pârâtei recurente arată că este de acord cu admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat, din oficiu, de către Curte și solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă să soluționeze cauza în complet de trei judecători, ca recurs. Reprezentanta reclamantei intimate arată că se opune admiterii motivului de recurs de ordine publică invocat, din oficiu, de către Curte, întrucât contractul de donație din prezenta cauză a avut ca obiect întregul apartament, iar calea de atac împotriva hotărârii fondului s-a formulat raportat la valoarea întregului apartament, care se situează peste plafonul prevăzut de art. 2821C.. La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei intimate, referitoare la împrejurarea până unde operează reducțiunea parțială a liberalității contractului de donație, aceasta arată că reducțiunea parțială a liberalității contractului de donație operează până la cota de ½ parte. Reprezentanta reclamantei intimate arată că acel contract de donație despre care se face vorbire în prezenta cauză se referă la întregul apartament, motiv pentru care, apreciază că instanța a soluționat cauza în mod corect ca fiind apel, întrucât valoarea întregului apartament se situează peste valoarea de 100.000 lei, prevăzută de art. 2821C. De asemenea, arată că cererea de chemare în judecată, promovată de reclamantă, a avut un petit privind predarea masei succesorale. Curtea aduce la cunoștiința reprezentantei reclamantei intimate că cererea de chemare în judecată a avut un petit principal, al cărui obiect a fost reducțiunea parțială a liberalității încheiată prin contractul de donație autenti- ficat sub nr. 7263/(...) între E. O. și O. N. E., cu privire la imobilul situat în mun. C.-N., str. Jupiter, nr. 6, bl. OS 13, ap. 19, jud. C., până la cota de ½ parte și, reține cauza în pronunțare asupra motivului de recurs de ordine publică invocat, din oficiu, de către C. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 17.237 din (...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de către reclamanta C. G. în contradictoriu cu pârâta I. N. E. (fosta O. N. E., având ca obiect succesiune. S-a dispus reducțiunea parțială, în cota de l/2, a liberalității încheiată prin contractul de donație autentificat sub nr. 7263/(...) de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., contract încheiat intre E. O. si I. N. E. (fosta O. N. E.), cu privire la imobilul situat în municipiul C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, se. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., înscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX. S-a respins petitul nr. 2, privind predarea masei succesorale a defunctului E. O. în favoarea reclamantei, ca fiind lipsit de interes. S-a dispus înscrierea în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX, a dreptului de proprietate al reclamantei în cota de XA parte, asupra imobilului amintit mai sus. S-a respins petitul nr. 4, privind radierea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului situat în mun. C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, se. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., inscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX, în favoarea defunctului E. O., ca fiind lipsit de obiect. S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă reconvențională I. N. E. (fosta O. N. E.) în contradictoriu cu reclamanta-pârâta reconvențională C. G., având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de donație autentificat sub nr. 7263/(...) de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., contract incheiat intre E. O. si I. N. E. (fosta O. N. E.), cu privire la imobilul situat în municipiul C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, sc. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., înscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX. A fost obligată pârâta I. N. E. sa plătească reclamantei C. G. suma de 5.806,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2.537,13 lei reprezintă taxa judiciara de timbru aferenta pretențiilor admise, suma de 5,3 lei reprezintă timbru judiciar aferent pretențiilor admise, iar suma de 3.264,22 lei reprezintă onorariu avocat. S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea paratei-reclamante reconvenționale I. N. E. de obligare a reclamantei-parate reconvenționale C. G. la plata cheltuielilor de judecata. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este succesor legal rezervatar al defunctului E. O., în calitate de fiica. La data de (...) defunctul E. O., tatăl reclamantei, a scris si a semnat înscrisul sub semnătura privata intitulat „." (f. 43), prin care a recunoscut că a primit de la O. N., tatăl paratei, suma de 135.677 lei vechi. în chitanța defunctul a menționat ca „. reprezintă contravaloarea apartamentului situat în str. Jupiter nr. 6" în care defunctul locuia „pentru uzul propriu, din constr. fondului de S.". S-a mai menționat ca în apartament E. O. va locui „fără plata chiriei, după care apartamentul ii va reveni după deces lui O. N.". Acest înscris a fost semnat de către defunctul E. O. si în calitate de martori de către numitele C. C. si K. E. In ziua următoare, (...), între SC U. SA în calitate de vânzător si E. O. și soția sa, E. R., în calitate de cumpărători, s-a incheiat contractul de vânzare- cumpărare nr. 4. 1991 având ca obiect imobilul apartament situat în C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS13, ap. 19, jud. C.. Prețul apartamentului a fost în suma de 135.677 lei vechi (f. 4). în anul 1992 cumpărătorii si-au înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în cartea funciara (f. 7). E. R. a decedat la data de (...), unicul său moștenitor fiind soțul supraviețuitor E. O. (f. 6), care a acceptat moștenirea si si-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în cartea funciara (f. 8). La data de (...), intre E. O. în calitate de donator si pârâta I. N. E. (fosta O. N. E.) în calitate de donatar s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 7263/24 martie 1993 de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., prin care donatorul a donat în favoarea donatarei nuda proprietate asupra imobilului în litigiu, donatorul rezervându-si dreptul de uzufruct viager (f. 9). Pârâta donatara si-a înscris dreptul de proprietate cu toate atributele sale în cartea funciara (19), iar nu doar dreptul de nuda proprietate. Dreptul de uzufruct viager al defunctului E. O. nu a fost înscris în cartea funciara. E. O. a decedat la data de (...) (f.10), iar unica moștenitoare a acestuia este reclamanta C. G., succesor legal rezervatar al defunctului, în calitate de fiica (f. 11). I. a observat ca reclamanta a formulat acțiunea în acest dosar în data de (...), în termenul de 6 luni de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, iar prinformularea acțiunii reclamanta a acceptat tacit moștenirea după defunctul sau tata. Potrivit art. 841 vechiul C.civ., cotitatea disponibilă ce poate face obiectul donațiilor, fără a fi supusa reducțiunii, este de 1/2 din bunurile dispunătorului, dacă lasă un descendent. Potrivit art. 847 vechiul C.civ. coroborat cu art. 848 vechiul C.civ., donațiile care depășesc cotitatea disponibilă vor fi reduse la cererea descendentului a cărui rezervă a fost atinsa. Potrivit art. 849 vechiul C.civ. cotitatea disponibilă se calculează astfel: se stabilește activul brut (toate bunurile din patrimoniul defunctului), la care se adaugă prin calcul donațiile și din valoarea lor reunită se scade pasivul. In speță, masa succesorală rămasa după defunctul E. O. este alcătuită doar din imobilul care a făcut obiectul donației a cărei reducțiune a solicitat-o reclamanta. I. a observat ca nu s-a făcut dovada ca ar mai exista si alte bunuri în masa succesorala, iar pe de alta parte pârâta a arătat la interogatoriu ca știa ca defunctul E. O. nu avea alte imobile (răspuns la întrebarea nr. 7, f. 86). întrucât reclamanta este descendent al donatorului, rezerva sa succesorala este în cota de ½ parte din masa succesorala. în consecință, condițiile în drept cerute pentru promovarea acțiunii în reducțiune sunt îndeplinite. In continuare, instanța de fond a analizat dacă cererea de chemare în judecata formulata de către reclamanta este sau nu întemeiată, respectiv daca cererea reconvențională formulata de către pârâta-reclamanta reconvenționala este sau nu întemeiata. Pentru acest demers este necesar sa se verifice dacă contractul de donație autentificat sub nr. 7263/24 martie 1993 de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., cu privire la imobilul în litigiu, este o veritabilă donație sau în realitate acest contract este un act public, aparent, parte a simulației ca operațiune juridica complexa, actul secret fiind un act juridic cu titlu oneros, si anume un contract de vânzare-cumpărare. Ceea ce este caracteristic pentru simulația sub forma deghizării naturii juridice a actului încheiat este că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității si unul secret, denumit contra înscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care părțile anihilează în tot aparența juridică creată prin actul public, simulat. Așadar este esențial ca aceleași părți să încheie atât actul secret, concomitent cu actul public sau, eventual, încheiat înainte de încheierea contractului aparent. Or, potrivit actelor depuse la dosar, „." (actul secret) a fost încheiată (anterior donației), între E. O. și O. N., în timp ce donația (actul public) a intervenit între E. O. și I. (O.) N. E., așadar cele doua contracte - contractul public si contractul secret - nu au fost încheiate intre aceleași părți. A. în vedere acest aspect, instanța a observat ca nu este îndeplinită o condiție esențială pentru existenta simulației, aceea ca actul aparent si actul secret sa intervină intre aceleași persoane. în consecința, instanța nu a putut reține caracterul simulat al contractului de donație. Ca atare, cererea-reconvențională formulata de către pârâta-reclamantă reconvențională a fost apreciată neîntemeiată. Din analiza înscrisului sub semnătura privata intitulat „.", datat (...), semnat de către defunctul E. O., din analiza coroborata a tuturor mențiunilor acestuia, instanța a observat ca acest înscris, impropriu denumit „.", este un început de dovada scrisa care, coroborat cu alte probe, face dovada faptului ca intre E. O. si O. N. s-a încheiat în realitate un contract de mandat fără reprezentare, căci probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâtei și declarațiile martorilor au dovedit că E. O. nu dorea să cumpere apartamentul pentru sine, ci tatăl pârâtei-reclamante reconvenționale, dl. O. N., intenționa să achiziționeze acel apartament pentru fiica sa, pârâta I. N. E., că O. N. i-a dat banii lui E. O., iar E. O. i-a dat lui O. N. apartamentul. Așadar, mandatarul fără reprezentare E. O. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4. din data de (...) cu SC U. SA în nume propriu, dar pe seama mandantului O. N., în baza mandatului primit de la acesta din urmă. Deși intenția părților a fost ca adevăratul proprietar să fie O. N., art. 5 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 61/1990 prevedea că imobilele din fondul de stat, cum este cel achiziționat de către E. O. si soția acestuia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 4., pot fi vândute doar chiriașilor, fiind așadar un contract de vânzare-cumpărare intuitu personae. În această ordine de idei, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4. încheiat valabil în considerarea persoanei mandatarului fără reprezentare (chiriașul E. O.) a produs efecte numai față de acesta, iar E. O. si soția acestuia au devenit titularii drepturilor și obligațiilor izvorâte din acest contract. În consecință, mandantul O. N. nu a devenit proprietarul apartamentului în discuție și nici ca efect al mandatului nu putea cere transferarea dreptului de proprietate în favoarea sa printr-un nou act de înstrăinare valabil, deoarece art. 4 din Decretul-Lege nr. 61/1990 interzicea cumpărarea acestor imobile în scopul revânzării. În concluzie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4., fiind valabil încheiat, a produs efectele specifice, E. O. împreună cu soția sa au devenit proprietarii apartamentului în discuție, iar „." nu a putut produce efectele specifice mandatului fără reprezentare, așa cum au dorit mandantul si mandatarul. A. în vedere faptul că O. N. i-a dat lui E. O. suma de 135.677 lei vechi pentru cumpărarea imobilului în litigiu, insa nu a putut obține ulterior transferul dreptului de proprietate în favoarea sa având în vedere interdicția impusa de art. 4 din Decretul-Lege nr. 61/1990, înseamnă ca succesorii lui O. N., printre care și pârâta, pot solicita restituirea sumei de bani pe care O. N. i-a dat-o lui E. O. pentru cumpărarea imobilului. Întrucât la data la care E. O. a încheiat cu pârâta contractul de donație autentificat sub nr. 7263/24 martie 1993 de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., defunctul E. O. era unic proprietar al apartamentului în litigiu, rezultă că actul de donație care s-a încheiat este un act juridic ce a produs efectele juridice specifice, fiind perfect valabil. I. de fond a apreciat că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în acest dosar are și valoarea juridica a unei acceptări tacite a moștenirii după defunctul E. O., deoarece presupune însușirea calității de moștenitor, acceptare făcută în termenul legal de 6 luni de la data decesului lui E. O. ((...), f. 10). Întrucât contractul de donație a fost încheiat cu privire la unicul bun din patrimoniul lui E. O., instanța a apreciat ca este întemeiată cererea reclamantei, în calitate de moștenitor rezervatar, de reducțiune parțială a donației încheiate de defunctul E. O. cu pârâta, pentru cota de ½ parte, întrucât aceasta donație este o liberalitate excesivă care i-a încălcat rezerva succesorală. De asemenea, este întemeiată si cererea reclamantei de înscriere în cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamantei în cota de ½ parte asupra imobilului în litigiu. In privința petitului privind predarea masei succesorale, instanța de fond a observat că acest capăt de cerere este lipsit de interes întrucât potrivit art. 653 alin. 1 vechiul C.civ. reclamanta are de drept posesiunea succesiunii din momentul morții lui E. O., având calitatea de moștenitor sezinar întrucât este descendenta defunctului E. O.. Reclamanta are posibilitatea de a intra înstăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct sau intrate în moștenire ulterior fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității sale de moștenitor pe cale judecătorească sau notarială. Cât privește capătul de cerere privind radierea din cartea funciara a dreptului de uzufruct viager constituit în favoarea defunctului donator E. O., instanța a apreciat că acest petit este lipsit de obiect deoarece în cartea funciara a imobilului în litigiu, la rubrica sarcini, nu a fost înscris în favoarea donatorului acest dezmembrământ al dreptului de proprietate. In consecința, cererea de chemare în judecata a fost apreciată ca întemeiata în parte, iar cererea reconvenționala ca neîntemeiata. Fata de considerentele de mai sus, instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de catre reclamanta C. G. în contradictoriu cu parata I. N. E. (fosta O. N. E.), având ca obiect succesiune. V. prev. art. 847, 848 vechiul C.civ. coroborat cu art. 841 vechiul C.civ., instanța de fond a dispus reducțiunea parțiala, în cota de ½, a liberalității încheiata prin contractul de donație autentificat sub nr. 7263/(...) de catre N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., contract încheiat intre E. O. si I. N. E. (fosta O. N. E.), cu privire la imobilul situat în municipiul C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, sc. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., inscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hartie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/ XIX. V. prev. art. 653 alin. 1 vechiul C.civ., instanța de fond a respins petitul nr. 2, privind predarea masei succesorale a defunctului E. O. în favoarea reclamantei, ca fiind lipsit de interes. I. de fond a dispus înscrierea în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hartie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX, a dreptului de proprietate al reclamantei în cota de ½ parte, asupra imobilului amintit mai sus. I. de fond a respins petitul nr. 4, privind radierea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului situat în mun. C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, sc. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., inscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hartie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX, în favoarea defunctului E. O., ca fiind lipsit de obiect. I. de fond a respins ca fiind neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de catre parata-reclamanta reconvenționala I. N. E. (fosta O. N. E.) în contradictoriu cu reclamanta-parata reconventionala C. G., având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de donație autentificat sub nr. 7263/(...) de către N. de S. J. C. - N. P. F. R.-M., contract încheiat între E. O. si I. N. E. (fosta O. N. E.), cu privire la imobilul situat în municipiul C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS 13, sc. 2, et. 1, ap. 19, jud. C., inscris în C. nr. 2.-C1-U6 C.-N. (provenita din conversia de pe hartie a C. nr. 74027 C.-N.), nr. top. 12958/S/XIX. I. de fond a observat că pârâta este în culpa procesuala, iar reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. V. prev. art. 274 alin. 1 C., instanța de fond a obligat-o pe pârâta I. N. E. sa plătească reclamantei C. G. suma de 5.806,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 2.537,13 lei reprezintă taxa judiciara de timbru aferenta pretențiilor admise (f. 38), suma de 5,3 lei reprezintă timbru judiciar aferent pretențiilor admise (f. 36- 37), iar suma de 3.264,22 lei reprezintă onorariu avocat (f. 149). A. în vedere ca cererea reconvențională a fost respinsă, instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiata cererea pârâtei-reclamante reconvenționale I. N. E. de obligare a reclamantei-parate reconvenționale C. G. la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 3. din (...) a T.ului C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta I. (O.) N. E. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), în dosarul nr. (...), pe care a menținut-o în întregime, iar apelanta a fost obligată să plăteascăintimatei C. G. suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a analizat mai înainte criticile aduse soluției pronunțată de instanță asupra cererii reconvenționale, căci dacă se impune concluzia că actul de donație este simulat in modalitatea arătată de pârâtă apelantă, se impune de asemenea schimbarea soluției dată acțiunii principale având ca obiect reducțiunea liberalității excesive. Din considerentele sentinței, mai exact pagina 5 paragraful 6, rezultă că prima instanță a apreciat că simulația presupune ca actul secret și actul aparent să fie încheiate concomitent, sau, actul secret să fie încheiat înaintea celui aparent, in alte cuvinte, să fie contemporane. Așadar, contrar susținerilor apelantei, instanța nu a reținut că simulația presupune exclusiv încheierea concomitentă a actului secret și a celui aparent. Așadar, critica referitoare la reținerea eronată a acestui aspect este nefondată. I. a reținut in schimb că in speță nu este îndeplinită acea condiția simulației ca atât actul secret cât și actul aparent să fie încheiat intre aceleași părți. Această reținere a instanței este temeinică și legală, formulată constant in doctrina și practica judiciară și întemeiată pe dispozițiile art. 1175 Cod civil, in care se face referire la părțile contractante. Starea de fapt reținută de prima instanță in baza probatoriului administrat, necontestată de apelantă, este aceea că E. O. nu a cumpărat apartamentul pentru sine, ci pe seama lui O. N., tatăl apelantei, el urmând să păstreze numai folosința acestuia până la deces. Or, încheierea unui act juridic in nume propriu, dar pe seama altuia, este un mandat fără reprezentare, astfel cum a concluzionat corect prima instanță. Așadar, părțile nu au convenit ca E. O. să dobândească bunul in numele și pe seama sa, ci in nume propriu, dar pe seama lui O. N. Actul nu a putut fi încheiat direct in persoana lui O. N., deoarece potrivit disp. Decretului Lege 61/1990, acesta nu avea vocație la cumpărare, ci numai chiriașul E. O., iar transmisiunea proprietății nu putea fi realizată prin act de vânzare-cumpărare încheiat de îndată, act având menirea ca bunul cumpărat pe seama lui O. N. să treacă in patrimoniul acestuia, deoarece potrivit disp. art. 4 din Decretul 61/1990, cumpărarea in scop de revânzare sau închiriere era interzisă, or fiind interzis de lege, actul de revânzare încheiat de cumpărătorul chiriaș ar fi fost lovit de nulitate. Aceeași concluzie s-ar fi impus și cu privire la actul de vânzare-cumpărare simulat în contract de donație, dacă ar fi existat identitatea de părți între actul secret și actul aparent care să permită concluzia existenței simulației cu privire la actul de donație. Într-adevăr, la data încheierii contractului de donație -24 martie 1993, articolul 4 din Decretul Lege 61/1990 era abrogat, însă validitatea acestuia trebuia analizată potrivit regulilor în vigoare la momentul încheierii actului ca negotium juris - decembrie 1991, nu la momentul la care s-a întocmit înscrisul probator. Or, actul secret nu produce efecte nici intre părțile contractante, dacă nu îndeplinește condițiile de fond specifice. Reținerea caracterului simulat al contractului de donație în forma propusă de apelantă nici nu este favorabilă acesteia, căci nulitatea actului ar afecta întregul contract, pe când păstrarea lui ca act de donație, chiar cu efectul reducțiunii, îi permit acesteia să păstreze o cotă de ½ parte din imobil. Față de considerentele reținute, soluția respingerii cererii reconvenționale este temeinică și legală, iar criticile aduse de apelantă neîntemeiate. Referitor la criticile aduse de apelantă soluției dată de instanță acțiunii principale, tribunalul a reținut următoarele: Este neîntemeiată susținerea apelantei potrivit căreia reclamanta era obligată ca in prealabil formulării petitului având ca obiect reducțiunea liberalității excesive, să solicite constatarea masei succesorale rămasă după defunctul E. O., căci nu există nici un text legal care să impună o astfel de conduită procesuală succesorului interesat de reducțiunea liberalităților excesive. Desigur că instanța este ținută să cerceteze componența masei succesorale in soluționarea cererii având ca obiect exclusiv reducțiunea liberalității, după cum rezultă din prevederile art. 847 Cod civil, căci fără stabilirea componenței acesteia nu ar putea stabili dacă liberalitatea încalcă sau nu rezerva succesorală. In speță instanța de fond a făcut însă această analiză. Reclamanta a indicat apartamentul in litigiu drept singurul bun din patrimoniul defunctului, iar prin răspunsul dat la interogatoriu, intimata apelantă nu a contrazis această susținere. Dacă apelanta cunoștea că mai existau și alte bunuri în patrimoniul defunctului, ar fi trebuit să le indice, și in nici un caz nu se poate pretinde reclamantei să facă dovada că nu mai existau și alte bunuri in patrimoniu, căci ar însemna să i se impună dovada unui fapt negativ. Fără a se constat că actul de donație este în realitate un act cu titlu oneros, instanța nu avea de ales în a da efecte contractului de donație și caracterului său de act de liberalitate. În condițiile în care apartamentul în litigiu este singurul bun rămas în patrimoniul defunctului E. O., actul de donație a nudei proprietăți asupra întregului apartament, făcut în favoarea pârâtei, act care la decesul donatorului, ca efect al stingerii dreptului de uzufruct viager, s-a întregit cu toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate, încalcă în mod vădit rezerva succesorală recunoscută reclamantei de art. 841 Cod civil. Prin urmare, soluția primei instanțe de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. G. este corectă, iar criticile apelantei sunt neîntemeiate. Prin prisma considerentelor reținute, în temeiul disp. art. 294-296 Cod pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta I. (O.) N. E. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), în dosarul nr. (...), pe care a menținut-o în întregime. În temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ., apelanta a fost obligată să plătească intimatei C. G. suma de 1.700 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul achitat potrivit chitanței de la fila 149 dosar fond. Împotriva acestei decizii pârâta I. (O.) N. E. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii principale, admiterii cererii reconvenționale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, pârâta recurentă a arătat că, în privința cererii principale, atât instanța de fond cât și instanța de apel, au ignorat condițiilelegale privind reducțiunea donațiilor, în condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege. Acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive poate fi formulată de către moștenitorii rezervatari atunci când defunctul, în timpul vieții, a făcut liberalități, iar acestea se dovedesc a încălca rezerva succesorală. În speță, nici una dintre condițiile mai sus arătate nu este îndeplinită. Liberalitatea pretinsă de reclamantă nu este un act juridic cu titlu gratuit, ci un act juridic cu titlu oneros, respectiv un contract de vânzare-cumpărare. Defunctul E. O., în urma înțelegerii avută cu tatăl pârâtei, O. N., a cumpărat apartamentul în litigiu cu suma de 135.677 lei, provenită de la tatăl pârâtei cu obligația cumpărătorului de a retransmite ulterior dreptul de proprietate. P. s-au înțeles ca în realitate ceea ce se înstrăinează este nuda proprietate, defunctul păstrându-și dreptul de uzufruct viager, împrejurare dovedită prin înscrisurile depuse în probațiune, respectiv chitanța semnată de defunctul E. O. la data de (...), precum și celelalte două înscrisuri ce emană de la defunct și în care se detaliază toate cheltuielile efectuate pentru dobândirea în proprietate a apartamentului. În concordanță cu principiul potrivit căruia prioritatea aparține voinței reale a părților, urmează ca între părțile contractante și succesorii universali ai acestora să producă efecte contractul secret și nu cel public. M.ivarea instanței de fond și a celei de apel este confuză în sensul că s-a reținut în mod greșit că între părți s-a încheiat un contract de mandat fără reprezentare, deși cererea reconvențională a pus în discuție actul de donație în cadrul operațiunii juridice analizate. Dacă s-ar fi încheiat un contract de mandat fără reprezentare, nu ar mai fi fost necesar să se încheie ulterior contractul de donație pentru că în baza contractului de mandat actul s-ar fi considerat încheiat direct cu mandantul, nu cu mandatarul aparent. Prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea caracterului simulat a contractului de donație, contract care nu a fost deloc analizat de instanță și nu constatarea caracterului simulat prin interpunere de persoane al contractului de vânzare-cumpărare. Din întreg probatoriul administrat a rezultat că defunctul a primit contravaloarea imobilului, astfel că presupusul contract de donație nu a fost un act cu titlu gratuit. Acest aspect a fost criticat prin cererea de apel, însă tribunalul nu a suplinit motivarea contradictorie a instanței de fond. În prezenta cauză, patrimoniul succesoral al defunctului nu a fost micșorat prin actul de donație, deoarece în locul imobilului a intrat valoarea pecuniară a acestuia. În mod greșit instanța de apel a reținut că petitele acțiunii au fost corect formulate în sensul că deși reclamanta a solicitat reducțiunea unei liberalități excesive nu a făcut dovada că pretinsa liberalitate ar încălca rezerva sa succesorală. I. nu a fost sesizată cu o acțiune de dezbatere succesorală prin care să se constate masa succesorală a defunctului, calitatea de moștenitor legal a reclamantei, cota rezervei sale, cereri preliminare absolut indispensabile pentru dovedirea îndeplinirii condiției încălcării rezervei succesorale. Pe de altă parte, nu au fost propuse probe pentru dovedirea masei succesorale, astfel că simplul răspuns al pârâtei la interogatoriu, în sensul că nu are cunoștință ca defunctul să fi avut alte bunuri în patrimoniu la data decesului, nu poate fundamenta concluzia că imobilul în litigiu a constituit singurul bun. În privința soluției dată cererii reconvenționale, pârâta recurentă apreciază că aceasta este greșită întrucât în speță au fost îndeplinite toate cerințele existenței unei simulații. T.ul nu a motivat sub nicio formă susținerile pârâtei referitoare la faptul că reclamanta, în calitate de succesoare universală a defunctului E. O., parte în simulație, nu are calitatea de terț față de actul juridic secret, act care produce efecte față de succesorul universal, astfel că nu este posibil ca succesorul să invoce aspecte pe care defunctul nu le-ar fi putut invoca, respectiv propria culpă în nerespectarea dispozițiilor legale și nici inopozabilitatea actului secret. Din întreg probatoriul administrat a rezultat că între părți, anterior încheierii actului de donație, a avut loc o înțelegere secretă, în sensul că înstrăinarea imobilului se va face nu cu titlu gratuit, cum s-a menționat în actul public, ci cu titlu oneros, prețul fiind încasat. F. că ulterior contractul de donație s-a încheiat pe numele pârâtei, succesoarea celui care a plătit prețul, nu prezintă relevanță atâta timp cât s-a dovedit care a fost înțelegerea secretă a părților, actul fiind simulat prin interpunerea de persoane. Reprezentanta reclamantei intimate C. G., d-na av. P. P., în ședința publică din (...), a solicitat respingerea recursului ca nefundat, precum și respingerea motivului de ordine publică invocat din oficiu de către C. În ședința publică din (...), Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C., a invocat un motiv de recurs de ordine publică întemeiat pe art. 304 pct. 1 C., respectiv greșita componență a completului de judecată care a soluționat calea de atac promovată de pârâta I. (O.) N. E. împotriva hotărârii pronunțată de către instanța de fond, având în vedere că obiectul cauzei este reducțiunea unei liberalități succesive, această reducțiune urmând să opereze pentru cota de ½ și, de asemenea, având în vedere că în masa succesorală a intrat un apartament care a fost evaluat, conform raportului de expertiză întocmit de C. N. P., la valoarea de 168.608,76 lei, iar cota de ½, care formează de fapt obiectul acestui litigiu, are o valoare de 84.304,38 lei și raportat la obiectul litigiului, care se situează sub plafonul de 100.000 lei, prevăzut de art. 2821C. Analizând decizia criticată prin prisma motivului de recurs de ordine publică și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J. C.-N. la data de (...) in dosar nr. (...), reclamanta C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta I. N. E. (fosta O. N. E.): 1. Reducțiunea parțială, în cotă de ½ a liberalității încheiată prin contractul de donație autentificat sub nr. 7263/(...) între E. O. și O. N. E., cu privire la imobilul situat în mun. C.-N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS13, ap. 19, jud. C., înscris în CF nr. 74027, nr. top. 12958/S/XIX.; 2. P.rea masei succesorală a defunctului E. O. în favoarea reclamantei; 3. Inscrierea în CF nr. 74027 C., nr. top. 12958/S/XIX a dreptului de proprietate al reclamantei în cotă de ½ asupra imobilului amintit mai sus; 4. Radierea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului situat în mun. C.- N., str. Jupiter nr. 6, bl. OS13, ap. 19, jud. C., înscris în CF nr. 74027, nr. top. 12958/S/XIX in favoarea lui E. O. 5. Cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat in esența ca s-a născut la data de (...) in Zarnesti, jud. B., părinții săi fiind E. O. si E. C., mai târziu tatăl său s-a recăsătorit cu E. R., iar din căsătoria lor nu au rezultat copii. Reclamanta a precizat că în anul 1991 E. O. si E. R. au cumpărat de la SC U. SA apartamentul în care locuiau, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4.. Reclamanta a reliefat ca la data de (...) E. R. a decedat, singurul moștenitor al acesteia fiind E. O., tatăl reclamantei. Reclamanta a precizat ca în data de (...) E. O. a încheiat un contract de donație prin care i-a donat pârâtei O. N. E., nepoata de soră a soției sale E. R., nuda proprietate asupra imobilului menționat mai sus, păstrându-și in favoarea sa un drept de uzufruct viager asupra apartamentului. Reclamanta a subliniat ca după moartea tatălui său, din (...), a aflat că pârâta dorește să vândă apartamentul ce i-a fost donat, fără să ia în considerare faptul cp reclamanta este unica moștenitoare rezervatară si prin donația făcută de tatăl său în anul 1993 i s-a încălcat rezerva succesorala cuvenita. Reclamanta a arătat ca prin liberalitatea făcuta de antecesorul sau prin contractul de donație i se încalcă rezerva legală la care este îndreptățită, pe de altă parte este îndreptățită să i se predea masa succesorala a defunctului E. O., iar subsecvent admiterii petitului 1 din cerere se impune înscrierea în CF a dreptului său de proprietate asupra apartamentului in cota de ½ si se impune radierea dreptului de uzufruct înscris in CF in favoarea lui E. O. întrucât acesta a decedat la data de (...). În drept, au fost invocate disp. art. 841, art. 842, art. 847, art. 848 C.civ. și art. 112 C. Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din (...) instanța de fond a stabilit că valoarea imobilului în litigiu este de 168.608,76 lei, calculată conform expertizei C. N. P. C., valoare care nu a fost contestată de nicuna dintre părți. Sentința primei instanțe a fost dată cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, iar pârâta I. N. E. a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești. Curtea reține că e ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. } u data de (...), se extinde sfera hotărârilor judecătorești care sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului. siderate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora. fera de aplicare a dispozițiilor art. 2821alin. 1 din codul de procedură civilă prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv. ă, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale, pe când cererea de chemare în judecată, ca unul dintre elementele acestui ansamblu, este mijlocul prin care, într-o situație juridică determinată, această prerogativă este transformată în act procesual concret. Acțiunea este o cale de drept, cererea de chemare în judecată este actul procesualprin care o persoană deschide această cale, sesizând instanța și obligând-o astfel să hotărască. ecidă. e ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. i acțiuni posesorii. României" | patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. ate a acțiunilor cumulative, semnificând o juxtapunere a acțiunii personale și a acțiunii reale imobiliare, între care există o suficientă legătură pentru a putea fi exercitate împreună. entul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. u de creanță. |În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. 1/1954 - Marea Adunare Națională" |Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. ..)%2031%2.%200" o "Decret nr. 31/1954 - Marea Adunare Națională" | Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea principală, acela de moștenitor al reclamantei după defunctul său tată, așa cum reiese din motivele de fapt și de drept expuse în cadrul cererii de chemare în judecată presupune readucerea în patrimoniul defunctului a cotei de ½ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului, corespunzător rezervei succesorale a reclamantei, drept real care conferă reclamantei, în integralitatea lor, atributele de posesie, folosință și dispoziție, în limitele determinate de lege, chiar dacă petitele accesorii pot fi calificate ca având un caracter nepatrimonial. În conformitate cu prevederile art.299 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuserecursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care apronunțat hotărârea în apel."; Din analiza acestor norme legale coroborate cu cele ale art.2821alin.1 C., rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale. În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al M. P. de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condițiile legii";, evocând astfel nu numai faptul că mijloaceleprocesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii. În acest sens, calificarea greșită de către instanță a cererii introductive ori a căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi dreptul părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege. Prin urmare, în situația litigiului pendinte, pârâta nu poate fi sancționată pentru eroarea făcută de instanța de control judiciar în calificarea căii de atac cu care a fost învestită. Astfel, dacă prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească susceptibilă a fi atacată cu recurs, iar tribunalul a soluționat greșit calea de atac considerând-o ca fiind apel, prin pronunțarea unei hotărâri în complet format din doi judecători s-au încălcat dispozițiile imperative, de ordine publică care reglementează compunerea completului de judecată deoarece instanța de control judiciar, în exercițiul rolului activ, făcând aplicarea dispozițiilor art. 84 din Codul de procedură civilă trebuia să dea calificarea exactă a căii de atac, în funcție de prevederile legii. Astfel, este evident că decizia pronunțată de către tribunal în aceste circumstanțe încalcă normele legale imperative privind compunerea instanței fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Conform dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, apelurile se judecă în complet format de 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. I. europeană a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile C. și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond. În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare. De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal. De altfel, o interpretare extrem de riguroasă făcută de jurisdicțiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecință privarea părților de punerea în valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilității intentării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe inferioare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenție. Pentru aceste considerente și având în vedere caracterul patrimonial al acțiunii în reducțiunea liberalităților excesive, faptul că deși valoarea imobilului în litigiu este de 168.608,76 lei, cota de ½ pentru care reclamanta a cerut reducțiunea are o valoare de 84.304,38 lei, valoare care se situează sub plafonul de 100.000 lei prevăzut de art. 2821C. astfel că în mod greșit tribunalul a soluționat calea de atac exercitată de pârâtă ca fiind apel și nu recurs, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.1 C., Curtea în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C., va admite în parte recursul declarat de pârâta I. (O.) N. E. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...),pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea acesteia ca recurs, aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. În aceste condiții Curtea apreciază că este inutilă analiza motivelor de recurs invocate de pârâtă acestea urmând a fi analizate de instanța de recurs. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite în parte recursul declarat de pârâta I. (O.) N. E. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) a T.ului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza pentru judecarea acesteia ca recurs, aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P. A.-A. M. GREFIER, Red.A.A.P./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond R. C.R.. Jud.tribunal C.V.Balint; M.T..
| ← Decizia civilă nr. 1710/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 336/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
